GESTIUNEA ACTIVELOR NEPERFORMANTE în ACTIVITATEA BANCARĂ
Introducere
Creditarea este cea mai însemnata operatiune de plasament (sau de activ) a unei institutii de credit.
Acordarea propriu-zisa a oricarui credit este precedata de etapa de analiza a documentatiei depuse
de client si de aprobarea acestuia, potrivit competentelor stabilite prin norme interne, de catre
fiecare banca. Procesul de creditare, chiar în conditiile realizarii echilibrului între o activitate prudenta
si eficienta, genereaza inerent si aparitia unor credite neperformante.
Pentru mentinerea în limite controlabile a nivelului creditelor neperformante bancile trebuie sa
depisteze din timp eventuala înrautatire a situatiei clientului si trecerea, dupa caz, la aplicarea
masurilor de recuperare pe cale amiabila, prin executarea garantiilor sau prin declansarea
procedurilor de faliment.
8.1. Definirea creditelor neperformante. Factori ce determina aparitia acestora
În baza reglementarilor BNR si a normelor proprii, bancile vor considera ca toate creditele detinute de
un client, persoana juridica, sunt considerate credite neperformante, daca este îndeplinita una din
urmatoarele conditii:
clientul înregistreaza datorii restante fata de banca de peste 90 zile;
împotriva clientului a fost declansata procedura executarii silite si/sau s-a primit notificarea
privind deschiderea procedurii prevazuta de legea insolventei; sunt, însa si cazuri de exceptie
în care bancile declara creditele neperformante si atunci când:
o clientul si-a restrâns activitatea, situatia financiara este în continua degradare,
garantiile sunt deteriorate sau au disparut, nu se mai justifica prelungirea perioadei de
creditare etc;
o un client face parte dintr-un grup de companii legate între ele si firma conducatoare a
grupului are credite neperformante.
În situatia declararii unor credite ca neperformante bancile sunt obligate sa constituie provizioane
integrale - de 100% - asupra expunerii totale - soldul la zi al creditelor si dobânzilor datorate - din
care se poate deduce pâna la 25% din valoarea garantiilor reale constituite în favoarea creditorului.
Ajungerea în aceasta situatie a creditelor acordate unui client poate avea loc datorita unor cauze
diverse, din care mentionam:
o Lipsa lichiditatilor pe o perioada mai lunga, chiar pe fondul unei situatii economice
bune, datorita unor necorelari între încasari si plati;
o Schimbari nefavorabile ale mediului economico-financiar dupa acordarea efectiva a
creditelor, care conduc la nerealizarea obiectivelor propuse de catre împrumutat (criza
economica generala sau sectoriala; disparitia unor piete de desfacere interne sau
externe; deprecierea accelerata a monedei nationale; cresterea exploziva a dobânzilor
bancare etc);
o Necunoasterea suficienta a clientilor si urmarirea defectuoasa a modului de utilizare a
creditelor, potrivit destinatiei aprobate;
o Management-ul necorespunzator al firmei creditate, schimbari inadecvate ale
management-ului , ale structurii organizatorice sau formei de organizare;
o Efectuarea unei analize superficiale, bazata pe o documentatie necorespunzatoare sau
incompleta, o interpretare eronata a rezultatelor financiare si a bonitatii clientului,
utilizarea unor proceduri de analiza incompleta sau neluarea în considerare a unor
factori de risc.
Privitor la clientii persoane fizice, cu credite bancare se considera credite neperformante, daca:
cel putin unul dintre credite se încadreaza în urmatoarele categorii:
o credite fara garantii reale imobiliare, cu restante de peste 120 zile;
o credite cu garantii reale imobiliare, cu restante de peste 90 zile.
împotriva debitorului sau a unui bun adus în garantie, a fost declansata procedura de
executare silita a garantiilor sau procedura insolventei.
În anumite cazuri bancile pot declara ca neperformante si creditele acordate persoanelor fizice,
reesalonate pentru întârzieri la plata ce depasesc 45 de zile. În conditiile actualei crize este de
mentionat ca numarul clientilor bancari din rândul persoanelor fizice ce ajung cu credite
neperformante, este în continua crestere.
Potrivit datelor Biroului de Credite, la finele lunii octombrie 2009, numarul persoanelor fizice cu
restante la banci si alte institutii financiare nebancare era de peste 600.000. Nu toti acesti restantieri
pot fi clasificati în categoria persoanelor cu credite neperformante, însa tendinta actuala este de
crestere. Pentru a evoca dinamica înregistrata de evolutia creditelor cu probleme, vom mentiona
câteva cifre furnizate de BNR:
Dec.
Dec.
Sept.
Dec.
Mart.
Sept.
Ponderea creantelor restante si
îndoielnice în capitaluri proprii - %
Ponderea creantelor restante si
îndoielnice în total activ - %
Remarcam cresterea exploziva a acestor ponderi, mai ales în cursul anului 2009, de peste 3 ori, în
timp ce în perioada anilor 2006-2008 ritmul a fost mai scazut.
Acest fenomen este evocat si daca privim evolutia întregii game a creditelor acordate clientelei
bancare si nebancare, precum si a plasamentelor interbancare si a dobânzilor aferente, inclusiv
elemente în afara bilantului, ca expunere bruta (nediminuata cu valoarea garantiilor reale):
Categorii de credite Sept.2008
% din total
Sept.2009
% din total
Standard 66,4 60,6
În observatie 23,5 20,7
Substandard 5,3 7,4
Îndoielnic 1,2 2,8
Pierdere 3,6 8,5
Total 100,0 100,0
65
Remarcam, astfel, scaderea sensibila a calitatii expunerilor sanatoase: primele 2 categorii însemnate
scad de la 89,9% în sept. 2008, la 81,3% , concomitent cu cresterea ponderii creditelor sensibileultimele
doua categorii - de la 4,8% la 11,3%! În mod corespunzator au crescut provizioanele ce au
redus sensibil profitabilitatea institutiilor mentionate mai sus. În sistemul bancar, de pilda, profitul net
a scazut de la 3,6 miliarde lei (la 30 sept.2008), la numai 680 milioane lei (la 30 sept.2009), cu alte
cuvinte o scadere de peste 5 ori.
8.2. Administrarea creditelor neperformante
. Institutiile de credit se organizeaza în vederea bunei gestionari a creditelor ajunse în aceasta
situatie, deoarece, potrivit normelor de recuperare, exista obligativitatea valorificarii garantiilor
existente sau aplicarii altor masuri pentru limitarea pierderilor suferite.
Pentru început în urma efectuarii clasificarii portofoliului de credite se calculeaza si se înregistreaza
nivelul provizioanelor de constituit, ce se suporta pe seama rezultatelor financiare ale bancilor. Apoi,
în functie de criteriile evocate anterior se determina creditele ce se declara neperformente si clientii
respectivi împreuna cu întreaga documentatie se predau unor compartimente specializate în
gestionarea lor. Cu acest prilej, se procedeaza la reevaluarea garantiilor existente si se verifica gradul
lor de conservare sau modul cum sunt folosite. Dosarul fiecarui client se instrumenteaza de catre
analistul de credite urmarindu-se în principal:
v Performantele istorice, actuale si de perspectiva;
v Fluxurile financiare în cadrul grupului de firme, caz în care se examineaza si posibila
contaminare a clientului în cauza, cu situatia dificila a unei alte companii din grup;
v Evolutia creantelor si a obligatiilor, sub aspectul vechimii si volumului, precum si perspectiva
de încasare a acestora;
v Perspectiva îmbunatatirii capacitatii de plata a clientului;
v Identificarea activelor detinute de client, altele decât cele aduse în garantie si care pot fi
valorificate pentru recuperarea creditelor.
În baza acestei etape de analiza, structurile specializate în recuperare, procedeaza si la o examinare
din punct de vedere juridic al documentatiei iar, în final, se propun pasii de urmat în relatia cu clientul.
66
În cele mai multe cazuri clientii sunt vizitati la sediul lor de personalul bancii implicat si se analizeaza
gradul de cooperare al acestora în gasirea unor solutii practice pentru stingerea datoriilor restante. În
practica bancara se cunosc mai multe solutii de recuperare. Alegerea modalitatii de recuperare
adecvata în functie de particularitatile fiecarui caz în parte, de natura creditelor neperformante, de
valoarea creantei, de identificarea si cuantificarea tuturor elementelor de risc, de natura si valoarea
garantiilor constituite.
8.2.2. Recuperarea amiabila
Aceasta modaliatate de recuperare se adopta în conditiile în care se constata ca exista capacitate de
onorare a angajamentelor precum si disponibilitatea clientului de a colabora cu banca. În cadrul
acestei etape cunoastem mai multe modalitati de recuperare amiabila.
8.2.2.1. Restructurare financiara
Prin restructurare financiara se realizeaza o întelegere între împrumutat si banca, concretizata prin
încheierea unui act bilateral, contract de credit sau act aditional la contractul de credit si care are ca
scop recuperarea datoriei. Poate fi adoptata prin utilizarea separata sau cumulativa a urmatoarelor
modalitati de recuperare:
Reesalonarea creditelor si a dobânzilor neplatite existente în sold
o în cadrul perioadei initiale de rambursare, prin redimensionarea ratelor de rambursat,
de cele mai multe ori, într-un volum mai redus la început si - progresiv - mai ridicat
catre partea finala, când se considera ca redresarea financiara a clientului este mai
consistenta;
o prin prelungirea duratei initiale de rambursare, situatie în care datoriile lunare de platit
se reduc simtitor, iar clientul are posibilitatea reala de redresare, concomitent cu
adoptarea unor masuri interne, de catre clientul în cauza;
Diminuarea procentului de dobânda si reducerea nivelului comisioanelor
67
Se poate apela la aceasta solutie numai în situatiile bine fundamentate, când prin diminuarea
procentului de dobânda si/sau al comisioanelor percepute se pot crea conditii de rambursare a
datoriilor clientului catre banca.
Suplimentarea creditelor initiale prin acordarea unor noi credite ori eliberarea de scrisori de
garantie bancara, acoperite integral cu garantii solide.
Aceasta solutie se adopta numai în cazuri bine justificate si când banca apreciaza, în mod real, ca
sunt conditii concrete, solide pentru redresarea clientului (ex.: finalizarea unor investitii în curs,
cresterea capitalului circulant strict necesar continuarii activitatii etc.) în cadrul unui termen
stabilit de comun acord.
Valorificarea pe cale amiabila a unor garantii, prin vânzarea activelor afectate garantiei, de
catre proprietarul garant, cu acordul prealabil al bancii si sub conditia ca sumele obtinute în
cadrul vânzarii sa fie destinate recuperarii datoriilor.
Rambursarea creditelor si a dobânzilor prin intrarea în proprietatea banciii, prin darea în
plata sau prin adjudecare în contul creantei, a unor active atractive de natura bunurilor
mobile si imobile.
La o asemenea solutie se poate apela în cazurile în care banca apreciaza ca poate folosi bunurile
pentru propria sa activitate, sau ca le poate vinde într-o perioada scurta. Precizam ca aceasta
modalitate de recuperare nu poate fi utilizata atunci când împotriva clientului s-a decalnsat
procedura insolventei.
8.2.2.2. Angajamentul de plata
Este un act unilateral al debitorului prin care acesta îsi asuma fata de banca obligatia de a plati
datoriile exigibile, la anumite termene si cu indicarea cuantumului fiecarei plati. De regula, aceasta
metoda se accepta în perioada prealabila începerii executarii silite, în situatia în care nu sunt
îndeplinite conditiile pentru restructurare financiara.
68
8.2.2.3. Alte masuri
Codul civil românesc prevede si defineste unele masuri de recuperare ca: Novatia Delegatia
Cesiunea de creanta, Subrogatia etc.
În rezumat, aceste cai, constau în preluarea de catre o alta persoana decât clientul debitor, a
obligatiilor de restituire a datoriilor catre banca. În unele cazuri chiar banca poate prelua unele
drepturi de creanta ale clientului asupra altor persoane juridice sau fizice, în vederea recuperarii lor
ulterioare.
8.2.3. Recuperarea în contencios
Bancile recurg la aceasta modalitate de recuperare a creantelor atunci când din analiza rezulta ca nu
exista o alta cale de recuperare sau când alte masuri ar fi mai putin eficiente precum si atunci când
recuperarea amiabila nu a dat rezultate. Se urmareste ca procedura recuperarii în contencios sa
decurga cât mai rapid pentru evitarea riscului prescriptiei dreptului la actiune sau a dreptului de a
cere executarea silita precum si evitarea perimarii sau disparitiei garantiilor reale.
În practica bancara se cunosc mai multe modalitati de recuperare în contencios, astfel:
8.2.3.1. Executarea silita a bunurilor clientului debitor sau al garantiilor
În cadrul structurilor specializate de gestionare a creditelor neperformante, bancile pot încadra
specialisti din diferite domenii de activitate, analisti de credit, evaluatori, juristi si executori bancari.
Aceasta structura mixta ofera posibilitatea bancii de a urgenta gasirea celor mai potrivite cai de
recuperare si de a actiona rapid atunci când se decide executarea silita a garantiilor reale. În aceasta
etapa, un rol determinant îl au juristii si executorii bancari, care sustin toate demersurile bancii în
justitie pentru obtinerea încuviintarilor legale de executare silita, dar si realizarea propriu-zisa a
valorificarii acestor garantii reale. Mentionam ca datorita lipsei unei piete mature de tranzactionare a
bunurilor imobiliare si - uneori - chiar a celor mobiliare procesul de vânzare a bunurilor aduse în
garantie de clienti se dovedeste anevoios si în multe cazuri pretul obtinut poate fi redus fata de
valoarea bunurilor evidentiata în contabilitate sau stabilita de evaluatori.
69
8.2.3.2. Procedura insolventei pentru debitori si garanti
La aceasta procedura se recurge, în general, atunci când:
se considera ca fiind oportuna declansarea acestei proceduri de catre banca
procedura a fost deja declansata din initiativa debitorului sau a unui tert debitor.
Principalele obiective ce se urmaresc pe perioada de derulare a procedurii:
o înregistrarea corecta a creantelor bancii;
o alegerea bancii în Comitetul Creditorilor;
o sustinerea celei mai adecvate modalitati de derulare a procedurii (procedura
simplificata, reorganizare judiciara, faliment);
o analiza planului de reorganizare;
o justa evaluare a bunurilor debitorului;
o aprobarea modalitatilor oportune de valorificare a bunurilor debitorului;
o închiderea cât mai rapida a procedurii, atunci când este posibil.
8.2.3.3. Înscrierea creantei în alte proceduri speciale (ex.: înscrierea creantei bancii în procedura
lichidarii reglementata de Legea nr.137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea
privatizarii)
În concluzie, recuperarea în contencios poate fi adoptata ca masura de recuperare ca urmare a esuarii
recuperarii amiabile.
70
8.2.4. Recuperarea creantelor pe calea vânzarii acestora unor societati specializate
O asemenea modalitate a fost abordata pentru prima oara de catre bancile românesti cu numai 2-3
ani în urma, pe masura ce numarul creantelor de recuperat a crescut vertiginos, în special în sectorul
creditelor pentru persoanele fizice. Se tine cont si de faptul ca asemenea creante:
sunt omogene, respectiv reprezinta credite acordate pentru nevoi personale, achizitia de
bunuri de folosinta îndelungata etc.;
sunt de valori relativ reduse;
sunt în numar mare si posibilitatile de recuperare ale unor banci sunt limitate.
În aceste cazuri, bancile negociaza cu societatile specializate, structura creantelor, valoarea acestora,
pretul rezidual pe care bancile îl vor încasa (ca procent din valoarea totala a pachetelor externalizate),
termenele de plata etc.
Pentru institutiile de credit aceasta modalitate de recuperare poate fi o solutie rapida pentru
eliminarea din bilant a unor creante neperformante si reluarea, pe o baza mai sanatoasa, a creditarii.
Gestionarea cu raspundere a creditelor neperformante reprezinta o activitate importanta a bancilor si
constituie o cale de gestionare a riscurilor de credit si de reîntregire a fondurilor necesare creditarii.
În plus pot fi reîntregite provizioanele constituite pentru acoperirea creditelor neperformante, cu
influente directe în mentinerea profitabilitatii în sectorul bancar.
|
