FISCALITATEA DIRECTA IN ROMANIA - STUDIU DE CAZ -

Cuprinsul..1

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND FISCALITATEA 2

1.1 Definitia fiscalitatii 2

1.2 Functiile si rolul fiscalitatii 3

1.3. Sistemul fiscal 4

2. FISCALITATEA DIRECTA .

FISCALITATEA DIRECTA IN ROMANIA 9

3.1. Impozitarea veniturilor 9

3.1.1. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice 9

4. STUDIU DE CAZ PRIVIND FISCALITATEA DIRECTA IN ROMANIA 11

4.1. Consideratii preliminare 11

4.2. Analiza fiscalitatii directe in Romania 11

Analiza evolutiei veniturilor fiscale si a impozitelor directe 13

Nivelul si evolutia presiunii fiscale globale si a presiunii fiscale a impozitelor directe 14

Ponderea impozitelor pe venit si pe avere in totalul impozitelor directe 17

Structura impozitelor pe venit 19

Structura impozitelor pe avere 21

5. CONCLUZII 23

1. CONSIDERATII GENERALE PRIVIND FISCALITATEA

1.1 Definitia fiscalitatii

Termenii de fisc si fiscalitate au o vechime considerabila, existand dinaintea aparitiei statale. In acea vreme, pentru obtinerea unor bunuri de la cei carora le prisoseau, se utiliza un obiect obisnuit de colectare, care se numea fiscus sau cos. De aici deriva termenul de fiscalitate ca fiind legat de mobilizarea unor resurse.

Odata cu aparitia statului apare necesitatea mobilizarii unor fonduri la dispozitia acestuia, deoarece, in indeplinirea functiilor sale, statul treb 242d33c uie sa aiba la dispozitie resursele necesare.

Veniturile in bani iau treptat locul veniturilor in natura si imbraca forma unor varsaminte obligatorii. Pentru asigurarea nivelului veniturilor necesare statului si pentru mobilizarea si urmarirea acestora a aparut o institutie specializata a statului numita FISC. De aici a derivat si termenul de FISCALITATE si, cu toata vechimea sa, asupra acestui termen nu s-a ajuns la o unitate de optiuni.

Dictionarul LAROUSSE defineste fiscalitatea ca fiind "sistemul de percepere a impozitelor si taxelor, ansamblulu legilor si instrumentelor referitoare la acestea" .

Dictionarul Explicativ al limbii romane defineste fiscalitatea ca fiind "ansamblul obligatiilor cuiva catre Fisc" .

In Dictionarul de Economie, Dobrota Nita defineste fiscalitatea ca fiind "sistem de percepere a impozitelor, ansamblul legilor, regulilor si practicilor privind fundamentarea, calcularea si perceperea impozitelor" .

Gheorghe D. Bistriceanu defineste fiscalitatea: "totalitatea reglementarilor juridice care stabilesc incasarea veniturilor statului prin impozite directe si indirecte, taxe, in procesul distribuirii si redistribuirii produsului national brut de la persoanele juridice si persoanele fizice"[4].

Din definitiile date, chiar daca ele difera, se poate observa ca fiscalitatea opereaza cu cateva elemente comune si altor discipline cum sunt: macroeconomia, finantele publice, contabilitatea; dar ea opereaza si cu concepte si elemente proprii, intelegand prin acestea reglementarile juridice proprii, instrumentele si tehnicile adecvate.

Intr-o incercare de definire, FISCALITATEA reprezinta ansamblul obligatiilor, al prelevarilor catre administratia financiara impreuna cu reglementarile, instumentele si mijloacele referitoare la acest ansamblu.

Continutul esential al fiscalitatii este reprezentat de prelevarile si varsamintele cu caracter obligatoriu catre administratia fiscala, in cadrul carora isi gaseste campul de manifestare economia publica.

1.2 Functiile si rolul fiscalitatii

Pornind de la functiile finantelor publice, se pot formula si functiile fiscalitatii. Astfel, fiscalitatea indeplineste urmatoarele functii:

Functia de constituire a fondurilor banesti la dispozitia statului. Prin intermediul fiscalitatii se formeaza majoritatea resurselor banesti a bugetului de stat. Canalele prin care se indeplineste aceasta functie sunt date de prelevarile obligatorii, de varsaminte, taxe si impozite

Functia de mobilizare a resurselor banesti pe baza reglementarilor legale la dispozitia Guvernului sau a comunitatilor locale. Aceasta se realizeaza prin concentrarea in centre de decizie a resurselor banesti de provenienta publica urmand ca apoi acestea sa primeasca destinatiile legiferate prin buget. Prin aceasta functie se realizeaza o anumita redistribuire a veniturilor din economie pe seama practicarii unor varsaminte diferentiate pe platitori dar si a unor locuri de varsare diferentiate pe centre de decizie (locale, regionale). Sursa de formare a prelevarilor fiscale e avutia tarii care, pusa in exploatare formeaza productia nationala exprimata in produsul intern brut.

Functia de control, urmarind modul in care sunt preluate de la platitori veniturile cuvenite statului precum si modalitatile de percepere a prelevarilor si de urmarire si executare a rauplatnicilor sau a celor care se sustrag de la plata impozitului. Prin controlul fiscal se realizeaza pe un alt plan si o functie preventiva in materie de abatere de la legalitate si de stimulare a laturilor pozitive ale activitatii economico-sociale, precum si de economisire a resurselor de care dispune societatea. Cu ocazia controlului se constata incalcarile legislatiei privitoare la asezarea si perceperea impozitelor si taxelor, stabilindu-se masuri de eliminare a lor.

Etapa de verificare a rezultatului controlului fiscal include urmatoarele sarcini:

inlaturarea neregulilor constatate in activitatea financiar-contabila;

corectarea si completarea bilantului si varsarea la buget a impozitelor si taxelor constatate ca varsaminte de efectuat suplimentar;

suspendarea aplicarii masurilor ce contravin reglementarilor legale in materie de fiscalitate

corectarea inexactitatilor cuprinse in declaratiile de impunere

Functia de control a fiscalitatii se realizeaza prin organe specializate ale Aparatului fiscal: Ministerul Finantelor Publice, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, Directia Generala a Finantelor Publice.

Din functiile prezentate rezulta rolul fiscalitatii in plan economic, financiar si social.

Fiscalitatea reprezinta un instrument la indemana Guvernului pentru interventie in viata economica a statului. Prin interventia statului, prin fiscalitate se creeaza obiective economice noi in proprietate publica sau are loc finantarea de catre stat a unor domenii cu rentabilitate marginala.

In plan social-fiscal urmareste pe de o parte protejarea celor mai defavorizate categorii sociale si pe de alta parte influentarea comportamentelor insului si a colectivitatii umane.

Rolul fiscalitatii este si de stimulare a investitiilor si de folosire a intregului potential al tarii.

Pentru realizarea obiectivelor fiscalitatii in practica se au in vedere urmatoarele proceduri:

diminuarea si exonerarea de impozit a unor venituri sau cresterea impozitelor pe alte categorii de venituri si contribuabili;

restrangerea/extinderea campului de actiune a fiscalitatii;

practicarea de inlesniri fiscale sau restrangerea lor;

reducerea/cresterea unor taxe de consumatie.

1.3. Sistemul fiscal

Constituind sursa principala de finantare a alocatiilor bugetare, resursele de natura fiscala creaza posibilitatea statului de a interveni direct (prin investitii cu caracter economic, subventii, plata bunurilor si serviciilor cumparate) si indirect (prin valoarea totala a alocatiilor) asupra economiei reale.

Sistemul fiscal este un produs al gandirii, deciziei si actiunii factorului uman creat initial pentru a raspunde unor obiective financiare, la care ulterior s-au adaugat obiective de natura economico-sociala.

Inainte de a da o definitie a sistemului fiscal, sunt necesare o serie de precizari referitoare la prelevarile fiscale.

Prelevarile fiscale au aparut odata cu aparitia puterii publice a statului si a relatiilor de schimb initial in natura, iar ulterior in etalon monetar, in scopul indeplinirii sarcinilor si functiilor sale.

Prelevarile fiscale constituie obligatii stabilite de stat in baza autoritatii de care acesta dispune, obligatii ce au caracter pecuniar si definitiv sub forma de impozite si taxe fiscale destinate finantarii globale a unor parti a cheltuielilor publice.

De la aparitia lor si pana in prezent numerosi autori au incercat sa defineasca prelevarile fiscale cunoscute sub numele de impozit.

Cea mai cuprinzatoare definitie este cea data de economistul Gaston Jeze care afirma ca: "impozitul este o prestatie pecuniara impusa contribuabililor de catre autoritatea publica cu titlu definitiv si fara contraprestatie in vederea acoperirii cheltuielilor publice". Aceasta definitie evidentiaza caracteristicile fundamentale ale impozitului:

• Caracter pecuniar, adica impozitul este o prelevare baneasca;
• Caracter obligatoriu, adica prelevarile sunt impuse si incasate de stat prin intermediul puterii sale de constrangere;
• Caracter definitiv, adica odata ajuns in buget impozitul se depersonalizeaza, iar contribuabilul nu va primi inapoi banii aferenti impozitului decat in cazul unor erori;
• Caracterul de a fi fara contraprestatie directa si imediata, adica impozitul nu e pretul unui serviciu primit, insa exista aici o contraprestatie de natura indirecta sub forma utilitatilor publice primate;
• Caracterul financiar, adica impozitul serveste la acoperirea cheltuielilor publice in proportiile care sunt determinate pe de o parte de existenta obligatiilor financiare ale statului si pe de alta parte de existenta si nivelul altor resurse de finantare a cheltuielilor publice.

Teoria si practica fiscala utilizeaza alaturi de notiunea de impozit si pe cea de taxa.

Taxele fiscale prezinta doua conotatii si anume: pe de o parte sunt denominate cu acest termen prelevari fiscale sinonime conceptual cu impozitul stabilit prin lege (de exemplu: TVA, taxe vamale); iar pe de alta parte cu acest termen, de taxe, sunt definite prelevarile obligatorii facute in favoarea statului, dar in schimbul carora contribuabilul beneficiaza de anumite servicii publice din partea autoritatii (de exemlpu, taxa pentru obtinerea autorizatiei de constructii).

In categoria prelevarilor fiscale sunt incluse alaturi de impozite si taxe cu caracter special cunoscute sub numele de contributii, pe care unii specialisti le denumesc taxe parafiscale. Spre deosebire de impozite acestea sunt prelevate in contrapartida unei prestatii tangibile cu caracter specific pe care statul o acorda persoanelor in mod obligatoriu. Contributiile se aseamana cu taxele prin aceea ca apar in legatura cu o prestatie, dar difera de acestea prin lipsa caracterului facultativ, caci serviciul nu e solicitat, ci este impus, stabilit de stat.

Nerespectarea regulilor instituite cu privire la stabilirea obligatiilor fiscale care revin subiectilor din economie conduce la aparitia unor efecte negative asupra capacitatii de finantare de catre puterea publica a obligatiilor care ii revin. Din acest motiv aceasta a creat un aparat fiscal insarcinat cu gestionarea impozitelor in societate.

Elementele de natura economica, relatiile dintre acestea concretizate in diverse tehnici de stabilire si percepere a cuantumului diverselor prelevari fiscale, gestionarea acestora si deciziile de natura politica constituie marile componente ale sistemului fiscal.

Unii economisti considera sistemul fiscal ca "totalitatea impozitelor instituite intr-un stat care-i procura acestuia o parte covarsitoare din veniturile bugetare, fiecare impozit avand o contributie specifica si un anumit rol regulator in economie"

O alta abordare a sistemului fiscal pune accentul pe elementele definitorii ale sistemului in general si interpreteaza sistemul fiscal prin prisma relatiilor dintre elementele care formeaza acest sistem, astfel: "sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o multime de elemente (materie impozabila, cote, subiecti fiscali), intre care se manifesta relatii care apar ca urmare a proiectarii, legiferarii, asezarii si perceperii impozitelor si care sunt gestionate conform legislatiei fiscale, in scopul realizarii obiectivelor sistemului"

Orice sistem fiscal prezinta urmatoarele doua caracteristici:

Exclusivitatea aplicarii, care presupune faptul ca el se aplica intr-un teritoriu geografic determinat, fiind unicul colector al resurselor fiscale pentru un buget sau un sistem de bugete (buget central si bugete locale).

Autonomie tehnica, adica un sistem fiscal este autonom din punct de vedere tehnic daca este un sistem fiscal complet, ceea ce inseamna ca acesta contine toate regulile de asezare, lichidare si incasare a impozitelor necesare pentru punerea sa in aplicare.

Sistemul fiscal este un sistem complex, alcatuit dintr-un ansamblu de elemente si anume:

• Materia impozabila;
• Subiectii sau actorii sistemului fiscal;
• Elementele modificabile

Materia impozabila, reprezentata de venitul realizat, repartizat, consumat si capitalizat, constituie un element evolutiv complex si cuprinde:

• venituri din munca, respectiv venituri de natura salariala;
• venituri din capital, respectiv rente, chirii, dividende, dobanzi;
• venituri produse de agentii economici, sub forma beneficiilor din industrie, comert, agricultura, servicii, etc.;
• circulatia si consumul veniturilor.

Actorii sistemului fiscal, in raport cu functiile pe care le indeplinesc, se pot grupa in trei categorii

• actori dotati cu putere de decizie;
• actori insarcinati cu administratia fiscala si reglementarea litigiilor;
• contribuabililii.

Organele legislative si executive reprezinta actori de decizie politica in materie fiscala, care se concretizeaza in dispozitii ce figureaza in Legea Finantelor publice sau Legea Bugetara anuala, respectiv in legile fiscale generale.

Actorii de decizie administrativa in materie fiscala au responsabilitatea gestiunii finantelor publice, reprezentati de Ministerul Finantelor Publice prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala. In subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala functioneaza Garda Financiara, directiile generale ale finantelor publice judetene si Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti.

Contribuabilii sunt persoanele fizice si juridice care realizeaza venituri impozabile din activitati desfasurate in Romania. Sistemul fiscal cuprinde si elemente modificabile stabilite de organele de decizie si legislative ( de exemplu, cotele de impunere).

Transpunerea in practica a prevederilor cuprinse intr-un sistem fiscal si a procedurilor elaborate de administratia fiscala, presupune existenta unui mecanism bine pus la punct, cu norme si reguli bine determinate.

Mecanismul fiscal este alcatuit dintr-un ansamblu de metode si tehnici pe care statul le foloseste pentru realizarea veniturilor bugetare, ritmic si la termenele stabilite. Cu cat aceste metode si tehnici sunt mai simple si mai clare pentru platitorii de impozite si taxe, cu atat perceperea lor este mai usor de realizat.

Daca printr-un sistem fiscal, legislativul si executivul creaza metodologii pentru un numar ridicat de impozite si taxe, in cadrul administratiei fiscale este necesar sa se foloseasca un personal numeros si un volum de timp ridicat pentru a aseza si a percepe impozitele si taxele datorate de contribuabili. Mult mai usor pentru administratia fiscala este ca numarul impozitelor si taxelor sa fie cat mai redus, cu baze de impozitare sigure si clare, cu termene de percepere corelate ritmic cu nivelul veniturilor populatiei.

Mecanismul fiscal presupune ca, in cadrul administrarii impozitelor si taxelor, atat la nivelul contribuabililor cat si la nivelul unitatilor fiscale, perceptii rurale (comune), circumscriptii fiscale (orase) si administratii financiare (municipii), sa existe intocmite evidente fiscale nominale si centralizate, clare si cu inregistrari la zi.

Pentru ca un mecanism fiscal sa functioneze coerent, clar si eficient, este necesar ca in cadrul administratiei fiscale sa fie intocmite si aplicate procedurile de control. La intocmirea acestor proceduri de control trebuie sa se urmareasca:

crearea unei metodologii de control unitare si clare pentru fiecare impozit sau taxa, asupra modului cum sunt asezate si percepute acestea;

sa se respecte etica intre contribuabil si bugetul de stat;

sa se urmareasca ca orice control sa fie efectuat cu acordul ambelor parti, pe de o parte contribuabilul, iar pe de alta parte reprezentantul administratiei fiscale. Este necesar ca orice contribuabil sa fie instiintat din timp asupra datei inceperii controlului.

Aplicarea corecta a tuturor etapelor din angrenajul unui mecanism fiscal trebuie sa permita in final, ca fiecare conducator de unitate fiscala sa poata cunoaste, la zi, situatia gestiunii impozitelor si taxelor asezate la contribuabili si datorate de acestia.

2. FISCALITATEA DIRECTA

In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere.

Impozitele directe, fiind individualizate, reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile premergatoare epocii moderne, insa, o extindere si o diversificare mai mare au cunoscut abia in epoca moderna.

In primele decenii ale secolului al XX-lea, in locul impozitelor asezate pe obiecte materiale sau pe diferite activitati, cum sunt cele comerciale si industriale, deci al impozitelor de tip real, si-au facut aparitia impozitele stabilite pe diferite venituri (salarii, profit, renta) sau pe avere (mobiliara sau imobiliara), adica impozitele de tip personal, care au condus la extinderea impunerii prin aducerea printre platitorii de impozite si a marii mase a muncitorilor si a functionarilor. Deoarece treptat, si mai ales incepand cu ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, se inregistreaza o crestere simtitoare a cheltuielilor publice, sporul de venituri realizat de stat prin introducerea impozitelor personale nu a fost suficient pentru acoperirea acestora, astfel incat asistam si la extinderea impunerii directe.

Prin urmare, impozitele directe, fiind nominative si avand un cuantum si termene de plata precis stabilite si aduse din timp la cunostinta platitorilor, sunt mai echitabile si deci mai de preferat decat impozitele indirecte, deoarece la acestea din urma consumatorii diferitelor marfuri si servicii, de regula, nu stiu cu anticipatie cand si mai ales cat vor plati statului, sub forma taxelor de consumatie si a altor impozite indirecte.

Structura categoriei impozite directe are alcatuirea (schematic), ca in Figura 2.1.:

- impozitul funciar

- impozitul pe cladiri

Impozite reale - impozitul pe activitati economice

- impozitul pe capitalul mobiliar

- impozite pe veniturile

- impozite pe venit persoanelor fizice

Impozite directe - impozite pe veniturile

societatilor

- impozitul imobiliar

Impozite personale - impozitul pe capital

- impozitul petransferul

- impozite pe avere averii

- impozitul pe cresterea

averii

Figura 2.1. Structura impozitelor directe

Dupa criteriile care stau la baza asezarii lor, impozitele directe se clasifica in reale si personale

1. Impozitele reale. Se caracterizeaza prin aceea ca se stabilesc asupra obiectelor materiale: pamant, cladiri, fabrici, magazine, capital banesc, etc. fara a se tine seama de situatia personala a subiectului impozabil.

Cea mai larga arie de aplicare au avut-o impozitele reale in perioada descompunerii feudalismului si in capitalismul timpuriu purtand denumiri diferite: impozit funciar, impozit pe cladiri, patenta, licenta, impozit mobiliar, impozit pe locuinte, etc. In contemporaneitate continua sa existe impozite de tip real, fiind reprezentate mai ales de cele funciare, precum si de cele pe cladiri, facand parte din categoria impozitelor locale.

La impozitele reale caracteristic este faptul ca stabilirea marimii impozitului datorat se face pe baza unor criterii exterioare, care nu permit evaluarea cu exactitate a materiei impozabile. Evaluarea indirecta a materiei impozabile, prin semne exterioare, nu permite stabilirea corecta a capacitatii de plata a contribuabilului, deoarece se au in vedere numai unii factori ce determina nivelul productiei (a activitatii). De asemenea, baza de impunere o constituie venitul (produsul) brut obtinut cu ajutorul obiectului impozabil sau cel mediu prezumat, nu venitul net sau cel efectiv cum ar fi normal. Totusi, unele avantaje sunt recunoscute impozitelor reale. In primul rand, sunt relativ simplu de stabilit. Apoi, nu permit sustragerea de la impunere si nici frauda. Odata cu dezvoltarea societatilor neajunsurile s-au inmultit, implicand schimbarea sistemului de asezare a impozitelor directe.

2. Impozitele personale. Se asaza asupra veniturilor si averii, tinand seama, in primul rand, de situatia personala a subiectului, motiv pentru care ele se mai numesc si subiective.

Trecerea de la impozitele reale la cele personale a avut loc in unele state inca de la mijlocul secolului al XIX-lea. Cauzele care au determinat aceasta schimbare au fost numeroase. Cele mai importante sunt de natura economica, fiind vorba de:

nevoia sporita de resurse financiare la dispozitia statului pentru indeplinirea sarcinilor sociale in crestere, precum si a rolului sau economic;

• aparitia unei surse noi de impunere, salariul, cu mare pondere in veniturile din societate;
• impunerea veniturilor, indiferent de provenienta, este mai eficienta.

Fata de impozitele reale, la cele de tip personal procedurile de evaluare asigura o mai corecta dimensioanare a materiei impozabile si, in consecinta, o mai echitabila repartizare a sarcinilor fiscale intre cetateni.

Impozitele directe personale, constituind o treapta superioara in evolutia impunerii, cuprind doua grupe de prelevari: impozitele pe venit si impozitele pe avere.

3. FISCALITATEA DIRECTA IN ROMANIA

3.1. Impozitarea veniturilor

Prezentul paragraf prezinta impozitele pe veniturile persoanelor fizice in Romania, conform legislatiei in vigoare: Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.

3.1.1. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice

Materia impozabila in cazul impozitului pe venit este extrem de diversa, incluzand totalitatea veniturilor obtinute de persoanele fizice, indiferent de forma si sursa acestora.

Ca tehnica de impunere, veniturile pesoanelor fizice pot fi impozitate fie separat pe fiecare sursa, fie ca o suma globala a acestora, indiferent de sursa lor de provenienta.

In calitate de contribuabili pentru impozitul pe venit sunt vizate persoanele fizice rezidente si pesoanele fizice nerezidente care desfasoara o acivitate independenta prin intermediul unui sediu permanent in Romania precum si cele care obtin venituri din alte surse mentionate de legiuitor ca find supuse impozitarii.

Sfera de cuprindere a impozitului este foarte larga, aplicandu-se urmatoarelor venituri:

a)      In cazul pesoanelor fizice rezidente romane, cu domiciliul in Romania, impozitul se calculeaza asupra veniturilor din orice sursa obtinute in tara si in strainatate;

b)      In cazul persoanelor fizice rezidente care nu au domiciliul in Romania, se calculeaza impozit numai asupra veniturilor obtinute in Romania, cu mentiunea ca veniturile sunt impuse separate la nivelul fiecarei surse;

c)      In cazul persoanelor fizice nerezidente care desfasoara activitate independenta prin intermediul unui sediu permanent in Romania, impozitul se aplica venitului net atribuibil sediului permanent;

d)      In cazul nerezidentilor care desfasoara activitati dependente in Romania, se impune venitul salarial net din aceasta activitate dependenta.

Categoriile de venituri supuse impozitarii sunt diverse, ele incluzand:

a)      venituri din activitati independente;

b)      venituri din salarii;

c)      venituri din cedarea folosintei bunurilor;

d)      venituri din investitii;

e)      venituri din pensii;

f)        venituri din activitati agricole;

g)      venituri din premii si jocuri de noroc;

h)      venituri din transferul proprietatilor imobiliare;

i)        venituri din alte surse.

Ca exceptie de la impunere, apar urmatoarele venituri neimpozabile:

a)      ajutoarele, indemnizatiile si alte forme de sprijin cu destinatie speciala, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice. De asemenea, nu sunt impozabile indemnizatiile pentru risc maternal, maternitate, cresterea copilului si ingrijirea copilului bolnav;

b)      sumele incasate din asigurari de orice fel reprezentand despagubiri, sume asigurate, cu exceptia castigurilor primite de la societatile de asigurari ca urmare a contractului de asigurare incheiat intre parti, cu ocazia tragerilor de amortizare;

c)      pensiile pentru invalizii de razboi, orfanii, vaduvele/vaduvii de razboi, sumele fixe pentru ingrijirea pensionarilor care au fost incadrati in gradul I de invaliditate;

d)      contravaloarea cupoanelor ce reprezinta bonuri de valoare care se acorda cu titlu gratuit persoanleor fizice;

e)      sumele sau bunurile primite sub forma de sponsorizare sau mecenat;

f)        veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile si mobile din patrimoniul personal, altele decat castigurile din transferul titlurilor de valoare;

g)      drepturile in bani si in natura primite de militarii in termen, militarii cu termen redus, studentii si elevii unitatilor de invatamant din sectorul de aparare nationala;

h)      bursele primite de persoanele care urmeaza orice forma de scolarizare sau perfectionare in cadru institutionalizat;

i)        sumele sau bunurile primite cu titlu de mostenire sau donatie;

j)        veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice si ai posturilor consulare pentru activitati desfasurate in Romania in calitatea lor oficiala, in conditii de reciprocitate sau in virtutea regulilor dreptului international;

k)      veniturile nete in valuta primite de membrii misiunilor diplomatice, oficiilor consulare si institutiilor culturale ale Romaniei amplasate in strainatate;

l)        veniturile primite de cetatenii straini pentru activitatea de consultanta desfasurata in Romania, in conformitate cu acordurile de finantare nerambursabila incheiate de Romania cu alte state, cu organisme internationale si organizatii neguvernamentale;

m)    veniturile primite de cetatenii straini pentru activitati desfasurate in Romania, in calitate de corespondenti de presa, cu conditia reciprocitatii si cu conditia confirmarii de catre Ministerul Afacerilor Externe;

n)      sumele reprezentand diferenta de dobanda subventionata pentru creditele primite;

o)      subventiile primite pentru achizitionarea de bunuri, daca subventiile sunt acordate in conformitate cu legislatia in vigoare;

p)      veniturile reprezentand diverse avantaje in bani si/sau in natura primite de persoanele cu disabilitati sau de beneficiar in baza unei legi speciale (veterani de razboi, persoanele persecutate politic, participantii activ la Revolutia de la 1989 sau urmasii acestora);

q)      premiile si alte drepturi obtinute de elevi, studenti, sportivi si antrenorii lor in competitii interne si internationale;

r)       prima de stat acordata pentru economisirea si creditarea in sistem colectiv pentru domeniul locativ;

Cota de impozit este de 16% si se aplica asupra venitului impozabil corespunzator fiecarei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din:

• activitati independente
• salarii
• cedarea folosintei bunurilor
• investitii
• pensii
• activitati agricole
• premii

Perioada impozabila pentru impozitul pe venit este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. In cazul decesului contribuabilului, perioada impozabila este inferioara anului calendaristic, cuprinzand numarul de luni din anul calendaristic pana la data decesului.

4. STUDIU DE CAZ PRIVIND FISCALITATEA DIRECTA IN ROMANIA

4.1. Consideratii preliminare

Studiul de caz dezvoltat in acest capitol este focalizat pe de o parte, pe analiza nivelului si dinamicii veniturilor datorate de persoanele fizice si de persoanele juridice si incasate la bugetul de stat, precum si pe constrangerea fiscala pe care acestea le incumba, iar pe de alta parte, pe studierea structurii acestora.

Pentru atingerea obiectivului propus, consideram ca sunt relevanti, static si dinamic, urmatorii indicatori fiscali:

Volumul absolut al impozitelor pe venit si pe avere datorate de persoanele fizice si de persoanele juridice;

Presiunea fiscala globala;

Presiunea fiscala a impozitelor directe;

Ponderea impozitelor pe venit in totalul impozitelor directe;

Ponderea impozitelor pe avere in totalul impozitelor directe;

Structura fiscala a impozitelor pe venit;

Structura fiscala a impozitelor pe avere.

Analiza este efectuata pe o perioada de 6 ani, sursa datelor de cercetare fiind contul de executie al bugetelor locale si contul de executie al bugetului de stat al Romaniei, in perioada 2001-2006.

Pentru reflectarea dinamicii s-a utilizat exprimarea relativa.

4.2. Analiza fiscalitatii directe in Romania

Pentru a efectua analiza fiscalitatii directe in Romania, vom folosi urmatorii indicatori:

Volumul absolut al impozitelor pe venit si pe avere datorate de persoanele fizice si de persoanele juridice;

Presiunea fiscala globala;

Presiunea fiscala a impozitelor directe;

Ponderea impozitelor pe venit in totalul impozitelor directe;

Ponderea impozitelor pe avere in totalul impozitelor directe;

Structura fiscala a impozitelor pe venit;

Structura fiscala a impozitelor pe avere.

Datele utilizate pentru calculul indicatorilor mentionati sunt prezentate in tabelul 4.1:

Tabel 4.1:  Situatia produsului intern brut, a veniturilor fiscale, a impozitelor directe si a categoriilor de impozite directe in perioada 2001-2006

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2002-2007

1. Analiza evolutiei veniturilor fiscale si a impozitelor directe, in Romania, in perioada 2001-2006, pe baza datelor prezentate, sunt ilustrate in tabelul 4.2 si in graficele 4.1 si 4.2

Tabel 4.2:  Dinamica veniturilor fiscale si a impozitelor directe in perioada 2001-2006

Sursa: Date prelucrate din Anuarul Statistic al Romaniei 2007

Asa cum reiese din calculele efectuate (tabelul 4.2), de-a lungul perioadei analizate, veniturile fiscale inregistreaza o crestere semnificativa in primii trei ani, dupa care se observa o crestere mai lenta a veniturilor fiscale. Impozitele directe cresc si ele cu 44,10% in anul 2003 fata de anul 2002, cu 63,1% in anul 2004 fata de anul 2003, cu 5,62% in anul 2005 fata de anul 2004 si cu 24,53% in anul 2006 fata de anul 2005.

Situatia impozitelor pe venit se prezinta putin diferit: aceste impozite crec in primii trei ani, o crestere semnificativa inregistrandu-se in anul 2004, de 66,63%. In anul 2005 insa, impozitele pe venit scad cu 0,19% fata de anul 2004, iar in anul 2006 aceste impozite cresc din nou, de aceasta data cu 19,73% fata de anul 2005.

Impozitele pe avere cresc si ele in anul 2002 fata de anul 2001 cu 14,53% (a se vedea tabelul 4.2), dar in anul 2003 se inregistreaza o scadere semnificativa, cu 61,10% fata de anul 2002. In anul 2004 impozitele pe avere continua sa scada, cu 2,27% fata de anul 2003. Situatia se schimba in anul 2005, cand valoarea impozitelor pe avere se dubleaza fata de anul 2004, valoarea lor continuand sa creasca si in anul 2006, cu 86,43% fata de anul 2005.

Evolutia veniturilor fiscale este prezentata in graficul de mai jos:

Grafic 4.1 Evolutia veniturilor fiscale

Evolutia impozitelor directe poate fi urmarita si in graficul 4.2:

Grafic 4.2 Evolutia impozitelor directe

2. Nivelul si evolutia presiunii fiscale globale si a presiunii fiscale a impozitelor directe

Ca indicator sintetic, presiunea fiscala masoara economic constrangerea exercitata de impozit ori de ansamblul impozitelor, fiind in fapt, coeficientul impozitului in venit. Cantitativ, se exprima ca o relatie intre prelevarea fiscala (F) suportata de colectivitate si venitul (V) de care aceasta dispune:

P = (4.1)

In scopul asigurarii de comparatii internationale, este, in general, acceptat continutul marimilor ce se raporteaza ca semnificand: pentru F, ansamblul impozitelor, iar pentru V, produsul intern brut, forma de exprimare a relatiei devenind:

P = (4.2)

Avand in vedere perioada analizata, pentru Romania, nivelul presiunii fiscale si evolutia acesteia este prezentata in tabelul 4.3:

Tabel 4.3 Nivelul si evolutia presiunii fiscale in Romania, in perioada 2001-2006

Sursa: Date prelucrate din Anuarul Statistic al Romaniei 2007

In anul 2003 se inregistreaza o crestere a presiunii fiscale globale cu 12,55% fata de anul 2003, crestere care este datorata cresterii veniturilor fiscale intr-un ritm mai accelerat decat cresterea produsului intern brut (veniturile fiscale cresc cu 69,06% - a se vedea tabelul 4.2). In anul 2004 presiunea fiscala inregistreaza o scadere cu 1,63% fata de anul 2003. Presiunea fiscala continua sa scada si in anul 2005, datorita cresterii mult mai lente pe care o inregistreaza veniturile fiscale. In anul 2006 presiunea fiscala globala creste cu 1,90% fata de anul 2005, deoarece veniturile fiscale cresc intr-un ritm mai accentuat fata de anul 2005.

In ceea ce priveste evolutia presiunii fiscale a impozitelor directe, aceasta este in scadere in primii doi ani, datorita faptului ca impozitele directe cresc intr-un ritm mai lent decat cresterea produsului intern brut, urmand ca in ultimii ani presiunea fiscala a impozitelor directe inregistreaza o crestere (a se vedea tabelul 4.3).

Evolutia presiunii fiscale este prezentata in graficul 4.3:

Grafic 4.3 Evolutia presiunii fiscale globale si a presiunii impozitelor directe

In cele ce urmeaza se va prezenta analiza structurii fiscalitatii directe din Romania.

Indicatorii fiscali de structura avuti in vedere in acest paragraf, pentru perioada 2001-2006, sunt urmatorii:

Ponderea impozitelor pe venit in totalul impozitelor directe;

Ponderea impozitelor pe avere in totalul impozitelor directe;

Structura impozitelor pe venit;

Structura impozitelor pe avere.

3. Ponderea impozitelor pe venit si pe avere in totalul impozitelor directe este prezentata in tabelul 4.4 si este redata in graficul 4.4.

Tabel 4.4

Ponderea impozitelor pe venit si a impozitelor pe avere in total impozite directe

Sursa: Date prelucrate din Anuarul Statistic al Romaniei 2007

Ponderea impozitelor pe venit in totalul impozitelor directe este de 84,72% in anul 2001, de 85,67% in anul 2002, in anul 2003 ponderea impozitelor pe venit este de 96,13%, in anul 2004 ponderea este de 98,21%, in anul 2005 ponderea este de 92,80%, iar in anul 2006 impozitele pe venit ocupa un loc de 89,23% in cadrul impozitelor directe.

Impozitele pe avere detin o pondere mai mica in cadrul impozitelor directe: in anul 2001 se inregistreaza o pondere a impozitelor pe avere in cadrul impozitelor directe de 15,27%, in anul 2002 ponderea este de 14,32%, in anul 2003 se observa o pondere de 3,86% a impozitelor pe avere, in anul 2004 ponderea inregistrata de impozitele pe avere este de 2,31%, in anul 2005 ponderea este de 7,19%, iar in anul 2006 ponderea impozitelor pe avere in totalul impozitelor directe este de 10,76%.

Grafic 4.4 Ponderea impozitelor pe venit si a impozitelor pe avere in totalul impozitelor directe

4. Structura impozitelor pe venit este prezentata in tabelul 4.5:

Tabelul 4.5:  Structura impozitelor pe venit

Sursa: Date prelucrate din Anuarul Statistic al Romaniei 2007

Structura impozitelor pe venit pentru anul 2006, este prezentata si in graficul urmator:

Grafic 4.5 Structura impozitelor pe venit in anul 2006

Cea mai mare pondere in cadrul impozitelor directe este ocupata de impozitul pe profit: 53,44% in anul 2001, in anul 2002 impozitul pe profit ocupa 71,63% din totalul impozitelor directe, in anul 2003 ponderea impozitului pe profit este de 87,02%, in anul 2004 impozitul pe profit ocupa 84,92%, iar din anul 2005 ponderea impozitului pe profit in totalul impozitelor directe incepe sa se reduca, ocupand 72,47% in anul 2005, respectiv 68,89% in anul 2006.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice ocupa cea mai ridicata pondere in cadrul impozitelor directe in anul 2006, si anume 19,07% (a se vedea tabelul 4.5).

Impozitul pe dividende are o pondere redusa in cadrul impozitelor directe: 0,02% in anul 2001, 0,01% in anul 2002, 0,003% in anul 2003, 0,003 in anul 2004, 0,004% in anul 2005 si 0,02% in anul 2006.

Impozit pe veniturile microintreprinderilor se inregistreaza numai in anul 2005 si in anul 2006, cand ponderea ocupata de acesta este de 3,34% in anul 2005 si respectiv 1,19% in anul 2006.

Un loc important ocupa in cadrul impozitelor directe si categoria alte impozite pe venit, si anume:

12,55% in anul 2001, 8,65% in anul 2002, 8,24% in anul 2003 si 7,09% in anul 2004.

5. Structura impozitelor pe avere este redata in tabelul 4.6:

Tabel 4.6: Structura impozitelor pe avere

Sursa: Date prelucrate din Anuarul Statistic al Romaniei 2007

Grafic, structura impozitelor pe avere se prezinta astfel:

Grafic 4.6 Structura impozitelor pe avere

In anul 2001 impozitul pe teren ocupa 0,41% din totalul impozitelor directe, in anul 2002 ponderea impozitelor pe avere este de 0,39%, in anul 2003 ponderea acestora este de 0,55%, in anul 2004 impozitele pe avere inregistreaza o pondere de 0,21% in total impozite directe, in anul 2005 ponderea impozitelor pe avere este de 0,16%, iar in anul 2006 impozitele pe avere ocupa 0,42% din impozitele directe.

O pondere ceva mai insemnata este detinuta de impozitul pe cladiri, care are o pondere de 2,51% din impozitele directe in anul 2001, in anul 2002 se inregistreaza o crestere a ponderii impozitului pe cladiri la 3,03%, in anul 2003 ponderea impozitului pe cladiri scade din nou, la 2,47%, scadere care continua si in anii urmatori: in anul 2004 ponderea impozitului pe cladiri este de 1,83%, in anul 2005 este de 1,74%, iar in anul 2006 de1,29%.

In primii doi ani de analiza, o pondere semnificativa in cadrul impozitelor directe este detinuta de alte impozite pe avere: 12,34% in anul 2001 si 10,89 in anul 2002. Incepand cu anul 2003 ponderea altor impozite pe avere se reduce mult, inregistrand valorile de 0,84% in anul 2003 si de 0,26% in anul 2004. Din anul 2005 creste din nou ponderea acestei categorii de impozite, si anume, la 5,29% in anul 2005, respectiv 9,05% in anul 2006.

5. CONCLUZII

Analizand fiscalitatea directa in Romania, in perioada 2001-2006, se pot desprinde o serie de concluzii, si anume:

Veniturile fiscale au crescut de-a lungul perioadei analizate, cea mai mare crestere inregistrandu-se in anul 2003, si anume, cu 69,06%. Incepand cu anul 2003 ritmul de crestere al veniturilor fiscale devine mai lent.

Impozitele directe cresc si ele, cel mai rapid ritm de crestere inregistrand in anul 2004 (cu 63,10%). In anul 2005 se poate observa o scadere brusca a ritmului de crestere a impozitelor directe, la 5,62%.

In ceea ce priveste impozitele pe venit, acestea urmeaza linia trasata de impozitele directe si cresc continuu pana in anul 2004, cand inregistreaza cea mai mare valoare. In anul 2005 insa, se observa o scadere a impozitelor pe venit cu 0,19%, urmand ca in ultimul an sa creasca din nou.

Situatia este diferita in cazul impozitelor pe avere care prezinta o evolutie sinuoasa: cresc in anul 2002 cu 14,53 %, dupa care scad brusc in urmatorii doi ani: cu 61,10% in anul 2003, respectiv cu 2,27% in anul 2004. In anul 2005 impozitele pe avere cresc brusc, valoarea lor dublandu-se fata de anul 2004. Cresterea acestei categorii de impozite continua si in anul 2006, cand ritmul de crestere observat este de 86,43%.

Astfel, cresterea impozitelor directe se datoreaza in mare parte cresterii impozitelor pe venit, dar tinand seama si de evolutia impozitelor pe avere, putandu-se observa ca in perioadele in care impozitele pe avere scad semnificativ, impozitele directe inregistreaza ritmuri mai lente de crestere.

Pe intregul interval analizat, impozitele pe venit detin ponderea cea mai mare in cadrul impozitelor directe, in anii 2003, 2004 si 2005 detinand peste 90% din totalul impozitelor directe.

Presiunea fiscala globala prezinta si ea o tendinta sinuoasa, cu scaderi si cresteri. Astfel, in anul 2002 presiunea fiscala globala scade cu 5,66 %, datorita cresterii produsului intern brut intr-un ritm mai accentuat decat cresterea veniturilor fiscale. Cea mai mare crestere a presiunii fiscale globale se inregistreaza in anul 2003, cu 12,55%, crestere care se datoreaza faptului ca veniturile fiscale depasesc ritmul de crestere al produsului intern brut.

Situatia este un pic diferita in cazul presiunii fiscale a impozitelor directe: aceasta este scazuta in anul 2001 si continua sa scada in anii 2002 si 2003, dupa care se observa o crestere brusca, datorata cresterii mari a impozitelor directe (impozitele directe cresc in anul 2004 cu 63,10%). Presiunea fiscala a impozitelor directe prezinta cea mai mare valoare in anul 2006, deoarece, in acest an produsul intern brut creste cu doar 4,76%, spre deosebire de impozitele directe care cresc cu 24,53%.

In ceea ce priveste structura impozitelor pe venit, acestea sunt formate in cea mai mare parte din impozitul pe profit, urmat de impozitul pe veniturile persoanelor fizice si apoi de categoria altor impozite pe venit. In ultimii doi ani, o pondere redusa ocupa in cadrul impozitelor pe venit impozitul pe veniturile microintreprinderilor (3,34% in anul 2005 si 1,19% in anul 2006). Impozitul pe dividende ocupa o pondere nesemnificativa de-a lungul intregii perioade analizate.

In cadrul impozitelor pe avere, ponderea cea mai mare este detinuta in primii doi ani de categoria alte impozite pe avere. Incepand cu anul 2003, ponderea acestor impozite scade si locul lor este luat de impozitele pe cladiri si pe teren.

In sinteza, in baza analizei efectuate, se observa ca fiscalitatea impozitelor pe venit, ca pondere in impozitele directe, are o tendinta de crestere, pe seama cresterii produsului intern brut, rezultatelor activitatilor de combatere a evaziunii fiscale, asanarea economiei subterane, dar si a veniturilor obtinute de nerezidenti.

Impozitele pe avere au scazut datorita politicii de relaxare fiscala la nivel local, insa in detrimentul veniturilor fiscale locale.