Finantele intreprinderii si rolul lor in constituirea fondului financiar
Procese de formare, repartizare si utilizare a fondurilor au loc nu numai la nivelul statului ca autoritate publica, ci si in intreprinderi publice, organisme bancare si financiare, d 232e42c e asigurari sociale si de bunuri etc.
Finantele intreprinderilor publice reprezinta veriga primara, de baza, a intregului sistem financiar si de credit, aceasta afirmatie bazandu-se pe faptul ca majoritatea fondurilor banesti, ce se formeaza la diferite nivele, isi au izvorul in veniturile create in celule de baza ale economiei nationale. De trainicia acestor finante depinde in cea mai mare parte de constituirea celorlalte sub-sisteme financiare.
Vita economico-financiara a unei intreprinderi publice nu poate fi conceputa in afara mediului in care functioneaza si evolueaza; din acest mediu intreprinderea publica isi colecteaza resursele si tot in cadrul lui efectueaza plati, restituiri de fonduri etc.
Fenomenul financiar se naste din relatiile pe care intreprinderea publica le are cu totii agenti economici si financiari, cu statul si alte organisme.
Intreprinderea publica este o combinatie de factori materiali (capital economic) cu factori umani, un agent economic, o entitate , un centru de decizie, care evolueaza intr-un mediu complex, format din patru universuri interdependente si anume:
Universul economic;
Universul financiar;
Universul social;
Universul statal.
Ca agent economic, intreprinderea publica intra in relatii cu alti agenti pe care ii intalneste pe diferite piete in care se schimba bunuri si servicii pe baza de moneda. Cantitatile de marfuri oferite si solicitate, precum si preturile sunt variabile, ceea ce influenteaza echilibrul, astfel ca intreprinderea publica este supusa unor legi economice.
Aceste schimburi dau nastere universului economic si ca un univers autonom, organizat pe pietele sale proprii, prin care se schimba active financiare si moneda.
Agentii economici si financiari ce se intalnesc pe diferite piete si intre care apar variate raporturi, constituie contextul social in care functioneaza si evolueaza intreprinderea publica. Acesti agenti pot fi grupati, in functie de piete, in urmatoarele grupe principale:
furnizori, pe care intreprinderea publica ii intalneste pe piata de materii prime si servicii;
clienti, pe care intreprinderea publica ii intalneste pe piata de produse si servicii:
salariatii si conducatori, pe care intreprinderea publica ii gaseste pe piata muncii;
actionari sau asociati, imprumutatori si intermediari financiari, pe care intreprinderea publica ii gaseste pe piata financiara etc. Intre intreprinderea publica, pe de o parte si diferitele persoane fizice si juridice, pe de alta parte, se nasc, asa cum s-a mai aratat, variante raporturi, care vizeaza cumparari si vanzari de marfuri si servicii, angajari si plata drepturilor de personal, formarea capitalurilor proprii si imprumutate. De asemenea, intreprinderea are raporturi cu:
diferite organe statale, care se concretizeaza in plata impozitelor si taxelor sau primirea de subventii si alocatii de la bugetul statului;
societati de asigurare, catre care intreprinderea publica achita prime de asigurare si de la care va beneficia, in anumite situatii, de plata unor despagubiri;
organe de asigurari sociale, fata de care intreprinderea publica are obligatii privind formarea unor fonduri necesare asigurarii conditiilor de trai in conformitate cu legislatia in vigoare.
Totalitatea raporturilor generate de formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti necesare realizarii variantelor activitati economice, sociale, culturale etc. la nivel de intreprindere publica reprezinta esenta finantelor acesteia:
Finantele intreprinderii publice, desi isi gasesc sediul in sfera repartitiei, au o puternica influenta asupra productiei, circulatiei si consumului.
In plan suprastructural, finantele intreprinderii publice se prezinta ca o ramura a stiintei financiare, care analizeaza mecanismele de procurare si gestionare a resurse lor financiare, izvoarele si destinatia acestor resurse, in vederea satisfacerii diferitelor nevoi si obtinerea unor profituri cat mai mari.
Intr-o intreprindere publica se pot crea numeroase fonduri intre care: fondul pentru investitii in active fixe, fondul de rulment, fondul de rezerva, fondul de cercetare stiintifica, fonduri pentru actiuni sociale, culturale si sportive, fonduri pentru recalificare, premiere si participarea salariatilor la profit etc.
Izvoarele acestor fonduri pot sa difere de la caz la caz, cu mentiunea ca, pentru anumite activitati, intreprinderea publica poate apela si la resurse imprumutate.
Principalele metode utilizate in colectarea fondurilor sunt: aportul asociatilor si actionarilor, autofinantarea, creditarea si finantarea bugetara. Aceste metode si izvoare de constituire a fondurilor variaza intr-o anumita masura in functie de formele pe care le imbraca intreprinderile publice ssi proprietatea asupra lor. Astfel, vom intalni unele particularitati in finantele regiilor autonome, societatilor comerciale, cooperativelor si asociatiilor cooperatiste, societatilor mixte etc.
Tinand cont de stadiul de dezvoltare a tarii noastre, de tranzitia la economia de piata, se impune a se lua masuri de perfectionare a finantarilor intreprinderilor publice, intre care:
Continuarea inlaturarii caracterului centralizat al finantelor, instituirea de noi parghii financiare si renuntarea la unele vechi;
Imbunatatirea mecanismelor de formare si gestionare a capitalurilor, a metodelor de previziune si prognoza financiara si accelerarea circuitului fondurilor;
Folosirea unor metodologii adecvate si realiste de stabilire a necesarului de fonduri, a rezultatelor si de analiza financiara;
Stimularea sau ingradirea de catre stat prin politica de impozite, taxe si subventii a unor activitati si reorientarea altora,
Imbunatatirea modului de acordare, garantare si restituire a creditelor si cresterea rolului acestora si a dobanzilor in derularea activitatii economice;
Aplicarea unor metode de amortizare in raport cu cerintele progresului tehnic;
Inlaturarea blocajelor financiare intre intreprinderi, imbunatatirea si simplificarea decontarilor si instituirea unor forme rapide de plata a marfurilor si serviciilor etc.
Alaturi de celelalte subsisteme financiare, finantele intreprinderii publice trebuie sa-si aduca contributia la edificarea noii economii de piata, la dezvoltarea proprietatii private, la buna administrare si gestionare a patrimoniului, la asigurarea unui circuit normal si eficient al capitalului, la amortizarea diferitelor categorii de interese printr-o rationala repartizare a profitului, la tehnologizarea si promovarea progresului tehnic si stiintific, la sporirea nivelului calitativ al produselor si cresterea eficientei, spre a ne putea incadra in circuitul mondial al bunurilor, a deveni competitivi pe piata externa si a intra in randurile tarilor civilizate.
In dezvoltarea economiei, in etapa actuala apar numeroase bariere, pentru inlaturarea carora este necesara cresterea rolului finantelor intreprinderilor publice. Intre aceste obstacole mentionam:
dezechilibrele grave intre sferele reproductiei si ramurile economiei nationale;
penuria de produse si criza profunda care domina toate sectoarele de activitate;
nivelul scazut al productiei, al organizarii acesteia si a muncii, al eficientei economice;
lipsa de materii prime si energie, de tehnica moderna si valuta;
izolarea fata de lumea civilizata cu un grad inalt de dezvoltare;
secatuirea resurselor tarii prin exploatarea irationala a acestora;
subdezvoltarea agriculturii si a sectorului tertiar etc.
Finantele intreprinderilor publice vor trebui sa contribuie la buna functionare a mecanismelor economiei de piata, la dezvoltarea economica si sociala a tarii.
|
