Functiile auditului financiar
Perceperea activitatii de audit financiar ca principal atribut al managementului unei entitati economice consta în conceptia conform careia acceptarea exercitarii acesteia repreyinta una dintre formele de manifestare a democratiei autentice în cadrul functiei economico-organizatorice a statului de drept.
Realizarea practia a activitatii de audit financiar în calitatea acesteia de pîrghie la dispozitia conducerii unei entitati economice pentrui realizarea obiectivelor acesteia este efectuata printr-o serie de functii generale si specifice dintre care mentionam:
1. Functia de cunoastere si evaluare se realizeaza prin determinarea rezultatelor economice proprii unei entit 22222c212w 59;ti patrimoniale si evaluarea acestora prin raportarea la un sistem de criterii prestabilit în vederea determinarii masurilor de intrare în legalitate si, deasemenea, de îmbunatatire a rezultatelor activitatii verificate.Functia are atât actiune preventiva, cât si post-operativa prin stabilirea tendintelor de abatere de la prevederile si normele legale de reglementare si dispunerea masurilor de desfasurare a activitatii în cadrul legal strict al acestora.
Prin aceasta functie auditul financiar se manifesta în primul rând ca factor de prevenire a elementelor perturbatoare ale unei activitati economice, situatie care daca nu ar fi fost astfel reglementata ar necesita decizii de corectie si ar implica costuri materiale, financiare si de timp.
Caracterul post-operativ al functiei de cunoastere-evaluare se manifesta prin ansamblul informatiilor referitoare la activitatile economice supuse analizei care, în acest context se constituie si în principalele surse de informatii pentru fundamentarea, dispunerea si aplicarea deciziilor necesare remedierii abaterilor constatate si intrarea într-un regim normal de legalitate.
Prin functia de cunoastere-evaluare se realizeaza o percepere exacta, reala si completa a starii fenomenelor, proceselor sau a activitatilor supuse auditului financiar, stare care se constituie în principala sursa de informatii necesara dispunerii si aplicarii deciziilor de conducere.
2. Functia de îndrumare se realizeaza prin efectul formativ-stimulativ si de generalizare a unor bune practici dibândite pe parcursul si ca urmare a desfasurarii activitatii de audit financiar atât de catre cei care executa auditul cât si de personalul unitatii auditate.
Caracterul formativ al actiunii de audit este pus în evidenta prin activitatea de îndrumare de catre auditorul financiar desfasurata concomitent cu activitatea supusa verificarii an legatura cu unele abateri constatate, ce pot fi remediate chiar în aceasta perioada ca si în legatura cu modul de rezolvare de catre alti operatori economici a cauzelor care au guvernat aceste abateri.
Caracterul formativ mai consta si în activitatea de prelucrare de catre auditorul financiar a unor reglementari legale nou aparute de care, din diverse motive,lucratorii unitatii auditate nu au luat cunostinta la data efectuarii verificarii.
Generalizarea experientei se manifesta în sugestiile si propunerile facute de auditorii financiari în legatura cu realizarea unora dintre obiectivele unitatii auditate având în vedere experienta dobândita din alte actiuni similare sau nu, efectuate la alte entitati economice.
Atât caracterul formativ cât si cel privind generalizarea experientei devin opertionale, cu conditia ca cei învestiti cu transmiterea acestora sa posede la rândul lor un anumit grad de pregatire si credibilitate în care sa-si desfasoare activitatea.
Caracterul operativ al functiei de îndrumare se manifesta în activitatea desfasurata de auditorii financiari în sensul însusirii teoretice si legislative a aspectelor care reglementeaza activitatile relizate de catre unitatea auditata si deasemenea, prin generalizarea unor experiente pozitive ale unor unitati în domenii precum: îmbunatatirea stilului de munca, stimularea initiativelor benefice, cultivarea spiritului de raspundere a lucratorilor fata de gama problematicii cu care se confrunta colectivul din care fac parte, instituirea unui regim de exigente fata de modul de realizare a activitatilor ce revin fiecarui membru al colectivului.
3. Functia de constrângere rezulta din prevederile legale care reglementeaza obiectivele si sfera de activitate ale auditului financiar si se realizeaza prin complexul da masuri administrative, civile sau penalece se propun sau se dispun în sarcina celor care se fac vinovati de nerespectarea acestor norme în raport cu gradul de implicare al fiecaruia.
În cadrul competentelor prevazute de lege, masurile de constrângere nu se stabilesc direct de catre structurile de audit financiar ci la propunerea acestora de catre structurile ierarhic superioaresau de catre structurile statului învestite cu aceasa putere.Desi la o prima analiza s-ar parea ca functiile de îndrumare si de constrângere se exclud, în realitate ambele actioneaza ca un tot unitar subordonat scopului general, acela al realizarii obiectivelor auditului, subordonate la rândul lor realizarii caracterului de pârghie la dispozitia conducerii în vederea realiyarii programelor unei entitati economice.
Realizarea eficitena a celor doua functii presupune însa respectarea unui anuit echilibru în efectuarea atât a activitatii de îndrumare, cât si a celei de constrângere, conditie care presupune evaluari si rationamente prin care sa fie dimensionate în mod concret, real si corect conditiile obiective si subiective de desfasurare a activitatii auditate.
În cadrul acestor limite auditul financiar realizeaya prin personalul desemnat sa îl exercite ambele functii prin activitatea de îndrumare si solutionare a unor probleme cu care se confruna fenomenele sau activitatile economice care, din diferite motive, exced posibilitatilor unitatilor controlate concomitent cu stabilirea si propunerea sanctiunilor pentru acte sau fapte efectuate în afara prevederilor legale. Rezulta din cele spuse ca manifestarea eficienta a celor doua functii aparent opuse este posibila numai în conditiile perceperii activitatii de audit ca o manifestare a unei democratii autentice, plasata în conceptul general a functiei economice organizata a statului de drept.
În afara acesto trei functii de baza auditului financiar îi mai sunt specifice si altele, dintre care mentionam:
4. Functia de reglare a activitatii economice desfasurate de catre o structura manifestata prin eliminarea factorilor perturbatorii în scopul mentinerii unui echilibru economic si social si al asigurarii functionarii acesteia la parametrii programati.
5. Functia de prevenire se manifesta prin efectul de preîntâmpinare a unor abateri ca urmare a exercitarii activitatii de audit .
Prevenirea abaterilor este mult mai benefica desfaturata în regim de eficienta a unei activitati economice decât, actiunea de corectie ulterioara care implica mult mai multe costuri, atît de munca cât si materiale si financiare.
Functia preventiva a auditului financiar rezulta în primul rând din faptul ca aceasta activitate are ca prim obiectiv dirijarea proceselor economice, a obiectivelor majore ale acestora într-o ordine de prioritate logice, rationale si privite numai din perspectiva realizarii în conditii care sa asigure eficienta programata.
Pentru realizarea obiectivelor generale a unei structuri economice, functiile auditului financiar, în special în calitate acestuia de pârghie a managementului general, trebuie sa se comleteze si interconditioneze în permanenta.
Alte functii : functii referitoare la masurarea abaterilor planificate, diagnosticarea abaterilor financiare etc.
|
