FUNCTIA NORMATIVÃ
Banca Nationalã a României este abilitatã sã emitã reglementãri pentru propriile actiuni, cât si pentru relatiile, operatiile care se executã pe piata bancarã.
În exer 858m1216i citiu, aceastã functie sub raport tehnic, Banca Nationalã emite reglementãri si ordine. Legea bancarã defineste reglementarea ca fiind: " act normativ emis de Banca Nationalã a României, care este obligatoriu pentru toate bãncile. În aceastã categorie se includ: regulamente, norme, circulare si alte acte cu caracter general, emise de Banca Nationalã ."
Actul normativ este, în sens constitutional si în sensul reglementãrii legale a tehnicii de elaborare a dreptului, egal cu legea ca formã scrisã a dreptului national. Legea este producãtoare de norme juridice care au însusiri de generalitate, esentiale, impersonalitate, obligativitate si repetabilitate a aplicãrii lor.
O reglementare a Bãncii Nationale nu poate fi consideratã în categoria actelor normative care a valoarea si trãsãturile legii ca drept în formã scrisã. Aceastã deficientã a definitiei analizate are o rezonantã practicã pentru cã deschide câmpul unei autonomii relative de legiferare care poate crea prin traditii legea.
Este evident cã orice reglementare a Bãncii Nationale pentru a fi compatibilã cu tabloul actelor normative consacrate într-un stat de drept, trebuie în primul rând sã se raporteze la orice lege si deci sã nu reprezinte mai mult decât executia legii, atât a acelei bãnci, dar si a oricãrei alte legi.
Cea mai acceptatã definitie a capacitãtii normative a Bãncii Nationale este aceea a investirii ei cu dreptul de a emite reglementãri de ordin tehnic si juridic în vederea executãrii legii în general.
Ordinele sunt acte în baza Legii bancare sau a unei " reglementãri " si care sunt obligatorii pentru una sau mai multe bãnci. Este ceea ce se poate numi acte administrative unilaterale sau reglementãri cu titlu particular.
|
