GESTIUNEA PLASAMENTELOR INSTITUŢIILOR DE CREDIT
Introducere
Am examinat, într-un capitol precedent, cotinutul si structura resurselor existente în bilantul
institutiilor de credit, modul cum se realizeaza o functie importanta în activitatea bancara si anume:
atragerea resurselor banesti temporar disponibile în economie si la populatie.
În acelasi timp, bancile sunt preocupate de modul cum utilizeaza atât resursele proprii (capitalurile)
cât si pe cele atrase de la clienti.
Principalele operatiuni de plasament ale bancilor comerciale sunt urmatoarele:
o Creditarea agentilor economici si a persoanelor fizice
o Titlurile de stat: certificatele de trezorerie si bonurile de tezaur
o Împrumuturile interbancare
o Sumele detinute în conturile curente deschise la Banca Nationala a României
o Depozitele constituite la BNR
o Plasamente efectuate în valori mobiliare:actiuni si obligatiuni emise de entitati juridice cu
capital privat sau de stat.
o Sume existente în casieriile bancilor, necesare efectuarii operatiunilor cu numerar în favoarea
clientului sau în n 636h79g ume propriu
o Active imobilizate, respectiv contravaloarea fondurilor proprii utilizate de banci pentru
cumpararea logisticii necesare activitatii bancare: sedii, mobilier, tehnica IT si de casierie,
masini de transportat valori, autoturisme etc.
o Participatii la capitalul unor societati comerciale, necotate la bursa.
În cadrul managementului activelor sale, banca are în vedere, mai multe aspecte, între care
mentionam:
Structura si scadentele pasivelor/resurselor sale respectând regula ca o resursa pe
termen scurt - de exemplu - nu poate fi plasata pe termen mediu sau lung, iar
scadentele plasamentelor trebuie sa fie mai mici decât ale resurselor atrase
Asigurarea unui nivel rezonabil de lichiditate pentru ca oricând platile în favoarea
clientilor sa fie efectuate la solicitarea acestora
Realizarea unui nivel de profitabilitate suficient de motivant pentru actionari si
salariati, dar si pentru cresterea fondurilor proprii ale societatilor bancare
Împlinirea cerintelor clientelei privind creditarea activitatii curente, de investitii sau de
consum
Realizarea nivelului minim al rezervelor obligatorii constituite la BNR
Potrivit datelor sintetice existente la BNR, la 30.09.2009, bancile românesti aveau urmatoarea
structura a plasamentelor:
Tabel nr.1 mil.lei
Explicatii Valoare % în total activ
Activ bilant net 322.469 100%
din care:
- Casa si disponibilitati
la banci centrale 51.419 15,9%
- Titluri de tranzactie,
plasament si investitii 34.435 10,7%
- Credite si creante
(inclusiv leasing) 223.491 69,3%
- Imobilizari corporale 7.353 2,3%
-Alte active 4.202 1,3%
Dupa cum se poate lesne observa cele mai mari resurse utilizate de banci se regasesc în activitatea de
creditare, respectiv 69,3%, aceasta asigurând si cele mai ridicate surse de venituri. Apoi, datorita
nivelului înca ridicat al rezervelor minime obligatorii impus de BNR: 15% pentru resursele în lei si 25%
pentru cele în valuta, ponderea plasamentelor la BNR se mentine la peste 15%. Amintim ca
remunerarea acestor plasamente este scazuta, ceea ce duce la o diminuare a veniturilor bancilor, dar
le asigura un nivel înalt de lichiditate.
28
5.1. Continutul si functiile creditului
"Creditul reprezinta o categorie economica, ce exprima relatii de repartitie a unei parti din Produsul
Intern Brut sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie disponibilitatile din
economie si se creaza noi mijloace de plata, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital si a realizarii
unor obiective ale politicii economice"
În esenta, creditul reprezinta schimbul unei valori monetare actuale contra unei valori monetare
viitoare.
Cu privire la functiile atribuite creditului amintim urmatoarele grupe de opinii:
a) Creditul are, ca si în cazul finantelor, functiile de repartitie si control. Astfel, relatiile de credit
fac parte din relatiile financiare în sens larg;
b) O alta grupa de opinii adauga o a treia functie creditului si anume functia de emisiune
c) O a treia grupa analizeaza functiile creditului ca: functie de mobilizare si functie de
redistribuire
d) În sfârsit, o alta grupa de opinii considera creditul ca fiind însotit permanent de dobânda,
atribuindu-i-se, în acest fel, functia de purtator de dobânda.
În sinteza, putem retine din aceste opinii exprimate cu privire la functiile creditului urmatoarele:
functia de repartitie
functia de control
functia de emisiune
5.2. Elementele si trasaturile creditului
În relatiile de credit distingem urmatoarele elemente:
o participantii la raportul de credit
o promisiunea de rambursare
o garantarea creditului
Nicolae/Dardac, Teodora Barbu, Moneda Banci si Politici monetare, Editura Didactica si Pedagogica, RA Bucuresti;2005, pg.157
29
o scadenta
o dobânda (pretul creditului)
o Participantii la raportul de credit, creditorul si debitorul, sunt denumiti în literatura de
specialitate cu termenul "subiecte ale raportului de credit
Grupând creditorii si debitorii în trei mari categorii putem distinge:
Agentii economici sunt atât în pozitia de furnizori de lichiditati ai sistemului bancar:
conturi curente, depozite etc, cât si de mari debitori prin contractarea unui volum
însemnat de credite bancare necesare activitatii curente, dar si pentru investitii în
metinerea sau dezvoltarea de noi capacitati.
Populatia formeaza, la rândul sau un volum important de disponibilitati institutiilor de
credit, dar este si în pozitia, din ce în ce mai evidenta de împrumutat pentru
satisfacerea unor nevoi crescânde atât pentru consum, cât si pentru achizitia de bunuri
de folosinta îndelungata sau investitii imobiliare.
În România, creditele acordate populatiei au cunoscut o evolutie exploziva în ultimii ani, asa cum
rezulta si din datele de mai jos:
Tabel nr.2 mil.lei
Explicatii 31.12.2006 31.12.2007 %fata de 2006 31.12.2008 % fata de 2007
Total activ bilantier (net) 172.837 251.426 +45,5 314.441 +25,1
Total credite acordate
clientelei (net) din care: 92.688 149.126 +61,5 196.831 +32,2
populatie 39.271 71.362 + 81,7 99.329 +39,2
%în totalul credite acordate
clientelei 42,4% 47,9% 50,5%
Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Moneda, Credit Banci; EDP, pg.126
30
Daca la începutul anului 2000 aceste credite detineau o pondere de cca. 10% în totalul creditelor, în
decurs de numai 7 ani aceasta pondere a crescut de 5 ori. În prezent acest ritm s-a redus considerabil.
Statul în calitate de debitor se împrumuta pe piata monetara pentru acoperirea deficitului bugetar,
lansând emisiuni de titluri de stat de la termene scurte: 1, 3, 6 luni pâna la termene mai lungi de 2,3
ani sau chiar mai mult.
o Promisiunea de rambursare consta în angajamentul debitorului (împrumutatului) de a
restitui la termen, valoarea capitalului împrumutat, plus dobânda, ca pret al creditului. În
cazul imposibilitatii debitorului de a rambursa partial sau integral creditul, institutia bancara va
adopta masurile necesare de recuperare, inclusiv pe calea executarii silite a garantiilor.
o Garantarea creditelor constituie pentru banci un element în plus de siguranta privind
hotarârea si posibilitatile debitorului de a rambursa împrumutul la scadenta. Garantiile pot fi:
reale sub forma de ipoteci asupra unor bunuri imobile, gajuri asupra unor bunuri mobile,
garantii bancare sau ale altor societati cu bonitate ridicata, iar, uneori, garantii personale ce
reprezinta angajamentul asumat de o terta persoana de a plati suma ajunsa la scadenta, în
cazul incapacitatii de plata a debitorului. La acordarea creditelor, bancile tin seama, în primul
rând, de capacitatea debitorului de a obtine profit din activitatea sa curenta si viitoare. În cazul
proiectelor de investitii bancile acorda o atentie deosebita fluxului pozitiv de numerar în anii
ce vin, pâna la rambursarea integrala a creditului acordat. O importanta deosebita în
garantarea creditelor o constituie evaluarea justa a bunurilor aduse în garantie, urmarindu-se
evitarea supraevaluarii acestora. Amintim, în treacat, ca supraevaluarea pe scara larga a
garantiilor ipotecare din SUA a generat o creditare excesiva în cazul unor persoane cu venituri
modeste, care la izbucnirea crizei creditelor sub-prime nu au mai fost în stare sa faca fata
ratelor la credite si au declansat una dintre cele mai grave crize din ultimii 70 de ani.
o Scadenta sau termneul de rambursare stabilit în contract are o gama larga pornind de la o zi
în cazul creditelor interbancare si pâna la durate medii (1-5 ani) sau lungi (peste 5 ani) în cazul
creditelor de investitii sau a împrumuturilor obligatare.
o Dobânda însoteste obligatoriu creditul si reprezinta "pretul" utilizarii capitalului împrumutat
achitat de catre debitor creditorului. Pentru banci, dobânda încasata în costul creditelor
acordate, reprezinta o sursa importanta de venit din care se acopera costurile resurselor, cele
31
operationale si asigura un nivel rezonabil de profitabilitate. În economia de piata, dobânda
evolueaza în functie de nivelul inflatiei, gradul de lichiditate din economie, rapiditatea
circulatiei monetare, politica bancii centrale, cererea si oferta de resurse si de credite etc.
5.3. Formele creditului
În aceasta privinta, literatura de specialitate si practica bancara folosesc mai multe criterii de
clasificare, în functie de care distingem urmatoarele forme de credit:
dupa natura economica si participantii la relatia de creditare, remarcam: creditul comercial,
creditul bancar, creditul de consum, creditul imobiliar, creditul ipotecar, creditul obligatar.
dupa calitatea debitorului distingem: creditul acordat persoanelor juridice, creditul acordat
persoanelor fizice.
dupa calitatea debitorului si a creditorului: creditul privat, creditul public.
dupa scopul acordarii creditului: credite de productie, credite pentru actele de comert, credite
de consum, credite ipotecare/imobiliare.
dupa modul de stingere a obligatiilor de plata: credite amortizabile (cele care se ramburseaza
în mai multe rate), credite neamortizabile sau rambursabile într-o singura rata.
dupa termenul la care trebuie rambursat creditul: credite pe termen scurt (pâna la un an),
credite pe termen mediu (între 1-5 ani), credite pe termen lung (peste 5 ani).
In ultimii ani dinamica activitatii de creditare a impus si tendinte noi, ca de exemplu:
S-au produs schimbari în destinatia creditului, în sensul cresterii creditelor de consum,
a creditelor ipotecare, dar si a creditelor pentru investitii acordate agentilor economici;
A sporit creditul bancar fata de creditul comercial;
Prin scontarea frecventa a efectelor de comert (cambii, bilete la ordin) se realizeaza o
transformare a creditului comercial în credit bancar;
S-au extins mult scadentele lungi, mai ales în cazul creditelor imobiliare si ipotecare
unde regasim durate de 30, 35 de ani;
Dobânzile au cunoscut o evolutie descrescatoare, pâna în vara anului 2008, când, în
conditiile crizei financiare internationale, se remarca, din nou, o crestere sensibila a
dobânzilor la creditele bancare.
32
Vom trece acum în revista principalele forme de credit, în baza clasificarii de mai sus.
Creditul comercial apare în relatia dintre agentii economici la vânzarea marfurilor sub forma amânarii
platilor. În schimbul marfurilor livrate, furnizorii primesc de la clienti efecte de comert: cambii sau
bilete la ordin, platibile la o data ulterioara. În acest caz, vânzatorii pot accelera desfacerea
produselor, crescând cifra de afaceri, iar cumparatorii capata suficient timp pentru asigurarea banilor
necesari la momentul platii. Creditul comercial se manifesta sub doua forme:
v creditul cumparator, când vânzatorii de produse primesc un avans din partea cumparatorilor,
asigurându-le astfel o prefinantare. De regula, aceste avansuri se utilizeaza în cazul unor
produse complexe: masini, utilaje, instalatii, constructii de nave etc.
v creditul vânzator are ca obiect vânzarea marfurilor cu plata amânata. În ambele cazuri,
partenerii de afaceri îsi realizeaza propriile interese economico-financiare, în conditiile
stabilite prin contract.
Creditul bancar apare atunci când un agent economic sau o persoana fizica primeste finantare de la o
institutie de credit, sub forma:
Avansurilor în cont curent, ce sunt destinate acoperirii unor goluri de casa, aparute în
mod incidental; se mai numesc si credite de trezorerie, nu sunt garantate cu garantii
reale, ci prin bonitatea firmei.
Linia de credit simpla reprezinta nivelul maxim al creditului ce se poate acorda unui
client, într-un cadru prestabilit.
Linia de credit confirmata, semnifica suma ce poate fi acordata sub forma de credit si
care este consemnata într-un document scris, încheiat între banca si client.
Linia de credit revolving reprezinta un mecanism de creditare ce presupune ca pe
masura restituirii unei parti din creditele acordate, banca acorda noi credite în cadrul
limitei stabilite, fara întocmirea de noi documente. De regula, liniile de credit se acorda
pe o prioada de pâna la 12 luni, iar la reînnoirea acestora, clientul trebuie sa depuna în
banca documentatia necesara.
Credite cu destinatie speciala sunt acordate agentilor economici pentru efectuarea
lucrarilor agricole sezoniere, constituirea unor stocuri de materii prime agricole,
materiale de constructii, marfuri de sezon etc.
33
Creditul de consum nu creditul bancar destinat consumului populatiei) reprezinta
vânzarea cu plata în rate a unor bunuri de consum pentru populatie, de folosinta
îndelungata si de o valoare mai mare (articole de uz casnic, mobila etc). Pentru a putea
acorda astfel de credite, comerciantii recurg la credite bancare, al caror cost se include,
în general, în pretul marfurilor vândute în rate.
Creditul obligatar, reprezinta o modalitate prin care agentii economici sau statul, dupa
caz, mobilizeaza resurse din economie prin emisiunea de obligatiuni (titluri de valoare
cu o scadenta mai mare de 1 an) si plasarea acestora pe piata primara de capital. Statul
emite obligatiuni pe piata interna sau internationala, în vederea finantarii deficitului
bugetar sau a unor obiective de investitii de anvergura, de interes national. Unitatile
administrativ teritoriale, respectiv primariile oraselor si municipiilor emit obligatiuni
municipale pentru atragerea de fonduri necesare finantarii unor obiective de interes
local. Societatile comerciale mari pot recurge la emiterea de obligatiuni, ca alternativa
la creditul bancar, acestea fiind cunoscute si sub denumirea de obligatiuni corporative.
Bancile comerciale pot lansa, la rândul lor, emisiuni de obligatiuni pentru asigurarea
unor resurse suplimentare de creditare a clientelei. Garantarea împrumutului obligatar
se realizeaza în baza bonitatii emitentului si cu veniturile viitoare prezentate în
prospectele de emisiune. Cumparatori ai obligatiunilor pot fi investitori persoane fizice
sau juridice, din tara sau din strainatate, iar intermediari pot fi: BNR pentru
obligatiunile emise de stat sau bancile comerciale pentru celelalte tipuri de obligatiuni.
Creditul ipotecar si imobiliar, reprezinta un credit garantat cu proprietati imobiliare
(cladiri, terenuri) si cunoaste o mare dezvoltare în economiile moderne, detinând
uneori o pondere de 60-90% din PIB. În tara noastra ponderea este de cca. 5%
existând un mare potential pentru dezvoltare. În acest mod se dezvolta sectoare
economice legate de constructii, se ofera posibilitatea multor familii sa-si
construiasca/cumpere o locuinta, iar pentru creditori reprezinta o posibilitate de
plasament pe termen lung cu dobânzi avantajoase si cu garantii solide, ce acopera, de
regula, peste 120% din valoarea împrumuturilor acordate.
Creditele pentru investitii, acordate agentilor economici pentru modernizarea sau
construirea unor capacitati noi de productie, desfacere sau prestari de servicii.
Caracteristic acestor credite este gradul mai mare de risc, de unde rezulta necesitatea
34
întocmirii unor documentatii tehnico-economice complexe, bine fundamentate, în
conditii de eficienta economica ridicata. Rambursarea acestor credite trebuie sa aiba
loc pe seama rezultatelor financiare pozitive ale institutiilor finantate, iar calculele
privind costurile de investitii si apoi de exploatare, trebuie sa fie foarte bine
fundamentate.
Dupa modul cum se garanteaza creditele putem deosebi:
Credite cu garantii reale: ipoteci, gajuri pe utilaje, masini sau valori mobiliare,
actiuni, obligatiuni existente în portofoliul clientilor.
Credite cu garantii bancare, situatie în care debitorul aduce bancii creditoare
scrisori de garantie emise de aceste banci în favoarea sa.
Credite cu garantii personale: garantii morale, giranti etc.
În finalul acestui capitol, putem afirma ca în materie de creditare vom regasi o gama extrem de larga
de produse bancare sau alte modalitati de creditare si, aceasta oglindeste în buna masura,
dezvoltarea unei economii, gradul de intermediere financiara, un bun management al riscurilor în
creditare, precum si gradul de racordare la resursele internationale de finantare.
|
