În contextul mai larg al evolutiei cheltuielilor publice, analiza acestora evidentiaza influenta exercitata de catre o multitudine de factori cu semnificatii diferite. Tendinta generala de crestere si chiar ritmul mai rapid al cheltuielilor publice fata de cel al P.I.B. pot fi explicate prin actiunea urmatoarelor grupuri de factori de influenta
a) factori demografici. Asupra volumului si structurii cheltuielilor publice au exercitat si exercita o puternica influenta cresterea populatiei globului, precum si modificarile structurale ale acesteia pe vârste, categorii socio-profesionale etc. Atât pe plan mondial, cât si pe tari este confirmata statistic tendinta generala de crestere a populatiei, antrenând cresterea nevoii de utilitati publice. Explozia demografica caracteristica secolului XX are un corespondent si în amplificarea activitatii institutiilor publice si a actiunilor cu caracter public finantate de stat, în toate tarile lumii. Modificarea numarului si structurii populatiei pe categorii de vârsta si socio-profesionale apare ca factor cu influenta importanta asupra evolutiei cheltuielilor publice prin prisma actiunilor cu caracter social ce se finanteaza, mai ales, pentru protejarea celor din categoriile de vârsta mica sau înaintata. Asa, de exemplu, cresterea duratei medii de viata apare ca element cu impact indirect asupra cresterii proportiei populatiei de vârsta înaintata, pentru care sunt necesare actiuni de protectie sociala finantate de stat.
Sub aspectul modificarilor pe plan socio-profesional, un element important îl reprezinta cresterea numarului populatiei ocupate în sectorul public, coroborata cu preocuparile pentru dezvoltarea cadrului adecvat reciclarii fortei de munca, restructurari si recalificari profesionale, pe fundalul extinderii actiunilor vizând securitatea si protectia sociala
b) factori economici. Din aceasta grupa de factori, o influenta majora exercita gradul de dezvoltare economica si de modernizare a economiei fiecarei tari, ca si cel de implicare a statului în sustinerea progresului economic, în general, inclusiv prin actiuni de stabilizare a economiei si de stimulare a cresterii economice. În acest cadru, este de remarcat faptul ca în majoritatea tarilor, statul s-a implicat în economie, atât prin sprijinirea cu subventii a sectorului privat al acesteia, cât si prin dezvoltarea sectorului economic public, creând si dezvoltând unele ramuri sau subramuri economice, considerate de interes strategic national etc., ceea ce a determinat sporirea cheltuielilor publice în ansamblu.
În acelasi sens, odata cu aparitia fenomenelor destabilizatoare în economie si societate, de tipul crizelor si somajului, a devenit necesara si s-a realizat interventia statului prin cheltuieli publice pentru contracararea conjuncturii nefavorabile, relansarea economiei si cresterea economica durabila
Un factor economic cu influenta semnificativa asupra cresterii cheltuielilor publice în expresie nominala îl reprezinta moneda nationala. În majoritatea tarilor lumii, în secolul nostru, s-a manifestat, adesea, cu putere fenomenul deprecierii monetare, uneori provocata de catre stat, tocmai pentru a finanta cheltuieli publice sporite, având ca efect direct cresterea sumei absolute a cheltuielilor efectuate, care a fost net superioara cresterii reale a consumurilor publice.
c) factori sociali. Într-o acceptiune mai larga, factorii sociali si-au manifestat în conexiune cu cei economici. Din acest punct de vedere, preocuparea statului pentru o mai buna repartizare a veniturilor în societate, între indivizi sau grupuri de populatie, si acordarea de sprijin material unor categorii sociale defavorizate au exercitat o influenta majora în directia cresterii cheltuielilor publice. În acelasi timp, dezvoltarea retelei de institutii social-culturale, în consonanta cu cerintele de progres si civilizatie, a determinat sporirea sumelor alocate de stat, în acest scop, contribuind la amplificarea cheltuielilor bugetare, în ansamblu.
Cu deosebire dupa cel de-al doilea razboi mondial, s-a manifestat o crestere puternica a actiunilor de protectie si securitate sociala finantate de stat, mai ales, în tarile dezvoltate.
d) Urbanizarea. Fenomen care presupune crearea si dezvoltarea de centre urbane, respectiv transformarea localitatilor rurale si adaptarea lor la cerintele unei civilizatii superioare, urbanizarea presupune un consum colectiv sporit de resurse, în general. Astfel, ea a devenit un factor important de crestere a cheltuielilor cu caracter public la nivelul colectivitatilor de acest tip, concretizându-se prin finantarea de lucrari publice edilitare, constructii de strazi, canalizare, gospodarie comunala, locuri de agrement, lacase de cultura etc.
e) factori militari. Factorii cu caracter militar a caror prezenta se leaga, mai ales, cu politica externa a tarilor, au exercitat o influenta puternic resimtita în dinamica cheltuielilor publice, actiunile cu caracter militar având aportul cel mai ridicat la sporirea dimensiunilor acestora, în majoritatea tarilor lumii. În acest sens, sunt de remarcat analizele întreprinse si concluziile la care au ajuns cercetatorii acestui domeniu. Astfel, studiile efectuate de catre americanul Harold Groves, atrag atentia asupra faptului ca una din cauzele majore ale cresterii cheltuielilor publice au fost razboaiele, în general si cele doua razboaie mondiale în special. La rândul sau, germanul Robert Nöll von der Nahmer constata ca factorii principali care explica cresterea cheltuielilor publice sunt înarmarile, razboaiele si lichidarea urmarilor razboaielor, iar americanul James Buchanan conchide ca cheltuielile federale (SUA) au crescut în salturi, cele mai spectaculoase având loc în timp de razboi.
f) factori politici. Actiunea acestor factori decurge, în principal, din optiunile gruparilor politice aflate la putere într-o tara sau alta. Un rol decisiv, în acest sens l-a avut trecerea de la statul-jandarm la statul-providenta. Politica de stat interventionista este orientata, doctrinar, spre implicarea mai profunda a acestuia în viata sociala si economica, presupunând cheltuieli publice mult sporite. Spre deosebire, guvernele de orientare liberala promoveaza, de regula, o politica ce se opune interventiei statului, mai ales, în economie, ceea ce antreneaza o limitare a actiunilor finantate de stat, respectiv a cheltuielilor publice.
Mai mult, guvernele de orientare social-democratica, care pun accentul pe protectia oferita de stat categoriilor sociale defavorizate, privilegiaza interventia prin cheltuieli publice si realizeaza, astfel, o redistribuire mai accentuata între membrii societati.
Pe lânga factorii semnalati în cazul multor tari dezvoltate si, mai ales, al celor în curs de dezvoltare, o contributie importanta la cresterea cheltuielilor statului a avut-o volumul mare al platilor în contul datoriei publice, îndeosebi al dobânzilor aferente acesteia.
Cresterea cheltuielilor publice constituie, deci, un fenomen caracteristic societatii moderne, care confirma pozitia exprimata de Adolph Wagner cu privire la actiunea unei "legi a nevoilor financiare crescânde ale statului si organelor autonome" în raport cu evolutia cererii de utilitati publice.
|
