Finantarea AC presupune 2 obiective:
determinarea necesarului financiar al exploatarii sau necesarul fondului de rulment (NFR);
stabilirea / alegerea surselor de finantare.
A. Necesarul fondului de rulment se determina ca diferenta între:
banii blocati pentru constituirea stocurilor (S) si formarea creantelor-clienti ( C ), pe de o parte;
finantarea implicita înglobata în datoriile neachitate furnizorilor (F), pe de altă parte.
Cu alte cuvinte, NFR reprezinta diferenta dintre activele si pasivele de exploatare stabilite pe baza bilantului contabil.
B. AC au 2 surse de finatare:
fondul de rulment (FR);
creditele pe termen scurt (CS), daca disponibilitatile banesti (D) nu sunt suficiente.
Fondul de rulment (FR) se calculeaza în doua moduri:
a) FR este aceea parte a capitalurilor permanente (CPN = CP+LM) ramasa dupa finantarea activelor imobilizate (AI); deci ceea ce ramâne din finantarile stabile (permanente) se foloseste pentru finantarile pe termen scurt (ciclice).
b) FR este aceea parte a activelor circulante (AC) care nu este finantata prin datorii pe termen scurt (resurse de trezorerie RT = F+CS)
FR = AC - RT = AC - (F+ CS)
unde: CS = credite comerciale pe termen scurt
Daca:
AC > RT => FR > 0 => situatie favorabila si echilibru financiar.
AC = RT => FR = 0 => echilibru fragil.
AC < RT => FR < 0 => dezechilibru financiar, concretizat în faptul ca se finanteaza active imobilizate prin resurse de trezorerie.
În cadrul teoriei echilibrului financiar, diferenta dintre fondul de rulment si necesarul fondului de rulment reprezinta trezoreria neta (TN):
TN = FR - NFR 
FR ca principala sursa de finantare a mijloacelor circulante impune stabilirea lui astfel încât sa nu fie nici sub nici supradimensionat. Se pot stabili urmatoarele strategii:
A. stabilirea FR care sa acopere nevoile medii de active circulante (necesarul financiar al exploatarii), iar pentru diferentele în plus (fata de necesarul de vârf) si în minus (fata de necesarul cu volumul de activitate cel mai redus) sa se apeleze la:
credite de trezorerie;
replasarea excedentului de lichiditati pe termen scurt.
B. stabilirea FR deasupra oricarei oscilatii trimestriale a necesarului de active circulante (deci deasupra nevoilor medii), ceea ce înseamna o atitudine prudenta a firmei, deoarece excedentul (care este un fel de rezerva) poate fi utilizat la o eventuala crestere a necesarului; aceasta strategie da nastere unor lichiditati prea mari.
C. stabilirea FR inferior oscilatiilor activelor circulante în cursul anului (deci sub nevoile medii), ceea ce presupune o utilizare permanenta a creditelor de trezorerie; aceasta strategie nu tine seama de riscul de a nu avea lichiditati pentru efectuarea platilor.
Din relatiile anterioare rezulta:
= AC - F - CS - S - C + F =
= (S + C +D) - CS - S - C =
= D - CS
= FR - (D - CS) =
FR + CS - D
|
