Fluxurile de trezorerie-expresie a modalitatilor de finantare a intreprinderii pe termen scurt si foarte scurt

Fluxurile de trezorerie-expresie a modalitatilor de finantare a întreprinderii pe termen scurt si foarte scurt

MATERIAL sI METODĂ

În literatura economica din tara si strainatate cash-flow (fluxul de numerar) este definit în mod diferit.

Profesorii universitari Constantin Stanescu, Aurel Isfanescu si Aurel Baicusi sunt de parere ca "o componenta importanta a analizei situatiei financiar-patrimoniale, o constituie cercetarea fluxului de disponibilitati întrucât, în practica economica se considera ca orice activitate trebuie sa "degaje bani", sa rezulte un surplus de capital fata de cel investit în afaceri. O societate comerciala poate sa fie rentabila, sa realizeze profit, dar sa nu fie solvabila, din cauza lipsei de lichiditati ca urmare a decalajului dintre încasarile si platile pe care le face în cadrul ciclului financiar". De aici se desprinde concluzia ca fluxul de numerar pune în evidenta circuitul banilor într-o întreprindere.

Profesorul universitar Aurel Giurgiu pune semnul egalitatii între fluxul de încasari si cash-flow a unei investitii. Fara a intra în polemica cu distinsul profesor consider ca fluxul de încasari reprezinta numai o componenta a fluxurilor de trezorerie, cealalta componenta fiind reprezentata de fluxurile de numnerar care se "degaja" dintr-o întreprindere. În acelasi timp apreciez faptul ca si în cazul cash-flow-ului din activitatea de investitii trebuie sa avem în vedere cele doua componente ale fluxului: fluxurile ne numerar care ies din întreprindere pentru realizarea obiectivelor de investitii, si fluxurile de numerar care intra în întreprindere, în urma activitatii de exploatare a investitiei si care se compun cu fluxurile din activitatea care s-a desfasurat în întreprindere pâna în momentul punerii în functiune a investitiei respective.

"În interiorul si exteriorul întreprinderii se nasc o multime de fluxuri. Între acestea, cele banesti detin un rol si un loc important. Aceste fluxuri sunt legate de formarea capitalului si remunerarea acestuia, de sporire a capitalului, fie prin cresterea numarului actionarilor, fie prin finantare externa, fie prin cotatie la bursa" - sustine Stere Popescu. De aici rezulta concluzia ca autorul întelege prin fluxul banesc modul de formare, de remunerare si de sporire a capitalului. În opinia mea, printr-o astfel de definire a fluxului ban 848h72i esc se pierde din vedere cele trei componente ale activitatii care genereaza si în care se consuma fondurile banesti, respectiv activitatile de exploatare, de investitii si de finantare.

Profesorul univesitar Toma Mihai întelege prin "cash-flow" excedentul de trezorerie, care poate îmbraca forma bruta si forma efectiva. Fara îndoiala ca excedentul de trezorerie reprezinta o forma de manifestare a trezoreriei întreprinderii la un moment dat, celelalte forme fiind reprezentate de deficitul de trezorerie sau echilibrul trezoreriei, adica rezultatul final al miscarii fondurilor banesti. Dar, în opinia mea, fluxul de trezorerie trebuie sa puna în evidenta, pe lânga acest rezultat final si cauzele care au generat, întretinut si amplificat sau au diminuat miscarea fondurilor banesti dintr-o întreprindere, în decursul unei perioade de timp determinate.

În opinia profesorului universitar Ion Stancu "cresterea trezoreriei nete pe perioada exercitiului financiar reprezinta cash-flow-ul perioadei (CF) respectiv fluxul monetar net al exercitiului". Într-o alta lucrare, acelasi autor întelege prin cash.flow variatia(fluxul) trezoreriei nete de la începutul pâna la sfârsitul exercitiului financiar. Ca si cas-ul(trezoreria neta), si cas-flow-ul sintetizeaza variatiunile rezultate din toate operatiunile de gestiune si cele de capital ale întreprinderii. În teoria economica, subliniaza distinsul profesor exista doua curente de explicare a cash-flow-ului: francez si anglo-saxon. Curentul francez explica variatia de cash pe seama interactiunii dintre echilibrul pe termen lung si echilibrul pe termen scurt, respectiv pe seama variatiei fondului de rulment si a variatiei nevoii de fond de rulment. Curentul anglo-saxon explica variatia aceleiasi trezorerii nete, cash-flow-ul, pe seama variatiunilor de cash datorate operatiunilor de gestiune(operationale), inclusiv variatia nevoii de fond de rulment, datorate operatiunilor de investitii(numai în active fixe, imobilizari) si operatiunilor de finantare(prin capitaluri proprii si prin capitaluri împrumutate. În opinia mea, punerea semnului egalitatii între fluxul de trezorerie si variatia trezoreriei nete este putin fortata întrucât trezoreria neta este o rezultanta a trezoreriei întreprinderii dupa deducerea creditelor bancare pe termen scurt. Iata de ce consideram ca fluxul de numerar trebuie sa fie înteles ca fiind variatia trezorerie întreprinderii între doua momente, sfârsitul si începutul perioadei analizate. În favoarea acestei opinii sta si faptul ca împrumuturile bancare reprezinta sursa de fonduri care se regaseste în componenta de finantare a fluxurilor, si de aceea cash-flow-ul nu poate sa ia în calculul final numai o singura sursa finala de finantare, neglijint restul surselor din activitatile de exploatare sau de gestiune si din investitii.

Desi nu defineste explicit "cash-flow"-ul, profesorul universitar Nicolae Antoniu si colaboratorii sunt de parere ca fluxurile monetare dintr-o întreprindere sunt formate din fluxuri de intrare (de exploatare, împrumuturi, crestere de capital) si fluxuri de iesire (cheltuieli de exploatare, de investitii, dividende platite, impozitul pe profit).Consideram ca o astfel de abordare a fluxurilor nu surprinde sursa de finantare a activitatii de investitii si anume fondurile obtinute din valorificarea unor active fixe.

Cu toate ca suntem de acord cu opinia exprimata de distinsul profesor universitar, nu putem sa nu mentionam ca a privi fluxurile de numerar numai prin prisma încasarilor si platilor vizeaza o modalitate directa de abordare a fluxurilor si care difera de abordarea indirecta a fluxurilor în privinta modului de determinare a fluxurilor de numerar din activitatea de exploatare în care se au în vedere elemente precum: profitul net, amortismentele, capitalul de lucru, etc.

Opinia mea - ca utilizatori constanti ai acestui instrument în procesul diagnosticarii starii de "sanatate" a unui agent microeconomic - este ca fluxul de numerar poate fi denumit "stetoscopul" analistului financiarsustine Eduard Dinu, opinie cu care sunt întrutotul de acord, cu mentiunea ca metoda fluxurilor pune în evidenta starea de sanatate a unei întreprinderi, viabilitatea acesteia.

În practica financiara este util ca metoda cash-flow sa fie aplicata atât pentru analiza situatiei curente, cât si pentru strategia întreprinderii. Mai mult consider ca politicile unei întreprinderi nu pot fi concepute altfel decât pornindu-se de la fluxul de numerar. Pe de alta parte, în strategia financiara a întreprinderii, fluxul de numerar reprezinta chintesenta oricarui plan de afaceri, iar punerea în miscare a fluxurilor reprezinta "marea arta" a managerului financiar.

Din parerile exprimate mai sus rezulta ca termenul "cash-flow" este de origine anglo-saxona care poate fi definit prin:

- flux de disponibilitati care "degaja" un surplus de capital fata de cel investit în afaceri;

- flux de încasari al unei investitii;

- cresterea fluxurilor banesti;

- excedent de trezorerie;

- flux monetar net;

- metoda de actualizare a veniturilor viitoare;

- flux de disponibilitati nete (intrari si iesiri de numerar);

- surplus monetar;

- trezorerie neta;

- flux de lichiditati;

- flux de trezorerie;

- stetoscopul analistului financiar;

- metoda folosita în analiza si în strategia financiara a întreprinderii.

Încercând sa facem o grupare a acestor opinii, rezulta ca prin "cash-flow" analistii români înteleg:

- flux de disponibilitati (de trezorerie, monetar, de lichiditati) care "degaja" un surplus (excedent) de capital (trezorerie) fata de cel investit initial în afacere;

- flux de disponibilitati (monetare) nete, calculate ca diferenta între intrarile si iesirile de numerar;

- metoda de actualizare a veniturilor viitoare;

- metoda folosita în analiza si în strategia întreprinderii.

Notiunea de cash-flow este frecvent abordata în majoritatea lucrarilor de specialitate din strainatate, în special din tarile anglo-saxone. Prezentam, în cele ce urmeaza, câteva dintre aceste opinii.

Profesorii universitari Roman L. Weil, Clyde P.Stickney si Sidney Davidson sunt de parere ca prin "cash-flow" se întelege diferenta între "încasarile de numerar si platile pentru bunuri vândute respectiv achizitionate, într-o anumita perioada de timp determinata". Analiza financiara utilizeaza adesea, sustin autorii citati mai sus, "termenul de "cash-flow" prin care întelege însumarea urmatoarelor elemente: profitul net + amortizarea" O astfel de întelegere, este dupa parerea mea incompleta, întrucât profitul net si amortismentele reprezinta numai o parte din fluxurile din exploatare. Pe de alta parte, a pune semnul egalitatii între cash-flow si încasarile si platile numai pentru bunuri vândute, respectiv achizitionate, reprezinta o viziune incompleta asupra fluxurilor, întrucât nu se pune în evidenta, într-o abordare globala, toate componentele fluxurilor, ca de exemplu fluxurile din activitatea de finantare, iar pentru activitatea de exploatare, toate platile, fiind omise plati precum cele cu dobânzile bancare, o parte dintre impozite(impozitul pe profit, impozitul pe dividende), etc.

Profesorul universitar britanic, John Freear, întelege prin "cash-flow" un proces investitional în urma caruia compania este capabila sa obtina fonduri suplimentare, de cash. Consideram ca aceasta abordare vizeaza numai o componenta a politicii financiare a întreprinderii si anume politica de investitii operationalizata prin decizia de investire.

Cash-flow reprezinta "un proces de transformare succesiva în decursul unei perioade a banilor, în stocuri, în creante si apoi din nou în lichiditati, si care reprezinta sângele vietii oricarei companii. Daca acest circuit este încetinit în mod determinant, starea de insolvabilitate poate sa apara", este de parere profesorul american Robert Higgins. Suntem de acord numai partial cu opinia distinsului profesor, care a prezentat într-un mod simplist circuitul banilor într-o întreprindere numai prin prisma activitatii de productie, desfacere si încasare, omitând din vedere faptul ca procesul de "creare a banilor" într-o întreprindere este mult mai complex, fiind influentat de o serie de factori interni sau factori externi procesului respectiv.

"Starea de cash-flow - sustin profesorii profesorii americani Belverd E. Needles Jr., Henry R.Anderson si James C.Caldwell - este o stare financiara care arata sursele si utilizarile banilor într-un exercitiu financiar." Cu alte cuvinte, distinsii profesori pun semnul egalitatii între fluxul de numerar si fluxul de fonduri, opinie care într-o viziune globala poate fi acceptata. Cu toate acestea, abordarea fluxului de numerar prin prisma fluxului de fonduri, nu poate fi acceptata de noi, întrucât, în primul rând, miscarea fondurilor nu surprinde viabilitatea activitatilor de exploatare, de investitii si de finantare. Pe de alta parte, în viziunea anglo-americana variatia trezoreriei reprezinta o componenta a surselor de finantare a activitatii totale a întreprinderii.

Consideram ca desi aceasta evaluare a fluxurilor de numerar este corecta, suntem de parere ca fluxurile de numerar afecteaza deopotriva atât lichiditatea cât si solvabilitatea întreprinderii, întrucât asa dupa cum am aratat într-un capitol anterior, fondurile banesti care ramân la dispozitia întreprinderii dupa plata datoriilor curente pot fi folosite la plati care vizeaza rambursarea împrumuturilor pe termen mediu si lung.

Rezulta asadar ca în întelegerea analistilor straini, citati anterior, prin "cash-flow" se întelege:

- diferenta între încasari si plati;

- venitul net împreuna cu amortizarea;

- proces investitional generator de fonduri suplimentare;

- momente ale evaluarilor contabile;

- problema centrala a supravietuirii unei companii;

- stare financiara care opune sursele cu utilizarile banilor;

- ciclu continuu de transformare a banilor;

- flux de bani lichizi.

si aceste opinii se pot grupa, dupa parerea mea, astfel:

- "cash-flow" reprezinta un ciclu continuu de transformare a banilor, calculat fie prin diferenta între încasari si plati fie prin însumarea venitului net cu amortizarea;

- "cash-flow" este un proces investitional generator de fonduri suplimentare;

- "cash-flow" este o stare financiara care opune sursele (fondurile banesti) cu utilizarile (destinatiile) acestora.

Din cele doua grupe mari de opinii, ale specialistilor români si straini, prezentate anterior se pot desprinde, dupa parerea mea, mai multe concluzii:

1. În primul rând "cash-flow-ul" este un proces investitional continuu de bani într-o afacere, care are ca tinta finala, obtinerea unui surplus de bani.

2. În al doilea rând "cash-flow-ul" este o stare financiara a întreprinderii, care reflecta atât formarea fondurilor banesti, cât si utilizarea acestora;

3. În al treilea rând prin intermediul "cash-flow-ului" se evalueaza câstigurile banesti pe care le poate obtine un antreprenor dintr-o afacere.

Dupa parerea mea în analiza fluxurilor de numerar, trebuie avute în vedere informatiile care sunt puse la dispozitia utilizatorilor de catre conducerea întreprinderii. În acest sens, bilantul pune în evidenta, într-o maniera globala, soldul lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati ale întreprinderii la începutul si sfârsitul perioadei. Prin examinarea bilanturilor referitoare la doua perioade consecutive, se poate preciza daca lichiditatile si echivalentele de lichiditati au crescut sau au scazut în decursul perioadei. Totusi, bilantul nu indica cauzele care au determinat cresterea sau scaderea lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati pe parcursul exercitiului financiar. Pe de alta parte, contul de profit si pierdere prezinta informatii referitoare la veniturile, cheltuielile si rezultatele degajate de diferitele activitati - si care reprezinta puncte de reper, privind sursele si utilizarile lichiditatilor si echivalentelor de lichiditati - dar nici aceasta situatie financiara nu explica de ce elementele respective au crescut sau au scazut. Mai mult, nu de putine ori în spatele unor profituri semnificative reflectate de contul de profit si pierdere se pot ascunde grave probleme de trezorerie ale întreprinderii.

Iata de ce consider ca tabloul fluxurilor de trezorerie, prezinta astfel de fluxuri, cunoscute sub numele de încasari (cash receipts) si plati (cash payments), în cursul unei perioade. Altfel spus, tabloul fluxurilor de trezorerie, arata de unde au provenit lichiditatile si cum au fost ele utilizate, explicând în acest fel, cauzele variatiei numerarului si echivalentelor de numerar.

Fluxurile de numerar - obiectiv, aria de sfera de cuprindere, rol si importanta în mecanismul financiar al întreprinderii

Obiectivul principal al fluxurilor de numerar este de a evidentia istoricul miscarilor de numerar si a echivalentelor de numerar al unei firme prin intermediul cash-flow-ului.

Pe aceasta baza, se evalueaza capacitatea unei firme de a genera cash-flow, precum si momentul si certitudinea generarii acestor fluxuri de numerar.

Aria de aplicabilitate a standardu-lui 7(IAS-7) vizeaza atât firmele productive cât si institutiile financiare si în general, orice activitate producatoare de venituri si generatoare de obligatii.

În literatura economica americana , atunci când se abordeaza problematica tabloului fluxurilor de trezorerie, se porneste, îndeosebi de la importanta acestei raportari financiare, si anume:

a) aceasta raportare financiara, permite previziunea fluxurilor de trezorerie viitoare;

b) situatia fluxurilor de numerar permite evaluarea deciziilor conducerii;

c) fluxurile de numerar pun în evidenta capacitatea întreprinderii de a plati dividende actionarilor, de a rambursa împrumuturile contarctate si capacitatea de a plati dobânzile cuvenite bancilor si altor institutii de credit. Tabloul fluxurilor de trezorerie, ajuta investitorii si creditorii în previzionarea corecta a platilor pe care le are de efectuat întreprinderea, în viitorul apropiat.

d) În fine, în opinia mea, fluxurile de numerar pun în evidenta, legatura între rezultatul net si fluxurile de trezorerie ale întreprinderii, respectiv legatura între bilant si contul de profit si pierdere..

Profesorii universitari americani M.W.E. Glautier & B.Underdown, evidentiaza faptul ca în analiza "fluxurile de cash, de intrare si de iesire ale afacerilor unei firme sunt cele mai importante momente pe care se bazeaza evaluarile contabile. Managementul si investitorii în particular, sunt foarte interesati de fluxurile de cash generate de activele companiei. Aceste fluxuri de cash constituie nu numai problema centrala a supravietuirii unei companii, dar în acelasi timp fluxurile de cash sunt esentiale în realizarea obiectivelor unei companii...". Asa cum rezulta din aceasta abordare, importanta fluxurilor de trezorerie este cruciala pentru ca firma sa supravietuiasca si sa se dezvolte în conformitate cu strategia si politica sa generala.

Din multitudinea instrumentelor utilizate în procesul diagnosticarii starii financiare din perspectiva strategica, Eduard Dinu, opteaza, pentru articularea întregii problematici financiare - pentru tabloul fluxului de numerar. Argumentele decisive care au stat la baza fundamentarii acestei optiuni rezida în:

- gradul deosebit de ridicat de sintetizare a activitatii financiare, dar si economice desfasurate de catre o entitate microeconomica în cursul unui exercitiu financiar;

- ponderea indicatorilor de lichiditate în cadrul sistemului de indicatori în economiile cele mai dezvoltate în acest moment din lume (S.U.A., în special);

- posibilitatea utilizarii efective a acestui instrument atât în procesul de analiza post-factum, cât si în cel de analiza previzionala a activitatii unei firme;

- posibilitatea utilizarii fluxului de numerar ca pivot central în procesul de monitorizare a activitatii firmei, în asa fel încât se poate porni de la calcularea unui flux zilnic de numerar si, prin agregare si sintetizare, pot fi generate fluxuri de numerar (sau lichiditati) la nivelul unei perioade mai largi de timp;

- posibilitatea utilizarii efective ca instrument de realizare a comparatiilor inter-firme precum si în cadrul procesului de evaluare microeconomica;

- spectrul foarte larg de utilizatori ai informatiei furnizate de catre fluxul de numerar si anume: institutii finantatoare (banci, fonduri de investitii), investitori de pe pietele bursiere, managementul financiar al întreprinderii respective.

Dupa parerea mea, importanta fluxurilor de numerar rezulta cel putin din urmatoarele considerente:

cash-flow-ul permite utilizatorilor sa evalueze modificarea activului net al firmei;

cash-flow-ul permite utilizatorilor sa evalueze structura financiara, lichiditatea si solvabilitatea firmei;

cash-flow-ul permite evaluarea capacitatii unei firme de a influenta valoarea unei firme si a momentului de aparitie a acestuia în vederea adaptarii firmei la noile oportunitati;

cash-flow-ul permite firmei sa evidentieze capacitatea firmei de a genera numerar sau echivalent de numerar;

cash-flow-ul permite unei firme sa construiasca modele performante de analiza a valorii prezente pentru simularea cash-flow-ului viitor;

cash-flow-ul permite comparabilitatea între firme a rezultatelor din exploatare întrucât elimina efectele utilizarii unor tratamente contabile diferite pentru aceleasi tranzactii si evenimente;

cash-flow-ul este un indicator al valorii, momentului aparitiei si sigurantei viitoarelor cash-flow-uri;

cash-flow-ul este folositor în verificarea exactitatii evaluarilor trecute, în vederea evidentierii, cu ajutorul acelorasi modele, a cash-flow-ului viitor;

cash-flow-ul istoric este utilizat în analiza corelatiilor dintre profitabilitate, cash-flow-ul actual si variatia curenta a preturilor.

Structura fluxurilor de numerar ale întreprinderii

Asa dupa cum precizam anterior, în momentul actual se constata prevalenta fluxului de numerar sau, cu alte cuvinte, a capacitatii de a genera lichiditati a unei întreprinderi, în fata indicatorilor de rentabilitate în economiile dezvoltate.

Situatia cash-flow-ului trebuie sa puna în evidenta existenta, miscarea si transformarea numerarului pe trei tipuri de activitati si anume:

activitati de exploatare;

activitati de investitii;

activitati de finantare.

a) Cash-flow-ul din activitatile de exploatare are un rol determinant pentru evolutia viitoare a firmei, întrucât aceste activitati sunt componente principale ale veniturilor, iar acest flux este principala resursa de finantare a productiei, a investitiilor si de achitare a dividendelor catre actionari.

Fluxul de numerar din activitatea de exploatare se structureaza pe doua segmente, de încasari si plati si anume:

* încasari din vânzarea bunurilor si prestarea de servicii;

* încasari din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;

* plati catre furnizorii de bunuri si servicii;

* plati catre si în numele angajatilor;

* încasari si plati ale unei societati de asigurare pentru prime si despagubiri, anuitati si alte beneficii din polite de asigurare;

* plati sau restituiri de impozite pe profit care nu pot fi identificate pe activitatile de investitii si financiara;

* încasarile si platile provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau de tranzactionare.

b) Cash-flow-ul specific activitatilor de investitii pune în evidenta pe de-o parte masura în care aceste activitati s-au autofinantat, iar pe de alta parte sumele cheltuite pentru investitii pot genera fluxuri pozitive de numerar în viitor. Încasarile si platile specifice cash-flow-ului investitional pot fi:

* platile efectuate pentru achizitionarea de active corporale si necorporale pe termen lung, precum si cele executate în regie proprie;

* încasarile din vânzarea de terenuri, cladiri, instalatii, echipamente si active necorporale achizitionate anterior pe termen lung;

* platile pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor firme si interesele în asocierile în participatie (altele decât platile pentru aceste instrumente considerate a fi echivalente ale numerarului sau acelea pastrate cu scop de plasament si de tranzactionare);

* încasarile din vânzarea de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor întreprinderi si interesele în asocierile în participatie (altele decât încasarile pentru acele instrumente considerate a fi echivalente ale numerarului sau acelea pastrate în scopuri de plasament si de tranzactionare);

* avansurile în numerar si împrumuturile efectuate catre alte parti;

* încasarile din rambursarea avansurilor si împrumuturilor efectuate catre alte parti;

* platile în numerar pentru contractele futures, forward, contractele de optiuni si contractele swap, în afara de cazul în care contractele sunt detinute în scop de plasament sau de tranzactionare sau când platile sunt clasificate drept activitati de finantare;

* încasarile în numerar din contracte futures, contracte forward, contracte de optiuni sau de swap, în afara cazului în care contractele sunt detinute în scopuri de plasament sau de tranzactionare sau când încasarile sunt clasificate drept activitati de finantare.

c) Cash-flow-ul din activitatile de finantare pune în evidenta evolutia viitoare a numerarului provenit din partea finantatorilor externi. Componentele acestui flux se refera la:

* veniturile obtinute din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu;

* platile efectuate catre actionari pentru achizitia sau rascumpararea actiunilor firmei;

* veniturile monetare din emisiunea de bonuri de tezaur, obligatiuni, credite, ipoteci si alte împrumuturi pe termen scurt sau lung;

* rambursarile ale unor sume importante;

* platile în numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune de leasing financiar.

BIBLIOGRAFIE

1. A.Beattie, s.c - Standardele Internationale de Contabilitate 2000, Editura Economica, Bucuresti, 2000,

2. A.Giurgiu - Mecanismul financiar al întreprinzatorului, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995,

3. Al.Gheorghiu , G.Gheorghiu - Metoda cash-flow, prezentata în lucrarea Sisteme, metode si tehnici manageriale ale organizatiei, coordonata de O. Nicolaescu, Editura Economica, Bucuresti, 2000,

4. B.E. Neadles Jr. s.c. - Principles of Accounting, Houghton Miffin Company, Boston, U.S.A., 1991, anexa G3

5. C.Stanescu , A.Isfanescu , A.Baicusi - Analiza economico-financiara, Editura Economica, Bucuresti, 1996,

6. Ch. T. Horngren - Financial Accounting, Fourth Edition, Prentice-Hall, Inc. 2001,

7. E. Dinu - Strategia firmei, Editura Economica, Bucuresti, 2000,

8. I.Stancu - Finante, Editura Economica, Bucuresti, 2002,

9. J.Freear - Financing Decision in Business, Highmarket, Publishing Ltd., London, U.K., 1973,

10. M. Toma - Finante si gestiune financiara, Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1994,
I.Stancu - Gestiunea financiara a agentilor economici, Editura Economica, Bucuresti, 1994,

11. M.W.E.Glautier, R.Underdown - Accounting Theory and Practice, Pitman, U.K., 1991,

12. N.Antoniu s.c. - Finantele întreprinderilor, Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1993,

13. N.Feleaga, I. Malciu - Politici si optiuni contabile, Editura Economica, Bucuresti, 2002,

14. R.Higgins- Analysis for Financial Management, Irwin Homewood, Boston, M.A., U.S.A., 1992,

15. R.L.Weill s.c. - Accounting the Language of Business, Thomas Harton and Daughters, Arizona, U.S.A., 1990,

16. S.Popescu - Politica si strategia economico-financiara a firmelor, Editura Luminalex, Bucuresti, 1996,

Studia Universitatis Stiinte Economice