FISCALITATEA IN ITALIA

FISCALITATEA IN ITALIA

1 Impozitul pe profit

Companiile sunt subiect al impozitul pe profit si al unei taxe regionale asupra activitatilor productive. Italia utilizeaza asa numitul „full imputation system” (un sistem de impunere prin care se urmareste evitarea dublei impozitari a profiturilor retinute si distribuite). Rata de impozitare a profitului este 34%. Corespunzator acestui sistem se acorda un credit de impunere pentru distributiile efectuate, egal cu 51,51% din dividendul net primit.

Impozitul pe profit se aplica urmatorilor subiecti rezidenti: companiile pe actiuni, companiile cu raspundere limitata, parteneriatelor limitate pe actiuni, cooperativelor si companiilor de asigurari mutuale, entitatile publice si private, altele decat companiile, cu sau fara personalitate legala, cu scop principal sau unic exercitarea unei activitati de afaceri. Companiile non rezidente sunt subiect al impunerii profiturilor pentru veniturile provenite din Italia.

Companiile rezidente sunt acelea care, in cea mai mare parte a anului fiscal, au sediul legal, locul managementului efectiv sau scopurile principale de afaceri in aceasta tara.

Toate veniturile obtinute de companie sunt considerate venituri din afaceri si supuse impozitului pe profit. Baza impozabila a veniturilor din intreaga lume se reflecta in contul de profit si pierdere, care se intocmeste pentru anul financiar in concordanta cu regulile care guverneaza contabilitatea companiilor si ajustat cu provizioanele. Venitul obiect al impunerii finale nu se ia in calcul in determinarea venitului impozabil anual. Venitul din afaceri impozabil se determina pe bazele datoriilor pe termen scurt, cu anumite exceptii cum ar fi dividendele si onorariile directorilor.

Un regim fiscal aparte este aplicat entitatilor non operationale, care sunt impuse la un venit considerat minim. Companiile rezidente, parteneriatele comerciale si stabilimentele permanente ale entitatilor nerezidente sunt considerate a fi non operationale daca totalul profiturilor (altele decat cele extraordinare) si al cresterii valorii activelor este mai mic decat suma agregata a: 1) 1% din valoarea participatiilor in companiile rezidente si nerezidente; 2) 4% din valoarea averii reale si ambarcatiunilor detinute sau inchiriate de catre entitate; 3) 15% din valoarea altor bunuri de afaceri, altele decat activele de la punctul anterior, detinute sau inregistrate de entitate. Valorile utilizate sunt cele rezultate din media obligatiilor fiscale din anul de referinta si a obligatiilor fiscale din doi ani de impunere anteriori. Venitul entitatilor non operationale nu trebuie sa fie mai mic decat suma urmatoarelor: 0,75% din valoarea participatiilor, in cazul 1; 3% din valoarea averii reale si a ambarcatiunilor, in cazul 2; 12% din valoarea activelor de afaceri, in cazul 3. Pierderile din anul anterior pot fi recuperate numai din veniturile anului actual ce depasesc venitul considerat mini 515h77f m. Acest venit minim impozabil prezumat poate fi redimensionat numai daca firma demonstreaza ca circumstante obiective au facut imposibila obtinerea profitului minim mentionat anterior.

Dobanda obligatiunilor publice este venit exceptat pentru impunerea companiilor.

Ca regula generala, costurile si cheltuielile pot fi deduse numai daca au fost efectuate pentru obtinerea venitului. Aceasta regula nu se aplica anumitor articole deductibile cum ar fi dobanda platita si contributiilor la asigurarile sociale. Dobanda este deductibila cu o suma corespunzatoare procentului (raportului) dintre venitul brut impozabil si venitul brut, ultimul incluzand atat venitul impozabil, cat si pe cel scutit. In scopul determinarii acestui procent, dividendele din sursa straina si dobanzile sunt in intregime incluse in venitul impozabil, chiar daca acestea sunt integral sau partial scutite de la impunere. Daca o companie a obtinut venit scutit sau alt venit din obligatiuni publice sau private, dobanda platita este deductibila numai pentru partea care depaseste dobanda exceptata obtinuta. Drepturile de autor platite pentru patente, marca de comert, know-how si drepturile similare sunt deductibile. Dividendele platite nu sunt deductibile. Toate costurile vehiculelor care nu sunt folosite exclusiv pentru scopul afacerii sau nu sunt puse la dispozitia angajatilor pe cea mai mare parte a anului fiscal, sunt deductibile numai in cota de 50%. Cheltuielile cu distractia sunt deductibile in proportie de 33,33%. Aceste cheltuieli includ cheltuielile pentru protocol si pentru organizarea conferintelor si altor evenimente similare. Multe impozite indirecte, cum sunt taxele de inregistrare, sunt deductibile. Taxa regionala asupra activitatilor productive nu este deductibila.

Activele se evalueaza, in general, la minimul dintre pretul de cost si valoarea de piata corecta. Companiile pot alege sa adopte un alt sistem de evaluare daca dovedesc faptul ca nu rezulta o valoare a activelor mai mica decat cea rezultata din utilizarea metodei LIFO. Companiile care folosesc metoda FIFO, din motive contabile o pot folosi si in scopuri fiscale.

Deprecierea activelor tangibile este permisa dupa metoda amortizarii liniare. In particular, deprecierea se aplica prin aplicarea coeficientilor stabiliti de Ministerul Finantelor asupra pretului de cost, redus cu jumatate in primul an de impunere. Acesti coeficienti sunt stabiliti pentru categoriile de active pe baza perioadei normale de functionare in sectoare productive variate (ratele pentru cladiri variaza intre 3% si 7%, pentru masini si echipament intre 20% si 25% etc). Pamantul nu este depreciabil. Proprietatea tangibila cu un cost sub 516,46 euro poate fi amortizata in anul curent. Alocatiile de depreciere pot fi majorate daca activele sunt folosite mai intensiv decat este normal in sectorul de activitate respectiv. Daca amortizarea inregistrata in anul de impunere este mai mica decat maximul permis, diferenta este deductibila in anii urmatori. Deprecierea autovehiculelor care nu sunt folosite exclusiv pentru scopul afacerii sau nu sunt puse la dispozitia angajatilor pe cea mai mare parte a anului fiscal se permite in limita a 50% din costurile acestora. Costurile pentru achizitionarea marcii de comert si a fondului de comert sunt amortizate liniar pe perioada a zece ani (la o rata anuala de 10%). Fondul de comert poate fi depreciat numai daca este inregistrat in bilantul contabil. Deprecierea accelerata poate fi ceruta pentru activele tangibile in anul in care sunt puse in functiune si in urmatorii doi ani. O rezerva speciala trebuie creata pentru aceasta depreciere. Daca activele sunt achizitionate second-hand, deprecierea accelerata este permisa numai in anul intrarii acestora in functiune.

Pana la 0,5% din creantele negarantate asupra tertilor inregistrate pana la sfarsitul anului de impunere pot fi deduse sau constituite ca provizion pentru riscuri majore, pana ce acesta ajunge la 5%. Pierderile provenind din riscuri majore, daca sunt evidentiate exact sau daca provin din falimente sau alte procedee similare, sunt deductibile daca nu sunt acoperite de rezerve. Un provizion poate fi constituit la nivelul sumei pierderii nete rezultate din reevaluarea activelor si datoriilor denominate in moneda straina. Periodic, anumite legi specifice autorizeaza crearea de rezerve pentru scopuri speciale, cel mai comun fiind reevaluarea activelor. Asemenea rezerve sunt impuse normal cand se distribuie actionarilor.

Castigurile de capital in legatura cu activele folosite in afaceri trebuie sa fie incluse in venitul din afaceri, daca au fost realizate din vanzare sau ca indemnizatie pentru pierderi sau pagube ale proprietatii. Daca proprietatea a fost detinuta cel puti trei ani, castigurile de capital pot fi incluse in venitul din afaceri, la optiunea companiei, integral in anul realizarii sau in cote egale in urmatorii patru ani. Castigurile de capital (sau pierderile) aferente autovehiculelor a caror depreciere este limitata, sunt impozabile sau deductibile, dupa cum este cazul, in functie de raportul dintre deprecierea deductibila in scopuri fiscale si deprecierea totala. Vanzarea actiunilor, obligatiunilor si altor titluri similare este considerata ca operatiune ce genereaza castiguri de capital daca acestea sunt inregistrate in bilantul contabil ca active financiare. Daca acestea nu sunt clasificate astfel, vanzarea lor genereaza venituri brute si sunt impozitate ca venituri de afaceri.

Pierderile nete inregistrate sunt reportate asupra veniturilor viitoare, pe o perioada de cinci ani, daca nu se pot suporta din veniturile nete impozabile ale anului curent. Daca o pierdere provine din primii trei ani de impunere de la inceputul activitatii de afaceri a companiei poate fi reportata nelimitat in timp. Pierderile nu pot fi reportate asupra exercitiilor trecute. Pierderile, in unele situatii bine stabilite de lege, nu se pot reporta nici pe viitor. Pierderile de capital sunt, in general, incluse in venitul impozabil.

Rata de impunere a profiturilor corporatiilor este 34%. Castigurile de capital provenite din vanzarea unei afaceri detinute timp de trei ani pot sa fie, la optiunea contribuabilului, obiect al unei taxari de 19%, care inlocuieste impozitul pe profit. Aceeasi regula se aplica asupra castigurilor de capital provenite din vanzarea participatiilor in companii controlate sau afiliate, daca participatiile au fost inregistrate ca active financiare in ultimele trei bilanturi. Participatiile pot fi active financiare daca vanzatorul detine cel putin 20% din capitalul pe actiuni (10% pentru o companie listata). Dividendele platite de companiile rezidente catre alte companii rezidente nu se impun. Dobanzile primite de o companie rezidenta sunt obiecte ale impunerii la rate variate, in functie de tipul de dobanda. Toate impozitele retinute companiilor rezidente sunt plati in avans si sunt regularizate la determinarea impozitului anual. Ratele de impunere a dobanzilor sunt urmatoarele: 0%, pentru dobanzile obligatiunilor emise de statul italian, bancile italiene si toate companiile listate la Bursa Italiana, cu o perioada de maturitate de cel putin 18 luni; 12,5%, pentru dobanda altor obligatiuni cu o maturitate de cel putin 18 luni, daca rata dobanzii nu depaseste o anumita valoare data; 27%, pentru dobanda altor obligatiuni cu o perioada de maturitate de cel putin 18 luni, la fel ca si asupra depozitelor bancare si a conturilor curente. Drepturile de autor platite de companiile rezidente altor companii rezidente nu sunt obiect al impunerii.

Companiile care au sporit si sporesc numarul de salariati intre 1 ianuarie 2003 si 31 decembrie 2006 sunt indreptatite la un credit fiscal de 100 de euro pentru fiecare nou angajat (400 de euro in zonele defavorizate). Angajatii vizati trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sunt mai tineri de 25 de ani, nu au mai fost angajati pe o perioada nedeterminata in ultimele 24 de luni sau sunt handicapati. Creditul este acordat in functie de cererile din fiecare regiune, in limitele bugetare stabilite.

Perioada impozabila este anul financiar al companiei, determinat de lege sau de catre regulile corporatiei. Daca anul financiar nu este determinat astfel sau daca este mai lung decat doi ani, atunci anul fiscal este anul calendaristic.

Sistemul de impunere a profiturilor se bazeaza pe autoevaluare. Companiile trebuie sa completeze o declaratie de impunere in termen de 10 luni de la sfarsitul anului financiar.

Impozitul pe profit este platit in doua rate anticipate pentru anul de impunere curent, cuantificate pe baza obligatiei fiscale a anului precedent, diferenta ramasa de achitat fiind platita la data depunerii declaratiei de impozit. Platile in exces se compenseaza cu obligatiile viitoare.

Finalitatea politicii fiscale in domeniul impozitului pe profit poate fi apreciata prin intermediul volumului de resurse financiare publice pe care acesta il mobilizeaza la bugetul statului. Un indicator util pentru comparatii nationale, in timp, dar si internationale este ponderea detinuta de impozitul pe profit in produsul intern brut. In cazul Italiei, in perioada 1995 – 2004 situatia este redata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

In plan grafic, tendinta de evolutie inregistrata de indicatorul amintit este urmatoarea:

2 Impozitul pe venit

Indivizii rezidenti sunt subiecti ai impozitului pe venitul individual provenit din intreaga lume. Nerezidentii sunt impusi doar pe veniturile provenind din Italia. Indivizii rezidenti sunt aceea care in cea mai mare parte a anului de impunere sunt inregistrati in Registrul civil italian sau au rezidenta ori domiciliul in aceasta tara, in conformitate cu dispozitiile Codului civil. Sotii sunt impusi separat asupra venitului castigat. Mai mult, fiecare sot este impus la jumatatea venitului provenit din proprietatea comuna si la jumatatea din venitul copilului minor.

Indivizii rezidenti sunt subiecti ai impunerii individuale a venitului provenit din intreaga lume, care se include in urmatoarele categorii:

venitul din proprietatea imobila;

venitul din investitii:

venitul din angajare;

venitul profesional;

venit din afaceri;

diverse venituri.

Venitul agregat impozabil este calculat prin adaugarea venitului net al fiecarei categorii. Numai pierderile provenind din desfasurarea unei afaceri sau exercitarea unei arte sau profesii pot fi deduse. Venitul exceptat si venitul obiect al impunerii finale nu se ia in calcul in determinarea venitului global. Castigul de capital provenit din vanzarea actiunilor si a altor titluri si din transferul sau anularea datoriilor este obiect al unei taxe de substitutie, care inlocuieste rata de impunere individuala. Platile de la finalul perioadei de angajare si castigurile de capital din vanzarea unei afaceri pot fi, la cererea contribuabilului, impuse separat. Prin impunerea separata baza impozabila se calculeaza prin deducerea a 309,87 euro pe an de munca din platile finale. Rata de impunere este media ratelor pe venit, aplicabile la un venit de referinta calculat astfel:

(platile nete terminale/numarul anilor lucrati) x 12

Media ratelor de impunere aplicabile venitului de referinta poate fi determinata prin urmatoarea metoda de calcul:

(venit impozabil din venitul de referinta/venitul de referinta) x 100

Urmatoarele articole de venituri nu sunt obiect al impunerii: anumite contributii sau premii in legatura cu munca; anumite bunuri in natura primite in legatura cu munca; anumite castiguri de capital din proprietatea imobila.

Venitul din angajare consta in toate compensatiile in numerar sau in natura, incluzand daruri, primite in cursul anului fiscal in legatura cu angajarea. Pensiile de toate tipurile si alocatiile echivalente se considera a fi venit din angajare. Venitul impozabil din angajare nu cuprinde: contributiile obligatoriii la asigurarile sociale platite de angajator; contributiile, pana la o suma data, pentru asistenta medicala, efectuate catre entitati sau fonduri al caror singur scop este bunastarea sociala, in concordanta cu provizioanele din contractele sau acordurile de munca; primele pentru asigurarile de viata si accident platite de angajator, pana la o suma prestabilita sau pana la 2% din salariul brut anual.

Nu se permite nici o deducere a cheltuielilor din venitul salarial, dar angajatii beneficiaza de un credit fiscal in suma fixa, diferentiata in raport de marimea venitului. Ca regula generala, toate rambursarile primite de salariat de la angajator sunt impozabile, cu exceptia cheltuielilor de deplasare, care fac obiectul unor limitari si conditionalitati.

Beneficiile in natura sunt impozabile la angajat, daca suma lor depaseste in anul fiscal un anumit plafon. Urmatoarele avantaje nu sunt impuse: masa servita in cantine sau serviciile echivalente; transportul intre casa si locuinta; valoarea serviciilor oferite de angajator in beneficiul tuturor angajatilor pentru educatie, recreere, sanatate si scopuri religioase, precum si pentru asistenta sociala; platile exceptionale, pana la o anumita suma, pentru toti angajatii sau unele categorii de angajati; valoarea actiunilor acordate tuturor angajatilor, pana la un plafon dat, cu conditia ca toate actiunile sa fie detinute de acestia cel putin trei ani; diferenta, in anumite conditii, dintre valoarea de piata a actiunilor de la data acordarii optiunii angajatului si valoarea actuala, platita acestor actionari cand isi exercita optiunea.

Beneficiile in natura, cu unele exceptii, sunt evaluate la valoarea de piata.

Pensiile sunt, in general, tratate ca venit din angajare. Platile periodice facute catre fondurile de pensii in baza politelor private de asigurari sunt impozabile pana la 87,5% din suma bruta. Sumele globale primite de la fondurile de pensii sunt obiect al unei impuneri separate. Baza impozabila este partea care depaseste contributiile indivizilor la fond, dovedind ca acestea nu sunt mai mari de 4% din venitul anual. O deducere se acorda din suma globala, pana la un anumit nivel, pentru fiecare an de angajare, direct proportional cu partea din platile terminale cu care s-a contribuit la fond.

Remuneratiile platite membrilor boardului directorilor si boardului supervizor se impun ca venit din angajare. Acestea sunt considerate venituri profesionale daca functiile detinute de director sau supervizor sunt tipice activitatii lor profesionale.

Venitul profesional este provenit din activitati independente obisnuite, altele decat activitatile de afaceri, de exemplu din exercitarea unei arte sau unei profesii. Venitul impozabil este diferenta dintre onorariile primite si cheltuielile efectuate, incluzand cheltuielile cu hotelurile, restaurantele si distractia, deductibile pana la 2% din onorariul primit in anul fiscal si deprecierea activelor fixe utilizate pentru profesie. Deprecierea autovehiculelor, care in cea mai mare parte a anului fiscal nu sunt utilizate exclusiv pentru scopul profesiei este permisa pana la 50% din costul lor. Venitul din afaceri este globalizat si impus la rate progresive. Indivizii care incep o afacere noua sau cei care demareaza o activitate profesionala si obtin profituri pana la o anumita limita prestabilita, diferita pentru fiecare categorie in parte, pot opta, ca pe o perioada de trei ani, sa fie impusi cu o taxa de substitutie de 10%. Cei care deja desfasoara activitati considerate mici pot opta, pentru intreaga perioada a activitatii, pentru o taxa de substitutie de 15%.

Venitul din proprietatea imobila se determina pe bazele valorii cadastrale, prin aplicarea programului de valori estimate stabilite pentru fiecare categorie si clasa sau in legatura cu cladirile cu destinatie speciala sau particulara, prin estimare directa, conform legislatiei cadastrale. O deducere pana la valoarea cadastrala poate fi ceruta pentru venitul impozabil agregat obtinut de proprietarul de locuinta. Daca locuinta este inchiriata, baza impozabila este valoarea cea mai mare dintre valoarea cadastrala si valoarea de inchiriere, redusa cu 15% cheltuieli de intretinere. Dividendele, altele decat acelea ale actiunilor apartinand afacerilor, provenind dintr-o participare substantiala sunt incluse in venitul impozabil din investitii. Dividendele nete primite de un actionar sunt impuse la o rata de 12,5%, impozitul fiind final. Nici o cheltuiala nu este deductibila, in cazul veniturilor din dividende si dobanzi, atunci cand se stabileste baza impozabila. Venitul provenit din drepturi de autor asupra patentelor, marcii de comert, know-how si drepturi similare este impus ca venit profesional, daca este primit de catre autor sau inventator si ca venit divers, daca este primit de un tert. O deducere de 25% sub forma de cheltuieli forfetare este permisa din venitul brut, daca beneficiarul este autorul sau inventatorul sau daca activul care produce venitul din drepturi de autor a fost achizitionat in acest scop.

Castigurile de capital obtinute in cursul derularii afacerii sau profesiei sunt venituri ordinare specifice categoriei. Castigurile de capital, incluzand fondul de comert, provenite din vanzarea unei afaceri detinute mai mult de cinci ani sunt impuse separat, pe baza unei metodologii specifice. Castigurile de capital din vanzarea unei afaceri detinute cel putin trei ani pot fi, in functie de optiunea contribuabilului, impuse la o rata de 19%, impozitul astfel calculat fiind final. Se acorda reduceri fiscale cand o afacere este transferata ca dar unui membru al familiei sau prin succesiune. Castigurile de capital provenite din vanzarea proprietatii imobiliare, in interval de cinci ani de la achizitionare, si care nu sunt obtinute in cursul profesiei sau afacerii, sunt impuse ca venituri diverse. Castigurile din terenurile alocate pentru constructii intra in aceasta categorie, chiar daca vanzarea are loc dupa cinci ani de detinere. Castigurile de capital provenite din cladirile rezidentiale folosite ca principala locuinta pentru proprietar sunt scutite. De asemenea, castigurile de capital din terenurile si cladirile obtinute prin mostenire sau donatie sunt scutite. Castigurile de capital din actiuni si alte titluri, care nu sunt in legatura cu o afacere sau profesie, sunt obiect al unei taxe de substitutie finale. Castigurile de capital din participatiile substantiale sunt obiect al acestei taxe la o rata de 27%, in celelalte cazuri rata fiind, asa cum am mentionat si mai sus, 12,5%.

Contribuabilii persoane fizice au dreptul la o deducere standard in suma fixa, diferentiata in functie de categoria de venit obtinut. Daca subiectul castiga mai multe tipuri de venit el nu are dreptul la mai multe deduceri standard (cate una pentru fiecare categorie de venit). Oricum, cuantumul deducerii are caracter degresiv (scade odata cu majorarea venitului).

Pensiile alimentare platite fostului partener, cu exceptia platilor pentru intretinerea copilului, sunt integral deductibile. De asemenea, contributiile obligatorii de asigurari sociale sunt deductibile in totalitate.

Subiectii impozitului pe venit primesc un credit fiscal, in cota fixa, diferentiat in functie de categoria de venit obtinut. De asemenea, un contribuabil beneficiaza de un credit fiscal in suma fixa, diferentiat in raport de cuantumul venitului, pentru sotul dependent (acesta este mai mare pe masura ce venitul este mai mic). Asemenea credite in cota fixa se acorda si pentru copii minorii aflati in intretinere, diferentiate in functie de numarul copiilor, de varsta lor si de starea fizica. Acordarea lor este permisa numai daca sotul dependent sau copiii nu obtin venituri agregate proprii mai mari de o suma prestabilita. In acelasi timp contribuabilul beneficiaza de un credit de 19%, dar limitat la o suma data pentru fiecare caz in parte, din anumite cheltuieli personale, cum sunt: cheltuieli pentru interventii chirurgicale, consultatii medicale si proteze dentare; dobanda platita pentru imprumuturi ipotecare; primele de asigurari de viata si de sanatate; cheltuielile pentru educatie universitara si liceala.

Pierderile provenind din afaceri mici sau din profesie pot fi recuperate din venitul global aferent aceluiasi an fiscal. Nu se permite reportarea pierderilor asupra exercitiilor trecute. Pierderile din afaceri, altele decat cele mici, pot fi recuperate numai din venituri din aceasta categorie, ori din anul curent ori se reporteaza pe cinci ani viitori. Pierderile provenite din primii trei ani fiscali ai afacerii se reporteaza in viitor, fara limita de timp. Alte pierderi nu pot fi deduse sau reportate.

Ratele de impunere progresive si transele de venit, utilizate pentru determinarea cuantumului impozitului datorat sunt:

Aceste rate sunt majorate de o suprataxa regionala, variind intre 0,9% si 1,4%, in functie de regiune. Ele pot fi, de asemenea, majorate de o suprataxa locala, de maxim 0,5%.

Cand asupra castigurilor de capital nu se aplica o impunere finala, acestea sunt considerate venituri diverse, globalizate si supuse ratelor anterior prezentate.

Unele venituri, asa cum s-a precizat si pe parcursul celor de mai sus, sunt obiect al unei impuneri finale. Se utilizeaza doua rate de impozit: 27%, pentru dobanzile din conturi curente la banci, dobanzile din obligatiuni emise de banci si companii listate si nelistate si perioada de maturitate mai mica de 18 luni; 12,5%, pentru dobanzile din obligatiuni de stat, dobanzile din obligatiuni emise de banci si companii listate si nelistate si perioada de maturitate de minim 18 luni.

Perioada impozabila este anul calendaristic

Impozitul anual este stabilit pe baza metodei autoevaluarii. Contribuabilul are obligatia de a depune anual, o declaratie de impunere, intre 1 mai si 31 iulie anul fiscal urmator (pana la 31 octombrie in format electronic). Autoritatea fiscala evalueaza, pe baza informatiilor detinute, materia impozabila a contribuabililor care nu au completat o astfel de declaratie sau au completat-o eronat.

Contribuabilii sunt obligati la plata a doua rate anticipate in contul impozitului anual datorat.

Diferentele de impozit ramase de achitat se platesc pana la data de 20 iunie a anului urmator celui de depunere a declaratiei fiscale. Diferentele in plus sunt restituite persoanelor impozabile.

Ca element pe baza caruia se pot emite judecati de valoarea cu privire la randamentul impozitului pe venit, ponderea detinuta de acesta in produsul intern brut in perioada 1995 – 2005 este prezentata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, situatia se prezinta astfel:

3 Taxa pe valoarea adaugata

Italia aplica un sistem fiscal sub care taxa pe valoarea adaugata este perceputa asupra ofertei de bunuri si servicii si asupra importurilor de bunuri.

Indivizii si companiile sunt impozabili daca desfasoara o activitate de afaceri sau profesionala ori o activitate artistica. Importatorii sunt taxabili indiferent de activitatea lor.

Taxa pe valoarea adaugata este asezata asupra tuturor nivelurilor de oferte de bunuri si servicii care au loc in Italia si asupra achizitiilor din alte tari membre ale Uniunii Europene. Aceasta este, de asemenea, asezata si asupra importurilor de bunuri din exteriorul Uniunii Europene.

Valoarea impozabila pentru taxa pe valoarea adaugata este consideratia (prestatia, pretul) primita pentru bunuri si servicii.

Pentru bunurile importate, suma taxabila este valoarea tuturor cheltuielilor aferente operatiunii la care se adauga datoria vamala.

In calcularea datoriei fiscale, taxa platita in scopul cumpararii de bunuri si servicii poate fi dedusa, astfel incat, numai valoarea adaugata este taxata.

Cele mai importante scutiri fara dreptul de a deduce TVA deductibila (pentru cumparare) includ serviciile financiare, asigurarea si reasigurarea, activitatile referitoare la actiuni, obligatiuni si alte titluri de valoare si serviciile medicale.

Scutirile cu dreptul de a deduce TVA deductibila (rata zero) se aplica exporturilor de bunuri, anumitor oferte facute in legatura cu transportul international aerian si transportul maritim, precum si anumitor servicii in legatura cu transportul de bunuri si persoane.

Rata generala a taxei pe valoarea adaugata este de 20%. Se utilizeaza in anumite cazuri si rate reduse de 10% si 4%.

Taxa pe valoarea adaugata e datorata de toate persoanele, indiferent de rezidenta, care fac aprovizionari in Italia.

Nerezidentii care nu au un stabiliment permanent in aceasta tara pot contacta un reprezentant pentru a exercita drepturile lor si a indeplini obligatiile lor ce decurg din legea fiscala.

De la 31 august 2002, rezidentii din alte state membre ale Uniunii Europene pot exercita direct drepturile lor si indeplinii obligatiile lor in Italia.

Persoanele taxabile rezidente din afara Uniunii Europene pot reclama o rambursare a taxei pe valoarea adaugata autoritatilor italiene numai daca tara lor de rezidenta acorda o restituire similara persoanelor impozabile italiene.

In Italia, taxa pe valoarea adaugata are o contributie importanta la formarea veniturilor publice, detinand locul al treilea ca randament, dupa impozitul pe venit si contributiile sociale ale angajatorilor. Ponderea acesteia in produsul intern brut in perioada 1995 – 2004 este surprinsa in continuare:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, trendul evolutiv este surprins in continuare:

4 Contributiile de asigurari sociale

Angajatorii trebuie sa retina contributiile de asigurari sociale datorate de catre angajati (o parte din contributiile de asigurari sociale pentru angajati sunt datorate direct de catre angajator). Suma contributiilor de asigurari sociale depinde de tipul si de marimea afacerii, precum si de rangul angajatului.

Contributiile agregate variaza intre 40% si aproximativ 45% din remuneratiile agregate in anul de referinta. Contributiile totale sunt calculate si datorate de catre angajator (intr-o proportie cuprinsa intre 80% si 85% din suma lor). Diferenta este datorata de catre angajat si trebuie retinuta de catre angajator.

Contributiile de asigurari sociale sunt deductibile pentru angajator din ratiuni de politica fiscala, cu ocazia impunerii profiturilor companiei.

Angajatii sunt, la randul lor, contributori. Un sistem complicat de asigurari sociale acoperind asigurarile de viata, alocatiile de sanatate, maternitate, dizabilitate, neangajare si alocatiile familiale sunt operationale pentru toti angajatii. Contributiile sunt retinute din salariile angajatilor. Contributiile sunt pana la 9,19% din salariul brut depinzand de tipul si marimea afacerii si de rangul angajatului. O rata aditionala de 1% suportata de angajat se aplica pentru suma din salariul lunar care depaseste 36 093 de euro.

Un sistem de asigurari sociale care acopera asigurarile de viata si asigurarile de sanatate este operational pentru contribuabilii angajati intr-o afacere sau profesie. Suma contributiilor stabilite pentru acestia variaza in functie de castiguri.

Ponderea contributiilor de asigurari sociale in produsul intern brut a evoluat astfel:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, evolutia celor trei indicatori este reflectata in continuare: