GESTIUNEA CALITATII CREDITELOR SI PLASAMENTELOR

GESTIUNEA CALITATII CREDITELOR SI PLASAMENTELOR

1. Tipologia calitatii creditelor si plasamentelor

Clasificarea portofoliului de credite se va face tinand cont de evaluarea performantelor financiare ale imprumutatilor si de serviciul datoriei acestora, care reprezinta capacitatea de a-si onora datoriile la scadentǎ.

Analiza, clasificarea creditelor si plasamentelor, constituirea provizioanelor specifice de risc de credit se vor realiza in conformitate cu prevederile Regulamentului Bancii Nationale nr.2/2000 si normele metodologice de aplicare a acestuia, lunar prin includerea pe cheltuieli si/sau prin rularea pe veniturile lunii pentru care se face raportarea, indiferent de rezultatul financiar al bancii in luna analizatǎ.

Regulamentul Bancii Nationale a Romaniei nr.2/2000 se aplicǎ bancilor, persoane juridice romane si reglementeaza:

• clasificarea creditelor acordate clientelei din sectorul nebancar;
• clasificarea creditelor acordate altor banci si a plasamentelor constituite la acestea;
• constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de credit.

Constituirea si/sau regularizarea lunarǎ, precum si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit se va face utilizand moneda de exprimare a creditelor si/sau plasamentelor pe care le corecteaza.

Clasificarea creditelor si plasamentelor se face prin aplicarea simultanǎ urmatoarelor criterii:

• serviciul datoriei;
• initierea de proceduri judiciare.

Criteriul suveran in functie de care se clasificǎ creditele si plasamentele pentru care nu s-au declansat proceduri judiciare este serviciul datoriei.

Serviciul datoriei reprezinta capacitatea debitorului de a-si onora datoriile (rate de credit si/sau dobanzi) la scadentǎ, exprimatǎ ca numar de zile de intarziere la platǎ de la data scadentei.

Termenele de platǎ a ratelor de imprumut si dobanzilor se stabilesc prin documente contractuale incheiate de bancǎ cu imprumutatii.

Serviciul datoriei se stabileste numai in functie de obligatiile bilantiere ale imprumutatului, eventualele credite si/sau dobanzi in afara bilantului contabil avand un regim juridic care nu influenteaza serviciul datoriei.

Corespondenta intre categori 535b15f ile si criteriile de clasificare se stabileste astfel:

a)      Criterii de incadrare pe categorii de clasificare a creditelor pentru sectorul nebancar:

b)      Criterii de incadrare pe categorii de clasificare a creditelor si plasamentelor, pentru sectorul bancar:

Creditele acordate unui debitor si/sau plasamentelor constituite la acesta, se incadreaza intr-o singurǎ categorie de clasificare pe baza principiului declansarii prin contaminare, respective prin luarea In considerare a celei mai slabe dintre categoriile individuale de clasificare.

De exemplu, un imprumut beneficiaza de un credit in lei care indeplineste conditiile pentru a fi clasificat in categoria “standard”, respective serviciul datoriei este bun, cu datoriile achitate la zi si impotriva sa nu au fost declansate proceduri judiciare.

In acelasi timp, clientul beneficiaza si de un credit in valutǎ, la care inregistreaza credite si/sau dobanzi neachitate, care se incadreaza in intervalul de 16 – 30 zile, fara a se initia proceduri judiciare.

La momentul analizei in vederea clasificarii, banca va aplica principiul declansarii prin contaminare, incadrand in aceeasi categorie de clasificare toate creditele debitorului si anume in categoria cu riscul cel mai mare, in exemplul de fatǎ in categoria “in observatie”.

Principiul declansarii prin contaminare se aplicǎ pentru creditele si/sau plasamentelor care au aceeasi entitate de risc si nu pentru cele ale caror entitati de risc reprezinta ”un singur debitor”.

Fac obiectul clasificarii portofoliului pe calitati atat creditele si plasamentele, cat si dobanzile neincasate aferente acestora, evidentiate in bilantul contabil, precum si angajamentele extrabilantiere de tipul scrisorilor de garantie, acreditivelor, avalurilor etc.

2. Analiza bonitatii clientilor

Intr-o economie de piatǎ, clientii reprezinta o conditie necesarǎ a existentei si dezvoltarii bancilor ca afaceri viabile. In acest sens, un obiectiv important urmarit de Banca Comercialǎ Romanǎ in activitatea sa este mentinerea si atragerea de clienti care promoveaza afaceri profitabile, au o situatie bunǎ si au asiguratǎ piata de capital bunǎ.

Banca Comercialǎ Romanǎ acordǎ o atentie deosebitǎ metodelor si tehnicilor de lucru care pot contribui la optimizarea relatiei sale cu clientii si la instaurarea unui climat de colaborare admis de proprii clienti.

Banca Comercialǎ Romanǎ isi extinde baza de clienti in toate sectoarele de activitate, cu accent pe clientii din sectorul privat, intreprinderi mici si mijlocii, prin aceastǎ diversificare diminuandu-se riscul ce derivǎ din concentrarea doar pe cateva segmente de clienti.

Segmentarea clientelei este o tehnicǎ ce permite regruparea elementelor caracteristice unei populatii in categorii omogene fatǎ de un criteriu dat.

Criterii utilizate in cazul persoanelor fizice pot fi:

• socio-economice: varstǎ, venit, categorie socio-profesionalǎ, avere etc.
• socio-geografice privind domicilierea si provenienta clientului respectiv: rezident, nerezident.
• criterii privind personalitatea clientului: hotarare, labilitate etc.
• criterii tinand de comportamentul in utilizarea produselor bancare: rata sau gradul de utilizare (de exemplu, pentru un card operatiunile se realizeaza, de catre o persoanǎ, o datǎ la 3 luni, sau de o alta, de 20 de ori pe zi), soldul mediu al contului.

Criteriile utilizate pentru persoanele juridice pot fi reprezentate de:

talie, pentru care se au in vedere: cifra de afaceri, profitul pe ultima perioadǎ etc.

rezidenta: nationalǎ, multinationalǎ, regionalǎ, localǎ.

Soldul mediu al contului etc.

Alte puncte de vedere evidentiaza drept criterii si stilul de viatǎ al clientului (se agreeaza, de regulǎ, clientii cu inclinatii spre economisire) si in ce categorie de referintǎ se incadreaza clientul, expresie concretǎ a stilului de viatǎ.

2.1 Tipologia clientilor

Clientii pot fi impartiti, din punct de vedere juridic, in douǎ categorii: persoane juridice si

persoane fizice. Persoanele juridice pot fi, la randul lor, grupate in functie de forma de proprietate, forma juridicǎ de organizare si tipul de activitate economicǎ.

Majoritatea conturilor deschise in Romania sunt detinute de catre persoane juridice.

Modul de constituire a societatilor comerciale este reglementat de legislatie. In ceea ce priveste conturile bancare ale persoanelor juridice, trebuie precizat cǎ fiecare bancǎ pe baza prevederilor legii privind activitatea bancarǎ, si-a elaborate reglementǎri proprii privind deschiderea si operarea in aceste conturi. Aceste reglementǎri sunt intr-o continuǎ imbunatatire, pentru a veni in intampinarea cererilor unei economii de piatǎ in dezvoltare. Legile si actele normative se publicǎ, in tara noastra in Monitorul Oficial.

Este important pentru banci sǎ stie dacǎ un client – persoanǎ juridicǎ reprezinta o societate corect constituitǎ din punct de vedere legal, inainte de a face afaceri cu el; fiecare tip de societate comercialǎ este supusǎ unor anumite reglementǎri. Existǎ mai multe forme de organizare a societatilor comerciale in Romania, definite de Legea nr.31/1990.

Trǎsǎturi ale societatilor comerciale in calitate de clienti ai bancilor:

• sunt infiintate in anumite forme specifice care determinǎ atat modul de organizare cat si desfasurarea activitatii acestora;
• obtinerea, prin lege, a calitatii de personalitate juridicǎ;
• in cazul de incetare a plǎtilor, sunt supuse falimentului.

In calitatea lor de clienti ai bancii, societatile comerciale trebuie sǎ respecte cerintele

stabilite de bancǎ, cu privire la deschiderea si functionarea conturilor bancare ale acestora.

Astfel, societatile comerciale ce deschid conturi bancare li se solicitǎ o serie de documente din care sǎ reiasa forma lor de organizare juridicǎ, denumirea societatii, tipul activitatii desfasurate, valoarea capitalului societatii, specimenele de semnǎturi pentru persoanele indreptatite sǎ efectueze operatiuni in cont si altele.

Cu toate cǎ rolul dominant il au societatile comerciale, in cadrul economiei de piatǎ comerciantii persoane fizice continuǎ sǎ-si manifeste prezenta si sǎ faca parte din clientele bancilor.

Categoriile de clienti ai bancilor care pot beneficia de credite sunt:

regii autonome (industrie, agriculturǎ, silviculturǎ, gospodarirea apelor sau alte ramuri ale economiei), companii si societati nationale constituite potrivit Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale si Ordonanta de Urgentǎ nr.30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome si actelor normative privind infiintarea companiilor nationale;

societati comerciale cu capital de stat sau privat din domeniul industriei, agriculturii, comertului, transporturi, telecomunicatii, turism, cercetare-proiectare, prestarilor de servicii si alte unitati care isi desfasoara activitatea in cadrul economiei nationale, constituite potrivit Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale si Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, modificatǎ si completatǎ;

societati comerciale cu capital integral strain sau in asociere cu persoane fizice sau juridice romane constituie potrivit Legii nr.35/1991 privind regimul investitiilor straine, republicatǎ si Ordonanta de Urgentǎ nr.31/1997 privind regimul investitiilor straine in Romania;

societati agricole cu personalitate juridicǎ constituite potrivit Legii nr.36/1991 privind societatile agricole;

unitati administrative teritoriale organizate potrivit legii;

fundatii si alte organizatii non-profit constituite conform legii;

asociatii de proprietari si alte forme de asociere prevazute de lege;

alte persoane juridice organizate in conformitate cu legea si care desfasoara activitati legale.

2.2. Surse de informare cu privire la clientii bancii

Pentru cunoasterea si evaluarea situatiei economico-financiare prezentǎ si de perspectivǎ a clientilor, precum si pentru aprecierea riscului bancar in activitatea de creditare, banca va trebui sǎ-si asigure o bazǎ de informatii asupra fiecarui client pe care trebuie sǎ o actualizeze periodic. Principalele surse de informatii sunt:

1. informatii obtinute de la clienti:
• din cererea de deschidere a contului, cererea de credite;
• din contractul de societate si statutul societatii;
• din bilanturile contabile, contul de profit si pierdere, raporturile contabile periodice, balantele de verificare si din alte situatii financiare.
2. informatii din evidentele bancii privind:

volumul total de credite aprobat si acordat, pe categorii de credite si durata de rambursare;

volumul de incasari si plati lunare;

incidente aparute in derularea operatiunilor de plǎti fara numerar, a operatiunilor de creditare, precum si volumul si frecventa acestuia;

serviciul datoriei.

c)      informatii din surse exterioare, care pot fi obtinute de la:

Banca Nationalǎ a Romaniei;

Centrala Incidentelor de Plǎti;

Centrala Riscurilor Bancare;

Registrul Comertului;

Organisme specializate;

Alte banci si organisme care au relatii cu clientii;

Institutul National de Statisticǎ si Studii Economice si directiile judetene de statisticǎ;

Agentii economici care au relatii contractuale cu clientul;

Camerele de comert, judecatoriile, birourile notarilor publici si primariile locale;

Mijloacelor mass-media etc.

Provizionarea

O formǎ de asigurare impotriva riscului este provizionare. Sistemul de provizionare in cadrul Bancii Comerciale Romane, reglementat de normele in vigoare, este destinat protejarii capitalului bancii, protejarii depozitelor persoanelor fizice si juridice, acoperirii eventualelor credite cu incertitudini in nerecuperare.

Provizioanele specifice de risc sunt aferente fiecarui credit aprobat, in curs de derulare la unitatile bancii si sunt destinate acoperirii eventualelor credite care, in urma analizei performantelor financiare ale imprumutatilor si a serviciului datoriei, prezinta incertitudine in recuperarea lor.

Determinarea necesarului de provizioane specifice de risc de credit aferent unui credit sau plasament se face parcurgand urmatoarele etape:

a. Incadrarea creditului sau plasamentului in categoriile de risc de credit corespunzatoare prin aplicarea prevederilor art.3 din Normele Bancii Nationale a Romaniei nr.8/1999 privind limitarea riscului de credit referitoare la incadrarea in categorii de risc de credit a elementelor de active din bilant, precum si a celor asimilate acestora.

La evidentierea elementelor din activul bilantului si a celor din afara bilantului (transformate in functie de gradul de risc de credit) in cele patru categorii de risc de credit (0%, 20%, 50%, 100%), se vor avea in vedere garantiile aferente, clasificate la randul lor pe categorii de risc de credit.

b.      Determinarea bazei de calcul pentru provizioanele specifice de risc de credit prin

totalizarea sumelor evidentiate in rubricile corespunzatoare gradelor de risc de credit, astfel:

• neponderate in functie de gradul de risc de credit in cazul unui credit sau plasament clasificat in categoria “pierdere”;
• ponderea in functie de gradul de risc de credit in cazul unui credit sau plasament clasificat in una din celelalte categorii de clasificare prevazute.

c.       Aplicarea coeficientului de provizionare asupra bazei de calcul obtinute;

Constituirea de provizioane specifice de risc de credit se referǎ la crearea acestora si se realizeaza lunar prin includerea pe cheltuielile lunii pentru care se face provizionarea a sumei reprezentand nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit.

Categoriile de credit si plasamente ce se clasificǎ in functie de serviciul datoriei si initierea de proceduri judiciare vor fi sistematizate din punct de vedere al cerintei privind constituirea de provizioane specifice de risc de credit, al apartenentei entitatii de risc la sectorul bancar, precum si al structurii in principal si dobanzii.

Categoriile de garantii care pot diminua expunerea brutǎ sunt:

• garantii personale – se referǎ la garantiile furnizate de terti (cautiunea, avalul);
• garantii reale – se referǎ la bunuri corporale sau necorporale primate in garantie pentru

operatiunile realizate cu clientele din sectorul nebancar (ipoteca, garantii reale mobiliare cu deposedare inclusiv, depozitul colateral, garantii reale mobiliare fara deposedare);

• garantii intrinseci – se referǎ la garantii incluse in caracteristicile operatiunii insasi, care nu fac obiectul inregistrarii in posturile din afara bilantului; garantii intrinseci se vor inregistra in contul de evidentǎ tehnico-operativǎ 9981 “Alte valori primate”;
• calitatea entitatii de risc – se referǎ la drepturile pe care banca le are asupra patrimoniului

entitatii de risc, fiind consideratǎ ca garantie implicitǎ pentru orice operatiune.

Garantiile primate, de tipul garantiilor reale, personale si intrinseci vor fi sistematizate din punct de vedere al tipurilor de garantii, precum si al modului de evidentiere a acestora. Operatiunile in urma carora rezultǎ aceste garantii sunt denumite operatiuni de acceptare de garantii.

Pentru sistematizarea provizioanelor specifice de risc de credit ce vor fi constituite de bancǎ (in scopul acoperirii unor pierderi potentiale din credite si plasamente), din punct de vedere al categoriilor de active rectificate, la constituirea si/sau regularizarea provizioanelor specifice de risc de credit.

Obiectivul constituirii de provizioane specifice de risc de credit il fac creditele si plasamentele, precum si dobanzile neincasate aferente, evidentiate in bilantul contabil. Pentru angajamentele extrabilantiere de natura scrisorilor de garantie, acreditive, avaluri etc. nu se constituie provizioane specifice de risc.

In vederea clasificarii creditelor si plasamentelor, a determinarii, constituirii si/sau a regularizarii provizioanelor specifice de risc de credit, in conformitate cu prevederile Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.2/2000 si ale Normelor metodologice nr.2/2000 de aplicare a acestuia, se vor utiliza programele informatice realizate in acest scop.

Conducerile unitatilor bancare teritoriale si ale directiilor de specialitate din Centrala bancii vor asigura verificarea lunarǎ (pentru fiecare inchidere contabilǎ) a datelor primare care au stat la baza clasificarii creditelor si plasamentelor, a constituirii si/sau regularizarii pro-vizioanelor specifice de risc de credit precum si a modului de prelucrare a acestor date.

In ceea ce priveste regularizarea provizioanelor specifice de risc de credit, aceasta se referǎ modificarea nivelului acestora, in vederea restabilirii egalitatii intre nivelul existent si cel al necesarului si se va realiza lunar prin includerea pe cheltuieli sau prin reluarea pe venituri a sumei reprezentand diferenta dintre nivelul existent in sold al provizioanelor specifice de risc de credit si nivelul necesarului.

Potrivit reglementǎrilor Legii bancare nr.58/1998 si a normelor de prudentialitate ale Bancii Nationale a Romaniei, in vederea administrarii riscului general de credit, banca are obligatia sǎ constituie rezerva generalǎ pentru riscul de credit, in limita a 2% din soldul creditelor acordate.

In scopul limitarii riscurilor in activitatea de creditare si mentinerii in permanentǎ a nivelului minim de solvabilitate, banca are obligatia sǎ constituie integral, prin includere pe cheltuieli, provizioanele specifice de risc rezultate in cadrul operatiunilor de clasificare a creditelor in conformitate cu art.2 din Hotararea Guvernului Romaniei nr.335/1995, privind regimul constituirii, utilizarii si deductibilitatii fiscale a provizioanelor agentilor economici si societatilor bancare, modificatǎ prin Hotararea Guvernului Romaniei nr.662/2000, indiferent de rezultatul financiar inregistrat ca urmare a acestor operatiuni.

Potrivit Hotararii Guvernului nr.662/2000, provizioanele specifice de risc de credit aferente categoriilor de credite si plasamente constituie in conformitate cu prevederile Regulamentului Bancii Nationale a Romaniei nr.2/2000 si a Normelor metodologice nr.2 de aplicare a acestuia, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

In conformitate cu prevederile art.6, alin(2) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr.70/1994 privind impozitul pe profit, sumele utilizate de bancǎ pentru constituirea sau majorarea rezervei generale pentru riscul de credit in limita a 2% din soldul creditelor acordate sunt deductibile din punct de vedere fiscal la determinarea profitului impozabil.

Rezerva generalǎ pentru riscul de credit se utilizeaza exclusiv pentru acoperirea de pierderi de credite si numai in situatia in care au fost folosite integral provizioanele specifice de risc de credit constituite si au fost epuizate toate celelalte mǎsuri legale de recuperare a creditelor si de acoperire a eventualelor pierderi aferente acestora, cu aprobarea Consiliului de Administratie al bancii.

In ceea ce priveste analiza procesului de provizionare, activitatea de provizionare, respective de constituire a fondurilor destinate acoperirii pierderilor efective si concomitent a inregistrarii drept cheltuieli, trebuie sǎ se desfasoare cu oportunitate in momentele in care se constatǎ existenta fenomenelor ce indreptatesc si obligǎ aplicarea acestei proceduri.

Mai putin frecvente, dar tot atat de importante, sunt si operatiunile de desfiintare a provizioanelor si transformare in venituri a resurselor respective, ca urmare a modificarilor calitative ale creantelor, situatie in care trebuie sǎ se manifeste, de asemenea, operativitate.