FISCALITATEA IN AUSTRIA

FISCALITATEA IN AUSTRIA

1.1 Impozitul pe profit

Austria are un sistem clasic de impozitare a profiturilor companiilor, implementat incepand cu anul 1988. Subiectii acestui tip de impozit sunt: companiile pe actiuni, companiile cu raspundere limitata, fundatiile private, entitatile publice care desfasoara activitati comerciale, asociatiile, institutiile si fundatiile fara existenta legala independenta si acumulari de proprietate pentru un scop specific.

Fundatiile private nu au dreptul sa desfasoare activitati comerciale, ele insele, dar pot opera asemenea unor holdinguri.

O companie este rezidenta daca are statut legal austriac sau locul de exercitare a atributiilor managementului este pe teritoriul acestei tari.

Companiile rezidente sunt impuse asupra venitului impozabil provenit din intreaga lume. Provizioanele si listele de articole de venituri impozabile sunt pe larg ordonate si includ practic toate veniturile, fie principale, fie accesorii, atat in bani, cat si in natura. Venitul impozabil este venitul total provenit din una sau mai multe surse reglementate in Codul Fiscal, din care se scad anumite cheltuieli speciale si pierderile ocazionate de obtinerea acestor surse. Venitul si castigurile de capital sunt agregate si impuse la aceeasi rata.

Cele mai importante venituri scutite sunt anumite dividende, primite de persoanele fizice si de nerezidenti. De asemenea, sunt scutite contributiile actionarilor la capitalul unei companii sau la majorarea acestuia.

Cheltuielile deductibile sunt, in general, cele realizate pentru obtinerea si mentinerea venitului impozabil. Remuneratiile angajatilor sunt, de asemenea, deductibile. In completarea remuneratiilor directe, angajatorii pot deduce costurile beneficiilor angajatilor incluzand: planurile de pensionare, asigurarile de sanatate, accident si viata, mesele, masinile s.a. In anumite cazuri deducerile sunt limitate. Dobanda imprumuturilor si alte datorii, pana la o treime din venitul total, sunt, in general, deductibile. Dobanzile stabilite la rate excesiv de mari la imprumuturi acordate de actionari sau afiliati sunt considerate „distributii ascunse de profit” si nu sunt deductibile. Contribuabilii pot opta sa deduca dobanda „fictiva” din cresterea capitalului propriu. Cresterea de capital propriu este determinata prin compararea valorii medii a capitalului propriu din anul de impunere cu cea mai ridicata valoare a acestuia din ultimii sapte ani anteriori. Platile fictive de dobanda nu se trateaza ca venit din investitii, la nivelul investitorului, dar sunt obiect al unei impuneri de 25% ca un „profit special”, la nivelul afacerii. Profitul ordinar (dupa deducerea dobanzii fictive) este obiect al impunerii la rate standard. Drepturile de autor sunt, in general, deductibile. Similar cu impunerea dobanzii, platile suplimentare de drepturi de autor catre actionari sau salariati sunt tratate ca „distributii ascunse de profit”.

Dividendele si toate celelalte distributii de profit pot sa nu fie deductibile. Dobanzile nu sunt deductibile daca sunt utilizate pentru obtinerea de venituri neimpozabile. Cand o companie rezidenta incheie un contract de „loan” pentru achizitionarea unei participari substantiale in capitalul pe actiuni al altei companii, dobanda platita la contract nu este deductibila, daca dividendele primite din asemenea participare sunt scutite de impunere. Aceasta restrictie nu se aplica daca soci 838c26i etatea mama si filiala sunt impuse pe baza regimului consolidat (de grup). Exista restrictii la deductibilitatea onorariilor directorilor. Jumatate din beneficiile si compensatiile platite membrilor consiliului „supervizor” sau oricarei alte persoane in legatura cu serviciile de supervizare nu sunt deductibile fiscal. Aceleasi reguli se aplica si asupra jumatatii din cheltuielile de calatorie rambursate, atat timp cat acestea depasesc suma scutita stipulata de lege.

Activele pot fi evaluate la pretul de cost (incluzand si costurile incidentale: datoriile de import, asigurarile s.a) sau la costul de productie. Bunurile fungibile pot fi evaluate folosind metoda costului mediu ponderat. Daca „going concern value” (valoare bazata pe premisa ca afacerea va continua sa functioneze) la sfarsitul anului financiar este mai mica decat pretul de cost sau costul de productie, activele trebuie evaluate la aceasta valoare (conform legislatiei comerciale). Cand activele sunt evaluate la pretul de cost metoda FIFO este acceptata. Metoda LIFO este permisa numai in anumite conditii.

Deprecierea activelor devine operationala din momentul in care acestea intra in folosinta si poate fi solicitata numai de proprietar. Baza deprecierii este, in majoritatea cazurilor, pretul de cost sau costul de productie. Activele financiare (de exemplu participatiile) trebuie evaluate la „going concern value” minim, chiar daca reducerea de valoare nu se asteapta sa fie permanenta.

Numai metoda liniara este permisa pentru scopuri fiscale. Pentru primul an financiar de folosinta deprecierea pe 12 luni este permisa, daca activul a fost in folosinta cel putin sase luni. Altfel este permisa doar pentru sase luni.

Amortizarea pentru activele fixe folosite in comert sau afaceri este calculata in functie de durata de viata a activului. Desi au fost dezvoltate anumite standarde, partial de catre lege, partial de catre practica administrativa, este inca posibil pentru contribuabil sa sustina ca durata de viata a activului este mai lunga sau mai scurta in activitatea lui decat ar fi in alte activitati comparabile. Desi nu au fost stabilite directii generale cu privire la ratele de amortizare, cladirile pot fi depreciate cu o rata de 2%, 2,5% sau 3%, cu exceptia cazului in care contribuabilul demonstreaza altfel. Masinile se amortizeaza integral dupa o perioada de 8 ani, iar fondul de comert dupa 15 ani. Un activ mobil cu un cost net mai mic de 400 de euro se amortizeaza in anul achizitionarii. Deprecierea instalatiilor tehnice si a uzinelor este permisa in mod explicit. Fara nici o proba care sa demonstreze perioada de folosinta, amortizarea acestora se realizeaza prin aplicarea unei rate de 3% (33,3ani). Daca anumite circumstante tehnice sau economice apar, perioada de depreciere se reduce la 20 de ani.

Provizioanele si ajustarile de valoare reduc si cresc profitul impozabil in functie de crearea sau lichidarea lor. Cele mai importante cazuri in care provizioanele sunt permise sunt urmatoarele: platile curente pentru pensie si dobanzile viitoare; datorii incerte; pierderi anticipate din proiecte anulate; platile separate (in rate, in transe). Provizioanele pentru datorii nu trebuie sa fie limitate legal la o anumita suma si in general o importanta majora se acorda estimarilor contribuabilului, daca sunt bazate pe factori obiectivi si pe experienta de afaceri a acestuia. Provizioane specifice pentru datorii se stabilesc pentru datoriile actuale, constand in garantii, prejudicii, costurile consultantilor etc. Provizioane pentru asigurari proprii nu sunt permise. Provizioanele nu trebuie sa depaseasca valoarea „going concern” a datoriilor asteptate si trebuie reflectate in bilant. Acestea se lichideaza imediat ce motivul pentru care au fost create a disparut, cu exceptia cazului evaluarii ajustarilor pentru riscuri majore, care se mentin pana cand datoria este platita.

O rezerva scutita de impunere se poate stabili din castigurile de capital, in anul realizarii lor, in masura in care nu au fost transferate catre alte active care le inlocuiesc pe cele vandute in acelasi an financiar. Rezerva trebuie folosita pentru o usurare fiscala in anul urmator, altfel este venit impozabil.

In general, castigurile provenind din vanzarea proprietatii de afaceri sunt impuse ca venit din afaceri al companiei la rate normale. O diminuare a sarcinii fiscale se acorda pentru activele mobile de afaceri detinute cel putin sapte ani si pentru proprietatea imobila detinuta minim 15 ani, daca sunt inlocuite in interval de un an (doi ani pentru bunurile instrainate ca rezultat al fortei major) de catre active noi similare. Baza depreciabila pentru activul inlocuit se reduce corespunzator.

Exista unele exceptii, ca de exemplu castigurile de capital provenite din vanzarea actiunilor care sunt parte substantiala a unui holding strain, calificate ca participatii internationale scutite de impunere.

Pierderile se reporteaza nelimitat in viitor. Nu este permisa reportarea asupra exercitiilor trecute. Pierderile inregistrate in anul curent sau anterior se suporta numai in proportie de 75% din venitul anului curent. Pierderile ramase dupa aceasta se reporteaza asupra veniturilor anului viitor. Pierderile de capital sunt tratate de aceeasi maniera ca si cele ordinare.

Profitul este impozitat printr-un sistem proportional la o rata normala de 25%. Aceasta se aplica si pentru castigurile de capital. Exista un cuantum minim anual al impozitului pe profit pentru societatile pe actiuni si pentru cele cu raspundere limitata, stabilit la 3 500 de euro, respectiv 1 750 de euro. Acesta se plateste in avans si se regularizeaza la incheierea anului financiar.

Dividendele si alte distributii de profit catre companii rezidente sunt obiect al impunerii la o rata de 25%, impozitul fiind retinut la sursa. Nu se percepe impozit daca dividendele sunt platite catre companii care detin cel putin 25% din actiunile companiei care le distribuie. Daca impozitul este retinut, acesta, de regula, se regularizeaza (se crediteaza) la determinarea obligatiei fiscale anuale.

O rata de impunere de 25% se aplica si celor mai multe tipuri de dobanzi platite in afara Austriei, cu exceptia dobanzilor la imprumutul dintre doua companii. Aceeasi rata se aplica si urmatoarelor dobanzi: dobanzile din depozitele bancare; dobanzile din anumite titluri de valoare, incluzand obligatiunile convertibile si purtatoare de profit; venitul din participatiile in fondurile de investitii si participatiile similare; dobanda titlurilor emise de institutiile internationale.

Nu se retine impozit asupra drepturilor de autor platite companiilor rezidente.

Legea fiscala austriaca prevede unele stimulente (facilitati) pentru anumiti subiecti ai impozitului pe profit, precum si pentru anumite obiective. Este vorba despre facilitati acordate fundatiilor (de exemplu numeroase articole de venit pasiv sunt scutite), de alocatiile pentru inventii cu impact asupra economiei austriece, de alocatii pentru educatie (mai exact pentru pregatirea profesionala a angajatilor) si de facilitatile acordate pentru actiunile nou emise (scutire de impozit, in anumite conditii, a dividendelor atribuibile acestora).

Perioada impozabila este, in general, anul calendaristic. Un an de impunere diferit de cel calendaristic poate fi folosit daca se aproba de autoritatile fiscale.

Contribuabilii au obligatia de a completa o declaratie anuala de impunere, care se depune la organele fiscale pana la data de 31 martie a anului urmator (31 octombrie daca declaratia este intocmita de un profesionist financiar).

Contribuabilii efectueaza plati anticipate in contul impozitului pe profit, in patru transe egale, pana la datele de 15 februarie, 15 mai, 15 august si 15 noiembrie ale fiecarui an de impunere, in concordanta cu nota de evaluare stabilita de autoritatea fiscala, care, in general, se bazeaza pe anul de impunere anterior, plus o ajustare. Platile anticipate minime sunt 875 de euro pentru societati pe actiuni si 437,5 euro pentru societatile cu raspundere limitata. Aceste plati anticipate si orice alta suma retinuta anterior cu titlu de impozit (de exemplu impozitul pe veniturile din dobanzi s.a.) sunt regularizate cu ocazia determinarii impozitului anual. Platile in exces sunt fie restituite contribuabilului, fie compensate cu obligatiile fiscale similare ale anilor viitori. Diferentele de impozit se achita in termen de o luna de la data emiterii deciziei de impunere.

In plan practic, efectele generate de modul de asezare a impozitului pe profit sunt surprinse prin ponderea detinuta de acesta in produsul intern brut. In perioada 1995 – 2004 situatia se prezinta astfel:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, tendinta de evolutie inregistrata de indicatorul amintit este redata astfel:

1.2 Impozitul pe venit

Persoanele fizice sunt rezidente in Austria daca au domiciliul sau locuinta (resedinta) in aceasta tara. O persoana este domiciliata in Austria daca ocupa in mod permanent o resedinta acolo. O sedere in aceasta tara mai mult de sase luni conduce la stabilirea resedintei pe acest teritoriu.

Persoanele casatorite sunt impuse separat. Un copil este, de asemenea, taxat separat. Un asociat este tratat ca o entitate de sine statatoare pentru scopul impunerii.

Contribuabilii rezidenti sunt impusi asupra venitului provenit de oriunde din lume - venit global – indiferent daca este obtinut in bani sau sub forma de bunuri, evaluabile in bani. Norma juridica ce reglementeaza sistemul de impozitare a veniturilor persoanelor fizice contine o lista exhaustiva a categoriilor de venituri ce intra sub incidenta impunerii. Alte venituri, ce nu sunt specificate expres, sunt exonerate.

Pentru persoanele fizice, categoriile de venituri impozabile sunt:

Ø venituri din agricultura si activitatea forestiera;

Ø venituri profesionale si din alte servicii independente;

Ø venituri din comert si afaceri;

Ø venituri din salarii;

Ø venituri din investitii;

Ø venituri din rente, din concesiuni si din drepturi de autor;

Ø alte venituri specifice (anumite anuitati, castiguri de capital din proprietatea privata).

Pentru veniturile din afaceri (categoriile enumerate la pozitiile 1 si 3), profiturile taxabile, supuse impunerii, sunt definite ca diferenta dintre valoarea activelor (bunurilor) intreprinderii la sfarsitul anului financiar si valoarea acestora la sfarsitul anului financiar precedent, plus retragerile si mai putin aporturile la capitalul afacerii din cursul anului. Aceste categorii de venituri trebuie contabilizate pe baza contului de profit si pierdere. Doar micile intreprinderi nu au obligatia de a tine un registru de evidenta, evaluand venitul impozabil ca surplus al veniturilor fata de cheltuieli.

Veniturile supuse impunerii din salarii si alte venituri specifice se calculeaza in concordanta cu metoda venitului net, ca diferenta dintre intrari si cheltuieli. Salariul include totalitatea remuneratiilor in bani (cash) sau echivalent (bunuri) apartinand unei persoane angajate si platite de angajator insusi. Numeroase cheltuieli sunt deductibile din motive de politica financiara. Beneficiile conexe, in bunuri, au un regim fiscal specific. Unele sunt impuse la valorile medii, care sunt de obicei mai mici decat valoarea de piata (alocatiile de hrana, cele pentru locuinta, calatoriile de vacanta s.a). Alte stimulente in natura sunt scutite integral (hainele de lucru, premiile de training si cazare s.a, platite de catre angajator). De asemenea, angajatii care detin actiuni la compania la care lucreaza beneficiaza de anumite regimuri favorabile in legatura cu distribuirile de profit sub forma dividendelor (de exemplu scutiri de impozit pana la o anumita suma fixa, daca dividendele au evoluat favorabil).

Veniturile din pensii, primite de un fost angajat de la sistemul de asigurari sociale, de la un fond de pensii sau de la angajator insusi sunt taxabile in proportie de 25%, daca subiectul a contribuit nemijlocit la fondul de pensii. Contributiile la fondurile nationale si internationale de pensii sunt integral deductibile din venitul angajatului, numai daca sunt suportate in conformitate cu legea.

Remuneratia platita unui director executiv al unei firme este tratata ca venit salarial daca acesta este angajat legal, in caz contrar fiind considerata venit din servicii profesionale. Daca un director executiv detine peste 25% din actiunile societatii atunci remuneratia este intotdeauna venit din servicii profesionale. Daca remuneratie este platita unui actionar cu titlu „onorariu platit directorului” trebuie sa respecte un anumit standard (nivel) real pe intreaga perioada, altfel poate fi tratata ca o distribuire de profit ascunsa.

Contribuabilii care obtin venituri din activitati profesionale si din alte servicii independente pot opta pentru deducerea unor cheltuieli in sistem real sau pentru o deducere globala. Aceasta din urma se calculeaza ca un procentaj din venitul brut si este cuprinsa, in general, intre 6% si 12%, in functie de natura activitatii desfasurate (de nivelul maxim beneficiaza activitatile de predare, invatare, stiintifice; artistii, scriitorii si agentii comerciali, dar plafonate pana la o suma fixa anuala). Sunt si unele categorii de subiecti pentru care aceste deduceri pot creste, cum este cazul sportivilor, care pentru veniturile din publicitate pot stabili o deducere de 33%.

Veniturile din investitii sunt veniturile care nu sunt atribuite uneia dintre categoriile mentionate. Majoritatea veniturilor de aceasta natura sunt supuse unei impuneri finale.

Castigurile din capital sunt, in general, neimpozabile, cu exceptia celor realizate pe parcursul derularii unei afaceri, din operatiuni speculative si din vanzarea unui pachet majoritar de actiuni. Castigurile speculative provin din: vanzarea unei proprietati imobile in mai putin de zece ani de la achizitionare; vanzarea altor bunuri, in special a titlurilor de proprietate (cu unele exceptii) in mai putin de un an de la cumparare; derularea contractelor la termen (futures) si forward, a optiunilor scrise, si schimbarea lor intr-un interval sub un an. De un tratament fiscal favorabil beneficiaza castigurile din vanzarea unui pachet substantial de actiuni si cele provenite din vanzarea unui holding, care sunt impuse la jumatate din rata efectiva aplicata veniturilor globale ale contribuabilului. 

Venitul global impozitat este agregatul rezultatelor nete ale tuturor categoriilor de venituri, din care se scad pierderile, cheltuielile exceptionale si speciale, precum si anumite scutiri si castiguri.

In categoria veniturilor scutite se includ: unele distributii (alocari) sociale; platile primite de la fundatii sau fondurile publice pentru promovarea directa a artelor, stiintei si cercetarii; burse si premii pentru elevi.

Sunt deduse din venit, sub forma de cheltuieli exceptionale si speciale: o suma fixa, in cazul veniturilor impuse dupa metoda venitului net; un credit de deplasare, in suma fixa dar diferentiata in raport de distanta parcursa pana la serviciu; platile de dobanzi, premiile de asigurari de viata si costul de achizitie de actiuni in companii rezidente, diferentiat in functie de starea civila a contribuabilului, de numarul de copiii ai acestuia si de venitul anual; cheltuielile medicale si cheltuielile de educare, daca au caracter extraordinar, plafonate in raport de venitul subiectului; cheltuielile pentru pregatirea copiilor in afara orelor de scoala, ca o suma fixa lunara.

Toti contribuabilii rezidenti sunt indreptatiti la un credit (deducere) personal, care depinde de situatia personala a acestora si de venitul total impozabil. Se acorda un credit de baza, in suma fixa, diferentiata in raport de tipul veniturilor pe care le obtine contribuabilul, care poate fi suplimentat in functie anumite criterii (veniturile sotiei, numarul de copiii s.a.).

Regimul de impunere al venitului global este unul de tip progresiv. Ratele de impozit si transele de venit sunt urmatoarele:

Urmatoarele tipuri de venituri sunt obiect al impunerii numai la jumatate din rata efectiva aplicabila venitului global: venituri extraordinare, incluzand castigurile din vanzarea afacerii (daca e detinuta cel putin sapte ani), anumite indemnizatii pentru venitul pierdut si venituri din actiuni; castiguri de capital provenite din vanzarea unui holding catre o companie rezidenta detinuta ca un activ de afaceri de catre un antreprenor singur sau in parteneriat; castiguri de capital provenite din vanzarea unui pachet substantial de actiuni intr-o companie; venituri din folosirea calificata (eficienta) a padurilor.

Dividendele si celelalte distribuiri de profit, apartinand indivizilor rezidenti, precum si veniturile din afaceri sau comert sunt supuse unei impuneri finale. In cazul lor rata de impozitare este de 25%. De acelasi regim beneficiaza si urmatoarele: dobanda la depozitele bancare; dobanda anumitor titluri de valoare cum sunt obligatiunile convertibile si actiunile; veniturile din participari la fondurile de investitii si similare; dobanzi ale titlurilor de valoare emise de institutii internationale dupa 30 septembrie 1992.

Impozitul pe veniturile salariale se retine de catre angajator prin stopaj la sursa si are caracterul unor plati anticipate.

In general anul impunerii este anul calendaristic. In cazul contribuabililor care obtin venituri din afaceri si tin evidenta contabila, la aprobarea autoritatilor fiscale, anul impunerii poate sa nu coincida cu cel calendaristic.

Impozitul este colectat pe parcursul anului fiscal, fie prin stopaj la sursa, fie prin plata directa a contribuabilului. Platile partiale (trimestriale) trebuie realizate pana la 15 februarie, 15 mai, 15 august si 15 noiembrie. Aceste plati sunt, in general, bazate pe primordialitatea recuperarii impozitelor.

Diferentele de impozit ramase de platit trebuie achitate in termen de o luna de la primirea notificarii fiscale. Pentru diferentele de impozit platite in plus, termenul limita de restituire este data de 31 martie a anului urmator celui de impunere. Daca un impozit nu a fost platit la termen se aplica o penalitate de maxim 10% si o dobanda de intarziere.

Efectele generate de impozitul pe venitul persoanelor fizice la nivelul sistemului resurselor financiare publice austriac sunt evidentiate de ponderea veniturilor bugetare de aceasta natura in produsul intern brut. In intervalul 1995 – 2004 indicatorul este redat in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, situatia se prezinta astfel:

1.3 Taxa pe valoarea adaugata

Austria aplica un sistem prin care taxa este impusa la toate nivelele ofertei de bunuri si servicii. Legea austriaca a taxei pe valoarea adaugata este asemanatoare cu cea a celorlalte state membre ale Uniunii Europene cu anumite exceptii, acordate Austriei in virtutea prevederilor anumitor tratate europene.

Persoanele taxabile sunt:

- antreprenorii, care suporta oferta impozabila a bunurilor si serviciilor in Austria;

- antreprenorii, cu privire la achizitiile lor intra-comunitare si anumite servicii referitoare la acestea;

- micii antreprenori si alti antreprenori, care de regula sunt scutiti, persoane angajate in ferme si in industria forestiera, care sunt subiecti ai unui regim special si entitatile publice, toti acestia numai daca valoarea totala a achizitiilor lor intra-comunitare depaseste 11 000 de euro pe an;

- persoanele care importa bunuri din state ce nu sunt membre ale Uniunii Europene.

Tranzactiile taxabile includ:

Ø oferta (aprovizionarea) cu bunuri si servicii in Austria de catre antreprenori, in scopul afacerilor lor;

Ø anumite oferte proprii si oferte de servicii facute antreprenorilor;

Ø achizitiile intra-comunitare;

Ø importurile de bunuri din state ce nu sunt membre ale Uniunii Europene.

Valoarea impozabila este reprezentata de pretul total agreat (convenit), cu exceptia taxei pe valoarea adaugata si aflat in sarcina persoanelor care primesc bunuri si servicii. In cazul importului din alte tari decat statele membre ale Uniunii Europene, suma impozabila este valoarea de vama, iar daca bunul (articolul) nu este subiect al vamuirii, suma impozabila este pretul platit.

In calcularea datoriei finale fiscale pentru perioada de impunere, taxa pe valoarea adaugata datorata pentru oferta (aprovizionare) este redusa cu un credit pentru TVA platit anterior pentru aprovizionarea antreprenorului si pentru importurile facute in folosul lui.

In asieta taxei pe valoarea adaugata exista doua tipuri de scutiri:

scutirea fara creditare pentru taxa platita anterior (de exemplu pentru tranzactiile, ce sunt obiect al taxarii si care evidentiaza un transfer de avere reala);

scutiri cu credit pentru taxa platita (de exemplu pentru operatiunile de export).

Rata standard pentru taxa pe valoarea adaugata este 20%. O rata redusa de 10% se aplica articolelor alimentare de baza, cartilor si ziarelor, transportului pasagerilor si inchirierii proprietatii rezidentiale imobile.

In zonele scutite vamal, Jungholz si Mittelberg, taxa pe valoarea adaugata este asezata la o rata standard de 16%, iar rata redusa de 10% se aplica in aceleasi conditii descrise mai sus..

Contribuabilii non-rezidentii sunt impusi in aceeasi maniera ca si rezidentii, daca ei desfasoara una din tranzactiile taxabile.

Persoanele nerezidente, care nu au un loc de afaceri in Austria sunt indreptatite la o restituire a taxei platite in aceasta tara, pentru bunuri si servicii, atat timp cat aprovizionarile au fost folosite pentru activitatile taxabile ale persoanei.

Ca efect bugetar al politicii fiscale, ponderea taxei pe valoarea adaugata in produsul intern brut, in perioada 1995 – 2004, este prezentata in urmatorul tabel:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, trendul evolutiv este surprins in continuare:

1.4 Contributiile de asigurari sociale

Angajatorii trebuie sa plateasca contributiile de asigurari sociale pentru toti angajatii al caror loc de munca este in Austria. Contributiile sunt asezate asupra remuneratiei anuale a angajatilor in suma de pana la 40 320 de euro (un plafon de 6 720 de euro se aplica remuneratiei speciale, cum ar fi al 13-lea sau al 14-lea salariu lunar).

Ratele de impunere utilizate pentru stabilirea acestor obligatii fiscale sunt urmatoarele:

Angajatorii trebuie sa plateasca, totodata, o contributie aditionala de 2% pentru schimburile de noapte sau pentru conditii de munca grea, precum si o contributie de compensare de 0,7% pentru vremea rea, pentru anumite grupe de muncitori incadrati in grupa „cordon bleu”.

Toate aceste contributii sociale platite de angajatori sunt deductibile fiscal in cadrul procedurilor de impunere a veniturilor corporatiei.

In acelasi timp, toti angajatii rezidenti sunt in mod obligatoriu asigurati la sistemul de asigurari sociale. Ei trebuie sa plateasca contributii, ca un procent din castigurile lor pana la 40 320 de euro (acelasi plafon special se aplica si in cazul lor pentru al 13 – lea sau al 14 – lea salariu). Ratele utilizate in determinarea contributiilor angajatilor sunt:

Anumiti angajati trebuie sa faca o contributie la camera angajatilor (0,5%) si o contributie pentru vreme rea (0,7%).

De la 1 ianuarie 2001, o contributie suplimentara de asigurari de sanatate de 3,4% este platita pentru sotii, parteneri si alti membrii ai familiei (cu exceptia copiilor) care sunt asigurati impreuna cu contribuabilul. Baza impozabila a contributiei este venitul din angajare al contribuabilului, subiect al plafonului mentionat anterior pentru contributiile de asigurari sociale generale. Alternativ, membri familiei pot opta pentru o asigurare de sanatate separata, caz in car contributia platita pentru asemenea asigurare variaza intre 36,21 euro si 259,59 euro pe luna, in functie de ocupatie si dei venit.

Contributiile de asigurari sociale sunt deductibile fiscal din venitul anual impozabil al contribuabilului persoana fizica.

Contributiile de asigurari sociale au o pondere importanta in totalul veniturilor publice. Ponderea detinuta de acestea, in expresie cumulata, precum si diferentiat pe cele doua categorii principale de contributori, respectiv angajatori si angajati, in produsul intern brut, in perioada 1995 – 2004 este reflectata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, evolutia celor trei indicatori este evidentiata in continuare:

1.5 Alte impozite si taxe

Nu se percepe o taxa salariala generala. Oricum, insa, o taxa municipala este practicata, si aceasta ca un substituent pentru taxa pe salarii, ce a fost abolita.

Taxa municipala se stabileste prin aplicarea unei rate de 3% asupra valorilor agregate platite angajatilor, iar subiectii sai sunt companiile.

O persoana este considerata a fi un angajat daca obtine venitul sau fie din munca subordonata, fie din anumite forme de munca independenta.

Intreprinderile care mentin un singur stabiliment (sediu) permanent pot cere o deducere (alocatie) de 1 095 de euro , daca dovedesc faptul ca baza lor de impunere nu depaseste 1 460 de euro pe luna.

Taxa municipala este pentru intreprindere deductibila din punct de vedere fiscal..

Fiecare angajat trebuie, de asemenea, sa efectueze contributii la Fondul de Egalizare a Sarcinii Familiale, indiferent daca are sau nu o locuinta permanenta in Austria. Contributia salariatilor este determinata prin aplicarea unei cote de 4,5% din suma agregata a salariilor.

O taxa de cult este asezata (impusa), in conformitate cu regulile speciale, pe jumatate din venitul si averea neta a contribuabilului. Ratele de impunere sunt subiect al negocierilor cu autoritatile bisericesti.

Taxa de cult platita, pana la 75 de euro intr-un an calendaristic, poate fi dedusa din impozitul pe venitul individual, ca o cheltuiala speciala.