FISCALITATEA IN OLANDA

FISCALITATEA IN OLANDA

1 Impozitul pe profit

Sistemul de impunere olandez este unul clasic, ceea inseamna ca profiturile corporationale sunt in intregime taxabile, iar distributiile de profit sunt impuse la actionari. Oricum, in cazul distributiilor calificate acordate actionarilor companiei, dubla impunere este eliminata prin scutirile de participatie.

In cazul actionarului individual cu o detinere substantiala de actiuni (in general, cel putin 5%) dubla impunere este micsorata cu o rata de impunere redusa pe dividende.

Dividendele si alte distributii ale profitului sunt obiecte ale retinerii la sursa a impozitului pe dividende, care este in intregime credit din datoria fiscala finala a contribuabilului.

Impozitul pe veniturile corporatiilor este asezat asupra entitatilor cuprinse in „Legea impunerii venitului corporational”. Acestea includ:

 companiile publice si private;

 parteneriatele limitate deschise; de exemplu partenerii limitati pot dispune de actiunilor lor fara permisiunea altor parteneri limitati sau parteneri generali (partea din profitul partenerilor generali este deductibila);

 societatile cooperative si alte asociatii bazate pe principiile cooperative;

 companiile de asigurari mutuale si alte asociatii care actioneaza ca organizatii de asigurare sau organizatii de credit pe principii de mutualitate;

 asociatiile cu sau fara personalitate legala si fundatiile in masura care acestea desfasoara o afacere;

 un numar de companii detinute de guvern.

Entitatile de mai sus sunt subiecte ale impunerii profiturilor ca rezidenti. Entitatile non rezidente cu o descriere asemanatoare sunt subiect al impunerii numai in masura in care obtin anumite tipuri de venit din surse olandeze.

Parteneriatele limitate, altele decat cele limitate deschise mentionate anterior, si parteneriatele generale nu sunt taxate ca si companii. Partenerii lor sunt impusi separat pe partea lor de profit.

Nu exista o definitie a „rezidentei” in sistemul fiscal olandez. Oricum, entitatile care sunt incorporate sub legea olandeza sunt in general considerate a fi rezidente in Olanda pentru scopul impunerii fiscale a venitului si dividendului.

In cazul companiilor inregistrate sub legea straina, locul de rezidenta al companiei este determinat in functie de circumstante, cel mai important fiind locul in care compania este efectiv condusa.

In general vorbind, companiile rezidente sunt impuse asupra venitului lor provenit din toata lumea.

Profiturile impozabile sunt definite ca fiind suma tuturor profiturilor si castigurilor 343j93d indiferent de natura acestora.

Cel mai important articol de venit scutit sunt dividendele domestice si straine si castigurile de capital tratate prin regimul fiscal al participatiilor scutite.

Cheltuielile directe sau in legatura directa cu desfasurarea unei afaceri sunt scutite. Dobanda unui imprumut de buna credinta garantat de un fondator sau actionar al companiei este deductibila. Drepturile de autor si plata serviciilor sunt, in principiu, deductibile ca si cheltuielile de afaceri, cu exceptia situatiei cand ascund o distributie a profitului sau a imprejurarii in care nu se conformeaza cu principiul disponibilitatii.

Si costurile de achizitie a participatiilor intr-o companie rezidenta, calificata pentru scutirile de participatie, sunt scutite.

Remuneratiile directorilor sunt in intregime deductibile, numai daca asemenea remuneratii nu sunt considerate distributii ascunse de profit catre actionari.

Remuneratiile platite membrilor bordului supervizor sunt, de asemenea, deductibile.

Distributiile de dividend, incluzand distributiile ascunse, sunt nedeductibile. Consideratiile (beneficiile) platite ca si contributii pentru diferite fonduri de catre fondatori, actionari sau alti participanti ca acestia nu sunt deductibile.

Cheltuielile efectuate in legatura cu yachturile si alte ambarcatiuni folosite pentru distractie nu sunt deductibile.

Sub principiile practice de afaceri, sunt permise multe sisteme de evaluare ale inventarului; de exemplu: evaluarea la cost minimal sau la valoarea de piata, in functie de LIFO (ultimul intrat, primul iesit), FIFO (primul intrat, primul iesit), HIFO (cel mai mare intrat, primul iesit) sau sistemul bazat pe actiuni. Sistemul trebuie sa fie aplicat in mod constant, succesiv. Deprecierea inventarului nu este permisa.

Deprecierea activelor de afaceri (activele de capitaluri folosite in procesul de productie care se diminueaza in valoare peste timp) este obligatorie si trebuie sa fie efectuata indiferent daca firma este profitabila sau daca inregistreaza pierderi.

Activele cu un pret de achizitie scazut, in general cele care au un pret de cost sub 454 de euro, pot fi in intregime depreciate in anul achizitionarii.

Toate sistemele de depreciere (metoda liniara, regresiva s.a.) sunt permise, dovedind ca sistemul este in conformitate cu „principiile practice de afaceri” si este in mod constant aplicat. Schimbarile in sistem sunt permise numai daca au un nivel intemeiat si pentru motive de impunere.

Deprecierea este bazata pe costul istoric, durata de viata si pe valoarea de recuperat a bunului.

Fondul de comert, patentele si concesiunile pot, in general, sa fie amortizate dupa 5 ani. Fondul de comert creat si patentele proprii nu sunt considerate a fi active de capital si nu sunt amortizabile.

Un provizion poate fi constituit pentru cheltuieli viitoare, care exista in balanta de verificare. O crestere a acestor provizioane conduce la o scadere a venitului impozabil si invers.

O companie care instraineaza un activ poate crea o valoare de reinvestire, daca valoarea de vanzare a bunului depaseste valoarea contabila a activului.

Castigurile de capital si pierderile sunt incluse in venitul ordinar impozabil. Regula generala a principiilor practice de afaceri este aceea ca un castig de capital nu se taxeaza pana nu se realizeaza, dar pierderile de capital pot fi deduse cat de repede este rezonabil posibil.

O importanta exceptie de la aceasta regula sunt categoriile de capital si pierderile din vanzarea unui pachet de actiuni din participatiii scutite.

Pierderile inregistrate pot fi trimise inapoi pentru a fi suportate din profiturile ultimilor 3 ani precedenti si trimise inainte pe perioada nedefinita.

In general, pierderile inregistrate de o companie care vinde actiuni pot fi trimise inainte, daca cel putin 70% din actiunile sale continua sa fie detinute de acelasi actionar individual.

Daca o companie isi reduce activitatea cu mai mult de 70% si mai putin de 70% actiunile sale continua sa fie detinute de acelasi actionar, pierderile care nu au fost compensate pot sa fie recuperate numai din profiturile viitoare provenind din activitatile originale. Pierderile straine nu sunt deductibile.

In general, toate pierderile provenite din activitati de afaceri intr-o perioada impozabila sunt deductibile. O pierdere din vanzarea unui activ este, de asemenea, deductibila.

O importanta exceptie de la aceasta regula este pierderea de capital din vanzarea participatiei unui actionar substantial, in conditiile in care participatia a fost scutita.

Impozitul pe venitul corporatiilor este asezat pe baza unui sistem progresiv de rate de impunere. Acestea sunt:

v 25,5% (24,5% se intentioneaza de la 1 ianuarie 2007) pentru primii 22 698 de euro;

v 29,6% (29,1% din 2007) din ceea de depaseste aceasta suma.

Aceste rate se aplica, de asemenea, castigurilor de capital.

O rata de impunere de 25% se aseaza asupra dividendelor. Aceeasi rata se aplica dobanzilor din imprumuturi calificate ca fiind „hibride”, deoarece aceste imprumuturi sunt considerate a fi capitaluri proprii pentru debitor.

Toate impozitele pe veniturile companiei retinute pe parcursul anului de impunere sunt creditate din datoria fiscala finala.

O deducere este acordata pentru o scara redusa de investitii in anumite bunuri, calculata ca un procent din investitii.

Deducerea este valabila daca investitia anuala calificata este cuprinsa intre 2 000 si 279 000 de euro.

O reducere a impozitului este acordata angajatorilor in legatura cu salariile platite angajatilor care desfasoara anumite activitati de cercetare-dezvoltare. Reducerea este egala cu 40% din costurile salariale de pana la 90 756 de euro si 13% din ceea ce depaseste acest plafon.

In general, anul impozabil este anul calendaristic. Contribuabili pot, oricum, sa adopte un an fiscal diferit in concordanta cu intelegerile dintre asociatii intreprinderii. Venitul impozabil este venitul obtinut in anul fiscal.

Un termen limita pentru completarea declaratiei de impunere este stabilit de administratia fiscala. Compania trebuie sa indeplineasca obligatoriu aceasta cerinta in termen de o luna de la data acordata de administratia fiscala. La cerere, termenul limita poate fi extins.

Platile preliminare, anticipate pot fi efectuate in timpul anului de impunere. Daca aceste plati preliminare sunt mai mari decat suma cuprinsa in declaratia finala, diferenta este rambursata cu dobanda. Aceasta dobanda este venit impozabil.

Plata obligatiei finale trebuie sa fie efectuata in 3 ani de la sfarsitul anului fiscal. Prelungiri ale acestei date limita sunt permise.

Ponderea detinuta de impozitul pe profit in produsul intern brut in perioada 1995 – 2004 este prezentata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, tendinta de evolutie inregistrata de indicatorul amintit este redata astfel:

2 Impozitul pe venit

Indivizii sunt subiecti ai unui impozit national pe venit care a fost reformat radical cu efecte de la data de 1 ianuarie 2001.

Impozitul pe venitul individual este asezat asupra indivizilor care sunt: 

a) rezidenti in Olanda;

b) non-rezidenti, dar obtin venituri din surse olandeze.

Contribuabilii nerezidenti pot, in anumite conditii, opta in a fi impusi ca si rezidenti.

Nu exista o definitie a „rezidentei” in sistemul de impunere olandez. Rezidenta este determinata „in functie de circumstante”.

Un rezident olandez care paraseste tara fara a deveni rezident al altui stat si se intoarce in interval de un an se presupune a fi rezident pentru intreaga perioada.

Indivizii rezidenti sunt impusi asupra venitului provenit din lumea intreaga. Sub regimul fiscal operabil de la 1 ianuarie 2001, venitul impozabil este grupat in trei categorii:

è Categoria 1 - venitul din angajare si locuinte, care include venitul din urmatoarele surse:

1) angajari prezente si trecute;

2) afaceri;

3) alte activitati;

4) plati periodice si pensii provenite de la indivizii (de exemplu pensia alimentara) sau institutii de asigurare;

5) plati periodice primite de la stat sau de la organisme publice, cum ar fi pensiile pentru varsta inaintata;

6) locuintele detinatorilor.

è Categoria 2 - venituri din participatii substantiale, include: dividendele si castigurile de capital provenite din participari substantiale in companii rezidente si non-rezidente. Aceste venituri sunt impuse la cote reduse.

è Categoria 3 - venituri din economii si investitii, inlocuieste impunerea ordinara a tuturor tipurilor de venit din capital [altele decat venitul provenit de la locuinte (categoria 1) si dividendele si castigurile de capital din actionariat substantial (cuategoria2)].

Venitul impozabil este calculat pe baze cash, cu exceptia venitului din afaceri (bazat pe datorii pe termen scurt) si a castigului de capital din actionariat substantial (bazat timpul tranzactiei).

Toate categoriile de venituri sunt tratate separat si un rezultat negativ al uneia nu poate fi compensat din rezultatul pozitiv al alteia.

Venitul care nu intra in niciuna dintre categoriile mentionate este scutit.

Venitul din angajare este obiect al impunerii in categoria 1. Include primele si salariile, platile de boala si anumite plati de asigurari sociale. Impozitul pe veniturile din angajare este, in general, colectat ca si o taxa pe salariu, care este o plata anticipata a impozitului pe venit global.

Costurile de deplasare intre casa si lucru folosind mijloace publice de transport sunt deductibile, daca distanta este mai mare de 10 km. Deducerea maxima este de 1 773 de euro si este acordata daca distanta ste mai mare de 80 de km.

In principiu, beneficiile limitate, de exemplu orice remuneratie in natura primita de un angajat de la angajatorul sau, sunt evaluate la valoarea de piata corecta si impuse ca venit din angajare.

Daca un angajat sau un antreprenor are o masina la dispozitia sa, furnizata de angajator in scop de afaceri si masina este folosita pentru a calatori mai mult de 500 de km pentru scopuri private anuale atunci 25% din valoarea de catalog (inclusiv TVA) a masinii este in mod normal adaugata la venitul impozabil.

Primele platite de catre un angajator pentru planurile de pensii calificate sunt scutite pentru angajati. Platile de pensii subsecvente sunt incluse in venitul impozabil al angajatului (categoria 1).

Primele de pensii bazate pe planurile private de pensii calificate sunt deductibile pentru contribuabil. Platile de pensii subsecvente sunt incluse in venitul impozabil al acestora.

Membrii bordului director si al bordului supervizor al companiilor sunt considerati angajati pentru scopurile impunerii venitului. Remuneratiile acestora, incluzand bonusurile, sunt impuse ca si venit din angajare.

Veniturile din afaceri si profesionale sunt impuse ca parte a venitului din categoria 1. Profiturile dintr-o afacere trebuie sa fie determinate conform „principiilor practice de afaceri”. Liber profesionistii sunt indreptatiti la o deducere care scade pe masura cresterii profitului impozabil.

Venitul din investitii (categoria 3), incluzand dividendele, dobanzile si drepturile de autor nu mai este in continuare obiect al impozitului pe venit. In locul acestuia o valoare neta medie a tuturor activelor contribuabilului de aceasta natura, din perioada 1 ianuarie – 31 decembrie, este considerata a produce un randament net de 4%. Acest randament net este impus cu o rata de 30%, rezultand un impozit de 1,2% pe activul net. Datoriile mai mari de   2 600 de euro sunt deductibile in calcularea bazei impozabile.

Dividendele, alte distributii de capital, dobanzile si castigurile de capital in legatura cu actionariatul substantial (categoria 2) sunt obiect al unei rate de impunere de 25%.

Pierderile de capital si costurile, cum ar fi dobanzile, in legatura cu actionariatul substantial sunt deductibile, in prima instanta, din venitul altei surse care face parte din aceeasi categorie. Ulterior, 25% din ce ramane nerecuperat este compensat din impozitul datorat pentru venitul contribuabilului din categoria 1.

Castigurile de capital sunt, in general, scutite. Oricum, castigurile provenind din derularea unei afaceri sunt impuse ca parte a venitului obisnuit din afacere.

In general, in calcularea venitului impozabil din categoriile 1 si 2, toate cheltuielile ocazionate care sunt necesare sa obtina, colecteze sau sa mentina venitul pot fi deduse. In cazul categoriei 3, cheltuielile sunt tratate ca datorii deductibile din baza impozabila.

Un credit fiscal din suma totala a impunerii, datorata din cele trei categorii de venituri, este acordat tuturor contribuabililor. Acesta este compus dintr-un credit general de 1 766 de euro (806 euro pentru indivizii mai varstnici decat 65 ani) si din credite suplimentare.

Pierderile provenind dintr-o categorie de venit nu pot fi compensate din venitul pozitiv al altei categorii.

Pierderile se pot reporta, numai in cadrul aceleiasi categorii de venit, in trecut, pe o perioada de trei ani, precum si in viitor, asupra veniturilor obtinute in urmatorii opt ani.

Ratele de impunere utilizate difera in functie de cele trei categorii de venit. Pentru categoria 1 acestea sunt progresive, se aplica venitului net agregat si se prezinta astfel:

Ratele de 32,9% si 38,4% includ o taxa pe venit de 1,7% si respectiv 7,2%, iar ambele includ contributiile nationale de asigurari sociale de 31,2%. Pentru indivizii cu varste peste 64 de ani, primele doua rate sunt de 15% si 20,5% (ambele rate incluzand 13,3% contributii la asigurarile nationale sociale). Ratele de 42% si 52% nu includ contributiile sociale.

Dividendele, dobanzile si castigurile de capital din actionariat substantial (categoria 2) sunt obiect al impunerii la o rata de 25%.

Randamentul net de 4% (categoria 3) este impus la o rata de 30%, rezultand o taxa de 1,2% din activul net.

Perioada impozabila este anul calendaristic. Impozitele sunt, in general, colectate in timpul anului fiscal prin stopaj la sursa si prin plati in avans, cu sau fara declaratie de impunere.

Declaratia fiscala trebuie sa fie completata pana la data de1 aprilie a anului urmator anului calendaristic. Extensia datei limita este in mod normal des posibila. Daca datoria fiscala poate fi determinata dupa sfarsitul anului fiscal (pentru venitul din afaceri), o plata preliminara poate fi efectuata.

In fiecare an, autoritatile fiscale fac o declaratie provizorie. Apoi, declaratia finala trebuie completata in intervalul de 3 ani de la sfarsitul anului fiscal. Declaratii aditionale sunt permise in interval de 5 ani de la inchiderea anului fiscal, daca sunt disponibile noi date (informatii fiscale referitoare la venit). In legatura cu venitul din surse straine, aceasta perioada de 5 ani este extinsa pana la 12 ani.

Impozitul final pe venitul anual agregat este platit in termen de doua luni de la data declaratiei de impunere.

Ponderea detinuta de impozitul pe venit in totalul produsului intern brut, in cazul Olandei, in perioada 1995 – 2004 este urmatoarea:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, situatia se prezinta astfel:

3 Taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata este o taxa generala asezata asupra consumului de bunuri si servicii in Olanda.

Persoanele impozabile sunt, in general, toti antreprenorii, inclusiv persoanele care executa profesii liberale si importatorii. Daca o companie straina ofera bunuri sau servicii in Olanda este un antreprenor pentru scopurile fiscale ale taxei pe valoarea adaugata. Nu exista prag de inregistrare ca platitor de TVA.

Operatiunile impozabile sunt:

furnizarea de bunuri si servicii in Olanda de catre antreprenori in cursul unei afaceri;

 achizitiile intra-comunitare de bunuri in Olanda de catre un antreprenor in cursul desfasurarii unei afaceri sau de catre o entitate legala care nu e antreprenor;

 achizitiile intra-comunitare in Olanda de mijloace de transport noi efectuate de orice persoana;

 importul de bunuri din exteriorul Uniunii Europene.

Suma taxabila este reprezentata de considerentul (pretul) primit (excluzand TVA) pentru oferta impozabila de bunuri si servicii sau de valoarea de import, incluzand datoriile vamale.

Oferta (furnizarea) de proprietati imobiliare nou construite este scutita cand are loc cel mult la doi ani dupa prima folosinta. Alte scutiri includ oferta de bunuri sociale si bunuri culturale si sociale, oferta de servicii de asigurare, servicii financiare si servicii de sanatate. Educatia publica este scutita in anumite conditii.

Rata standard a taxei pe valoarea adaugata este de 19%. O rata redusa de 6% se aplica bunurilor de baza si serviciilor. Exporturile si anumite servicii efectuate in legatura cu exporturile sunt taxate la rata zero.

Non-rezidentii sunt impusi in aceeasi maniera ca si contribuabilii rezidenti, daca ei pot desfasura orice tranzactie taxabila in Olanda. Rezidentii non-antreprenori trebuie sa se inregistreze la autoritatea fiscala. Acestia vor primi un numar de identificare pentru taxa pe valoarea adaugata.

Taxa pe valoarea adaugata olandeza este rambursata antreprenorilor nerezidenti in urmatoarele trei modalitati:

a) unui antreprenor nerezident care este stabilit in alt stat membru al Uniunii Europene si care nu face oferte taxabile in Olanda;

b) unui antreprenor non rezident care e stabilit in exteriorul Uniunii Europene si care nu face oferte taxabile in Olanda;

c) un antreprenor non rezident, care are un numar de identificare TVA in Olanda, poate deduce TVA de cumparare din aceasta tara.

Ponderea veniturilor bugetare sub forma taxei pe valoarea adaugata in produsul intern brut, pentru anii 1995 – 2004 este prezentata in tabelul de mai jos:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, valorile in evolutie ale indicatorului se prezinta astfel:

4 Contributiile de asigurari sociale

Angajatorii trebuie sa plateasca contributiile de asigurari sociale calculate din salariile brute ale angajatilor, incluzand directorii (care nu sunt actionari majoritari). Ratele de impunere sunt urmatoarele:

In completarea contributiilor de asigurari sociale nationale, care sunt incluse in ratele impozitului pe venit, contributiile de asigurari sociale asupra venitului din angajare sunt platite de angajati. Contributiile se calculeaza din salariile brute, mai putin primele de pensii retinute din salarii si platite in conturi de economii.

Contributiile de asigurari medicale se calculeaza la o rata de 1,7% la un venit anual maxim de 28 971 de euro.

Liber profesionistii trebuie sa faca contributii pentru asistenta medicala si asigurari de dizabilitate. Contributiile de asigurari de asistenta medicala se impun la o rata de 8,45%, asezata asupra profiturilor pana la 20 250 de euro. Contributia este deductibila pentru scopul impunerii venitului, numai in masura in care depaseste impreuna cu alte cheltuieli medicale pragul deducerilor prestabilit. Contributia pentru dizabilitate este impusa la o rata de 8,8% pentru un venit considerat de 38 118 de euro, numai daca nu se demonstreaza ca venitul este mai mic in ramura de activitate respectiva. O scutire anuala de 13 160 de euro se aplica. Contributia pentru asigurarea de dizabilitate este deductibila pentru venitul impozabil.

Ponderea detinuta de contributiile de asigurari sociale in produsul intern brut, in perioada 1995 – 2004, este reflectata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, evolutia celor trei indicatori este evidentiata in continuare: