FISCALITATEA IN POLONIA

FISCALITATEA IN POLONIA

1 Impozitul pe profit

Sistemul polonez de impunere este unul clasic, in care veniturile corporatiilor sunt in intregime impuse la nivelul firmei, iar profiturile distribuite sunt impuse la actionar. Pentru actionari, atat rezidenti, cat si nerezidenti, impunerea este finala.

Subiecti ai impozitului pe profit sunt: societatile pe actiuni, societatile cu raspundere limitata, intreprinderile de stat si intreprinderile cooperatiste. Fondurile de investitii si cele de pensii sunt scutite de la plata impozitului pe profit. Parteneriatele nu sunt subiecti ai impozitului pe profit, iar partenerii sunt impozitati individual, pe veniturile din cota lor de participare.

O companie este rezidenta in Polonia daca sediul legal sau locul managementului este in aceasta tara. Companiile rezidente sunt impuse asupra veniturilor din intreaga lume. Veniturile si castigurile de capital sunt unite, agregate si impuse la aceeasi rata.

Venitul realizat de organizatiile caritabile si folosit in aceste scopuri este scutit de la impunere.

Cheltuielile efectuate pentru obtinerea venitului impozabil sunt deductibile, numai daca legea nu prevede altfel.

Cheltuielile nedeductibile includ: dividendele; cheltuielile de cumparare a pamantului sau a dreptului de uzufruct perpetuu al acestuia; costurile de cumparare si producere a activelor fixe si intangibile; costurile aferente proiectelor finalizate; alocatiile pentru deprecierea autovehiculelor si a primelor de asigurare a acestora; dobanda aferenta datoriilor pe termen scurt; dobanda aferenta aportului suplimentar de capital, dividendelor si altor distributii; alocatiile si contributiile la variate fonduri; amenzile si penalitatile fiscale; cheltuielile referitoare la venitul scutit.

Cheltuielile de reprezentare si protocol sunt deductibile pana la un maxim de 0,25% din venit. Cheltuielile de mass-media si alte cheltuieli de publicitate sunt integral deductibile.

Activele sunt evaluate in functie de valoarea actuala. Aceasta poate sa nu fie mai scazuta decat costul de achizitie sau productie. Costul de evaluare poate fi costul mediu ponderat sau costul standard, iar metodele permise pentru utilizare sunt FIFO si LIFO. Activele si datoriile exprimate in moneda straina trebuie sa fie evaluate in zloti, la rata oficiala de schimb.

Alocatiile de depreciere sunt incluse in lista cheltuielilor deductibile ocazionate de obtinerea venitului. Amortizarea activelor este obligatorie si nu poate fi amanata. Ca regula generala, se aplica metoda liniara, dar metoda degresiva poate fi folosita pentru anumite categorii de active fixe. Ratele anuale de depreciere pentru anumite tipuri de active sunt urmatoarele: intre 1,5% si 4,5%, pentru cladiri si structuri; intre 18% si 20%, pentru masinii minere si echipament; 10%, pentru masinile cu utilitate generala si echipament; 30%, pentru computere; intre 4,5% si 20%, pentru autovehicule; 20%, pentru unelte si alte echipamente, telefoane mobile. Urmatoarele perioade minime de amortizare se aplica activelor intangibile: pentru software si drepturile de proprietate intelectuala, licentele de film, televiziune si emisie radio, 24 de luni; pentru costurile ocazionate de completarea cercetarii si dezvoltarii muncii, 36 de luni; pentru fondul de comert cumparat, 60 de luni. Activele care nu pot fi amortizate includ: terenuri si drepturi de uzufruct perpetuu asupra lor; anumite cladiri si struct 616d34g uri; fondul de comert care nu e cumparat; operele de arta; expozitiile muzeale.

Deprecierea accelerata in legatura cu anumite active noi fixe este permisa. Activele pot fi depreciate cu o rata de 30% in primul an de activitate, iar in urmatorii ani in baza regulilor generale. Asemenea active sunt expres precizate de lege si includ: utilaje cu scop general si echipament; utilajele si echipamentul folosit in industria chimica, agricultura si industria alimentara, precum si in constructii s.a.

Contributiile pentru constituirea unui provizion pentru riscuri majore pot fi deduse.

Nu se percepe un impozit separat pe castigurile de capital, dar cele provenite din anul fiscal curent sunt adaugate venitului impozabil total. Cheltuielile efectuate cu obtinerea acestui castig sunt deductibile.

Pierderile pot fi reportate asupra veniturilor viitoare obtinute intr-o perioada de cinci ani. Pana la 50% din pierdere poate fi recuperata in fiecare an. Nu este permisa reportarea asupra veniturilor din exercitii trecute. Pierderile de capital provenind din activele fixe de afaceri sunt deductibile din venitul ordinar din afaceri.

Profitul este impus printr-un sistem procentual proportional, cu o rata de 19%. Dividendele primite de o companie rezidenta se impoziteaza cu o rata de 19%, impozitul fiind final. Dividendele intercorporative (intre membrii unui grup de companii) sunt scutite. De asemenea, o taxa este asezata asupra veniturilor din rascumpararea actiunilor, rata utilizata fiind tot de 15%. In cazul unei fuziuni sau divizari, un impozit in cota de 15% se aplica asupra compensatiilor banesti primite de actionarii companiei absorbite, fuzionate sau divizate.

In Polonia, un regim fiscal particular se aplica in zonele economice speciale. Prin legea instituita in acest sens in 1994 au fost delimitate 14 asemenea zone de dezvoltare. Fiecare zona va opera pana la sfarsitul anului 2017, cu doua exceptii. De la 1 ianuarie 2001 prin legea ajutorului de stat s-a modificat regimul acestor zone. Intreprinderile care functionau in aceste perimetre inainte de data amintita, opereaza dupa vechea reglementare. Conform noii legi, agentii economici care implementeaza o investitie de minim 100 000 de euro, sunt scutiti de impozitul pe profit, pana la suma stabilita ca ajutor regional, acordat in functie de zona. Intreprinderile pot opta pentru doua forme de ajutor regional: ajutor pentru a efectua noi investitii si ajutor pentru a crea noi locuri de munca. In primul caz suma cheltuielilor acoperita de ajutor include: costul de achizitie a terenului, pana la 5% din valoarea totala a investitiei; costul cladirilor si constructiilor, pana la 40% din investitie; costul echipamentului, pana la 70% din investitie. Oricum, suma totala a acestor cheltuieli acoperite nu trebuie sa depaseasca valoarea totala a investitiei. Ajutorul regional pentru noi investitii se acorda daca: activitatile nou infiintate se vor derula minim 5 ani; proprietarul activului ramane in intreprindere cel putin 5 ani; cel putin 25% din totalul investitiei este suportat din resursele intreprinderii. In cazul ajutorului pentru crearea de noi locuri de munca, suma cheltuielilor acoperite de ajutor este egala cu costul muncii pe timp de 2 ani. Costul include salariile brute si toate contributiile aferente. Noile locuri de munca trebuie mentinute minim 5 ani.

Perioada impozabila este anul fiscal, definit ca un interval de 12 luni consecutive. In afara cazului in care contribuabilul decide altfel si notifica autoritate fiscala in acest sens, anul fiscal este anul calendaristic.

O declaratie fiscala preliminara trebuie completata anual, pana la data de 31 martie a anului fiscal urmator. Declaratia fiscala finala trebuie completata si depusa la organele competente in termen de 10 zile de la aprobarea bilantului contabil, dar nu mai tarziu de 9 luni dupa expirarea anului fiscal.

Contribuabilii pot alege intre a efectua plati anticipate lunare, pe baza venitului anual curent sau o modalitate de plata simplificata. Prin aceasta din urma, contribuabilul face plati anticipate lunare in cuantum de 1/12 din impozitul declarat si datorat in anul precedent. Daca in acel an contribuabilul nu a inregistrat obligatii fiscale la impozitul pe profit, platile lunare se bazeaza pe rezultatele penultimului an fiscal. Daca nici in acesta nu are calculat impozit pe profit, atunci nu poate opta pentru forma simplificata.

Diferentele de impozit pe profit ramase de achitat dupa regularizare trebuie achitate pana la data de 31 martie a anului fiscal urmator.

Ponderea incasarilor de natura impozitului pe profit in produsul intern brut, este prezentat in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, tendinta de evolutie inregistrata de indicatorul amintit este urmatoarea:

2 Impozitul pe venit

Un individ este considerat a fi rezident, in scopul impunerii, daca are locuinta in Polonia. Ca regula generala, sotii sunt impusi separat asupra veniturilor, dar pot opta si pentru impunerea comuna, daca au fost casatoriti pe tot parcursul anului fiscal. Venitul unui copil minor se adauga la venitul parintelui, numai cand acesta foloseste venitul copilului.

Urmatoarele categorii de venituri sunt obiect al impozitului pe venit:

Ø venitul din servicii dependente, incluzand venitul din angajare si pensii;

Ø venitul din servicii independente;

Ø venitul din afaceri;

Ø venitul din sectoarele agriculturii particulare;

Ø venitul din proprietatea imobiliara (venitul din renta);

Ø venitul din investitii si drepturile de proprietate;

Ø venitul din vanzarea proprietatii imobile, a drepturilor de proprietate si mobile;

Ø alte venituri.

Impozitul este, in general, asezat asupra venitului net agregat al tuturor categoriilor, dupa calcularea deducerilor. Venitul net al fiecarei categorii este diferenta dintre suma veniturilor (intrarilor), atat cash, cat si in natura si orice cheltuiala efectuata pentru obtinerea lor. Anumite categorii de venit sunt impuse separat, la rate preferentiale.

Printre altele, urmatoarele tipuri de venituri sunt exceptate: unele tipuri de distributii sociale; suma primita in legatura cu asigurarile de proprietate si persoane.

Venitul din angajare include toate remuneratiile si beneficiile in natura, cum ar fi salariul brut, platile suplimentare, variate bonusuri, premii, plata pentru neefectuarea concediului, toate celelalte plati facute in beneficiul angajatului si valoarea altor beneficii libere. O deducere standard pentru venitul din servicii dependente, altele decat pensiile, de 3% (4,5% daca acest venit provine de la mai mult de un angajator) pana la limita superioara a impozitului este permisa, fiind totusi plafonata la o suma fixa anuala prestabilita. Costurile de deplasare rambursate de catre angajator sunt scutite pana la echivalentul a 200% din salariul castigat in luna in care mutarea are loc, daca transferul este cerut de angajator. Beneficiile platite la fondurile sociale de catre angajator sau asociatiile comerciale, in eventualitatea unui accident, dezastru natural, boala pe termen lung sau moarte, sunt scutite.

Valoarea corecta de piata a avantajelor in natura este, in general, inclusa in venitul impozabil al angajatului. Urmatoarele beneficii in natura sunt exceptate: costul de cazare, platit de angajator pentru angajati, in locuintele de serviciu si in apartamentele private inchiriate pentru cazari colective; cateringul furnizat la locul de munca; sumele primite de angajati pentru folosirea autoturismelor de serviciu, pana la limita stabilita de lege.

Termenul de pensie desemneaza pensia pentru retragerea din activitate sau pensia pentru dizabilitati sau dependenta. Pensiile includ suma combinata a beneficiilor de pensionare, inclusiv sporurile, dar fara beneficiile familiale, ale cresterii copilului si ale orfanilor. Pensiile sun tratate ca venit provenit din servicii dependente. Contributiile efectuate de angajatori si angajati la planurile obligatorii de pensie sunt deductibile. Beneficiile de pensionare sunt impuse dupa incasare. Contributiile la planurile facultative de pensii private, care sunt platite de angajati nu sunt deductibile. Oricum, beneficiile provenind din aceste planuri nu sunt impozabile.

Remuneratiile directorilor sunt impuse ca venit din servicii independente. O plata anticipata de 20% se retine la sursa din remuneratia directorilor rezidenti. In cazul directorilor nerezidenti, impozitul este tot 20%, dar are caracter final.

Veniturile, altele decat valoarea bunurilor returnate, discounturile si rabaturile, provenite ca rezultat al operatiunilor din afaceri, sunt tratate ca venit din afaceri. Desi veniturile sunt, in general, tratate ca venit la data cand suma devine datorata, certa, in cazul dobanzilor acestea sunt venit numai cand are loc plata (incasarea). Castigurile provenind din vanzarea activelor unei afaceri sunt considerate venit din afaceri. Venitul din activitati independente ale profesionistilor pot fi, de asemenea, categorisite ca venit din afaceri, daca persoana indeplineste respectivele activitati catre beneficiari particulari. Veniturile din servicii independente includ:

venitul din activitati independente ale profesionistilor (medici, stomatologi, asistente, avocati, economisti, ingineri, arhitecti, translatori si contabili);

venitul din activitati independente artistice, literare, stiintifice, educationale, jurnalistice, incluzand premiile din competitiile din domeniul stiintific, cultural artistic, jurnalistic, la fel ca si castigurile din sport;

venitul din activitatea arbitrilor polonezi participanti in procesele de arbitraj, dintre parti non rezidente;

remuneratia membrilor comitetelor manageriale, boardului directorilor si alte corpuri de decizie ale entitatilor legale;

venitul din activitati desfasurate sub contracte manageriale sau similare.

In cazul primelor trei categorii, 20% din venit brut poate fi dedus ca o cheltuiala forfetara. Daca subiectul dovedeste ca valoarea costului obtinerii veniturilor a fost mai ridicata decat suma aceasta, atunci cheltuielile actuale (evidentiate) pot fi deduse. In cazul ultimelor doua categorii, cheltuielile deductibile sunt calculate in aceeasi maniera ca si deducerea standard pentru venitul din servicii dependente. Deducerea standard nu trebuie sa fie depasita, chiar daca suma costurilor actuale este mai mare.

Dividendele sunt obiect ale unei retineri finale. Un impozit final se aseaza si asupra dobanzilor provenind din conturi bancare (conturi curente, conturi de economii si depozite pe termen lung), dobanzilor titlurilor de valoare emise de stat si obligatiunilor emise de autoritatile locale, precum si asupra venitului din participarea la fonduri de investitii si din participatii similare.

Drepturile de autor sunt obiect al unei impuneri provizorii. In cazul transferului drepturilor de proprietate asupra anumitor elemente (copyright, inventii s.a) se acorda posibilitatea deducerii unor cheltuieli forfetare reprezentand 50% din venitul brut (daca subiectul demonstreaza ca nivelul cheltuielilor de obtinere a venitului a fost mai mare, se deduc cheltuielile evidentiate).

Venitul din proprietatea imobila este inclus in venitul global si impus la rate progresive, dupa deducerea cheltuielilor contabilizate (evidentiate, actuale).

Castigurile de capital sunt incluse in venitul global, fie ca venit din investitii, fie ca venit din afaceri, dupa caz. Venitul provenind din vanzarea locuintelor, cladirilor sau terenului, care nu au fost folosite pentru activitati de afaceri, este exceptat, daca acesta este folosit, in intervalul a doi ani, pentru a cumpara o alta locuinta, cladire sau teren.

Categoria de venit, „venit din vanzarea proprietatii imobile, drepturilor de proprietate si mobile”, include, in particular, profiturile din vanzarea proprietatii imobile sau dobanzile din aceste proprietati si dreptul la un uzufruct permanent in legatura cu terenurile si mobilele neutilizate in afaceri, daca vanzarea a avut loc in cinci ani calendaristici de la achizitie (jumatate de an in cazul mobilelor). Profitul net din vanzare, stabilit ca diferenta dintre pretul de instrainare si cel de achizitie, este impus la o rata de 10%, impozitul fiind final.

Dupa determinarea venitului net al fiecarei categorii, venitul agregat impozabil poate fi redus cu anumite cheltuieli personale (de exemplu dobanzile, pana la o suma data, la imprumuturile ipotecare). De asemenea, donatiile pentru scopuri referitoare la stiinta, tehnologie, educatie, cultura, religie, sport, protectia mediului inconjurator si activitati caritabile sunt deductibile pana la 10% sau 15% din venitul donatorului, in functie de scopul donatiei. Cotizatiile platite organizatiilor la care contribuabilul este obligat sa se afilieze, contributiile de asigurari sociale si alte contributii pot fi deduse numai daca nu sunt deductibile in cadrul unei categorii particulare de venit. Nu se acorda alocatii personale. Anumite cheltuieli sunt deductibile din impozitul calculat asupra venitului global impozabil, cum ar fi: achizitionarea de software, echipament si materiale educationale pentru profesia exercitata; pregatirea profesionala; deplasarea copiilor la scolile localizate in afara orasului de domiciliu; extinderea, renovarea sau repararea unui apartament sau cladire in scop de locuinta.

Pierderile se reporteaza pe o perioada de cinci ani asupra veniturilor viitoare. Pana la 50% din pierdere poate fi recuperata in fiecare an. Nu se accepta reportarea pierderilor asupra veniturilor trecute.

Ratele progresive de impunere si transele de venit global sunt urmatoarele:

Un impozit final se aplica asupra dividendelor persoanelor fizice si asupra dobanzilor, la rata de 19%. De asemenea, unele venituri din activitati independente sunt supuse unei impuneri finale la o rata de 20%. Veniturile din drepturi de autor (daca subiectul este antreprenor) sunt impozitate provizoriu, la o rata de 20%, iar la finalul anului se includ in venitul global si se regularizeaza impozitul.

Pentru contribuabilii persoane fizice, anul fiscal este anul calendaristic.

Contribuabilii au obligatia de a depune anual o declaratie de impozit, pana la data de 30 aprilie a anului fiscal urmator. Impozitul pe venit se plateste in avans, lunar si se ajusteaza, regularizeaza la sfarsitul anului de impunere.

Subiectii care obtin venituri din afaceri pot opta pentru plati lunare in varianta simplificata, similara cu cea aplicata profitului companiilor.

Efectele generate de impozitul pe venitul persoanelor fizice la nivelul sistemului resurselor financiare publice sunt evidentiate de ponderea veniturilor bugetare de aceasta natura in produsul intern brut. In intervalul 1995 – 2004 indicatorul este redat in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, situatia se prezinta astfel:

3 Taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata este asezata asupra fiecarui stagiu al procesului de productie si distributie. Taxa pe valoarea adaugata deductibila pentru cumparari este deductibila din taxa asupra operatiunilor de vanzare.

Entitatile legale rezidente, indivizii si entitatile necorporationale sunt obligate sa plateasca taxa pe valoarea adaugata daca fac oferte (aprovizionari) taxabile de bunuri si servicii in Polonia in nume propriu si in beneficiul lor si daca intentioneaza sa desfasoare activitati pe baze regulare. Non rezidentii sunt, de asemenea, subiecti ai taxei pe valoarea adaugata daca ei vand, importa sau exporta bunuri sau servicii pe teritoriul Poloniei.

Pragul pentru inregistrarea ca platitor de taxa pe valoarea adaugata este de 10 000 de euro.

Tranzactiile taxabile includ oferta (furnizarea) de bunuri si servicii in interiorul granitelor Poloniei si exportul si importul de bunuri si servicii. Acestea cuprind in acelasi timp:

 oferta de bunuri si servicii pentru promotii si scopuri publicitare;

 oferta de bunuri si servicii pentru nevoi personale si pentru altii, a contribuabilului, partenerilor, actionarilor, membrilor cooperativelor, membrii gospodariilor si membrii bordului companiilor;

 barterul de bunuri si servicii.

Suma taxabila reprezinta pretul pentru oferta, mai putin taxa pe valoarea adaugata.

Daca pretul este platit in natura, suma taxabila este valoarea calculata in functie de preturile medii pentru o localitate data sau o piata data in ziua prestatiei, mai putin taxa pe valoarea adaugata.

Suma taxabila a bunurilor importate este valoarea de vama crescuta cu datoriile vamale si datoriile taxabile, daca exista. Baza impozabila pentru serviciile importate este suma (tariful) pe care importatorul este obligat sa o plateasca.

In categoria bunurilor si serviciilor scutite se includ serviciile financiare, serviciile referitoare la agricultura si paduri, serviciile postale, serviciile in legatura cu stiinta, dezvoltarea de tehnologie, educatie, cultura, arta, sport si serviciile de ingrijire a sanatatii.

Ratele utilizate pentru asezarea taxei pe valoarea adaugata sunt urmatoarele:

Antreprenorii non rezidenti angajati in tranzactii taxabile in Polonia sunt impusi in aceeasi maniera ca si rezidentii si sunt subiecti ai acelorasi cerinte de inregistrare a taxei pe valoarea adaugata.

Un antreprenor strain poate solicita o rambursare a taxei pe valoarea adaugata inregistrata in cumpararea de bunuri si servicii in aceasta tara.

Rambursarea este acordata antreprenorilor nerezidenti, care nu au un loc de afaceri in Polonia, daca demonstreaza ca:

nu sunt inregistrati ca platitori de TVA in acest stat;

sunt inregistrati pentru TVA sau o taxa similara in tara rezidenta;

nu fac oferte taxabile in Polonia;

legislatia din tara de rezidenta a antreprenorului permite unui antreprenor polonez sa solicite o rambursare de TVA.

Taxa pe valoarea adaugata detine cea mai mare pondere in totalul veniturilor bugetare sub forma impozitelor indirecte. Ponderea acesteia in produsul intern brut in perioada 1995 – 2004 este redata in tabelul urmator:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, valorile in evolutie ale indicatorului se prezinta astfel:

4 Contributiile de asigurari sociale

Sistemul de asigurari sociale include pensiile pentru varsta inaintata, asigurarile de dizabilitate, asigurarile de sanatate si maternitate si asigurarile de accidente. Sistemul acopera angajatii, liber profesionistii, comisionarii si contractorii, antreprenorii de agentie. Strainii care au un contract de angajare cu un angajator polonez sunt, de asemenea, subiecti ai contributiilor de asigurari sociale.

Sistemul de pensii este dezvoltat pe 3 „stalpi” (piloni):

Ø Stalpul I - este un sistem public obligatoriu finantat de Fondul Social de Securitate (FUS);

Ø Stalpul II - este un sistem privat obligatoriu bazat pe fondurile private de pensii;

Ø Stalpul III - consta din toate planurile de pensii aditionale private (de exemplu planurile salariatilor de angajare si asigurarea de viata).

Pilonii I si II sunt obligatorii pentru indivizi nascuti dupa data de 31 decembrie 1968 si optional pentru indivizi nascuti dupa data de 31 decembrie 1948, dar inainte de 31 decembrie 1968.

Pentru indivizii care participa la Pilonii I si II (fie pe baze mandatorii, fie optionale) contributia obligatorie pentru pensie este divizata intre Fondul Social de Securitate si un fond de pensii ales de catre angajat.

Contributiile sunt asezate la urmatoarele rate:

Baza impozabila pentru contributiile de asigurari sociale este reprezentata de venitul brut al angajatilor (asa cum este acesta definit pentru scopurile impunerii fiscale a veniturilor persoanelor fizice). In situatia contributiilor pentru pensiile de varsta inaintata si asigurarilor de dizabilitate, baza maxima este echivalentul a 30 de salarii medii lunare in anul calendaristic.

Nu este nici un plafon maximal pentru sanatate, maternitate, asigurarea de accidente.

Contributiile angajatorilor sunt deductibile din ratiuni fiscale cu ocazia impunerii profiturilor. Despre deductibilitatea contributiilor, in cadrul procedurii de impunere a veniturilor persoanelor fizice, am dezvoltat informatii in cadrul punctului 2 al capitolului, respectiv „Impozitul pe venit”.

Angajatorii trebuie sa contribuie, in plus, cu o cota de 0,15% din salariile angajatilor la fondul de garantare a reclamatiilor angajatilor.

Ponderea detinuta in produsul intern brut de catre contributiile de asigurari sociale, in expresie globala, dar si diferentiat pe contributori principali, in perioada 1995 – 2004, este prezentata in continuare:

Sursa: siteul www. europa.eu.int

Grafic, evolutia celor trei indicatori este evidentiata in continuare:

5 Alte impozite si taxe

Indivizii, persoane fizice, care desfasoara (conduc) activitati de afaceri la scara mica sau activitati independente ale profesionistilor pot fi subiecti ai unui sistem special de impunere a veniturilor, daca:

- activitatea a fost inceputa de catre indivizi independent sau sub forma unui parteneriat civil pe perioada unui an de impunere relevanta;

- in anul anterior anului relevant, suma profitului receptionata de un individ sau de catre toti membrii unui parteneriat nu a depasit 250 000 de euro.

Baza impozabila, in cazul acestui sistem special de impunere, o reprezinta profitul. Urmatoarele rate progresive se utilizeaza pentru determinarea obligatiei fiscale:

 20% pentru activitatile independente ale indivizilor;

 17% pentru anumite servicii ( de exemplu servicii in legatura cu averea reala);

 8,5% pentru servicii in general si pentru comisioanele agentilor;

 5,5% pentru productia, constructia si serviciile de transport;

 3,0% pentru activitatile comerciale, afacerile de catering si pescuitul maritim.