FISCALITATEA IN FRANTA

FISCALITATEA IN FRANTA

1 Impozitul pe profit

Franta aplica un sistem de impunere in care detinatorul de actiuni este indreptatit la un credit fiscal (avoir fiscale) la o rata variabila in functie de calitatea contribuabilului.

Obligatia fiscala se poate stabili, fie prin mandat, fie prin optiune. Principalele entitati mandatate sa suporte impozitul pe profit sunt: corporatiile (societatile anonime), companiile simplificate pe actiuni, societatile cu raspundere limitata si parteneriatele limitate pe actiuni.

In sistemul de impunere francez nu exista o definitie in legatura cu rezidenta companiilor. In general, o companie este considerata rezidenta in Franta daca are locul managementului efectiv in aceasta tara.

In opozitie cu regulile aplicabile in cele mai multe tari membre OECD, sistemul de impunere francez se bazeaza pe principiul teritorialitatii. Implicit, venitul realizat de contribuabili in afara Frantei nu este luat in calcul pentru impozitare. Toate tipurile de venit de afaceri intra intr-o singura categorie. Impozitul se aplica asupra venitului net agregat al variatelor surse de venit din afaceri, incluzand castigurile de capital din transferul activelor afacerii.

Toate cheltuielile realizate in scopul obtinerii si mentinerii venitului impozabil sunt deductibile. Acestea includ: remuneratia platita angajatilor; contributiile la asigurari sociale platite de angajator; platile pentru asigurari de grup. De asemenea, costurile financiare sunt deductibile limitat. Datoriile la care se renunta pot fi totodata deduse daca interesul companiei este clar demonstrat. In afara de impozitul pe profit in sine si de suprataxa, taxele referitoare la activitatile companiei sunt deductibile. Taxele indirecte, mai putin taxa pe valoarea adaugata, aferente bunurilor si serviciilor furnizate companiei pentru a-si desfasura activitatea, sunt deductibile, ca parte a costului de achizitie.

In general, cheltuielile referitoare la venitul scutit si cheltuielile de participare nu sunt deductibile. In completare, cheltuielile de lux, incluzand cheltuielile de distractie, de exemplu vanatoarea si pescuitul si costurile de achizitie si intretinere a rezidentelor de lux si barcilor nu sunt deductibile.

Activele sunt evaluate la cel mai mic cost istoric sau la pretul de vanzare curent. Ca regula, metoda FIFO trebuie sa fie folosita, dar metoda costului mediu este, de asemenea, acceptata.

Deprecierea este, in general, permisa pentru activele tangibile (cu exceptia pamantului) care isi pierd valoarea si care nu sunt articole de inventar. Activele intangibile, care nu isi diminueaza ireversibil valoarea (de exemplu fondul de comert si marca) nu sunt depreciabile, dar un provizion poate fi stabilit pentru ele. Oricum, deprecierea anumitor active intangibile, cum ar fi patentele, software si actiunile in anumite companii este permisa. Cheltuielile de infiintare pot fi fie deduse ca si cheltuieli operationale, fie depreciate dupa o perioada de cinci ani.

Metoda amortizarii liniare poate fi aplicata fara nici o restrictie. Ratele sunt c 242d32c alculate prin impartirea cheltuielilor pe durata de viata estimata a activelor. Contribuabilii pot opta pentru o alta rata, justificata de anumite circumstante specifice.

Metoda amortizarii degresive este permisa la o scara mult mai limitata. Nu poate fi aplicata la activele a caror durata de viata este mai mica de trei ani sau la anumite active uzate (automobile, telefoane, masini de scris s.a). In cazul utilizarii acestei metode, rata de amortizare se determina prin inmultirea ratei liniare cu: 1,25, daca durata de viata a activului este trei sau patru ani; 1,75, daca durata de viata este cinci sau sase ani si 2,25, daca durata de viata depaseste sase ani.

Deprecierea accelerata, sub forma unei deduceri initiale, este permisa pentru anumite active, intr-un procent de 100%, pentru unele active (software, echipamente pentru prevenirea poluarii aerului si apei s.a) sau de 50%, pentru altele (subscrierea de actiuni in companiile de investitii financiare etc).

Provizioanele pot fi constituite cu scopul de a acoperi pierderi viitoare, datorii sau deprecierea anumitor bunuri active, daca sunt indeplinite unele conditionalitati. Provizioanele pentru propriile asigurari nu sunt deductibile. Provizioanele pot fi constituite si pentru a acoperi scaderea de valoare a activelor care nu se pot amortiza (portofoliul de actiuni si terenul, spre exemplu) cu conditia ca aceasta scadere de valoare sa fie reversibila. Autoritatea fiscala poate accepta deductibilitatea unor provizioane pentru riscuri majore. Companiile rezidente pot stabili un provizion scutit temporar de impunere pentru anumite categorii de investitii efectuate in strainatate. Societatile care inregistreaza riscuri la creditele pe termen mediu, sub anumite conditii, deduc sumele contabilizate pentru provizionul (limitat) de risc de credit.

Castigurile de capital sunt tratate ca si venituri ordinare si supuse impunerii la rata normala de impozitare a profitului, plus suprataxa. Se aplica si o rata redusa de impozit pentru anumite castiguri de capital. Cand se aplica acest din urma sistem, venitul de dupa impozitare trebuie sa fie contabilizat ca rezerva din castig de capital pe termen lung.

Pierderile inregistrate se reporteaza in exercitiile viitoare pe o perioada de cinci ani. Contribuabilii au optiunea, in anumite limite, sa reporteze pierderile si in exercitiile trecute, pentru un interval de trei ani, caz in care sunt indreptatiti la un credit fiscal si nu la o rambursare. Acest credit fiscal trebuie folosit in urmatorii cinci ani, dupa care se ramburseaza.

Profitul companiilor se impoziteaza la o rata standard de 33,33%. Aceasta este majorata cu o suprataxa de 3%, in acest caz ajungandu-se la o rata medie de impunere de 34,33%. Intreprinderile mici si mijlocii suporta pentru un profit de pana la 38 120 de euro o rata redusa de 15%. Prin aplicarea suprataxei mentionate, acestea ajung la o rata efectiva de 15,45%. Marile companii suporta o taxa suplimentara sociala de 3,3% si in cazul lor rata medie de impunere a profiturilor este de 35,4%. De asemenea, o rata redusa, de 19%, se aplica asupra castigurilor de capital pe termen lung si drepturilor de autor, care prin combinare cu suprataxa de 3%, atinge in final nivelul de 19,57%. In sistemul francez de impunere a companiilor poate opera si un impozit forfetar anual, considerat ca suma minima a obligatiei fiscale, care este cuprins intre 750 si 30 000 de euro, in functie de nivelul venitului impozabil.

Dividendele, dobanzile si drepturile de autor platite catre companii rezidente nu se impoziteaza.

Perioada impozabila este, fie anul calendaristic, fie anul financiar, daca acesta nu coincide cu cel calendaristic.

Impozitul pe profit este calculat pentru veniturile obtinute in ultimul an financiar. Subiectii impozitului trebuie sa intocmeasca o declaratie de impunere in trei luni de la data incheierii exercitiului financiar, in care sa calculeze cuantumul impozitului datorat dupa deducerea platilor anticipate.

In contul impozitului anual, contribuabilii trebuie sa efectueze plati anticipate, trimestriale pana la datele de 20 februarie, 20 mai, 20 august si 20 noiembrie. Aceste plati sunt determinate prin raportare la impozitul aferent ultimului an financiar incheiat si reprezinta 8,33% din valoarea acestuia.

Diferentele de impozit achitate in plus se restituie contribuabilului in termen de 30 de zile de la data depunerii declaratiei fiscale.

Efectele generate asupra bugetului de catre impozitul pe veniturile persoanelor juridice sunt analizate si prin prisma ponderii impozitului pe profit in produsul intern brut. Pentru intervalul de timp cuprins intre anii 1995 si 2004 valorile indicatorului sunt:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, tendinta evolutiva este urmatoarea:

2 Impozitul pe venit

Indivizii rezidenti sunt subiecti ai impunerii veniturilor obtinute din intreaga lume. Impozitul este, in general, asezat asupra sumei agregate a tuturor categoriilor de venituri, la rate progresive. Sunt si unele tipuri de venituri taxate separat.

Indivizii rezidenti sunt persoane fizice care au locuinta sau principala resedinta in Franta, presteaza activitati independente (cu caracter auxiliar) sau sunt salariati ori au centrul de interes economic in aceasta tara.

Impozitul pe venit este asezat mai degraba asupra gospodariei (caminului) decat asupra fiecarui sot separat. Declaratii separate se fac numai in unele cazuri exceptionale. Venitul caminului cuprinde veniturile sotilor si al copilului necasatorit, pana la implinirea varstei de 18 ani.

In principiu, rezidentii sunt subiecti ai impunerii asupra veniturilor realizate in intreaga lume, numai daca nu se prevede altfel de conventiile de evitare a dublei impuneri. Nerezidentii sunt subiecti ai impunerii doar pentru veniturile provenite din surse franceze. In general vorbind, venitul impozabil este suma rezultatelor nete ale fiecarei categorii de venit realizat de contribuabil. Categoriile de venit sunt:

venitul din angajare, incluzand venitul de la locul principal de angajare;

venitul din afaceri;

venitul din proprietatea imobila;

venitul din agricultura;

venitul profesional (venitul din activitati necomerciale, ca cel din profesiile medicale si legale si venituri din activitati care nu sunt clasificate intr-o alta categorie);

venitul provenind din activitati conduse de anumiti manageri, respectiv companii de familie sau parteneriate limitate;

venitul din investitii (din proprietatea mobila);

castigurile din capital.

Rezultatul net al fiecarei categorii reprezinta venitul brut minus cheltuielile ocazionate de obtinerea sau mentinerea acestuia. Venitul este, in primul rand, calculat si ajustat in functie de criteriile proprii ale fiecarei categorii. Rezultatele nete ale tuturor categoriilor sunt apoi adunate pentru a forma venitul agregat brut. Deducerile personale si alocatiile sunt ulterior aplicate pentru a se ajunge la venitul net agregat. Impozitul pe venit astfel calculat este redus cu anumite tipuri de credite (scutiri).

Venitul din salariu este impozitat la rate progresive. Contributiile de asigurari sociale sunt, in general, retinute de catre angajator. Venitul salariatului include salariile, comisioanele si orice alocatie in legatura cu angajarea, precum si stimulentele. Venitul impozabil se calculeaza reducand, in primul rand, din venitul total brut al salariatului contributiile sociale deductibile. Contribuabilul poate sa diminueze venitul impozabil cu o deducere de baza si in completare cu o deducere suplimentara, al caror cuantum este stabilit, dupa criterii clare, la un anumit plafon. Venitul ramas dupa aceste operatiuni este redus de contributiile la asigurarile sociale.

Avantajele in natura si alte remuneratii primite de un salariat sunt impuse ca si venitul salarial. Avantajele in natura includ masina companiei, cazarea gratuita, facturile de energie platite de angajator, mesele gratuite s.a. Aceste beneficii in natura, altele decat cazarea si masa gratuita, sunt evaluate la valoarea corecta de piata. Sunt si unele avantaje in natura scutite de la impunere.

Venitul din pensii, obiect al impunerii, include: venitul platit de angajatorii publici si privati pentru locul de munca principal; anumite pensii de batranete si invaliditate, platite dupa o schema de asigurari sociale; profiturile din economiile pentru pensionare efectuate dupa anumite scheme; pensiile alimentare platite fostului sot; cheltuielile de intretinere platite copilului sub o obligatie legala sau a unei hotarari judecatoresti; pensiile de viata (primite ca urmare a participarii la scheme facultative). Venitul din pensii este obiect al taxelor sociale. Baza impozabila este reprezentata de venitul net, determinat prin scaderea din venitul brut a contributiilor de asigurari sociale, a deducerii de baza si a deducerii suplimentare (acestea din urma calculate dupa aceleasi principii ca si in cazul salariilor, dar plafonate la alte sume, mai mici).

Pensiile de viata au un regim special, in sensul ca sunt impozitate doar partial. Proportia impusa depinde de varsta si de momentul in care s-a facut prima plata, astfel:

Din materia impozabila subiectul nu poate efectua deducerile la care este indreptatit in cazul celorlalte tipuri de pensii.

Cele mai importante venituri din afaceri cuprind veniturile din activitati industriale, comerciale si profesii libere, veniturile din tranzactiile pe avere si chiriile din cedarea folosintei proprietatilor rezidentiale si sediilor de afaceri. Venitul din afaceri este supus impunerii prin rate progresive, dar si taxelor sociale. Cheltuielile efectuate pentru obtinerea acestor venituri sunt deductibile. Sunt operationale alocatii si reduceri, cum ar fi cele pentru investitiile in intreprinderi noi sau in anumite sectoare. O alocatie speciala egala cu 20% din venitul net, dar plafonata la o suma data, se aplica daca persoana impozabila este membru al unui centru oficial de contabilitate, care ii conduce evidenta in partida dubla.

Veniturile profesionale includ cele mai importante venituri din profesii liberale, venituri necomerciale (ale notariatelor) si venituri din orice categorie care nu este mentionata expres. Venitul profesional este impozitat progresiv, dar supus si taxelor sociale. In general, venitul impozabil se determina, cu referire la diferenta dintre venituri si cheltuieli, pe baza contabilizarii veniturilor, numai daca contribuabilul nu opteaza pentru regimul in care venitul impozabil este calculat pe baza datoriilor pe termen scurt. Aceeasi alocatie speciala, amintita mai sus la veniturile din afaceri si in aceleasi conditii, se aplica si veniturilor profesionale.

Dividendele primite de la o companie rezidenta indreptatesc actionarul la un credit fiscal (avoir fiscal) egal cu 50% din valoarea distributiei. Suma agregata a dividendului si creditul fiscal sunt adaugate la venitul impozabil al actionarului si supuse global sistemului progresiv de impunere, dar apoi suma creditului fiscal este scazuta din impozitul astfel calculat. In cazul in care creditul fiscal este mai mare decat obligatia calculata contribuabilul este indreptatit la o rambursare. O suma prestabilita din dividende, diferentiata in raport de volumul veniturilor impozabile ale familiei, este scutita de impozit. Fiind supuse globalizarii, veniturile din dividende sunt obiect si al taxelor sociale.

Dobanzile din surse franceze sunt impozitate progresiv. Exista, insa, si venituri din dobanzi supuse optional unei impuneri finale. Cand se aplica un astfel de sistem nu sunt permise deduceri. Ratele utilizate pentru impunerea finala a dobanzilor variaza considerabil, in functie de tipul de dobanda si uneori si de data de emitere a titlurilor de valoare. Cateva exemple: 15%, pentru dobanda din obligatiuni guvernamentale si ale corporatiilor, imprumuturi, depozite, conturi curente si la termen; intre 35% si 60%, pentru dobanzile bonurilor de casa si bonurilor de trezorerie. La aceste rate rezidentii trebuie sa adauge taxele sociale, care nu sunt deductibile. De asemenea, daca titlurile de valoare sunt la purtator si nu nominative, se mai adauga o taxa suplimentara de 2%. In functie de data emiterii obligatiunilor se impoziteaza unele dobanzi cu o rata finala de 10% sau 12%. Dobanzile provenite din contracte cu capitalizare se supun impozitarii la o rata finala de 17,5%, 25% sau 45% (incluzand si taxele sociale), aplicabila in functie de termenul pentru care se incheie contractul.

Drepturile de autor, cu referire la patente, inventiile patentate sunt tratate ca si castiguri din capital pe termen lung, cand sunt primite de indivizii angajati in afaceri. Acelasi principiu se aplica si la drepturile de autor asupra software original primite de profesionistii independenti. Rata de impunere este de 16% si se aplica asupra diferentei dintre venit si cheltuielile efectuate pentru obtinerea acestuia. Contribuabilul poate opta si pentru impunerea in sistem progresiv, caz in care baza impozabila se reduce cu 30%. Alte tipuri de venituri din drepturi de autor, de exemplu marca de comert si drepturile de ”copyright”, sunt obiect al impunerii cu rate progresive, dupa ce se deduc cheltuielile contabilizate pentru obtinerea lor. Pentru drepturile de autor privind fondul de comert autoritatile accepta o reduce a bazei de calcul cu 30%.

Veniturile din proprietatea imobiliara constau in rentele primite direct sau prin companiile imobiliare. Proprietatile imobiliare vizate sunt cladirile si terenurile, atat cele imbunatatite de proprietar, cat si cele neimbunatatite. Venitul provenit din inchirierea sau subinchirierea proprietatii care e considerata activ de afaceri este impozitat in functie de categoria de venit in care este inclus, respectiv venit din afaceri, venit profesional sau venit din activitati agricole. Impozitul pe veniturile din proprietatea imobiliara este asezat asupra venitului obtinut, dupa deducerea tuturor cheltuielilor privind mentenanta, reparatiile si imbunatatirea proprietatii. De asemenea, dobanzile platite la credite contractate pentru achizitionare si reparatii sunt deductibile. Contribuabilul poate opta, totodata, pentru o deducere la rate variabile, in functie de anumite criterii.

Tratamentul fiscal al castigurilor din capital variaza in raport de sursa din care provin acestea, respectiv din active de afaceri, din proprietate imobila sau din titluri de valoare. Castigurile de capital provenind din active de afaceri si titluri de valoare pot fi impozitate, fie separat, cu o rata redusa, fie in intregime sau partial adaugate la venitul global. Castigurile de capital provenite din vanzarea bunurilor de afaceri de catre un individ pot fi impuse in functie de criteriul temporal, respectiv daca sunt castiguri pe termen scurt sau pe termen lung. Cele pe termen scurt (vanzarea activelor detinute sub doi ani) sunt impozitate ca venituri din afaceri. Cele pe termen lung sunt impozitate la rata redusa de 16%, dar supuse si taxelor sociale, iar baza de calcul este diferenta dintre pretul de vanzare si costul de achizitie. In general, castigurile de capital din vanzarea bunurilor de afaceri pe termen lung sunt scutite daca profitul contribuabilului nu depaseste un anumit plafon si activitatea este exercitata de cel putin cinci ani.

Castigul din capital provenit din transferul proprietatii imobile este impus in sistem progresiv, prin agregare. Cel provenit din vanzarea unor proprietati detinute mai putin de doi ani este diminuat cu o deducere in suma fixa de 915 euro. Sarcina fiscala asupra castigurilor din capital provenite din transferul proprietatii imobile detinute mai mult de doi ani este si mai mult diminuata prin intermediul a numeroase ajustari.

Cu respectarea unor conditionalitati, urmatoarele castiguri de capital sunt scutite de impunere: instrainarea proprietatii imobiliare detinuta peste 22 de ani, vanzarea rezidentei principale a contribuabilului, vanzarea unei rezidente secundare catre o persoana fizica ce nu detine locuinta s.a.

Castigurile de capital din titlurile de valoare sunt impozitate diferentiat, in functie de natura titlului. Unele, peste un anumit cuantum, sunt impuse separat, cu o rata redusa de 16%, majorata de taxele sociale (cazul actiunilor, obligatiunilor si titlurilor similare), iar altele sunt agregate si supuse unor rate progresive.

Din venitul global, contribuabilul poate efectua anumite deduceri, in functie de situatia sa familiala (pensiile alimentare platite fostului sot, cheltuielile de intretinere a copilului minor platite prin lege sau hotarare judecatoreasca, o suma fixa in cazul invalizilor si persoanelor peste 65 de ani diferentiata in functie de nivelul venitului s.a). Legea prevede, de asemenea, acordarea unor deduceri si independent de situatia familiala. Cele mai importante deduceri de acest fel care se aplica venitului global includ: unele pierderi de capital, investitiile directe efectuate in anumite teritorii straine (French Overseas Departments), cotizatiile membrilor uniunilor (asociatilor) pana la o limita data.

Impozitul pe venitul global este redus de anumite credite fiscale. Cele mai importante credite fiscale acordate sunt: bonusurile de angajare, subscrierea de actiuni, dobanda din ipoteci si cheltuielile rezidentei principale, donatiile si altele (pentru anumita educatie a copiilor, cheltuielile zilnice efectuate cu copilul pana la 7 ani s.a.). Cuantumul acestor credite fiscale este diferentiat in functie de anumite criterii si conditii, precis reglementate de legea fiscala.

Venitul brut agregat este determinat prin adaugarea rezultatelor tuturor categoriilor de venit, dupa ce se aplica masurile specifice de diminuare (usurare) a materiei impozabile. Venitul net agregat este determinat prin aplicarea deducerilor personale si alocatiilor. Acesta este apoi divizat cu un coeficient pentru a obtine venitul net impozabil pe portiune de familie. Rata de impunere este apoi aplicata la acest rezultat, iar impozitul astfel calculat este apoi multiplicat cu acelasi coeficient pentru a obtine sarcina fiscala bruta (aceasta procedura greoaie poate fi insa inlocuita prin folosirea unei formule de calcul, precizata de la an la an in legislatia fiscala). Dupa stabilirea sarcinii fiscale brute se procedeaza la o serie de corectii pentru a se obtine sarcina fiscala neta. Aceste corectii presupun parcurgerea urmatoarelor etape:

se verifica daca coeficientii limita ai venitului se respecta;

se deduce un credit fiscal, cunoscut in practica sub denumirea „décote”;

se aplica apoi coeficientii de reducere si creditele fiscale acordate;

se adauga impozitul calculat cu ratele reduse asupra castigurilor de capital, incluzand drepturile de autor si dobanzile;

se adauga creditele care nu mai sunt permise (aprobate);

se deduc „avoirul fiscale”, creditele fiscale straine si prelevarile non finale.

Coeficientii, mentionati mai sus, pentru determinarea venitului net impozabil pe portiune de familie (quotient familial) se aplica, pentru anumiti contribuabili, in scopul reducerii progresivitatii impozitului pe venit si sunt cuprinsi intre 1 (nivel de la care cresc cu 0,5 de la caz la caz) si 6,5, diferentiat in functie de situatia personala a subiectului impunerii (starea civila, numarul si starea fizica a persoanelor aflate in intretinere s.a).

Ratele de impunere progresive pe portiune (cota) de familie si transele de venit aferente (in EURO) sunt:

Perioada impozabila este, in general, anul calendaristic. Contribuabilii care obtin venituri din afaceri pot fi evaluati pe o perioada contabila, care poate fi fixata liber de catre platitor.

Impozitul este colectat pe perioada anului financiar prin plati anticipate. Acestea sunt realizate in doua rate, fiecare egala cu o treime din impozitul final incasat al penultimului an. Data acestor plati este 15 februarie si 15 mai. Diferenta ramasa de achitat este platita in septembrie sau octombrie, cand un ordin de plata este emis de autoritatea fiscala. Alternativ, contribuabilul poate opta pentru plati lunare, ultima rata din acestea fiind noiembrie sau decembrie.

Contribuabilii au obligatia de a depune o declaratie de impozit, pentru anul precedent, pana la data de 1 martie, cu exceptia celor care obtin venituri din afaceri, care depun acest document fiscal pana la 31 martie. Impozitul este calculat pe baza acestei declaratii. Micile afaceri pot fi evaluate optional pe baze indiciare, prezumtive.

Efectele generate de impozitul pe venitul persoanelor fizice la nivelul sistemului resurselor financiare publice sunt evidentiate de ponderea veniturilor bugetare de aceasta natura in produsul intern brut. In intervalul 1995 – 2004 indicatorul este redat in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, situatia se prezinta astfel:

3 Taxa pe valoarea adaugata

Sistemul de impunere francez al taxei pe valoarea adaugata este in conformitate cu cel european, aplicat in alte state membre ale Uniunii Europene.

Toti antreprenorii, de exemplu persoanele care efectueaza aprovizionari taxabile de bunuri si servicii pe parcursul derularii unei afaceri, sunt persoanele impozabile.

Importul pe bunuri este de asemenea obiect al taxei pe valoarea adaugata, indiferent de tipul importatorului.

Oricum, micii antreprenori cu un profit mai mic de 76 300 de euro (pentru ofertantii de bunuri) sau 27 000 de euro (pentru ofertantii de servicii) sunt scutiti, dar ei pot opta pentru a deveni persoane taxabile.

Numai daca nu sunt scutite in mod expres, toate ofertele de bunuri si servicii, incluzand achizitiile intra-comunitare si ofertele proprii, facute in cursul derularii unei afaceri sunt obiect al taxei pe valoarea adaugata.

Transferul valorii de dezvoltare a afacerii (going concern value) este obiect al TVA numai daca nu include fondul de comert, in caz contrar acesta fiind obiect al inregistrarii datoriilor in locul taxei pe valoarea adaugata. Transferul drepturilor industriale, cum ar fi patentele, este obiect al taxei pe valoarea adaugata.

Suma impozabila consta in pretul incasat, incluzand asigurarea, comisionul, dobanzile si sarcinile similare, precum si taxele indirecte, dar exclude discounturile pentru platile efectuate si rambursarea cheltuielilor. Baza taxabila pentru bunurile de import este valoarea de vama ajustata, incluzand datoriile vamale.

Taxa pe valoarea adaugata de cumparare (deductibila) pentru toate tranzactiile taxabile este dedusa din taxa pe valoarea adaugata de vanzare (colectata), cu unele exceptii. Taxa pe valoarea adaugata de cumparare in legatura cu tranzactiile exceptate poate sa nu fie dedusa, cu exceptia exporturilor.

Cele mai importante scutiri includ serviciile financiare si bancare, serviciile de asigurare, ingrijirea sanatatii, educatia si ca obiect al anumitor conditii, serviciile oferite de organizatiile non-profit. In completare, ofertele intra-comunitare sunt scutite. Primul transfer al unei cladiri dupa 5 ani de detinere este, de asemenea, scutit.

Rata standard a taxei pe valoarea adaugata este 19,6%. O rata redusa de 5,5% se aplica bunurilor esentiale si anumitor periodicitati (bunuri periodice). O rata redusa de 2,1% se aplica ziarelor zilnice, anumitor reprezentatii (spectacole) de teatru si medicamentelor aprobate.

Exporturile sunt taxate cu rata zero.

Antreprenorii non-rezidenti care efectueaza aprovizionari (oferte) taxabile in Franta sunt subiecti ai sistemului de impunere francez, sub acelasi reguli ca si antreprenorii rezidenti, indiferent daca au sau nu stabiliment (sediu social) in Franta. Antreprenorii din state ce nu sunt membre ale Uniunii Europene fara un stabiliment (sediu social) permanent in Franta trebuie sa contacteze un reprezentant fiscal in aceasta tara, care are obligatia declararii si platii taxei pe valoarea adaugata. Daca nu este contactat nici un reprezentant fiscal, TVA este datorata de client.

Antreprenorii nerezidenti sunt indreptatiti la o rambursare a taxei pe valoarea adaugata in legatura cu achizitia (cumpararea) de bunuri si servicii din Franta in scopul derularii afacerilor peste granita. Rambursarea se efectueaza cu respectarea anumitor conditii: antreprenorul nu are un stabiliment (sediu) permanent in Franta si activitatea sa consta exclusiv in oferta de bunuri si servicii catre centrul de comanda (conducere) extern.

Taxa pe valoarea adaugata detine cea mai mare pondere in totalul veniturilor bugetare sub forma impozitelor indirecte. Ponderea acesteia in produsul intern brut in perioada 1995 – 2004 este redata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, valorile in evolutie ale indicatorului se prezinta astfel:

4 Contributiile de asigurari sociale

Contributiile de asigurari sociale sunt datorate de angajatori, angajati sau ambele categorii si se calculeaza pe salariile totale si remuneratii (incluzand beneficiile marginale si alocatiile referitoare la angajare) sau asupra sumelor maximale, cunoscute ca plafoane de asigurari sociale(C).

Plafoanele lunare sunt:

- C₁ = 2 432 de euro

- C₂ = 3 C₁ = 7 296 de euro

- C₃ = 4 C₁ = 9 728 de euro

- C₄ = 8 C₁ = 19 456 de euro

Angajatorii trebuie sa plateasca urmatoarele contributii pentru angajatii lor:

De mentionat ca pentru anumite tipuri de afaceri, contributiile suplimentare, aditionale sunt datorate, in particular, pentru asigurarea la accidente. Anumite taxe se impun asupra angajatorilor din zona Parisului pentru finantarea transporturilor (50% din biletele sezoniere). Anumite scutiri sunt valabile pentru un numar de planuri promotionale de angajare.

Contributiile de asigurari sociale sunt deductibile in scopul de impunere fiscala pentru angajatori.

La randul lor, angajatii suporta contributii de asigurari sociale. Contributiile platite sunt deductibile din venitul impozabil al contribuabilului. Insa, contributiile platite pentru pensiile suplimentare si statutare si pentru planurile de afaceri sunt deductibile numai in masura in care nu depasesc   agregat (cotele angajatilor si angajatorilor) 19% din de opt ori plafonul de asigurari sociale anuale. Mai mult, platile la planurile suplimentare de sanatate (incluse in cei 19%) nu pot depasi 3% din aceeasi limita maxima.

Angajatii trebuie sa plateasca urmatoarele contributii de asigurari sociale:

Contribuabilii persoane fizice sunt subiecti si ai unor taxe sociale. Exista in mod curent trei taxe sociale:

contributiile sociale generalizate (CSG);

contributia sociala pentru deficit (CRDS);

impunerea sociala.

Impactul acestor taxe este substantial.

Contributia sociala generalizata

Contributia sociala generalizata (CSG) este suportata de catre toti rezidentii asupra tuturor tipurilor virtuale de venit, numai daca nu sunt expres scutite. Pentru venitul din angajare (incluzand pensiile) CSG este calculata asupra a 95% din venitul brut si este retinuta de catre angajator.

Rata CSG este in general 7,5%. Este 6,2% pentru pensiile si venitul similar. In afara acestor rate, un procent de 5,1% (3,8% pentru venitul din pensii) este deductibil pentru ratiuni de politica fiscala, dar numai daca venitul relevant este impus (taxat) global la rate progresive. Oricum, CSG asezata asupra castigurilor de capital si asupra venitului din dobanzi, chiar daca acestea sunt impuse la rate progresive, nu se deduce.

Contributiile de asigurari sociale pentru deficit (CRDS)

Contributia de asigurari sociale pentru deficit (CRDS) este 0,5% si este asezata asupra aceleasi baze de impunere ca si CSG. Se aplica de asemenea anumitor tipuri de venit care sunt scutite de CSG, de exemplu: castigurile din metale pretioase Nu este deductibila in intregime pentru scopurile impunerii fiscale a persoanelor fizice.

Impunerea sociala

Impunerea sociala este realizata la o rata de 2% si se aplica venitului din proprietatea imobila si venitului din investitii. Spre deosebire de CSG si de CRDS, impunerea sociala nu se aplica asupra venitului din salarii (incluzand pensiile) sau venitului profesional. Aceasta obligatie fiscala nu e deductibila din venitul global anual al contribuabilului.

Contributiile de asigurari sociale au o pondere importanta in totalul veniturilor publice. Ponderea detinuta de acestea, in expresie cumulata, precum si diferentiat pe cele doua categorii principale de contributori, respectiv angajatori si angajati, in produsul intern brut, in perioada 1995 – 2004 este reflectata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, evolutia celor trei indicatori este evidentiata in continuare:

5 Alte impozite si taxe

Un numar de taxe pe salarii este asezat asupra companiilor rezidente la fel ca si asupra companiilor non-rezidente, care desfasoara afaceri in Franta.

Taxa pe salarii

Taxa pe salarii este impusa numai companiilor rezidente si stabilimentelor permanente ale companiilor straine, care nu sunt subiect al taxei pe valoarea adaugata sau daca cel putin 90% din profitul lor a fost scutit de TVA in anul anterior. Baza impozabila reprezinta suma totala a remuneratilor.

Cotele de impunere sunt:

- 4,25% pentru partea din salariul anual individual pana la 6 675 de euro;

- 8,5% pentru partea din salariu anual individual intre 6 675 de euro si 13 337 de euro;

- 13,6% pentru partea din salariul anual individual care depaseste 13 337 de euro.

Taxa pe ucenicie

Taxa pe ucenicie este asezata asupra sumei din statul de salarii totale, la o rata de 0,5%. O rata redusa se aplica in anumite Departamente Franceze. Taxa este deductibila pentru impunerea venitului corporational.

Taxa pe perfectionarea (pregatirea) profesionala

Taxa pe pregatirea profesionala se aplica angajatorilor care au 10 angajati sau mai mult. Acesti angajatori trebuie sa investeasca 1,5% din suma totala inscrisa in statul de salarii pe programe de pregatire profesionala.

Rata este redusa cu 0,15% pentru intreprinderile care angajeaza mai putin de 10 salariati.

Taxa este deductibila din ratiuni fiscale in cadrul procedurilor de impunere a veniturilor companiei.

Taxa pe constructie

Taxa pe constructie se aplica angajatorilor care angajeaza 10 salariati sau mai mult.

Asemenea angajatori trebuie sa investeasca o parte din suma totala din statul lor de salarii in constructia de case rezidentiale. Taxa este impusa la o rata de 0,45% din fondul total de salarii al anului anterior.

Intreprinderilor carora li se aplica aceasta taxa sunt scutite pentru primii 3 ani si beneficiaza de o rata redusa pentru urmatorii 3 ani. Taxa este, de asemenea, deductibila din ratiuni de impunere a venitului firmei.