I. FINANTELE PUBLICE. CONCEPT SI DEZVOLTARE.

Finantele, categorie sociala de natura economica. Aparitia si evolutia finantelor a fost, este si va ramane inseparabil legata de existenta unei comune organizari sociale, adica statul.

Comuna primitiva nu a cunoscut statul, iar diferitele functii publice erau indeplinite de catre oameni respectati, alesi din cadrul comunitatii, prin urmare intreaga activitate a comunitatii se desfasura prin intermediul relatiilor dintre oameni – relatii sociale.

In comuna primitiva aceste relatii intre indivizi nu cadeau sub incidenta unei reglementari, cu toate acestea normala desfasurare a acestor relatii era determinata de respectarea intocmai a unor reguli nescrise.

Societatea a evoluat, iar divizarea sociala a muncii a condus la cresterea productivitatii m-cii si implicit a productiei, la cresterea schimbului, la aparitia proprietatii private, moment la care societatea s-a scindat in clase sociale.

Datorita inegalitatilor de avere, clasele sociale au devenit antagoniste a.i. cei care detineau proprietatea s-au organizat pt a-si apara privilegiile si astfel a luat nastere statul.

Statul ca instrument de suprastructura trebuia sa dispuna atat de un cadru normativ – legile – cat si de un cadru institutional (armata, inchisori, functionari) – forta de constrangere.

In acest moment apare legat de cadrul normativ conceptul de norma juridica (NJ) in paralel dar diferentiat de norma morala.

NJ este definita ca o regula de conduita generala si impersonala stabilita sau recunoscuta de stat, care exprima vointa statului si a carei respectare este garantata de forta coercitiva a statului.

Cea de a 2 a componenta a statului, forta publica sau forta de constrangere, presupune pe langa infrastructura materiala si indivizi investiti cu autoritate publica.

Din momentul in care acestia sunt insarcinati cu conducerea treburilor obstesti inceteaza de a mai participa efectiv la procesul de productie, devenind din producatori, consumatori.

Acest fapt determina separarea statului de societate in sfera relatiilor economice.

Expesia acestei separari este aceia ca statul isi are veniturile, cheltuielile si datoriile sale proprii, motiv pt care el isi propune resursele financiare necesare indeplinirii functiilor sale cu ajutorul constrangerii pe care o exercita asupra membrilor societatii.

In toate comunitatile sociale in care au existat, finantele s-au manifestat in cadrul acestor relatii sociale specifice procurarii de resurse necesare indeplinirii functiei statului.

Aceste relatii sociale au caracter economic deoarece resursele financiare necesare statului apar in procesul repartitiei produsului social si venitului national.

Incercand sa def. fin publice = acestea sunt formate din totalitatea rel sociale de natura ec. ce apar in procesul realiz. , repartizarii in forma baneasca a resurselor necesare statului pt indeplinirea functiilor si sarcinilor sale.

II FINANTELE PUBLICE CLASICE SI MODERNE

La inceput fin. publ. au fost influientate de curentul de liberalism ec. si politic care caracteriza capitalismul premonopolist.

Potrivit acestui curent activitatea ec.tre 434h73e buia sa se desfasoare liber, evitandu-se orice interventie din partea statului, apreciindu-se ca interventia statului ar perturba libera initiativa si care la randul sau distorsioneaza libera concurenta ori actiunea legilor obiective ale pietei.

Neinterventia statului se datora in principal urmat. 2 motive:

activitatea economica se afla inca sub infuienta muncii manuale, iar schimbul de marfuri era restrans ca valoare, de aici si resursele insuficiente pt. interventie ec. De aceia statul se marginea la indeplinirea functiilor sale traditionale (aparare, liniste publica, diplomatie, etc)

interventia in ec. necesita resurse banesti suplimentare pe care statul nu le avea. Cu timpul insa , introducerea tehnologiilor moderne au condus la cresterea W cu consecinta cresterii productiei si a schimbului, astfel statul putea sa dispuna de resurse banesti suplimentare.

Aceasta dezv. ec. avea insa si reversul ei dat fiindca nu toate sectoarele ec se dezv in mod egal. Apar prin urmare, falimentul anumitor intreprinderi, somajul, scaderea nivelului de trai, etc – motive suficiente pt ca statul sa intervina in dezv proceselor economice.

Interventia statului trebuie insa sa se rezume doar la a corecta dezechilibrele aparute si trebuie sa se manifeste in conditii de egalitate cu ceilalti competitori de pe piata pt a nu crea distorsiuni concurentiale.

De aici incolo putem afirma ca ne aflam in epoca finantelor moderne.

III CONTINUTUL ECONOMIC AL FINATELOR

Pentru realizarea functiei sale, statul si autoritatile publice au nevoie de importante fonduri banesti care se formeaza pe baza PIB prin distribuirea si redistribuirea venitului national.

Constituirea acestor conturi se face prin transferul de putere de cumparare de la diverse pers fizice si juridice catre autoritatile publice centrale si locale.

Utilizarea acestor fonduri se face tot prin transfer de putere de cumparare in sens invers, de la autorit.publ catre pers.fiz si juridice.

Au loc asadar fluxuri de resurse banesti in dublu sens, catre si de la fondurile publice.

Repartitia celei mai mari parti a PIB intr-o ec nationala se face prin intermediul banilor, iar relatiile ec, adica finantele imbraca forma baneasca.

Sfera finatelor – mai ingusta decat a celor banesti, cuprinde numai rel.banesti care exprima un transfer de putere de cumparare nu si pe cele care exprima o schimbare a formelor valorii.

Relatiile financiare apar astfel ca urmare a transferului de valoare la fondurile ce se constituie in economie sau de la aceste fonduri catre diversi beneficiari, transfer efectuat prin intermediul banilor.

Transferul de valoare, intrucat se face fara contraprestatie, are intotdeauna in acest caz caracterul unui transfer de putere de cumparare.

Vom intalni astfel relatii care exprima un transfer de resurse banesti fara echivalent si titlu nerambursabil. Acestea sunt:

a.         rel.financiare clasice care se regasesc in bugetul de stat sau in fondurile speciale;

b.         relatii care exprima un imprumut de resurse banesti, acestea sunt in principal rel de credit;

c.         relatii care exprima fie un transf obligatoriu, fie unul facultativ de resurse banesti in schimbul unei contraprestatii care depinde de producerea unui eveniment viitor si aleatoriu, acestea sunt in principal relatii de asigurari.

In sens larg notiunea de finante cuprinde toate cele 3 categorii de relatii enumerate, dar in sens restrans ea cuprinde numai rel finaciara care are la baza principiile prelevarii fara contraprestatie la fondul de resurse banesti ale statului.

IV FUNCTIA DE REPARTITIE A FINATELOR PUBLICE

Finantele publice isi indeplinesc menirea lor specifica prin functiile pe care le indeplinesc:

Functia de repartitie

Functia de control

Functia de repartitie cunoaste 2 faze distincte, dar inseparabile:

a.      constituirea fondurilor

b.     distribuirea fondurilor

Constituirea fondurilor consta in formarea fd publice de resurse banesti la care participa toate pers fiz si juridice care fie poseda bunuri impozabile, fie realizeaza activitati de natura impozabila.

Distribuirea venitului national inseamna practic repartizarea acestuia in functie de aportul diferitelor clase sociale la realizarea acesteia – repartitie primara.

Redistribuirea venitului national sau repartitia secundara presupune atat reimpartirea unei parti a venitului astfel format in vederea formarii veniturilor celor ocupati in sfera neproductiva, cat si prelevarea unei importante parti din aceste venituri la bugetul de stat sub forma impozitelor si taxelor.

Constituirea fd publ se face atat din impozite si taxe cat si sub alte forme (CAS, CASS, amenzi, penalitati, varsaminte din profiturile companiilor statului, redevente, chirii, confiscari, etc)

La constituirea fd publice participa cu resurse financiare toate sectoarele sociale (public, privat, cooperatist) precum si populatia in proportii insa diferite, corespunzator puterii lor financiare si normelor de impozitare.

Cea de a 2 a faza a functiei de repartitie consta in repartizarea fondurilor astfel constituite pe beneficiari.

Functia de control a fin publice.

Prin intermediul bugetului de stat in toate tarile se redistribuie o parte importanta din PIB astfel incat societatea este interesata in cel mai inalt grad de constituirea resurselor fin ale statului, de administrarea si cheltuirea acestora.

Functia de control a fin publice se refera la modul de constituire a fd publice, la repartizarea acestora pe beneficiari si la eficienta cu care sunt cheltuite aceste resurse.

Controlul financiar este un control mijlocit de bani, se exprima in forma baneasca.

V MECANISMUL EC. APARITIE SI DEZVOLTARE.

FORTELE DE PRODUCTIE SI RELATIILE DE PRODUCTIE

Oricare ar fi forma sociala a productiei, omul cu capacitatea sa de munca si mijloacele de productie raman intotdeauna factorii ei.

Privite in unitatea si interactiunea lor, forta de m-ca si mijl de prod constituie fortele de productie ale societatii.

Relatiile in care oamenii inevitabil si independent de vointa lor intra in procesul productiei, al repartitiei, al schimbului si consumului bunurilor materiale , se numesc relatii de productie. In cadrul acestora intalnim :

relatii de schimb;

relatii de consum

In functie de tipul proprietatii avem:

proprietate publica

“ privata

“ cooperatista

Pentru a explica mecanismul economic care in esenta consta in procesul complex al producerii bunurilor materiale, repartitiei, schimbului si consumului, trebuie sa definim notiunea de capital, precum si diferenta dintre productia de marfuri simpla si prod de mf capitalista.

Capitalul = o valoare care se autovalorifica fie in cadrul reproductiei simple, fie in cadrul reprod. largite.

Din capital fac parte: pamantul, uneltele de m-ca, banii, dar si forta de m-ca ca si marfa, cu cele 2 conditii ale sale si anume:

posesorul sa fie liber dpdv juridic

“ “ economic

Pentru a putea trai, posesorul fortei de m-ca trebuie sa-si vanda singurul bun de care dispune, adica forta de munca, care devine astfel o marfa.

Productia se caracterizeaza prin reluarea ei continua pentru a inlocui bunurile materiale consumate. Aceasta reluare continua a procesului de productie se numeste reproductie si poate fi :

simpla, cand procesul de prod este reluat de la acelasi nivel valoric;

largita, cand reluarea procesului de prod se face de la un nivel valoric superior. Pe aceasta cale are loc de regula acumularea de capital. Acumularea de capital a pornit si uneori continua de la acumularea primitiva a capitalului care reprezinta in esenta procesul separarii prin constrangere a producatorilor nemijlociti de mijloacele lor de productie si pe acesta cale de acumularea de averi materiale sau banesti in mediile unor grupuri restranse.

VI DREPTUL FINANCIAR. DEFINITIE. OBIECT. AUTONOMIE

FINANTELE PUBLICE – RAMURA A DREPTULUI PUBLIC

Existenta fin publice care au cunoscut si cunosc statul are un caracter obiectiv deoarece productia are un caracter de marfa, iar schimbul se realizeaza prin intermediul banilor.

Intrucat rel. si operatiunile financiare au capatat o reglementare juridica, iar fondurile publice fac parte integranta din patrimoniul public, unii specialisti considera fin publice ca ramura a dreptului public care are ca obiect studiul regulilor si operatiunilor referitoare la banul public.

Potrivit unor autori stiinta financiara este stiinta veniturilor publice si a utilizariii acestor venituri.

Obiectul stiintei finantelor – studiul problemelor ridicate de cheltuieli, venituri si aplicarea veniturilor la cheltuielile publice.

Sintetizand: existand cheltuieli publice, ele trebuiesc acoperite.

Accentul majoritatii autorilor cade pe latura economica a fin publice si mai putin pe latura juridica a finantelor care presupune studierea regulilor si operatiunilor referitoare la banul public.

Procurarea si distribuirea resurselor financiare ale statului se realizeaza intr-un cadru juridic adecvat, motiv pentru care in abordarea fin publice trebuie sa punem accentul si pe latura juridica a acestora.

Sub acest aspect fin publice constituie o ramura a dreptului public care are ca drept obiect studiul regulilor si operatiunilor referitoare la banul public.

Definitia dreptului financiar fiscal

Studiul fin publice prezinta un dublu aspect:

stiintific sau doctrinar

tehnic sau juridic

Cercetarea aspectului stiintific cade in sarcina stiintei financiare, in timp ce aspectul tehnic este reprezentat prin legislatia financiara, care exprima realizarea stiintei financiare si cuprinde dreptul pozitiv financiar.

Putem defini dreptul financiar ca fiind format din totalitatea actelor normative care reglementeaza rel. de constituire , repartitie si utilizare a fd banesti ale statului si ale instit publice, destinate satisfacerii sarcinilor soc-ec ale societatii.

VII DREPTUL FINANCIAR – RAMURA A DREPTULUI PUBLIC

Dreptul public este partea dreptului care se refera la organizarea si functionarea statului si a institutiilor sale in timp ce dreptul privat reglementeaza interesele particulare.

Esenta raportului de drept public consta in interventia puterii publice si interesul general care justifica existenta.

Astfel cand vorbim de diferentele dintre raportul de drept public si raportul de drept privat avem in vedere urmatoarele:

in timp ce dreptul privat reglem. raporturi intre persoane egale, dreptul public, reglem raporturi intre termeni inegali, deoarece statul ca titular al puterii publice exercita un drept superior care se impune particularului pe calea constrangerii;

2. actele de drept public sunt in general acte unilaterale care emana de la institutiile publice, sunt acte de autoritate sau de putere publica;
3. normele dreptului public sunt intr-o continua miscare si evolutie fiind nevoite sa se adapteze permanent nevoilor vietii colective, in timp ce normele dreptului privat sunt stabilite si cristalizate in formule durabile;
4. sanctiunea dreptului public si sanctiunea dreptului privat se deosebesc fundamental - caracteristica normei de drept public este sanctiunea.

Dreptul finaciar guvernand raporturi intre colectivitate si particulari face parte evident din dreptul public.

Raporturile de drept financiar se nasc pe cale de putere publica, creaza obligatii unilaterale si nu contractuale.

In general nu patrimonialitatea raporturilor de drept este un element esential al criteriului de drept public si drept privat ci unilateralitatea relatiilor si obligatiunilor.

Din acest pdvd actele juridice care iau fiinta in virtutea dreptului financiar sunt acte de drept public si nu de drept privat, sunt acte unilaterale de autoritate care creaza obligatiuni neconsimtite in numele ordinii publice si interesului general.

Autonomia dreptului financiar fata de alte ramuri de drept

Stiinta dreptului constituie un ansamblu unitar de norme juridice dar cu domenii specifice de reglementare legate intre ele datorita unor principii obiective comune.

Pentru a stabili autonomia unor ramuri de drept trebuie sa luam in consideratie :

a)     obiectul reglementarii – adica o anumita categorie de rel soc;

b)     principiile care confera unitatea normelor;

c)     metodele specifice de reglementare

Sub acest aspect dreptul financiar se deosebeste de dreptul constitutional si mai ales de dreptul civil.

Dreptul administrativ este dat de ansamblul normelor juridice care guverneaza activitatea administratiei de stat, care este indeplinita de organele administratiei de stat.

Astfel, dreptul financiar este cel mai apropiat de dreptul admninistrativ, dat fiind ca activitatea finaciara a statului este desfasurata tot de catre organe ale administratiei de stat.

Cu toate acestea exista deosebiri esentiale care separa cele 2 discipline de drept public:

Dreptul financiar isi grupeaza pricipiile si normele in jurul unui nucleu de pricipii fundamentale care ii sunt proprii. El se organizeaza intr-un mod particular fata de dreptul administrativ;

Raporturile de drept financiar se nasc in anumite conditii si au un obiect material pecuniar. Ele exprima prelevari unilaterale din patrimoniul particular fara contraprestatie imediata de servicii;

Dreptul financiar are o finalitate proprie si un scop particular si anume procurarea resurselor banesti ale statului;

Dreptul financiar are sanctiuni proprii cum ar fi: amenda fiscala, penalitatile, majorarile, deosebite de contaventia proprie dreptului adminstr.

Dreptul financiar se deosebeste de dreptul constitutional desi deriva din acesta sau mai exact isi gaseste sorgintea normativa in textele constitutionale. Astfel in ce priveste deosebirile intre aceste 2 ramuri ale dreptului public distingem:

Principiul legalitatii impozitelor este doar enuntat in norma constitutionala in timp ce el este bine conturat de norma de drept financiar;

Stabilirea si perceperea impozitelor desi este reglementata ca atare prin lege, ea se face in general pe calea actelor administrative individuale de natura speciala supuse controlului jurisdictional. Actul adminstrativ individual ca si actul jurisdictional are menirea sa aplice legea financiara la cazuri concrete, contribuabilul fiind in acest caz subiectul unui statut exclusiv negativ. Actiunea fiscala este generatoare exclusiv de obligatii.

Administratia financiara are o anumita putere discretionara in activitatea ei fiscala. Agentii fiscali au , fara ca prin aceasta sa vina in contradictie cu legea sau cu principiul legalit impozitelor, un drept de apreciere asupra unor situatii de fapt, asupra oportunitatilor unor masuri, asupra exercitiului competentei lor, chiar daca exercitiul acestei puteri discretionare este supus controlului jurisdictional.

Exercitarea puterii se infaptuieste prin cele 3 puteri in stat

Legislativa

Executiva

Judecatoreasca,

In timp ce ex financiar fiscal se infaptuieste prin aparatul financiar al statului care tine exclusiv de puterea executiva.

Fata de dreptul civil, dreptul financiar se deosebeste fundamental.

In raportul juridic financiar prevaleaza inegalitatea partilor;

“ “ civil egalitatea partilor ramane constanta

In rap. juridic financiar avem intotdeauna un subiect determinat

Norma de drept financiar are un caracter imperativ, se impune, in timp ce norma de drept civil are un caracter permisiv ;

Obiectul special al reglem finaciare il constituie relatiile banesti care iau nastere la dispozitia statului cu scopul de a contribui la fondurile banesti publice.

Obiectul comun al reglementarilor juridice civile nu il constituie decat relatiile patrimoniale ce se stabilesc intre diferite persoane potrivit intereselor proprii ale acestora.

VIII IZVOARELE DREPTULUI FINANCIAR

Dreptul este alcatuit dintr-un sistem de norme generale de conduita prin intermediul carora sunt reglementate rel. soc intr-o societate. Aceste norme sunt cuprinse intr-o multitudine de forme pe care le numim in mod obisnuit izvoare de drept.

Prin izvoare de drept in sens juridic intelegem forma specifica de exprimare a normelor juridice.

Toate sistemele de drept se caracterizeaza printr-o pluralitate de izv. de drept, datorandu-se complexitatii rel soc reglementate precum si varietatii tipurilor de organizare statala.

Spre deosebire de ramurile dreptului privat unde printre izv de drept avem si obiceiurile, cutuma, jurisprudenta, etc, dreptul financiar nu isi poate gasi izv decat in actele normative .

Avem insa, si izvoare de drept comun, adica acele acte normative care desi reglementeaza alte tipuri de rel soc inglobeaza in ele si dispozitii cu caracter financiar si izvoare de drept financiar specifice acestei ramuri de drept.

Pricipala categorie a izv de drept financiar o constituie insa izv specifice, adica acele acte normative care reglementeaza in pricipal relatiile financiare. Putem enumera aici: codul fiscal, codul de procedura fiscala, legile fin publice, L fin publ locale, ordine, norme,etc

IX NORMELE DREPTULUI FINANCIAR (NDF)

Ca orice norma juridica NDF este tot o regula de conduita generala, impersonala, stabilita sau recunoscuta de stat care cuprinde drepturile si obligatiile subiectelor participante la rap. de drept financiar.

Continutul NDF are aceiasi structura logico-juridica ca orice alta NJ, adica, ipoteza, dispozitie si sanctiune. Totodata are aceiasi structura tehnico-juridica, adica forma de prezentare (capitol, art, alin, paragraf)

Caracterul general obligatoriu si imperativ al NJ este esential deoarece asigura ordinea de drept in societate. In anumite imprejurari dispozitiile cuprinse in NJ pot fi exprimate si sub forma de recomandare, fapt neadmis insa in norma de drept financiar.

Elementul specific al NJ financiare este sanctiunea, aceasta derivand in primul rand din apartenenta la ramura de dr public.

Sanctiunile caracteristice ale NDF sunt in principal: amenda fiscala, majorarile pt intarziere, penalitatile, executarea silita a creantelor statului, etc.

X RAPORTURILE DE DREPT FINANCIAR

Raporturile juridice se creaza in concret prin actiunea normei de drept asupra unei anume rel sociale.

Raporturile juridice financiare se creaza in mod deosebit prin actiunea NJ financiare la rel sociale prin care iau nastere, se modifica si se sting acele obligatii in cadrul activitatii financiare care realizeaza resursele banesti la dispozitia statului.

Raporturile juridice financiare se disting fata de celelalte raporturi juridice atat prin subiectele participante si pozitia pe care acestea o au unele fata de altele cat mai ales prin diversitatea de modalitati de exprimare date de varietatea activitatii financiare a statului .

Subiectele raportului juridic financiar

Invariabil unul dintre subiectele raportului juridic financiar este statul care intra in raportul juridic printr-un organ al sau de pe pozitia de purtator al autoritatii publice.

Acest fapt creaza pentru celalalt subiect participant la raport o pozitie de subordonare. Celalalt subiect al raportului juridic financiar poate fi orice persoana fizica sau juridica ce intra in relatie cu statul in conditiile precizate prin norma financiara.

Continutul raportului juridic financiar este dat de drepturile si obligatiile corelative ale subiectelor participante la raport, din care enumeram in principal :

dreptul de a impune

dreptul de a incasa taxe si impozite

obligatia celorlalte subiecte de a se conforma

obligatia statului de a respecta legea in activitatea de impunere, de a rezolva contestatiile contribuabililor, etc.

Obiectul raportului juridic financiar este determinat de sfera deosebit de larga si complexa a finantelor publice fiind diferit in functie de continutul concret al raporturilor financiare.

Obiectul juridic exprima actiunea sau inactiunea subiectelor participante la rap.juridic financiar.

In functie de sfera de cuprindere a finantelor publice, rap juridice financiare care pot lua nastere sunt in principal urmatoarele:

raporturi juridice bugetare

“ “ monetare

“ “ de control financiar

“ “ de asigurare prin efectul legii

“ “ fiscale

ORGANISMELE FINANCIARE INTERNATIONALE

XI sISTEMELE BANESTI BAZATE PE AUR

Sistemele banesti bazate pe aur prevedeau in principal urmatoarele:

o unitate monetara nationala definita legal printr-o cantitate de aur;

o convertibilitate libera si nelimitata in aur, a semnelor valorii aflate in circulatie la un prêt fix cel putin pentru scopul platilor in strainatate;

detinerea unei rezerve de aur de catre autoritatea monetara a tarii respective;

o libera transferabilitate a fondurilor.

Inainte de primul razboi mondial forma de aplicare a etalonului aur a fost aceea a etalonului aur-moneda, care presupunea o circulatie baneasca interna in care pe langa monedele de aur se mai puteau intalni si monede de argint precum si bancnote;

Exista o circulatie libera a aurului atat in interiorul tarii cat si intre tari sub forma de monede, ceea ce facea ca valoarea interna a aurului sa fie egala cu valoarea externa;

Baterea libera a monedelor de aur asigura echivalenta intre valoarea comerciala sau de piata a metalului pretios;

Convertibilitatea libera a bancnotelor in aur.

Sistemul etalon aur-moneda a functionat fara intrerupere incepand cu anul 1850 in principal in tarile dezvoltate ale epocii pana a fost pus in aplicare progresiv etalonul de schimb aur sau etalonul aur-devize, acest sistem fiind institutionalizat dupa conferinta de la Genova din anul 1922.

Etalonul aur-devize se carateriz prin urmatoarele:

definirea unitatii monetare fie printr-o cantitate de aur, fie in functie de o anumita valuta;

absenta in general a aurului din circulatia interna;

convertibilitatea bancnotelor la alegerea Bancii Centrale fie in aur fie valute-aur;

detinerea unei rezerve de mijloace de plata internationale, compuse atat din aur cat si din anumite valute;

transferabilitatea libera a fondurilor.

In conditiile unei productii de aur care nu poate tine pasul cu dezvoltarea economica, etalonul aur-devize constituie principala componenta valutara a rezervelor – o formula de largire a circulatiei banesti fara o largire corespunzatoare a bazei in aur a emisiunii.

Etalonul aur-devize a fost pus si la baza sisitemului monetar international de la Breltom Wods, insa intr-o formula revizuita. El a functionat pana in anul 1971 cand a fost modificat conform statutului F.M.I.

XII FONDUL MONETAR INTERNATIONAL

Ca o reactie la dezordinile ce au caracterizat perioada anilor 1930-1945 guvernele aliate au cazut de acord inainte de terminarea razboiului asupra principiilor de cooperare care urmau sa reglementeze relatiile comerciale si monetare intre ele, principii in baza carora au luat nastere acordurile de la Breltom Wods si Acordul GATT din 1944.

Unul dintre obiectivele conferintei trebuia sa fie organizarea relatiilor valutare si financiare internationale in vederea reconstructiei si dezvoltarii economice postbelice a statelor beligerante.

La aceasta conferinta s-au confruntat 2 mari conceptii:

din partea Angliei reprezentata de marele economist Keyns si care consta in principal in crearea unui Sistem Monetar International, avand in centru o moneda internationala;

conceptia americana, care consta in extinderea pe plan international a principiilor etalonului aur-devize si crearea in acest fel a unui sistem valutar international. Acest sistem valutar internat. urma sa foloseasca USD ca valuta de rezerva si plata intre tari.

Acest sistem valutar international se caracterizeaza prin 4 elemente definitorii:

paritati fixe, dar intr-o marja de fluctuatie de +/- 1% in raport cu dolarul;

un sistem de etalon de schimb AUR;

un cod de buna conduita in ce priveste mecanismele de ajustare a cursului de schimb;

o procedura de credit international-mutual.

XIII PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE INSCRISE IN F.M.I.

Dispozitiile care se refera la principiile Sistemului Monetar Internat. sunt:

universalitatea sistemului – orice stat care este de acord cu prevederile FMI poate deveni membru al acestuia;

fixitatea paritatilor si cursurilor valutare pentru care Statutul FMI a stabilit 2 obligatii:

a.      moneda nationala a statului membru trebuie sa aiba o definitie legala initiala calculata in aur sau in USD, cu greutatea si aliajul in vigoare la 1 iulie 1944 ( 1 USD = 0,888671 gr. Aur);

b.     modificarea valorii paritare sa nu poata fi efectuata decat la propunerea statului membru in urma consultarii cu fondul si numai pt corectarea unui dezechilibru fundamental

realizarea unui volum de rezerve monetare internationale care sa serveasca la acoperirea unor viitoare deficite ale balantelor de plati ale statelor member, mentinerea solvabilitatii statelor membre, iar pt statele care realizeaza excedent de balanta, aceste rezeve sa serveasca ca o investitie temporara in asteptarea unui plasament de durata.

Tarile care aderau la FMI trebuiau sa-si asume anumite obligatii generale, cum ar fi:

renuntarea la restrictii asupra efectuarii de plati si transferuri pentru tranzactiile internationale curente;

renuntarea la practicile monetare discriminatorii sau practici monetare multiple;

convertibilitatea la cerere a sumelor in moneda proprie detinute de alte state;

furnizarea de date ec si financ necesare pt operatiunile contului

XIV UTILIZAREA RESURSELOR FINANCIARE A FMI

Disponibilitatile fondului sunt create prin varsaminte de cote ale membrilor efectuate integral la aderare.

Marimea cotei fiecarui stat membru exprim. in USD a fost initial stabilita prin statutul FMI in functie de o formula care cuprindea urmatoarele elemente:

2% din venitul national;

5% din rezervele de aur si $

10% din media importurilor

10% din variatia max a exportului

suma elementelor de mai sus majorata cu procentul exportului mediu fata de venitul national

Dupa 1963 stabilirea marimii cotelor s-a facut mai elastic avand prioritate comparatia intre statele membre cu acelasi nivel de dezvoltare economica.

Potrivit statutului initial cota se varsa in aur si moneda nationala.

Partea varsata in aur fiind la alegere, fie 25% din cota, fie 10% din rezervele oficiale nete de aur si $.

Cota de 75% se varsa in moneda nationala si reprezenta pozitia neutra sau ideala a unei tari fata de fond, in care tara nu este nici debitoare nici creditoare fondului.

In aceste conditii sumele in moneda nationala cu care disponibilitatile fondului depasesc nivelul de 75% din cota, reflecta datoria tarii fata de fond. Sumele care sunt inferioare acestui nivel reflecta datoria fondului fata de tara membra.

Crearea FMI a insemnat pentru tarile membre largirea considerabila a posibilitatilor de acoperire a unui deficit temporar al balantei de plati.

Tara membra care inregistreaza un deficit de balanta si are nevoie de o cantitate de valuta, o poate cumpara in aceste conditii chiar de la fond dand in schimb echivalentul in moneda nationala. La expirarea termenului tara membra rascumpara de la fond moneda sa restituind valuta primita sau o alta valuta acceptabila pentru fond.

Tranzactiile cu FMI nu sunt considerate dpdv juridic drept op de credit si nici op de imprumut.

Termenul tranzactiei este stabilit in functie de posibilit. debitorului de a-si echilibra balanta sa de plati (3-5 ani).

Principiul calauzitor al FMI in acordarea acestor credite este urmatorul: cu cat suma imprumutata este mai mare comparativ cu cota acestuia, cu atat fondul va trebui sa se asigure ca politica membrului este indreptata spre echilibrarea balantei de plati si acest membru va fi capabil sa efectueze rascumparaerea monedei sale in termenul stabilit.

Tragerile se efectueaza in transa-aur si in 4 transe de credit care se acorda dupa epuizarea transei-aur si numai cate o singura transa in fiecare an.

In afara de tragerile de transe, tarile membre pot incheia cu fondul un acord de credit stand by pe baza carora beneficiarul va dispune de o linie de credit, adica de un plafon aprobat pt un anumit scop, cu acordul beneficiarului de a utiliza succesiv linia de credit pe masura nevoilor intr-o perioada convenita.

In afara de trageri si acordurile stand by FMI poate acorda statelor membre si alte forme de sprijin financiar:

finantarea compensatorie;

“ stocurilor;

facilitati speciale;

finantarea situatiilor neprevazute;

ajutor de urgenta, etc