GLOBALIZAREA ECONOMICA-istoric, concept, costuri si beneficii
Modificarile din ultimele decenii in cadrul economiei mondiale au generat largi comentarii purtate indeosebi pe marginea cresterii explozive a somajului, a ritmurilor necontrolate ale inflatiei, dobanzilor sufocante, crizei datoriei externe, evolutiei contradictorii a procesului integrarii economice, meandrelor comertului international, deficitelor bugetare, uluitoarelor modificari tehnologice,intensificarii concurentei, degradarii mediului inconjurator etc., toate, la un loc, alcatuind un pachet masiv de probleme a caror rezolvare n-a fost considerata, intotdeauna, multumitoare.De aceea era necesara folosirea unor concepte economice noi, capabile sa explice cu o mai mare acuratete transformarile enorme aparute in ultima vreme in economia mondiala.Unul dintre aceste concepte care a contribuit la intelegerea consecintelor si cauzelor acestor schimbari a fost cel de globalizare economica.
Problematica globalizarii nu poate fi abordata fara a avea o reprezentare relativ clara si riguroasa asupra felului in care ar arata o economie globalizata, si a felului in care aceasta constituie o noua faza in dezvoltarea economiei internationale si un mediu total diferit despre actorii economici nationali. "Dupa parerea noastra, globalizarea ar trebui sa insemne dezvoltarea unei noi structuri economice, si nu doar o schimbare conjuncturala directionala spre intensificarea comertului si a investitiilor internationale, in cadrul unor relatii economicedeja existente. Trebuie sa facem deosebire intre o noua economie globala si simplele extinderi si intensificari ale relatiilor economice internationale. Cresterea importantei comertului exterior si a fluxurilor internationale de capital nu constituie dovada unui nou fenomen distinct, numit <<globalizare>>".
Incepand cu anii 1860, odata cu dezvoltarea economiei moderne pe baza tehnologiei industriale, a aparut conceptul de economie internationalizata drept etapa a economiei internationale.Acest tip de economie,in societatea actuala, este caracterizata prin comert liber mult mai extins si mai institutionalizat si prin faptul ca investitiile straine difera in modalitati si in destinatii.
Economia globalizata reprezinta un model diferit de economia internationala, dupa cum afirma Monica Iuliana Bacescu, in lucrarea sa :"Globalizarea economica in confruntarile de idei contemporane", in care afirma:" economiile nationale diferite sunt subsumate si rearticulate in sistem prin procesele si tranzactiile internationale".(Monica Condruz-Bacescu,op. cit.,pag. 14)
Pentru intelegerea profunda a acestor realitati, trebuie luat in seama un proces cu totul nou si deosebit de important si anume acela ca economiile nationale au devenit tot mai interdependente, s-au format noi piete de marfuri si capitaluri, s-au dezvoltat considerabil mijloacele de comunicatie, s-a accentuat procesul de integrare a natiunilor. Pe scurt, economia mondiala s-a constituit in sistem si o schimbare dintr-un subsistem al acesteia are implicatii,unele nebanuite si greu de controlat, in alte subsisteme .Economia mondiala s-a transformat in mod treptat intr-un sistem complex si astfel lumea a devenit interdependenta si s-au accentuat contradictiile dintre principalele puteri.De asemenea s-au ivit probleme noi de orientare si de coordonare a activitatii la nivel national si mondial. "Se poate spune ca economiile nationale s-au constituit in sisteme cibernetice deschise catre economie mondiala si care pentru a functiona in conditii de echilibru general au nevoi de orientare, coordonare si de reglare."( Monica Condruz-Bacescu,op. cit.,pag. 15)
Raspunsurile la aceste concepte si realitati se pot extrage astfel din definirea si analiza fenomenului de globalizare la nivel mondial.
2.1. Radacinile istorice ale globalizarii-globalism, globalitate, globalizare
Termenul de globalizare este folosit pentru prima data de Theodore Levitt, in lucrarea "Globalization and Markets".In anii 1980, termenul de globalizare avea in vedere progresele tehnologice care au facut mai usoare si mai rapide tranzactiile internationale si de asemenea se referea la extinderea dincolo de 848i89i granitele nationale ale acelorasi forte de piata care au operat de secole la toate nivelele activitatii economice umane.
O alta definitie si totodata cea mai intalnita a globalizarii este cea a lui R. Robertson care, in lucrarea sa "Globalization", subliniaza: "Globalizarea este procesul complex de multiplicare a legaturilor si interconexiunilor dintre statele ce compun sistemul mondial".[3]
In alte lucrari, globalizarea este privita drept o americanizare. In lucrarea "Lexus si maslinul" Thomas Friedman scrie: "globalizarea inseamna de fapt americanizare; globalizarea are urechile lui Mickey Mouse, bea Pepsi sau Coca cola, maninca Big Macs, lucreaza pe laptopuri IBM . Multe societati din lume o vad ca pe ceva bun , dar altele o considera ca o amenintare fundamentala"
Evolutia globalizarii a fost una complexa.Ea a aparut si s-a dezvoltat cunoscand etape diferite de evolutie, pana a atins pragul in care nu a mai putut fi explicata prin vechile metode si a fost necesara elaborarea unui nou sistem conceptual al economiei politice in scopul oglindirii cat mai clare a noilor realitati intervenite in relatiile economice internationale. Este adevarat ca, o lunga perioada de timp, manifestarea acestor relatii de interdependenta economica n-a pus cu atata acuitate problema gasirii unor definitii noi, menite sa refaca din temelii vechea structura categoriala intrata in rutina. Din acest punct de vedere, globalizarea poate fi considerata ca un concept nou, nascut pe fondul evolutiei vertiginoase a evenimentelor economice, caracteristice ultimei parti a secolului XX si atingerii pragului mediatizatului an 2000
Utilizarea tot mai frecventa a notiunii de globalizare se face la sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI.
De multe ori intalnim o utilizare a notiunilor de globalizare, globalism si globalitate, fara a consemna o distinctie de sens intre acestea. O distinctie neta o realizeaza Monica Iuliana Bacescu in lucrarea sa astfel:"Globalismul presupune distributia puterilor in sensul ca o parte domina celelalte parti ale globului ca intreg. Deci globalismul este vazut ca o formula de forta girata de principiul adversitatii si deviata in cele din urma de ambitiile mondialismului si hegemonismului."( Monica Iuliana Condruz Bacescu, op. cit.,pag.20).
Globalitatea reda cel mai bine limitele ordonarii si reordonarii lumii dupa principiul adversitatii, in sensul ca lumea structurata pe acest principiu al concurentei, are o multitudine de neputinte si promoveaza exploatarea sub cele mai terifiante forme ideologice. Globalitatea are ca metoda de lucru cooperarea interguvernamentala si accepta doar solutii care conserva suveranitatea statala.
Globalizarea presupune o noua ordine economica si politica in lume, a carui principiu ordonator nu mai este principiul adversitatii.
Fara indoiala, una din problemele teoretice pe larg dezbatuta in legatura cu fenomenul globalizarii vizeaza momentul declansarii lui, cu alte cuvinte al inceputului sau. Ca de obicei, cercetatorii n-au ajuns, inca, la un punct de vedere comun. Facand abstractie de o serie de detalii istorice, se poate spune ca, pana la urma, s-au conturat trei puncte de vedere si anume:
● unii considera ca despre globalizare se poate vorbi chiar din timpuri stravechi, efectele acestui proces resimtindu-se mai mult sau mai putin in timp, pana in momentul cand a cunoscut o accentuare deosebita;
● dupa altii, dimpotriva, globalizarea este un fenomen contemporan, caracteristic modernizarii si dezvoltarii capitalismului, cu mentiunea ca in ultimele decenii a evoluat intr-un ritm accelerat;
● in fine, intalnim si punctul de vedere potrivit caruia globalizarea constituie un proces recent, asociat, insa, cu alte evenimente economice si sociale cunoscute deja sub denumirea de postindustrializare, postindustrialism sau reorganizarea capitalismului pe alte baze .
Desigur, acest fenomen poate fi plasat la inceputurile istoriei, insa aceasta afirmatie este mai putin plauzibila, pare a fi o exagerare, in ciuda unor argumente care, pe alocuri, par pertinente.
Printre acestea sunt avute in vedere aparitia primelor imperii, procesul de raspandire a crestinismului in lume .
Inca de la inceputurile sale, globalizarea a fost privita ca fiind un concept care acopera trei domenii ale vietii sociale: economic, politic si cultural. Evident, partea economicului vizeaza toate fazele procesului de reproductie, adica productia, repartitia, schimbul si consumul, reprezentand structura de rezistenta, coloana vertebrala a globalizarii, pe baza careia apar si se dezvolta celelalte doua componente, reflectate de relatiile politice si culturale. Daca tendinta de globalizare a economiei a fost evidenta inca din fazele sale incipiente, celelalte doua laturi, derivate din prima, au starnit numeroase suspiciuni, deoarece ele au fost interpretate ca o consecinta directa a expansiunii, mai intai a Europei, apoi a intregii lumi occidentale asupra tuturor teritoriilor situate in afara asa-zisului 'perimetru civilizator', in scopul consolidarii puterii politice a unor state si instaurarii mimetismului cultural strain traditiilor locale
Insa aceste concepte au evoluat, astfel ca in lucrarea lor: "Globalizarea economiei", Gh. Postelnicu si C. Postelnicu prezinta o ierarhizare a fazelor evolutive ale acestui proces, in cadrul careia se regasesc elemente specifice tuturor celor trei arii de cuprindere ale sale. Ele sunt prezentate in felul urmator:
● faza germinala (Europa, 1400 - 1750), cand apar primele harti ale planetei, ca urmare a noilor descoperiri geografice, omenirea incepand sa devina constienta ca locuieste pe o planeta (glob) care nu este situata in centrul sistemului nostru solar (revolutionarea astronomiei de catre Copernic), este adoptat calendarul universal si incep sa se contureze hotarele viitoarelor puteri coloniale;
● faza incipienta (Europa, 1750 - 1875), in cadrul careia apar statele-natiune, incep sa se dezvolte relatiile dintre ele, apar primele conventii legale internationale, precum si primele idei despre internationalism si universalism;
● faza decolarii (take off), 1875 - 1925, cand se constientizeaza
existenta unei singure societati internationale si a unei singure umanitati,
proces favorizat de amplificarea legaturilor comerciale dintre natiuni
independente, extinderea comunicatiilor, aparitia unor migratii de masa
(indeosebi dinspre Europa spre
● faza disputelor pentru hegemonia mondiala (1925 - 1969), declansata de primul razboi mondial si apoi reafirmata de cel de-al doilea razboi mondial, temperate, intr-o oarecare masura, de infiintarea Ligii Natiunilor si, dupa aceea, a Organizatiei Natiunilor Unite, care a implementat conceptele de crime de razboi si crime impotriva umanitatii si a atras atentia, prin intermediul unor organisme specializate ale sale, asupra pericolelor ce decurg din ignorarea unor probleme cu caracter global (poluarea, explozia demografica, epuizarea resurselor naturale, malnutritia, subdezvoltarea economica s.a.);
● in final, in ultimele decenii ale secolului XX, cand s-au facut progrese uriase in explorarea spatiului cosmic si in telecomunicatii, au aparut diferite forme de integrare regionala, pe fondul adancirii fara precedent a diviziunii internationale a muncii.
De asemenea, David Held, Anthony McGrew, David Goldblatt si Jonathan Perraton in cartea "Transformari globale. Politica, economie si cultura" prezinta 4 forme istorice ale globalizarii, respectiv patru faze istorice delimitate prin caracteristici spatio-temporale si organizationale. Astfel ei analizeaza urmatoarele forme istorice ale globalizarii:
globalizarea premoderna, care incepe cu formarea de centre distincte si separate ale civilizatiei agrare sedentare in Eurasia, Africa si cele doua Americi, cu aproximativ 9.000-11.000 de ani in urma. Aceasta epoca este omogenizata partial de limitele globalizarii in toate formele sale multiple, intrucat, desi existau importante inovatii sociale si de infrastructura in multe domenii - in special in transport si comunicatii -posibilitatile dezvoltarii unor interactiuni globale durabile erau influentate intr-o masura foarte mare de tehnologia disponibila. Mai mult, a fost o epoca in care globalizarea era caracterizata, in primul rand, de intalniri intre regiuni sau intre civilizatiile din cadrul Eurasiei; Oceania si cele doua Americi au ramas civilizatii autonome, in timp ce legatura intre laturile de vest (Europa atlantica), de est (Asia de Sud-Est si Japonia) si de sud (Africa de Sud) ale teritoriului afro-eurasiatic se facea prin retele sau fluxuri neglijabile, chiar daca erau directe sau regularizate.
● globalizarea moderna timpurie (1500-1850).La inceputul
secolului al XVI-lea a inceput ascensiunea Occidentului si astfel au aparut institutii importante in
societate, s-au achizitionat tehnologii si resurse de putere. Globalizarea a
fost determinata in aceasta perioada de fluxuri demografice, ecologice si
epidemiologice intre Europa, Americi si
● globalizarea moderna (1850-1945). In conditiile in care s-au extins expansiunile politice si militare, aceasta epoca a fost martora unor modele de globalizare economica foarte extinse, intense si semnificative din punct de vedere social -comertul si investitiile globale au luat avant.In urma decaderii comertului cu sclavi lucratori cu contracte de ucenicie au parasit Asia in cautarea unui loc de munca in America de Nord si de Sud si in coloniile Europene din Oceania, Asia, Africa si Caraibe. Epoca a fost marcata de inceputurile unui nou val de interconexiuni internationale in plan ecologic, pe masura ce in Europa a aparut poluarea transfrontaliera pe scara restransa, defrisarea tropicala organizata sub deciziile imperiale a luat amploare, iar raspandirea globala a industrialismului si a utilizarii combustibilului fosil au inceput sa trasforme, fara a se sti la acea vreme, compozitia atmosferei. Aceasta epoca a globalizarii avea sa fie intrerupta rapid si abrupt de primul razboi mondial.
● globalizarea contemporana. Dupa 1945 s-a produs un nou val de fluxuri si interconexiuni globale. Epoca postbelica a fost considerata o forma istorica distincta de globalizare intrucat s-au simtit puternic influentele celui de-al doilea razboi mondial precum si ale evenimentelor ce i-au urmat.In epoca contemporana s-au remarcat diferite forme de globalizare: in domeniul politic, al dreptului si guvernarii, in domeniul militar si cultural.Mai mult, aceasta epoca a experimentat inovatii extraordinare in infrastructurile de transport si comunicatii si o dezvoltare incomparabila de institutii de guvernare si reglementare globala. Globalizarea contemporana a fost profund conturata de consecintele structurale ale celui de-al doilea razboi mondial: infrangerea puterilor Axei, epuizarea fostelor puteri imperiale europene si izbucnirea Razboiului Rece intre SUA si Uniunea Sovietica, toate acestea au modificat structura de putere globala. In acelasi timp, s-a format o noua ordine politica mondiala, care avea la baza ONU si principalele sale institutii si agentii.
La sfarsitul secolului XX,in urma imperiilor de altadata a aparut un nou sistem de state-natiune acoperit de sisteme multilaterale, regionale si globale de reglementare si guvernare.Statele natiune au devenit o necesitate si o realitate in economia contemporana si sunt puternic dominate de fluxuri si interconexiuni. Caracterul aproape universal al statului-natiune este un element determinant al globalizarii in conditiile in care niciun stat nu a fost exclus din procesul de dezvoltare si modernizare mondiala.
In opinia lui Gh. Postelnicu :"globalizarea poate fi cel mai bine inteleasa ca un fenomen spatial, avand doua extreme: la un capat comunitatile locale cu problemele lor specifice, iar la celalalt societatea globala spre care tindem, dar nu stim deocamdata daca se va realiza vreodata. In opinia noastra, dezradacinarea si migratia sunt aspecte negative ce le depasesc, in multe cazuri, pe cele pozitive ce insotesc globalizarea.
Unele zone sarace au devenit si mai sarace, iar decalajele de ordin economic intre tari/ zone bogate si cele sarace s-au adancit." ( Gheorghe Postelnicu, C.Postelnicu,op. cit.,pag. 283).
"Aparitia, la nivel planetar, a unor miscari cetatenesti, in masura in care exprima aspiratiile unei majoritati de a imparti mai bine beneficiile globalizarii intre tarile dezvoltate si cele in dezvoltare, constituie un fenomen firesc, in conditiile dezvoltarii democratiei. Nu acelasi lucru se poate spune insa despre acea minoritate care isi mascheaza huliganismul printr-un asa zis protest politic. (.) Societatea globala va rasturna, probabil pasnic, tot ceea ce astazi ne pare imuabil. Cetateanul umanitatii va depasi etapa de utopie. El va strabate teritorii fara frontiere, din Alaska in Australia, bucurandu-se - gratie tehnologiilor - de avantajele timpului si spatiului, de cunostinta universalitatii, dar si unicitatii sale, neingradit de epica etnoteritoriala si de amintirea numeroaselor razboaie pe care le-au purtat stramosii lui ca sa apere frontiere inevitabil vremelnice" , afirma dealtfel acelasi autor in lucrarea sa evidentiind importanta globalizarii pentru omenire.
2.2. Cauze ale globalizarii si efectele acesteia
2.2.1. Cauze si elemente definitorii ale globalizarii
Globalizarea a fost cunoscuta initial prin sintagma "satul planetar" si desi este prezentata ca un fenomen specific sfarsitului de mileniu, ea a cunoscut o istorie ampla. Sub acest aspect din urma, globalizarea reprezinta consecinta aproape naturala a cursului tot mai accelerat imprimat istoriei, daca nu de Renastere, atunci cel putin de prima Revolutie industriala. Ceea ce deosebeste fenomenul contemporan al globalizarii de precedentele procese integrationiste sunt scara (anterior regionala, actual mondiala), ritmul schimbarilor (este suficient sa luam in considerare rata anuala a "universalizarii' internetului) si sprijinirea intr-o mare masura decat oricand inainte pe progresul tehnologic cu impact imediat asupra conditiilor vietii cotidiene.
Una dintre cele mai uzitate definitii ale conceptului de globalizare este faptul ca "globalizarea apare astazi tot mai mult ca un proces prin care distanta geografica devine un element mai putin important in stabilirea si evolutia relatiilor transfrontaliere de natura economica, politica si socioculturala. Retelele de relatii si dependentele dobandesc un potential tot mai mare de a deveni internationale si mondiale."
In aceasta acceptiune sunt cuprinse atat aspectele obiective, cat si cele subiective pe care le implica acest concept. Pe de o parte, geografia isi pierde din importanta datorita noilor tehnologii, noilor strategii ale agentilor economici, precum si politicilor acestora, atat de ordin national, cat si international. Pe de alta parte, globalizarea devine din ce in ce mai puternica datorita faptului ca oamenii au inceput sa simta tot mai clar noile conditii pe care dezvoltarea le ofera de utilizare a tehnologiilor noi, precum si de punerea in practica a noilor strategii si politici. Atunci cand se actioneaza in concordanta cu dinamica globalizarii are loc exact impulsionarea desfasurarii procesului de globalizare.
Globalizarea are trei cauze principale: tehnologica, politica si economica.Ea a devenit un factor de integrare a omului in comunitatea mondiala si a determinat disparitia barierelor determinate de distanta geografica in stabilirea si sustinerea legaturilor transfrontaliere, a relatiilor economice, politice si socioculturale internationale care determina dealtfel globalizarea.
Avand in vedere cele de mai sus, se pot formula cel putin trei concluzii:
● Globalizarea, dupa cum considera Martin Albrow, cuprinde procesele prin care popoarele lumii devin o singura societate globala;
● Globalizarea consta "in intensificarea relatiilor sociale in lumea intreaga, care leaga intr-o
asemenea masura localitati indepartate, incat evenimente care au loc pe plan local sunt privite
prin prisma altora similare, petrecute la multe mile departare, si invers." Monica Iuliana Condruz Bacescu, op. cit. ,pag. 34).
● Dupa Emanuel Richter globalizarea este o retea care a adunat toate comunitatile planetei intr-o unitate mondiala singulara;
Caracteristicile curentului globalizarii sunt: internationalizarea productiei, noua diviziune internationala a muncii, noile miscari migratoare dinspre Sud spre Nord, noul mediu competitiv care genereaza aceste procese, precum si internationalizarea statului, facand din state agentii ale lumii globalizate.
In concluzie, globalizarea economica ar putea fi privita ca fiind procesul complex si deosebit de dinamic al dezvoltarii interdependentelor dintre statele nationale, ca urmare a extinderii legaturilor transnationale in cadrul sferelor vietii economice, politice, sociale si culturale si avand drept consecinta internationalizarea problemelor nationale, fiind necesara astfel o solutionare mai curand globala decat nationala a acestora.
Dintre efectele globalizarii cel mai des mentionate in literatura de specialitate amintim urmatoarele:
● dificultatea deosebita a guvernarii economiei globalizate deoarece interdependenta tarilor ar conduce la aparitia unor conflicte intre agentiile de reglementare, conflicte care ar slabi mai departe eficienta guvernarii publice la nivel global si ar determina transformarea companiilor multinationale in companii transnationale.
Spre deosebire de companiile multinationale, companiile transnationale nu vor mai putea fi controlate sau chiar constranse de politicile anumitor state nationale. Mai degraba se vor supune numai standardelor de reglementare internationale, impuse si stabilite de comun acord. Guvernele nationale nu ar mai putea sa adopte nici un fel de reglementare efectiva contra acestor standarde in detrimentul societatilor transnationale.
● scaderea influentei politice si a puterii de negociere economica a fortei de munca organizate;
● cresterea multipolaritatii in sistemul politic international: "O serie de organizatii de la agentiile non-profit internationale pana la companiile transnationale vor dobandi mai multa putere in detrimentul guvernelor nationale si folosindu-se de pietele globale si de media ar putea apela si obtine legitimitatea de la consumatori/cetateni de-a lungul granitelor nationale.
In acest fel puterile disciplinare distincte ale statelor nationale vor scadea, chiar daca majoritatea cetatenilor lor, mai ales in tarile avansate, vor ramane atasati national. Intr-o astfel de lume, puterea nationala militara ar fi mai putin eficienta. Nu va mai putea fi folosita pentru a realiza obiective economice".
2.3. Costurile si beneficiile globalizarii
2.3.1. Costurile si beneficiile gestionarii globalizarii economice de catre institutiile economice internationale
Rolul si functiile FMI, Bancii Mondiale si OMC in gestionarea Globalizarii
La inceput de secol XXI nu se mai pune problema daca globalizarea este buna ori rea: ea este o forta care unora le-a adus numeroase beneficii. Insa din cauza faptului ca a fost gresit gestionata, milioane de oameni nu s-au bucurat de beneficiile aduse de ea, iar situatia altor milioane de oameni chiar s-a inrautatit. "Problema care se pune in prezent este legata de reforma globalizarii, de ce anume trebuie facut pentru ca ea sa serveasca nu numai bogatilor si tarilor industrializate dezvoltate, ci si saracilor si tarilor mai putin dezvoltate."
In vederea unei mai bune intelegeri a gestionarii fenomenului globalizarii este foarte importanta analiza influentei celor trei institutii implicate in procesul globalizarii: FMI, Banca Mondiala si OMC.
FMI si Banca Mondiala s-au aflat in centrul problemelor economice majore ale ultimelor doua decenii, amintind aici inclusiv crizele financiare si tranzitia fostelor state comuniste la economia de piata. FMI si Banca Mondiala sunt rezultatul Conferintei Monetare Financiare de la Bretton Woods, statul New Hampshire, din iulie 1944, si reprezinta un factor al misiunii de reconstructie a Europei dupa distrugerile provocate de razboi si de prevenire in viitor a crizelor economice mondiale. Denumirea oficiala a Bancii Mondiale- Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare- reflecta misiunea initiala a acesteia; ultimul cuvant "dezvoltare", a fost adaugat aproape ca o completare. Sarcina mai grea a asigurarii stabilitatii economice la scara globala a fost incredintata FMI. Participantii la reuniunea de la Bretton Woods aveau foarte clar in memorie criza economica mondiala din anii 1930, Fondul Monetar International fiind insarcinat cu prevenirea izbucnirii unei alte asemenea crize. Acest lucru urma sa se realizeze prin exercitarea de presiuni asupra tarilor care nu se achitau in mod corespunzator de datoria de a contribui la mentinerea cererii agregate la scara globala la un nivel constant. De asemenea un alt obiectiv al acestei institutii era asigurarea lichiditatii sub forma de imprumuturi acordate tarilor care se confruntau cu un declin al economiei si care nu erau capabile sa stimuleze cererea agregata apeland la resursele proprii.
In anii care au trecut de la crearea sa, FMI s-a schimbat foarte mult. Fondat pe convingerea ca pietele functionau adeseori prost, el apara acum suprematia acestora.In prezent FMI furnizeaza de regula fonduri numai daca statele adopta politici constand de exemplu in reducerea deficitelor bugetare, cresterea impozitelor sau marirea ratelor dobanzilor, care duc la restrangerea activitatii economice.
In relatiile cu o anumita tara, FMI a fost conceput sa se limiteze la problemele de macroeconomie, la deficitul bugetului de stat, la politica monetara, la inflatie, la deficitul comercial, la politica de contractare de credite din surse externe. Banca Mondiala a fost conceputa sa se ocupe de problemele structurale - pe ce anume cheltuia banii guvernul tarii respective, institutiile financiare ale acesteia, piata fortei de munca, politicile comerciale.
In lucrarea :"Globalizarea economica
in confruntarile de idei contemporane", Monica Iuliana Bacescu afirma:"Dupa
parerea noastra, cele doua institutii ar fi putut furniza tarilor in dezvoltare
diferite unghiuri de abordare a unora dintre problemele specifice dezvoltarii
si tranzitiei, avand astfel posibilitatea sa contribuie la consolidarea
proceselor democratice. Ele se aflau insa la voia Grupului celor Sapte (al
guvernelor celor mai importante sapte state industrializate avansate: SUA,
Japonia,
2.3.2 Politicile economice promovate de institutiile economice
internationale si universalitatea lor
Politicile economice elaborate la Washington de institutiile economice internationale si aplicate in tarile in dezvoltare nu au adus prea multe avantaje sau beneficii tarilor in dezvoltare intrucat acestea au fost obligate sa-si deschida pietele pentru produsele de import si astfel determinand o stagnare a celor realizate de unele ramuri ale economiei sale nationale.Consecintele acestui fapt au fost dezastruoase in plan social si economic. Majoritatea tarilor industrializate avansate - inclusiv SUA si Japonia - si-au creat economii solide protejandu-si in mod intelept si selectiv unele ramuri de activitate pana cand acestea au fost suficent de puternice ca sa faca fata concurentei companiilor straine. Desi adesea protectionismul total nu a dat rezultate in tarile care l-au incercat , acelasi lucru se poate spune si despre liberalizarea accelerata a comertului.
Astfel ca in urma deciziilor adoptate de catre FMI ca tarile in curs de dezvoltare sa aplice in mod continuu politici monetare restrictive, locurile de munca au disparut in mod sistematic, agricultorii saraci din tarile in curs de dezvoltare pur si simplu nu au putut face fata concurentei produselor puternic subventionate din Europa din SUA, inainte ca industria si agricultura acestor tari sa poata sa se dezvolte si sa creeze noi locuri de munca.De asemenea ratele dobanzilor au atins niveluri care au facut imposibila crearea de locuri de munca chiar si in conditiile cele mai favorabile. Iar pentru ca liberalizarea comertului s-a realizat mai inainte de a se lua masurile de protectie sociala necesare, cei care si-au pierdut locul de munca au saracit. Astfel principala consecinta a liberalizarii a fost accentuarea saraciei si a subdezvoltarii.
In multe tari, modul de aplicare a reformelor FMI a dus la cresterea somajului si a saraciei. Din aceasta cauza numeroase guverne ale tarilor in curs de dezvoltare au facut critici la adresa FMI, la adresa programelor de ajustare structurala, si chiar analiza efectuata de FMI asupra acestora a scos in evidenta numeroasele lor neajunsuri. Analiza respectiva contine trei parti: analiza interna, efectuata de personalul FMI , analiza externa, efectuata de catre specialisti independenti, si raportul intocmit de personalul FMI catre consiliul director al FMI, care rezuma concluziile celor doua analize.
Efectele politicilor FMI sunt din ce in ce mai evidente pe masura ce saracii din Indonezia, Maroc sau Papua-Noua Guinee beneficiaza de subventii mai mici pentru combustibil si hrana, cei din Thailanda vad cum SIDA se raspandeste din cauza reducerii impuse de FMI a cheltuielilor cu sanatatea, iar familiile din multe tari in curs de dezvoltare, nevoite sa plateasca scolarizarea copiilor lor in cadrul asa-numitelor programe de "recuperare a costurilor",aleg sa nu-si trimita copiii la scoala. Rezultatele procesului de globalizare, asa cum s-a desfasurat el pana acum, nu sunt cele asteptate deoarece s-a inregistrat mai degraba un regres al economiilor nationale decat un fenomen de crestere economica.
Numerosi observatori considera ca globalizarea "este intretinuta in mod artificial tocmai de cei ce beneficiaza de pe urma ei si mai putin de cei ce au inregistrat pierderi, sau au fost pur si simplu marginalizati. Cei de pe urma recunosc ca globalizarea reprezinta in multe privinte un fenomen nou, dar care opereaza dupa reguli vechi. Datorita acestui fapt, nu am avea de-a face cu o <noua economie>, ci cu un fel de <economie cazinou> (casino economy), in care un volum enorm de bani este antrenat in operatiuni speculative. Mergand pe aceasta linie, unii adopta un ton si mai dur, considerand ca am avea de-a face cu un fel de <colonialism corporatist> care vizeaza tarile cele mai sarace si pe saracii din tarile bogate". ( Gh.Postelnicu, C. Postelnicu, op. cit.,pag. 301).
Importanta activitatii FMI este sustinuta prin urmatoarele argumente:
● Prezenta FMI se resimte in momentul adoptarii de catre tari a unor politici de devalorizare competitiva pentru a-si echilibra balanta comerciala.Efectele acestor devalorizari sunt dezechilibrele monetare, care determina crizele la nivel regional si global ,ele fiind una dintre cauzele pentru care FMI a fost creat: sa evite devalorizarile competitive in lant;
● In prezent s-a accentuat mobilitatea capitalului si managementul ratei de schimb si al rezervelor de lichiditati aceste fenomene fiind determinate de conditii de risc si incertitudine.In acest context FMI reprezinta inca un element de baza in reducerea riscurilor si esecurilor financiare, dar si in determinarea unor noi jucatori de a intra pe piata.
A spune ca FMI este indispensabil nu inseamna ca trebuie sa fie acceptata politica prezenta adoptata de catre FMI si efectele acesteia. Ba din contra, un nou FMI ar trebui sa fie gandit astfel incat sa reduca hazardul moral si sa aiba o eficenta ridicata in contextul adancirii interdependentelor intre economiile lumii. Sistemul monetar international ar trebui sa aiba la baza un sistem bancar sigur, bazat pe principii asemanatoare celor oferite de Comitetul de la Basel, astfel incat bancile care acorda imprumuturi riscante trebuie sa suporte si ele efectele crizei." Sistemul bancar ajunge in situatie de colaps din cauza riscului excesiv pe care si-l asuma bancile cand acorda aceste imprumuturi. Acest lucru este permis de existenta "unor plase de siguranta" care, in momentul aparitiei lor, au indepartat disciplina verificarilor din comportamentul bancar . Bancile isi permit astfel sa acorde imprumuturi cu grad mare de risc, stiind ca in caz de esec isi vor recupera banii din taxele platite de contribuabili.
In vederea diminuarii problemelor legate de hazardul moral, este necesar ca FMI sa practice rate ale dobanzii cel putin egale cu cele ale pietei, sa-si limiteze mai bine atributiile fata de cele ale Bancii Mondiale, lasand acesteia rolul de banca pentru dezvoltare care sa acorde imprumuturi pe termen mediu si lung.Astfel, Fondului i-ar ramane rolul de a supraveghea sistemul financiar global si de a interveni pentru stabilizarea acestuia prin imprumuturi pe termen scurt in cazul crizelor de lichiditati si numai tarilor solvabile. In acest mod , complementaritatea celor doua institutii si colaborarea dintre ele ar conduce la cresterea eficentei asistentei financiare internationale.
Reformarea FMI-ului este o necesitate reclamata de cresterea continua a imprumuturilor acordate de FMI.Aceasta crestere a fost ampla pana in anul 1999, dupa care a fost urmata de un regres in anul 2000, si au cunoscut o usoara revigorare in 2001.Aceasta institutie a fost acuzata, adeseori de catre tarile beneficiare de conditii mult prea aspre impuse, de neluarea in considerare a specificitatilor nationale - economice si sociale, proces alimentat si de unele esecuri rasunatoare.In ultimii 3-4 ani FMI a introdus noi politici de modernizare si adaptare a asistentei financiare si tehnice, corelate cu o noua viziune asupra conditionarilor impuse.Aceasta reforma are in principal doua consecinte: repozitionarea FMI in ecuatia responsabilitatilor impartite de FMI si guvernele tarilor beneficiare de asistenta sa financiara; renuntarea la implementarea programelor de redresare macroeconomica unice sau mimetice.
Desigur, obstacolele in calea acestei intentii sunt inca numeroase. Cea mai dificila problema ramane trasarea unei linii sigure intre masurile critice si cele adiacente asigurarii succesului unui program sustinut de catre FMI.
"Unul dintre principalele obiective este crearea unui sistem financiar mult mai stabil, care sa sustina cresterea economica globala. Intrebat inainte de criza asiatica unde crede ca va izbucni un nou "Mexic", directorul de atunci al FMI, Michel Camdessus, a raspuns ca in mod sigur viitoarea criza economica va incepe cu o criza bancara sau va fi intensificata de o asemenea criza. Si asa s-a si intamplat. In multe tari, managementul bancar deficitar, supravegherea firava si conditiile macroeconomice nefavorabile au lasat sistemul bancar intr-o situatie vulnerabila, chiar periculoasa. Mai mult, cand sistemul bancar este vulnerabil, tarile deseori ezita sa inaspreasca politicile macroeconomice, atunci cand ar trebui sa o faca, temandu-se sa nu declanseze criza in sistemul bancar. In aceste conditii, o criza bancara este un accident susceptibil a aparea rapid. Trebuie sa se puna accent pe imbunatatirea managementului intern al fiecarei banci si pe intarirea disciplinei pietei in privinta practicilor bancare. Este nevoie, de asemenea, de o imbunatatire a reglementarilor si de supravegherea bancilor."
FMI numara in prezent 183 de membri astfel ca este recunoscut drept institutie cu rol intens la nivel mondial.Pentru a-si indeplini acest rol de sustinere financiara a tarilor in curs de dezvoltare, el incearca sa dezvolte in prezent un sistem flexibil de mecanisme de creditare, in continua adaptare la noile nevoi ale acestor tari. Aceste masuri urmaresc asigurarea redresarii economice a tarii in cauza, precum si posibilitatea de restituire a creditului. In aceste programe sunt cuprinsi indicatori cuantificabili, obiective indicative si criterii de performanta prin care sunt urmarite atat aplicarea masurilor, cat si efectele lor.O alta restrictie a derularii cu succes a creditelor contractate sau a sistarii lor este determinata de derularea programelor FMI, la care se adauga conditionarea volumului creditelor de cota parte.
|
