FISCALITATEA IN BELGIA

FISCALITATEA IN BELGIA

1 Impozitul pe profit

Impozitul pe veniturile companiilor se aplica asupra profiturilor provenite din intreaga lume realizate de sau ale companiilor rezidente. Profiturile belgiene ale companiilor nonrezidente sunt subiect al impunerii persoanelor nonrezidente. O suprataxa este aplicata asupra acestor doua tipuri de impozitare ale veniturilor. In plus companiile trebuie sa plateasca contributii de asigurari sociale. Moneda este euro care a inlocuit francul belgian de la 1 ianuarie 200

Sistemul de impunere belgian al firmelor este un sistem de dubla impunere clasica.

Numai entitatile cu personalitate juridica sunt subiecti ale impunerii veniturilor societatilor. In conformitate cu dispozitiile codului fiscal belgian, care se aplica pentru corporatii, subiectii impunerii includ: companii, asociatii, cooperative, stabilimentele si organizatiile angajate in activitati de afaceri sau alte activitati aducatoare de profit. Majoritatea parteneriatelor belgiene au personalitate juridica si sunt pe cale de consecinta subiecti ale impunerii asocierilor. Entitatile nonrezidente, cu sau fara personalitate juridica, care au un statut legal comparabil cu cel al entitatilor belgiene mentionate anterior sunt subiecte ale impunerii veniturilor nonrezidente.

Entitatile rezidente cu statut legal care nu sunt angajat 747c26h e in afaceri sau alte activitati aducatoare de profit nu sunt subiecte ale impozitului pe profit. Acestea sunt: statele, provinciile, comunitatile, organizatiile intercomunitare si organizatiile rezidente nonprofit. Cele mai importante forme de societate sunt societatea anonima sau pe actiuni si societatea cu raspundere limitata..

O entitate legala este rezidenta daca are un statut legal, sediul principal sau locul conducerii efective in Belgia.

Obiectul impunerii este reprezentat de veniturile companiilor obtinute in intreaga lume, mai putin deducerile permise, legale. Codul fiscal descrie sase etape de determinare a profitului impozabil:

e determinarea profitului (cresterile in rezerve, cheltuielile nedeductibile si dividendele distribuite);

e clasificarea profitului in functie de sursa (respectiv din surse belgiene, profituri din tari membre si nemembre ale UE);

e deducerile de profit ale tarilor din UE si alte profituri exceptate;

e deducerea dividendelor in cadrul holdingurilor (scutirile de participatii);

e recuperarea pierderilor inregistrate si reportate;

e deducerile legate de investitii;

Cheltuielile deductibile sunt cele legate de obtinerea veniturilor. Pentru a fi deductibile ele trebuie justificate cu documente. Printre cheltuielile deductibile se includ: dobanzile imprumuturilor, cheltuielile legate de folosirea bunurilor imobile, drepturile de autor, diverse contributii etc.

Nu este permisa deducerea urmatoarelor elemente:

- taxele belgiene directe;

- anumite penalitati;

- anumite beneficii obtinute de companii;

- unele contributii pentru pensii;

- pierderile din capital provenite din actiuni;

- dobanzile, taxele de licenta s.a platite direct sau indirect la entitati straine, daca sunt scutite in tara de origine sau sunt impuse mai favorabil decat in Belgia;

- 50% din cheltuielile de protocol;

- 25% din costul de intretinere a masinilor.

Legea belgiana nu contine anumite prevederi specifice privind metodele de evaluare. Oricum, in acest caz, legile aplicabile sunt cele ale contabilitatii. Deci, in acord cu legea contabila, activele trebuie evaluate la costul valorii de inlocuire, care oricum este mai mic. Cele patru metode de evaluare permise sunt FIFO, LIFO, metoda unitara si metoda pretului mediu.

Deprecierea activului trebuie anual evidentiata in functie de suma venitului corporatiei. Deprecierea este calculata incepand din anul financiar in care bunul a fost achizitionat sau produs. Deprecierea se calculeaza pe baza pretului de cost sau de achizitie si in functie de durata de viata a bunului. Legea permite doua metode de depreciere: liniara si degresiva. Prima este cea mai des uzitata. Perioadele de amortizare si ratele sunt in mod normal fixate de intelegerea dintre contribuabil si fisc, cu unele exceptii, cand sunt prestabilite administrativ, ca de exemplu: cladirile comerciale 3%, cladirile industriale 5%, masini si echipament 10% sau 33%, material rulant 20%, active imobilizate 33, 3% daca sunt utilizate pentru cercetare-dezvoltare sau 20% in alte cazuri, know-how 10%. Metoda degresiva este optionala. De asemenea este permisa metoda amortizarii accelerate pentru anumite active stabilite administrativ (exemplu: nave comerciale nou lansate, depreciere in 8 ani, 20% in primul an, 15% in urmatorii doi ani, 10% in fiecare an ramas; activele noi, achizitionate pentru ramuri strategice, depreciere in trei ani, 33,3% pe an; cheltuielile de infiintare, imediat amortizate).

Rezervele si provizioanele sunt scutite de impozit in urmatoarele conditii:

- sunt constituite la un anumit cost;

- costul sau pierderea trebuie sa acopere rezultatul;

- costul sau pierderea trebuie sa fie probabile in desfasurarea activitatilor sau evenimentelor care se pot intampla pe perioada impozabila;

- indeplinirea cerintelor formale, de exemplu costul sau pierderea sa fie contabilizate pe conturi diferite.

Intreprinderile mici si mijlocii pot sa-si constituie rezerve de investitii, ce trebuie investite in maxim 3 ani in active depreciabile si care sunt scutite de impunere. Nivelul acestora este pana la 50% din profit, dar nu mai mult de 37 500 de euro. Daca nu se investesc in intervalul amintit se cumuleaza la profit si se impoziteaza.

Pierderile se reporteaza in exercitiile viitoare, fara limita de timp, nefiind permisa recuperarea din veniturile exercitiilor trecute. Deducerea pierderilor este limitata in cazul fuziunilor si diviziunilor. Pierderile de capital, in general, sunt deductibile fiscal, cu exceptia pierderilor de capital din actiuni sau alte participatii, care nu sunt deductibile.

Rata de impozitare de baza este de 33%. Aceasta creste pana la 33,99% in cazul in care se aplica o suprataxa de 3% asupra veniturilor companiei. Anumite companii, cu venituri de pana la 322 500 de euro pot fi impozitate pe baza unui sistem progresiv, potrivit caruia rata medie marginala este maxim 35,54%.

Pentru dividendele distribuite persoanele fizice rata de impunere este de 25%. Aceasta rata este redusa pana la 10% daca dividendele rezulta dintr-o distribuire de actiuni. Dividendele distribuite de un subsidiar rezident catre compania mama nu se impoziteaza daca: ambii sunt subiecti ai sistemului belgian de impunere; compania mama detine cel putin 25% din capitalul subsidiarului; cel putin 25% din capitalul companiei mama nu s-a schimbat proprietarul  pe o perioada de un an. Anumite categorii de dividende, in anumite conditii, sunt impozitate cu 15%.

Veniturile din dobanzi sunt impozitate in prezent cu 15%. Veniturile din dobanzile imprumuturilor contractate inainte de 1 martie 1990 se impoziteaza cu 25%.

Perioada impozabila este anul financiar, care poate sa coincida sau nu cu anul calendaristic.

Plata impozitului se face in patru rate trimestriale, platite cu titlu de acont, stabilite pe baza declaratiei estimativ a societatii. Pentru  aconturi insuficiente se plateste o penalitate (suprataxa). Impozitul final trebuie platit in maxim 2 luni de la data la care a fost trimisa declaratia de impunere la contribuabil.

Impozitul pe profit platit in plus poate fi restituit, pana la o data mentionata de autoritatile fiscale. Aceasta data poate fi maximum 6 luni de la incheierea anului financiar al companiei. Termenul poate fi majorat de organele fiscale.

Efectele induse de impozitul pe profit asupra veniturilor bugetare sunt surprinse pe baza ponderii detinute de acesta in produsul intern brut. Pentru anii 1995 – 2004 situatia este redata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, tendinta de evolutie inregistrata de indicatorul amintit este urmatoarea:

2 Impozitul pe venit

Un individ sau o persoana fizica este considerat rezident belgian daca are domiciliul (casa) principal sau centrul de interes economic in Belgia. Un individ se prezuma a fi rezident cand este inregistrat in Registrul de stare civila. Persoanele casatorite se considera a fi rezidenti in conditiile in care caminul lor este in aceasta tara. Persoanelor casatorite veniturile castigate le sunt impuse separat, iar celelalte categorii de venituri sunt agregate si incluse in venitul impozabil al sotului cu venitul mai mare.

Indivizii rezidenti sunt subiecti ai impunerii venitului provenind din intreaga lume.

In general vorbind, venitul impozabil este totalul venitului net pentru fiecare din urmatoarele patru categorii:

venitul din proprietatea imobila;

venitul din proprietatea mobila (dividende, dobanzi si drepturi de autor);

venitul castigat sau realizat, incluzand venitul din afaceri, venitul profesional, venitul din salariu si venitul din pensie;

alte venituri.

Rezultatul net al fiecarei categorii este venitul brut minus cheltuielile realizate pentru obtinerea venitului si se calculeaza in functie de regulile specifice fiecarei categorii. Anumite deduceri pot fi permise din acest venit total net, inainte de a se aplica cota de impunere.

Venitul din salariu include toate remuneratiile primite de un angajat in functie de performanta sa. Venitul castigat este subiect al stopajului la sursa. Se acorda o deducere globala forfetara stabilita astfel:

Deducerea maxima este 3 00 de euro.

Contributiile angajatorului sub forma asigurarilor de grup sunt scutite de impozit. Beneficiile in natura sunt evaluate si sunt considerate venituri ale subiectului impozabil. Sunt insa si astfel de beneficii exonerate: micile cadouri primite la anumite ocazii festive, anumite cheltuieli de deplasare suportate de angajator s.a.

Venitul din pensie este considerat venit castigat. In functie de natura venitului si de situatia familiala a contribuabilului se acorda o deducere dupa cum urmeaza: pentru venitul alcatuit din pensie si beneficii de pensionare anticipata, maxim 1 612,27 euro pentru un singur contribuabil si maxim 1 882,54 euro pentru familie; pentru venitul care consta numai din indemnizatie pentru pensie anticipata, maxim 2 9919,40 euro pentru un singur contribuabil si maxim 3 189,69 euro pentru familie.

Onorariile directorilor, fie ca sunt platite ca o remuneratie fixa, fie ca participare la profit, sunt impuse ca si venit castigat. Unele venituri obtinute de directori sunt considerate profesionale. Daca un director sau un actionar individual al unei companii imprumuta societatea si primeste (el sau sotia sau copilul) dobanzi din acest imprumut, dobanda este tratata ca dividend numai daca rata dobanzii este mai mare decat cea de pe piata. Directorii pot sa deduca o suma globala de 5% din onorariul lor si alte venituri similare, dar nu mai mult de 3 000 de euro.

Veniturile din afaceri si cele profesionale sunt tratate ca venituri castigate. Cheltuielile pentru obtinerea lor sunt in general deductibile. Contribuabilii care obtin astfel de venituri beneficiaza de deduceri globale ca si salariatii. Anumite cheltuieli, ca cele pentru autovehicul si protocol, sunt restrictionate.

Veniturile din capital realizate de un contribuabil care nu desfasoara o afacere nu sunt taxabile, cu conditia sa nu fie realizate din: tranzactii speculative, vanzarea unei proprietati imobiliare in mai putin de 5 ani de la achizitie, vanzarea unei participari substantiale, mai mult de 25%, dintr-o companie rezidenta spre o entitate legala nerezidenta, vanzarea drepturilor de proprietate intangibila (patente, drepturi de autor s.a.).

Din venitul net agregat se acorda anumite deduceri, cum sunt: 80% din pensiile alimentare platite; 80% din cheltuielile de ingrijire ale copilului sub trei ani; anumite cadouri. Dobanzile platite pentru creditele ipotecare pot fi deduse integral, in anumite conditii. De asemenea, au deductibilitate partiala dobanzile la unele imprumuturi, utilizate pentru anumite scopuri, de exemplu pentru constructia, achizitionarea sau renovarea unei locuintei. Aceste deduceri sunt diferentiate in functie de numarul copiilor pe care contribuabilul debitor ii are in intretinere.

Fiecare contribuabil este indreptatit la o alocatie care se deduce din venitul net. Aceasta poate fi alocatie de baza si alocatie pentru persoanele aflate in intretinere. Cuantumul lor este stabilit in suma fixa, diferentiat in functie de starea civila a subiectului si de numarul si starea fizica a persoanelor aflate in intretinere.

De asemenea, angajatii beneficiaza, in anumite conditii si limite, de facilitatea de a deduce din impozit o anumita suma, atat in scopul achizitionarii de actiuni la compania la care sunt angajati, cat si in scopul participarii la scheme de pensii si la asigurari de viata.

Pierderile inregistrate de un contribuabil pot fi acoperite doar din categoria de venituri care le-a generat. Acestea nu pot fi deduse din veniturile obtinute din proprietati mobile si imobile. Reportul pierderilor este nelimitat in timp.

Sistemul de impunere a veniturilor persoanelor fizice este unul progresiv. Ratele de impunere si transele de venit sunt urmatoarele:

Aceste rate pot fi majorate prin aplicarea unei suprataxe municipale. Unele categorii de venituri pot fi impuse separat, final, numai daca agregarea cu alte venituri nu este mai avantajoasa. In aceste cazuri ratele de impozitare utilizate sunt: 33% pentru tranzactiile speculative, pentru vanzarea proprietatilor imobiliare in mai putin de cinci ani de la achizitie s.a.; 25% pentru anumite dividende, dobanzi si drepturi de autor s.a.; 16,5% pentru vanzarea proprietatilor imobiliare intr-un interval cuprins intre cinci si opt ani de la achizitie; pentru premierea unor oameni de stiinta s.a; 15% pentru unele dividende, drepturi de autor etc.

Perioada de impunere este anul fiscal, care coincide cu anul calendaristic. Evaluarea materiei impozabile si stabilirea impozitului final se realizeaza in anul calendaristic urmator. Contribuabilul are obligatia de a depune la organul fiscal o declaratie de impozit pana la data de 30 iunie a anului curent, pentru anul fiscal trecut. Aceasta este si data pana la care se realizeaza restituirea sumelor platite in plus cu titlul de impozit pe venit.

Impozitul final trebuie achitat de contribuabil in maxim doua luni de la data primirii deciziei de impunere. Antreprenorii individuali, directorii de companii si persoanele care desfasoara activitati liber profesioniste au obligatia unor plati anticipate, trimestriale sub forma de acont, existand riscul suportarii unor penalitati daca acest acont estimat de ei este insuficient.

Ponderea detinuta de impozitul pe venit in produsul intern brut al Belgiei intr-o perioada de zece ani calendaristici, respectiv 1995 – 2004, este reflectata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, situatia se prezinta astfel:

3 Taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata este o taxa generala pe consum desemnata de a fi suportata final de catre consumatorul de bunuri si servicii din Belgia.

Taxa este, ca regula, colectata printr-un sistem in care persoanele taxabile (subiectii), care primesc bunuri sau servicii, platesc aceasta obligatie fiscala in mod periodic, la ratele fixate si la valoarea de piata a bunurilor si serviciilor oferite.

Plata periodica a contributiilor este calculata prin aplicarea celei mai potrivite cote a TVA pentru fiecare bun si serviciu oferit pe perioada de declarare si prin reducerea acestei sume cu TVA care a fost incasat de contribuabil pe aceeasi perioada pentru bunurile si serviciile primite de el si pentru bunurile importate pentru folos personal.

Persoanele care desfasoara activitati economice (antreprenori) si care efectueaza achizitii intra-comunitare sau importa bunuri din exteriorul Uniunii Europene sunt persoane impozabile (subiecti ai taxei pe valoarea adaugata). Antreprenorii al caror profit anual nu depaseste 5 580 de euro sunt scutiti, dar pot opta pentru inregistrarea ca platitori de taxa pe valoarea adaugata.

Taxa pe valoarea adaugata este asezata in legatura cu urmatoarele tranzactii:

 aprovizionarea (oferta) de bunuri de catre antreprenori , inclusiv retragerea de bunuri din intreprindere;

 oferta de servicii (de exemplu toate tranzactiile in care nu se ofera bunuri de catre antreprenori);

 achizitiile intra-comunitare efectuate de catre persoanele taxabile sau de catre persoanele legale netaxabile;

 importul de bunuri de catre orice persoana.

Valoarea impozabila este reprezentata de pretul primit sau care urmeaza a fi primit. Aceasta include comisioanele, primele de asigurare si costurile de transport suportate de catre ofertant.

Taxele, datoriile, subsidiaritatile care influenteaza in mod direct pretul tranzactiilor sunt de asemenea incluse.

Reguli speciale se aplica pentru determinarea sumei impozabile a ofertei de servicii, de catre agentiile de transport si de catre ofertantii de noi cladiri.

Se aplica, in cazul taxei pe valoarea adaugata, un numar mare de scutiri. O scutire speciale se aplica in cazul transferari intregii afaceri sau a unei ramuri a afacerii catre o persoana taxabila care este, partial sau total, indreptatita sa deduca taxa pe valoarea adaugata de cumparare.

Rata standard a taxei pe valoarea adaugata este de 21% . O rata redusa de 12% se aplica, de exemplu, articolelor din cauciuc. O rata redusa de 6% se aplica, de exemplu, la alimente (in general), carti, ziare, produse farmaceutice si apa. Se aplica, de asemenea, aceasta cota redusa de 6% si transportului de pasageri, serviciilor de hotel si drepturilor de autor (cu exceptia programelor de calculator care sunt obiect al ratelor standard), precum si asupra vanzarii copyright-ului. Rata zero se aplica, intre altele, exportului si tranzactiilor considerate a fi de export.

Non-rezidentii care au un stabiliment (sediu) situat in Belgia sunt tratati ca si contribuabilii rezidenti. Alti nerezidenti, cu exceptia rezidentilor din state membre ale Uniunii Europene, trebuie in general sa angajeze un reprezentant fiscal inainte de a desfasura tranzactii impozabile in Belgia.

Nerezidentii cu un stabiliment (sediu) permanent sau reprezentativ in aceasta tara pot obtine o „bursa de TVA” pentru bunurile si serviciile oferite lor si asupra importurilor. Aceasta „bursa” este permisa daca activitatile desfasurate in tarile de rezidenta sunt taxabile ca si cum ar fi desfasurate in Belgia.

Finalitatea procedurilor fiscale de asezare a taxei pe valoarea adaugata este judecata prin prisma efectelor induse de aceasta asupra veniturilor publice. Ponderea incasarilor din taxa pe valoarea adaugata in produsul intern brut in intervalul 1995 – 2004 este:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, trendul evolutiv este surprins in continuare:

4 Contributiile de asigurari sociale

Cele mai importante contributii de asigurari sociale, platite trimestrial de catre angajatori, sunt contributiile generale si contributiile speciale.

Ratele de impunere utilizate pentru determinarea contributiilor generale sunt:

O contributie aditionala de 1,69% este datorata daca statul de salarii include cel putin 10 persoane ce au calitatea de subiect al regimului de asigurari sociale.

In completare, o contributie de vacanta de 16,27% este datorata in legatura cu muncitorii care lucreaza in regimul de lucru denumit „cordon albastru (bleu)”. Aceasta consta dintr-o contributie trimestriala de 6% si o contributie anuala de 10,27%, aplicate asupra unei baze de impunere reprezentand 108% din salariile brute ale anului anterior.

Rata totala a contributiilor speciale este 2,64%.

Atat contributiile generale, cat si contributiile speciale sunt calculate asupra unei baze de impunere egala cu remuneratia bruta a angajatilor.

In cazul muncitorilor incadrati in regimul special de munca denumit „cordonul albastru” baza impozabila se determina prin multiplicarea veniturilor salariale brute ale angajatilor cu un coeficient de 1,08%.

In completare, exista urmatoarele contributii ale angajatorilor:

e 8,86% din primele angajatorilor pentru schemele de pensii private;

e 1,55% din ceea cea depaseste 26 025 de euro pe trimestru, fata de contributiile de asigurari sociale ale angajatorului aferente anului anterior;

e 33% din beneficiile marginale referitoare la companiile de masini;

e 5% din salariile platite studentilor care nu mai sunt subiecti ai contributiilor de asigurari sociale.

Contributiile de asigurari sociale platite de angajatori sunt cheltuieli deductibile de afaceri in cadrul procedurii de impunere a venitului corporatiilor.

La randul lor, angajatii sunt subiecti ai obligatiilor fiscale sub forma asigurarilor sociale de stat. Cele mai importante contributii de asigurari sociale platite de angajati, sunt urmatoarele:

Contributiile sunt calculate la o baza impozabila egala cu remuneratia bruta a angajatului. Oricum, in legatura cu muncitorii incadrati in categoria „cordon albastru”, baza este multiplicata cu un coeficient de 1,08.

Contributiile de asigurari sociale suportate de angajati sunt deductibile in procesul de globalizare si impunere a veniturilor persoanelor fizice.

Totusi, daca un individ este subiect al sistemului social de asigurari belgiene, o contributie speciala nedeductibila este impusa asupra venitului propriu al acestuia.

O contributie este, de asemenea, asezata asupra venitului total al sotilor, daca unul dintre acestia este subiect al sistemului de asigurari sociale. Contributia maxima este de 731,28 de euro.

Pentru persoanele liber profesioniste, contributiile de asigurari sociale sunt calculate asupra venitului castigat in ultimii 3 ani, anteriori anului platii. Aceste castiguri sunt ajustate in functie de inflatie. Daca activitatea persoanelor liber profesioniste s-a desfasurat pe o perioada mai scurta de 3 ani, trebuie efectuate plati in avans, care se ajusteaza la sfarsitul perioadei.

Urmatoarele contributii de asigurari sociale anuale sunt datorate de aceasta categorie de contribuabili:

Aceste contributii de asigurari sociale sunt, la randul lor, deductibile pentru scopurile de impunere globala a veniturilor.

Contributiile de asigurari sociale au o pondere importanta in totalul veniturilor publice. Ponderea detinuta de acestea, in expresie cumulata, precum si diferentiat pe cele doua categorii principale de contributori, respectiv angajatori si angajati, in produsul intern brut, in perioada 1995 – 2004 este reflectata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, evolutia celor trei indicatori este evidentiata in continuare:

5 Alte impozite si taxe

Municipalitatile pot aseza cote aditionale (suprataxe) asupra obiectelor impunerii ce sunt fiscalizate la nivel national.

Ratele variaza intre 0% si 8,5%, in functie de municipalitate (rata medie este cuprinsa intre 7% si 7,5%).

O impunere a venitului obtinut din proprietatea imobiliara localizata in Belgia este, de asemenea, practicata. Mai este denumita si „taxa imobiliara” si este asezata pe baza declaratiei proprii a contribuabilului.

Nivelul ei este calculat ca un procent din venitul cadastral (de exemplu valoarea anuala de renta a proprietatii imobile, care este estimata la fiecare 10 ani). Rata variaza in functie de regiunea in care proprietatea este localizata (variaza intre 1,25% si 2,29%).

Suprataxele locale cresc rata efectiva cu procente cuprinse, in general, intre 18% si 50% sau chiar mai mult, in functie de localitatea in care proprietatea este situata.

Impunerea asupra locuintei proprii a contribuabilului poate fi creditata (dedusa) inainte de determinarea impozitului anual pe venit, insa pana la un maximum de 12,5% din venitul cadastral. In aceste conditii reprezinta o plata anticipata din impozitul pe venit.