FUNCTIA NORMATIVÃ
Banca Nationalã a României este abilitatã sã emitã reglementãri pentru propriile actiuni, cât si pentru relatiile, operatiile care se executã pe piata bancarã.
În exercitiu, aceastã functie sub raport tehnic 14314d320o , Banca Nationalã emite reglementãri si ordine. Legea bancarã defineste reglementarea ca fiind: " act normativ emis de Banca Nationalã a României, care este obligatoriu pentru toate bãncile. În aceastã categorie se includ: regulamente, norme, circulare si alte acte cu caracter general, emise de Banca Nationalã ."
Actul normativ este, în sens constitutional si în sensul reglementãrii legale a tehnicii de elaborare a dreptului, egal cu legea ca formã scrisã a dreptului national. Legea este producãtoare de norme juridice care au însusiri de generalitate, esentiale, impersonalitate, obligativitate si repetabilitate a aplicãrii lor.
O reglementare a Bãncii Nationale nu poate fi consideratã în categoria actelor normative care a valoarea si trãsãturile legii ca drept în formã scrisã. Aceastã deficientã a definitiei analizate are o rezonantã practicã pentru cã deschide câmpul unei autonomii relative de legiferare care poate crea prin traditii legea.
Este evident cã orice reglementare a Bãncii Nationale pentru a fi compatibilã cu tabloul actelor normative consacrate într-un stat de drept, trebuie în primul rând sã se raporteze la orice lege si deci sã nu reprezinte mai mult decât executia legii, atât a acelei bãnci, dar si a oricãrei alte legi.
Cea mai acceptatã definitie a capacitãtii normative a Bãncii Nationale este aceea a investirii ei cu dreptul de a emite reglementãri de ordin tehnic si juridic în vederea executãrii legii în general.
Ordinele sunt acte în baza Legii bancare sau a unei " reglementãri " si care sunt obligatorii pentru una sau mai multe bãnci. Este ceea ce se poate numi acte administrative unilaterale sau reglementãri cu titlu particular.
|
