GLOBALIZAREA SI EVOLUTIA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE
3.1. Companiile transnationale in procesul de globalizare a economiei contemporane
Globalizarea inseamna circulatia libera a capitalului, marfurilor, tehnologiei, informatiei si intr-o masura mai mica a fortei de munca.
Companiile transnationale (CTN), ca principal motor al globalizarii, actioneaza intr-o economie globala care se refera la : productie globala, capital global, piata globala.
Principalele motive care determina firmele sa-si internationalizeze activele sunt obtinerea unor profituri cat mai mari cu costuri mici si a unei rentabilitati sporite. Acestea se pot realiza prin valorificarea unor oportunitati pe care le ofera alte tari cu resurse materiale si umane mai ieftine, prin patrunderea pe piete avantajoase pentru export.
Companiile transnationale reprezinta un interes major si pentru tarile gazda deoarece prin transferul de capital, tehnologie, management performant se creeaza noi locuri de munca acolo unde se deschid intreprinderi noi, care fac sa creasca productivitatea muncii, care la randul ei aduce cu sine salarii mai bune pentru angajatii din tara gazda.Produsele devin mai competitive pentru export iar cresterea volumului de produse la export imbunatateste balanta de plati, creste venitul la buget. CTN joaca un rol important in promovarea exporturilor, accentuarea transferului de capital si tehnologie, in infuzia de competente manageriale de inalta calificare. In procesul globalizarii lor firmele au parcurs trei stadii: cresterea ponderii exporturilor in totalul productiei lor, globalizarea productiei prin constructia de intreprinderi in afara granitelor si globalizarea competentelor si a sistemelor organizationale, ceea ce inseamna abilitate de a opera la cele mai inalte standarde pretutindeni in lume. Astfel companiile transnationale se afirma ca principala forta a globalizarii economice.
Insa procesul de globalizare are efecte adverse atat pentru tarile gazda cat si pentru tarile de origine manifestate prin: transferul in alte tari a unei parti din activele CTN contribuie la reducerea locurilor de munca si cresterea somajului in tarile de origine.
Totodata cresterea somajului se poate realiza prin cresterea productivitatii muncii, prin transferul de tehnologie, informatii, inovatii in tarile gazda si astfel categoriile necalificate sau cu o calificare mai redusa sunt defavorizate.De asemenea tarile gazda sunt nemultumite de faptul ca operatiunile de cercetare-dezvoltare se afla in tarile de origine ale CTN, iar inovatiile tehnologice nu sunt implementate concomitent in tarile gazda.
3.1.1. Istoricul companiilor transnationale
Conform UNCTAD, institutia cea
mai specializata in domeniul cercetarii tranzactiilor internationale si a
impactului acestora pentru diferite grupuri de tari, "companiile transnationale
(CTN) sunt intreprinderi alcatuite din una sau mai multe firme-mama si filialele
acestora in strainatate. Firma-mama este o intreprindere care controleaza
activele altor entitati in tari diferite de tara sa de origine, de obicei prin
detinerea unei ponderi din totalul actiunilor acestora (ponderea necesara
variaza, fiind considerata peste 10% in SUA si peste 25% in Uniunea Europeana)."
Filiala din strainatate este o intreprindere in cadrul careia un investitor
rezident in alta
Potrivit raportului World Investment Report (1997) numarul CTN era estimat la cca 44500 firme cu aproape 280000 filiale care controleaza mai mult de o treime din activitatea sistemului privat mondial.
Date mai recente arata cresterea intr-un ritm alert a CTN si filialelor. In economia mondiala in anul 2002 sunt peste 63000 CTN cu peste 820000 filiale raspandite in intreaga lume , acoperind toate domeniile de activitate. Peste 90% din CTN isi au sediul in tarile Triadei. Topul celor 100 din cele mai mari este astfel distribuit : 49 se afla in Europa Occidentala, 26 in SUA, 18 in Japonia, 2 in Australia, 2 in Canada, 2 in China, cate 1 in Mexic si Venezuela.
La nivelul anului 1992, ponderea in PIB-ul mondial a primelor societati transnationale, a crescut in anul 1992 de la 27.2% la 24.7% , scazand in anul 1998 la 26.3%.
Din punct de vedere istoric se pot distinge mai multe etape in aparitia si dezvoltarea spectaculoasa a companiilor transnationale.
a) Inainte de 1945: primele extinderi internationale
In primele decenii ale secolului XX, numarul
intreprinderilor industriale moderne din SUA era considerabil mai mare decat
cel din Marea Britanie sau
Una dintre primele companii americane ce s-a extins pe plan international a fost Standard Oil Trust, urmata de Ford , care si-a deschis cateva filiale straine inainte de 1914. Alte companii care au efectuat investitii extinse in strainatate au fost General Electric si Vacuum Oil (predecesoarea firmei Mobil). Dupa 1914 acest proces s-a accelerat marindu-se influenta companiilor transnationale americane. Acest proces se explica prin dimensiunea mare a pietei locale si in cresterea standardului de viata in SUA, care au dus la proliferarea companiilor moderne, integrate.
Firmele americane s-au aflat intr-o continua dezvoltare si au adoptat o organizare bazata pe divizii operationale multifunctionale autonome si au infiintat si o filiala sau o divizie internationala care se ocupa cu managementul si dezvoltarea activitatilor externe.
General Electric a creat o divizie internationala in 1919, Standard Oil in 1927, iar General Motors ( care infiintase o companie de export inca din 1911) si-a consolidat operatiunile pe piata europeana prin achizitia firmelor Vauxhall din Anglia (1925) si Adam Opel din Germania (1929), precum si pe piata Americii Latine prin crearea unei filiale General Motors in Brazilia (1925). La nivelul anului 1939, filialele straine ale companiei IBM realizau deja cca 12,5% din vanzarile sale totale. Aceste filiale infiintate de companiile americane in strainatate inaintea celui de-Al Doilea Razboi Mondial au constituit baza de dezvoltare a operatiunilor internationale in perioada postbelic.
b) 1945-1959: perioada dominatiei companiilor americane
Reconstructia europeana a determinat patrunderea puternica a firmelor americane in Europa la sfarsitul anului 1950.In perioada postbelica, firmele americane si-au continuat expansiunea internationala si au dominat toate domeniile vietii economico-sociale.In anul 1959 marea majoritate a companiilor transnationale era americana si numai 6 erau europene.
c) 1960-1974: perioada dezvoltarii europene
Principalele companii transnationale europene au crescut spectaculos in aceasta perioada, astfel incat in 1974 in clasamentul celor mai importante 50 de companii transnationale din lume se aflau 20 de firme europene. Celor sase deja existente li s-au adaugat firme precum Siemens, Daimler-Benz,Volkswagen, Fiat, BASF, Hoechst, Bayer, Renault, British-American Tobacco.Cresterea in dimensiune a firmelor europene a determinat diversificarea activitatii lor, extinzandu-si gama de productie la nivel international.
Companiile americane si-au intensificat la randul lor eforturile de extindere internationala.Procter & Gamble de exemplu a infiintat in 1963 Centrul Tehnic European cu scopul de a sprijini si coordona activitatile sale pe piata europeana. Totusi, numarul firmelor americane aflate in topul primelor 50 de transnationale din lume a scazut de la 44 (in etapa anterioara) la 24, declin explicat prin expansiunea accelerata a firmelor europene, dar si prin recesiunea din anii '70 care a determinat restrangerea operatiunilor internationale ale multor companii puternice cu baza in SUA. Structura multidivizionala a companiilor americane a suferit modificari, departamentele internationale care pana atunci coordonau si monitorizau activitatile internationale fiind inlocuite cu divizii constituite pe criterii geografice sau pe produs.Tot in aceasta perioada isi fac simtita prezenta si firmele japoneze.
d) 1975-1989: perioada expansiunii companiilor asiatice
Anii '70-'80 au constituit o etapa in care companiile europene si-au diversificat activitatea, transformandu-se in companii transnationale organizate pe produs, in timp ce companiile americane au trecut printr-un proces de restructurare a productiei si a marketingului prin intermediul diviziilor internationale, iar firmele japoneze si - mai tarziu- cele sud-coreene, s-au extins cu rapiditate pe plan international. Astfel, in 1989 structura primelor 50 de companii transnationale ale lumii cuprindea 21 de companii europene, 17 americane si 12 asiatice.
Cele mai mari companii transnationale japoneze si-au dezvoltat retele functionale globale organizate initial pe filiale de marketing, apoi de productie, ele fiind urmate la sfarsitul anilor '80 de dezvoltarea Chaebol-urilor coreene, organizate sub forma de conglomerate de produs.
Deceniul 1970-1980 a constituit perioada care a urmat dupa boom-ul postbelic prelungit. In noua perioada s-a revenit la o dezvoltare economica ciclica si la inlocuirea sistemului monetar international bazat pe aur-devize cu fluctuatia libera, necontrolata a monedelor in functie de factori conjuncturali, fluctuatie avantajoasa pentru dolarul american. Tot in acest deceniu s-a declansat criza petroliera cand OPEC a ridicat excesiv pretul titeiului. Intre 1973-1975 a avut loc o puternica recesiune a carei caracteristica principala a fost fenomenul de stagflatie. Aceasta criza a generat probleme dificile corporatiilor transnationale atat celor energetice, de productie, de desfacere cat si celor financiare.
e) 1990 -pana in prezent : explozia fuziunilor si achizitiilor
Inceputul ultimului deceniu al secolului XX pentru firmele Caterpillar, Du Pont, Xerox General Motors, IBM, Philips, Matsushita, se caracterizeaza printr-un val de fuziuni si achizitii internationale ( pe orizontala, pe verticala si conglomerate).
La nivelul anului 2000, dintr-un clasament al celor mai puternice 1000 de companii din lume, rezulta ca 485 dintre ele, adica aproape jumatate apartin SUA.
General Electric se situeaza in continuare pe primul loc in lume dupa valoarea de piata a actiunilor.Dupa cifra de afaceri in multe domenii de activitate, firmele americane ocupa primele locuri: aeronautica (Boeing), computere (IBM), software (Microsoft), spectacole (Walt Disney), automobile (General Motors), petrol (Exxon Mobil), farmaceutice ( Merck ), cosmetice ( Procter & Gamble).
Companiile europene si-au
pastrat suprematia in doar cateva domenii-cheie, cum ar fi industria chimica
(BASF) si cea a materialelor de constructii (Saint Gobain), in timp ce companiile
japoneze detin pozitia fruntasa in domenii precum indust 353e48d ria electronica (
3.1.2. Rolul companiilor transnationale in globalizare si redistribuirea factorilor de productie
CTN joaca un rol important in crearea de noi locuri de munca, promovarea exporturilor, accentuarea transferului de capital si tehnologie, in infuzia de competente manageriale de inalta calificare. In procesul globalizarii lor firmele au parcurs trei stadii: cresterea ponderii exporturilor in totalul productiei lor, globalizarea productiei prin constructia de intreprinderi in afara granitelor si globalizarea competentelor si a sistemelor organizationale, ceea ce inseamna abilitatea de a opera la cele mai inalte standarde pretutindeni in lume. Astfel companiile transnationale se afirma ca principala forta a globalizarii economice.
Pe fondul diversificarii si globalizarii productiei, valoarea adaugata creata in activitatile desfasurate in strainatate a crescut in ritmuri mai inalte decat cea obtinuta pe piata interna.
"Productia unei valori adaugate mai mari in strainatate decat in tara - mama se explica , credem noi, prin aceea ca transnationalele ca oligopoluri, includ in valoarea adaugata un adaos comercial mai mare respectiv un profit mai mare, deoarece costul de productie este mai mic datorita salariilor mai mici si astfel la acelasi pret de vanzare, profitul este mai mare", afirma Dana Pop in lucrarea sa:" Globalizare si teorii ale dezvoltarii". (Dana Pop: op. cit.,pag.89)
Societatile transnationale sunt astfel si un factor de redistribuire in interesul lor a PIB-ului dintr-o tara sau alta.
Companiile transnationale reprezinta un element important al noului val al mondializarii capitalului. Liberalizarea comertului, a investitiilor si pietelor de capital, diversificarea serviciilor si relaxarea masurilor de control asupra activitatii desfasurate de companiile multinationale reprezinta elemente care vin sa sustina favorabil acest proces. In aceste conditii, administrarea eficienta a activelor detinute in strainatate a devenit pentru firme un obiectiv extrem de important, de care depinde in mod nemijlocit viteza cu care ele isi fac simtita prezenta pretutindeni in lume.
Globalizarea concurentei a determinat aparitia unor parteneriate strategice intre companiile transnationale in vederea reducerii costurilor de productie si riscurile la care erau supuse acestea.Aceste parteneriate au determinat implicarea industriilor automobilelor si aeronautica in primul rand, urmand ca alte domenii sa fie incluse,domenii din care segmentul computerelor a determinat impulsionarea procesului de concentrare a capitalului. In intervalul 1985-1995 pe teritoriul SUA au fost create 575 de societati mixte de cercetare. Cele mai multe intelegeri au fost semnalate in domeniul informatiilor, comunicatiilor si in constructia de automobile.
In acest mod s-a ajuns la aparitia unor noi forme de piata oligopolista bazate pe trei piloni: abilitatea de a identifica un mic numar de competitori, apoi un set de produse sau de industrii in cadrul carora avea loc o concurenta oligopolistica si identificarea traiectoriei tehnologice probabile pe care produsele respective o vor urma.
Aparitia companiilor transnationale determina extinderea sferei de activitate a intreprinderilor, intrucat orice companie de acest fel are tendinta sa se extinda atat pe pietele interne cat si in exterior, pe pietele altor tari.
Centrul coordonator al CTN-urilor impune, de regula, unitatilor componente relatii de schimb pe care trebuie sa le intretina intre ele, precum si preturile practicabile. De obicei, preturile la care bunurile sunt schimbate sunt fixate pe baza costurilor de productie. Sunt insa si cazuri cand societatea-mama impune unei filiale sa cumpere productia alteia la un pret diferit de cel practicat pe piata mondiala. Asemenea situatii apar atunci cand se urmareste obtinerea unei pozitii dominante, disparitia controlului schimbului valutar si protejarea fata de fluctuatiile monetare. Astfel, subfacturarea materiilor prime, a produselor intermediare, permite filialei care le primeste sa vanda la preturi mai mici. Urmarind maximizarea profitului global, societatea transnationala, influenteaza preturile pentru a mari beneficiul filialei din tara unde rata impozitului este scazuta si invers. Insa in momentul in care o devalorizare este iminenta, societatea transnationala va cauta sa scoata din tara respectiva cea mai mare parte a profitului si sa o indrepte spre tarile cu moneda forte. Profitul este astfel transferat de la o filiala la alta sau adus in tara de origine.
Structurile transnationale pot fi de doua feluri avand in vedere criteriul orientarii investitiilor de capital:
a)
Structura introvertita, care presupune o activitate orientata prioritar spre
interior, spre piata nationala a societatii-mama. Pe termen lung, investitiile
efectuate in
b) Structura extravertita se formeaza in conditiile in care se considera foarte importanta activitatea externa. Aceasta structura este caracteristica indeosebi societatilor transnationale cu sediul in tari dezvoltate mici. Nestlé (Elvetia) avea in 1996 active externe de aproape 31 de miliarde de dolari, fata de numai 3,1miliarde de dolari in tara de origine. Indicele de transnationalitate al acestor societati transnationale este cel mai ridicat: Nestlé 95,3%, Electrolux (Suedia) 88,7%, Philips 84,9%.
Ambele structuri transnationale presupun o diviziune a muncii intrafirma, intre unitatile componente ale societatii transnationale. Aceasta diviziune se produce fie pe orizontala (ca in cazul industriei de automobile), fie pe verticala (cum se intampla in industria petrolului).
Aceste diviziuni creaza retele de tip national care implica atat societatile transnationale cat si alte firme exterioare,independente si nelegate prin raporturi de proprietate. Este vorba de asa-numitele aliante strategice interfirme, tot mai numeroase in ultimii ani (Apple-Sony, Renault-Volvo).
Investitiile straine directe pot constitui de asemenea o legatura puternica intre tarile gazda si companiile transnationale.Astfel ca politicile duse de acestea din urma in domeniul investitiilor straine directe creeaza o puternica dezvoltare a globalizarii. Companiile transnationale infiintand filiale in diferite tari ale lumii creeaza noi locuri de munca, iar prin transferul de tehnologie si management creeaza conditii de crestere a productivitatii muncii, de care depinde in mod decisiv nivelul de salarizare a fortei de munca. In tarile unde se creeaza filiale si se fac investitii straine directe, de orice fel, insasi piata de desfacere capata dimensiuni mai mari, este mai bine aprovizionata, se dezvolta serviciile, se modernizeaza caile si mijloacele de transport, creste accesul la credite bancare, sunt mai bine satisfacute nevoile de informare si comunicare, se extinde si se perfectioneaza invatamantul general si cel pe diverse specialitati.
In ceea ce priveste corporatiile multinationale, se pot trage urmatoarele concluzii:
Procesul de globalizare a economiei reprezinta atat un rezultat al intensificarii activitatii companiilor multinationale cat si o motivatie a extinderii si implicarii lor pe plan international;
In contextul diversificarii si globalizarii productiei, valoarea adaugata creata in activitatile derulate in strainatate a crescut in ritmuri mai inalte decat cea obtinuta pe piata interna;
Se confirma tendinta de concentrare a afacerilor in sectoarele cu cele mai mari avantaje comparative si spre pietele cu un potential inalt al cererii, amplificat de un grad mai mare de liberalizare si deschidere;
Promotorii noului val al globalizarii capitalului, corporatile multinationale,cuprind din ce in ce mai multe activitati in acest fenomen;
In cadrul unei economii globalizate, dimensiunile firmelor au devenit un parametru esential. Marimea companiilor conditioneaza expansiunea lor peste hotare. Firmele nu urmaresc doar atingerea unor dimensiuni optime, ci isi focalizeaza atentia si spre consolidarea retelelor de productie globale.
3.1.3. Investitiile straine directe -cel mai dinamic instrument al CTN in procesul globalizarii
Fluxurile de investitii straine directe au existat si s-au dezvoltat de-a lungul timpului, insa acestea intra intr-o noua etapa de evolutie in cadrul investitiilor internationale dupa Al Doilea Razboi Mondial cand SUA realizeaza investitii masive in reconstructia Europei Occidentale.
O prima definitie a investitiilor
straine directe este aceea de: infiintarea sau cumpararea unui activ generator
de venit intr-o
Intr-o definitie ulterioara prin ISD se intelege "achizitionarea pachetului de actiuni de control in cumpararea unor intreprinderi sau construirea pe loc gol in strainatate. Nici din aceasta definitie nu rezulta ce fel de firma achizitioneaza actiuni, cumpara sau construieste intreprinderi".
Sunt si unii autori care exprima in
mod direct raportul dintre CTN si ISD. "Investitia straina directa este o
categorie a investitiilor internationale care reflecta scopul unei entitati
rezidente intr-o tara (investitorul direct) de a obtine un interes de durata
intr-o companie rezidenta in alta
Drept urmare este evidenta necesitatea analizei ISD impreuna cu CTN deoarece reprezinta principalul producator de venit al ISD-urilor. Pe de alta parte ISD se afla la baza constituirii CTN, fiind componenta sa cea mai dinamica.
Investitiile straine directe ofera posibilitatea ca marfurile produse de filialele CTN in tarile receptoare sa nu mai suporte taxele vamale, deoarece in conditiile unei politici protectioniste este tot mai dificil sa se pastreze o piata numai pe calea exporturilor. Astfel, devine necesar sa se produca direct in strainatate.
Societatile transnationale impulsioneaza comertul international al societatii-mama deoarece filialele implantate in exterior au nevoie de masini si utilaje, de cunostinte tehnice, pe care le procura, in mare masura, din tara de origine. In al doilea rand societatea transnationala poate profita cel mai bine de pe urma diferentelor dintre ratele nationale ale dobanzii. Firma transnationala va imprumuta de acolo unde conditiile sunt cele mai favorabile si va acorda fondurile unei filiale aflate in tara de implantare in conditii de imprumut nefavorabile. In al treilea rand societatea transnationala profita din plin de pe urma fluctuatiilor monetare. Astfel, cumpara masiv moneda tarii unde se asteapta o revalorizare pentru ca, dupa aceea, sa fie schimbata pe monedele ale caror cursuri au ramas constante, rezultand in acest mod castiguri semnificative.
Insa in acest context apar o serie de probleme astfel: practica evaziunii
fiscale va lua amploare in conditiile globalizarii, de aceea este necesara
elaborarea unui sistem legislativ integrat adoptat de organisme globaliste
pentru a stopa practicile speculative si pentru a incuraja dezvoltarea normala
a tarilor gazda si in acelasi timp a activitatilor lor.
O alta problema este cea a dinamismului investitiilor internationale.
ISD sunt considerate cel mai dinamic instrument al economiei globale. In
ultimele doua decenii ISD au crescut la nivel mondial mai repede decat alti
indicatori macroeconomici ca PIB si comertul international. Astfel intre 1985
si 1995 ISD au crescut cu o medie anuala de 18,4%, pe cand comertul global cu
marfuri a avut o rata anuala de 11% iar PIB mondial de 8,5%.
Fluxurile de ISD au crescut in anul 2000 cu 18% fata de anul anterior, atingand un nivel record de 1,3 trilioane USD, iar volumul mondial al stocurilor de ISD a depasit 6 trilioane USD dupa cum afirma Suciu Titus in lucrarea sa intitulata:" Globalizarea si impactul social al acesteia in viziunea principalelor curente de gandire economica din zilele noastre".
Legatura directa intre ISD si CTN se constata si prin dinamismul lor. Investitiile internationale fiind instrumentul cel mai dinamic al economiei globale impulsioneaza expansiunea globala a CTN. Asemanator cu distributia CTN pe glob sunt repartizate si ISD. Triada este reprezentata de 71% din fluxurile de intrare si 82% din fluxurile de iesire a ISD. In cadrul Triadei UE isi sporeste ponderea atat ca sursa cat si ca receptor de ISD, ajungand la un flux de intrari de 617 miliarde USD in anul 2000, iar SUA cu 281 miliarde USD la intrare si 139 miliarde USD la iesire, pe cand Japonia are doar 8 miliarde USD la intrare si 33 miliarde USD la iesire.
Pentru cresterea permanenta a ISD intre investitorii straini si tarile receptoare, este necesara crearea unui climat de afaceri bazat pe incredere si transparenta, avantajos pentru fiecare parte, in timp ce principalul beneficiu pentru fiecare parte componenta este profitul cat mai ridicat.Astfel ca investitorii straini urmaresc accesul la tehonologie avansata, personal calificat, forta de munca ieftina, acces la informatii, iar pe plan politic ei sunt atrasi de acele tari in care exista stabilitate politica, economica, sociala si o economie in crestere.
Pe plan economic criteriile si motivele sunt diverse :
● dorinta de a obtine resurse materiale cu costuri inferioare celor din tarile de origine.
Pentru unele domenii ca : minerit, materiale de constructii, petrol, industria forestiera, industria alimentara, principalele motive si criterii se refera la resursele naturale ;
● forta de munca mai ieftina, necalificata sau semicalificata si motivata ;
● politici fiscale stabile, nivelul impozitului pe profit mai mic ;
● nivelul de dezvoltare a infrastructurii in general si a telecomunicatiilor in special ;
● existenta unei piete de desfacere mari ;
● politici de privatizare ;
● birocratie redusa.
Investitorii internationali sunt motivati de elemente diferite, in functie de categoria de tara din care fac parte, deoarece in tarile in dezvoltare nu se pot obtine tehnologii avansate, competente manageriale, de marketing si organizationale, nici privatizare sau forta de munca mai ieftina de la tarile dezvoltate. Forta de munca mai ieftina exista in tarile in dezvoltare si in tranzitie fiind folosita de investitorii straini pentru produse finite intensive in forta de munca asa cum sunt sectoarele : textile, confectii si incaltaminte. Astfel cea mai mare parte a ISD sunt localizate in Asia de Sud-Est si America Latina. Africa de Vest si de Nord urmeaza exemplul asiatic : Coasta de Fildes, Senegalul, Tunisia si Marocul au beneficiat de ISD in special in domeniul textilelor.
Elementele de care depind politicile de promovare si atragere a ISD de catre tarile-gazda sunt reprezentate de asigurarea unor conditii de natura politica,economica si legislativa astfel:
● cadrul institutional si legislativ functional, stabil, transparent si predictibil ;
● climat investitional de calitate ;
● regim comercial si de schimb valutar liber ;
● eliminarea barierelor din calea investitiilor ;
● tratament egal pentru investitorii autohtoni si straini.
Pentru a folosi ISD ca instrumente care sa contribuie la dezvoltarea lor, tarile receptoare pot face apel la diferite stimulente:
● fiscale si anume : scutiri de la plata impozitului pe profit pe o perioada de timp;deduceri ale impozitului in functie de valoarea investitiilor ;
● financiare:oferite de UE si SUA prin acordarea de sume gratuite pentru investitii in infrastructura, credite cu dobanzi reduse ;
● alte stimulente:preturi preferentiale ale terenurilor pentru anumite obiective;inchiriere de terenuri pe o perioada de timp fara plata;participarea doar cu 50% din capital pentru o perioada in conditiile satisfacerii unor cerinte privind durata si marimea investitiilor; un numar de locuri de munca nou create.
Intre efectele pozitive ale ISD pentru tarile de origine ale investitorilor se inscriu : repatrierea castigurilor ( profit, dividende, dobanzi ); recunoasterea internationala a reputatiei lor.
Din informatiile prezentate mai sus se poate deduce faptul ca pe termen lung impactul investitiilor asupra tarilor de origine este unul pozitiv, insa impactul asupra tarilor-gazda nu este imediat observabil, el depinzand de strategia investitorilor internationali si de cea a tarii gazda.
Cele mai mari nevoi de ISD au tarile in dezvoltare, in special cele in tranzitie, deoarece acestea dupa 1989 au trecut printr-o criza structurala si ca atare au nevoie de noi capacitati de productie, noi locuri de munca, noi piete de desfacere a produselor.
Se poate afrma ca per total impactul ISD asupra tarilor in tranzitie si tarilor in dezvoltare este unul pozitiv, prin faptul ca ISD contribuie la integrarea acestor tari in economia globala, la diversificarea produselor si cresterea calitatii acestora, la cresterea productivitatii muncii, la introducerea de tehnologii noi, la un management competent, la cresterea exportului si imbunatatirea balantei de plati, contribuie la cresterea venitului bugelului de stat, ofera sprijin pentru procesele de privatizare, de restructurare a economiei si de modernizare a intreprinderilor.
Insa pot fi observate si efectele negative ale ISD-urilor: cresterea productivitatii muncii atrage dupa sine cresterea somajului mai ales in randul fortei de munca necalificate sau slab calificate.
Investitiile straine directe au marcat de la un an la altul noi recorduri, ele fiind o urmare fireasca a intensificarii activitatii corporatiilor multinationale si a eforturilor de liberalizare a pietelor si comertului. Astfel potrivit datelor publicate de Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare, in anul 1996 investitiile straine directe crescusera fata de anul precedent la intrari cu 10% ajungandu-se la cifra de 349 miliarde de dolari, iar la iesiri cu 2% atingandu-se 347 miliarde de dolari. Investitiile straine directe au crescut in valoare nominala mai repede decat produsul intern brut mondial si comertul mondial.
In ciuda faptului ca economia mondiala a cunoscut mai multe perioade de recesiune, stocul investitiilor straine directe a continuat sa creasca, atingand in anul 1998 suma de 4 trilioane de dolari, fata de 2 trilioane de dolari in 1993 si 1 trilion in 1987.
Aceasta crestere se datoreaza unei serii de factori astfel:
Afirmarea importantei productiei internationale, promovata mai ales de corporatiile transnationale (TNCs);
Mentinerea disparitatilor dintre diferitele grupuri de state din punct de vedere al dezvoltarii economice sau al stadiului de implementare a reformelor;
Promotorul principal al FDI sunt statele OECD si TNCs cu originea in aceste state;
Numarul mare de fuziuni si achizitii, mai ales in SUA si Europa Occidentala;
Tendintele mai recente ale transferului de tehnologie. Decalajele tehnice dintre statele dezvoltate si o parte din statele aflate in curs de dezvoltare nu s-au atenuat;
6. Semnarea de acorduri intre fime din tari diferite (pe termen scurt, mediu si lung) cu diverse variante: societati mixte (joint ventures), leasing, subcontractare, franciza, marketing, cercetare-dezvoltare.
Parteneriatele strategice "ofera posibilitatea accesului la o serie de tehnologii complementare, reducerii costurilor si riscurilor, creand, in acelasi timp, o forta sinergica mai mare asociata cercetarii-dezvoltarii. Cat priveste fimele care provin din statele aflate in curs de dezvoltare, astfel de parteneriate strategice le ofera oportunitatea de a intra in posesia unor tehnologii noi, care sa le indrepte mai repede spre produsele cu o valoare adaugata per produs mai mare si sa le faciliteze patrunderea pe anumite piete". (Dana Pop,op. cit.,pag.101)
7. Comertul: investitiile straine stimuleaza exporturile tarii gazda - prin filialele din strainatate sau prin relatiile de cooperare cu firmele locale.
Activitatea CTN concretizata in obtinerea unor performante economice de catre filialele din strainatate a determinat si ea cresterea volumului investitiilor straine directe.
Pe parcursul anilor, investitiile straine directe au devenit elementul de baza al CTN, mai important decat comertul exterior, deoarece genereaza noi locuri de munca, aduc o tehnologie avansata care determina cresterea productivitatii muncii si reprezinta prin impozite si taxe sursa de venit la bugetul de stat a tarii-gazda.
Daca o lunga perioada de timp, comertul mondial a constituit mecanismul principal prin care economiile nationale au fost legate intre ele, astazi investitiile au devenit mai importante in integrarea tuturor tarilor in economia mondiala.Ele reprezinta o sursa a cresterii economice, un promotor al dezvoltarii si totodata un sprijin economic pentru tarile in curs de dezvoltare sau cele putin dezvoltate.Prin utilizarea lor se realizeaza promovarea competitivitatii si a progresului tehnic.
3.2 Analiza comparativa a evolutiei ISD-urilor si a exporturilor in perioada 2000-2006 in Uniunea Europeana
Investitiile straine directe, expresia politicilor de expansiune a unor firme cu mare putere economica, au aparut o data cu initierea de catre asemenea firme a programelor de penetrare a economiilor nationale straine in scopul deschiderii de filiale ce au condus la aparitia primelor societati transnationale. Aparitia societatilor transnationale ca expresie a acumularii de capital, a concentrarii acestuia, reflectate in cresterea puterii economice a acestor societati, este indisolubil legata de activitatea de investitii directe in alte state.
Literatura de specialitate in domeniul investitiilor straine directe cuprinde si o serie de studii empirice asupra determinantilor fluxului de investitii straine directe, marea parte a acestora concentrandu-se pe rolul urmatorilor factori: dimensiunea pietei interne, evolutia cursului de schimb, costul fortei de munca si integrarea economica.
Conform studiilor de specialitate, caracteristicile tarii gazda cum ar fi: dimensiunea pietei interne, cresterea economica, nivelul de dezvoltare si concurenta influenteaza decizia companiilor de a investi. Volumul de investitii straine directe atras de o tara este influentat pozitiv de piata interna a tarii gazda, lucru subliniat in teorie sub denumirea de ipoteza privind dimensiunea pietei interne.
Companiile multinationale, actorii principali ai procesului international de alocare a resurselor, isi reorganizeaza diviziunea regionala a muncii in interiorul unei zone integrate din punct de vedere economic prin modificarea locatiilor de productie in interiorul acestei zone conform distributiei avantajului comparativ. Procesul integrarii economice poate spori avantajele locationale ale pietelor statelor membre prin distribuirea acestora intre piete, astfel oferind noi oportunitati de crestere a profitului prin derularea activitatilor productive in interiorul zonei integrate economic.Efectele dinamice ale integrarii economice cum ar fi: economiile de scala, efectul reducerii costului, cresterea competitivitatii prin eficienta productiei deriva din dimensiunea mai mare a pietei, cresterea oportunitatilor si economiile de scala mai mari. Aceste efecte conduc la sporirea nivelului profitului si cresterea investitiilor, imbunatatind totodata avantajele specifice companiilor legate de proprietate.Marea parte a beneficiilor rezultate in urma procesului de integrare economica provin din reducerea costului si castigurile de eficienta din regruparea unitatilor de productie in mai putine locatii caracterizate de un nivel al costului mai redus, in interiorul zonei integrate economic, astfel aceste beneficii realizand si promovarea dezvoltarii economice.
O consideratie importanta in vederea promovarii dezvoltarii este aceea de a imbunatati "competitivitatea la export". Desi competitivitatea incepe cu cresterea controlului international asupra pietei, aceasta inseamna mai mult decat atat. Implica diversificarea costului la export, rate mai mari durabile in ceea ce priveste cresterea exportului in timp, actualizarea continutului tehnologic si al deprinderilor in activitatea de export si extinderea bazei de firme interne capabile sa concureze international, astfel incat competitivitatea sa devina durabila si sa fie insotita de venituri in crestere. Exporturile competitive permit tarilor sa castige mai multa valuta si astfel sa importe produsele, serviciile si tehnologiile pe care le doresc pentru cresterea productivitatii si a nivelului de trai. O competitivitate sporita permite tarilor sa se desprinda de dependenta de cateva exporturi de marfuri primare si sa urce pe scara deprinderilor si a tehnologiei, element esential pentru cresterea valorii adaugate locale si a salariilor. Aceasta permite realizarea unor economii de tinuta prin oferirea unor piete mai diverse.
Corporatiile transnationale pot ajuta la cresterea competitivitatii in tarile in curs de dezvoltare si in economiile in tranzitie, dar marirea potentialului lor nu este usoara. Atragerea de activitati ale corporatiilor transnationale orientate spre export este ea insasi o activitate intens competitiva - si chiar si tarile de succes o pot considera dificil de sustinut atunci cand salariile cresc si conditiile de piata se schimba. Sprijinul de politici coerent si consistent este esential in atragerea activitatilor orientate catre export din partea corporatiilor transnationale si este esential ca acesta sa fie inclus intr-o strategie nationala de dezvoltare. Competitivitatea la export este importanta si provocatoare, dar necesita sa fie vazuta ca un mijloc care tinteste spre un obiectiv - dezvoltarea.
Prin legaturi de capital si din afara capitalului, companiile transnationale detin o cota substantiala a exporturilor intr-un numar impresionant de tari in curs de dezvoltare, iar rolul lor acopera toate sectoarele.
In acest sens este necesara o analiza comparativa a evolutiei fluxurilor de ISD precum si a exporturilor la nivelul Uniunii Europene pentru a evidentia legatura directa intre ISD,exporturi si societatile transnationale ca promotori ai globalizarii.
Astfel analiza se va realiza in perioada 2000-2006, evidentiind diferentele respectiv asemanarile in evolutiile celor doi indicatori reprezentativi pentru fenomenul globalizarii.
In ceea ce priveste anul 2000, se aduc noi modificari in structura ratelor de investitii straine directe comparativ cu ceilalti ani si mai ales cu anul 1999.In anul 1999, 10 tari au primit 74% din totalul ISD-urilor alocate in acest an, dintre care numai 10 tari dezvoltate au primit 80% din totalul ISD-urilor programate catre tarile dezvoltate.Comparativ, volumul investitiilor straine directe a fost in anul 1999 de 550 bilioane de euro, reprezentand o crestere de 12% fata de nivelul acestora atins in urma cu 20 de ani.Similar, volumul ISD-urilor in cadrul PIB-ului a crescut de la 5% la 16% in aceeasi perioada.In anul 1999, SUA si Regatul Unit au fost liderii in ceea ce priveste atat calitatea de investitori cat si cea de recipienti-primitori.Cu 159 bilioane de euro, Regatul Unit a devenit cel mai mare investitor din lume depasind chiar si SUA .In Europa, Regatul Unit, Germania si Franta au fost cei mai mari investitori, in timp ce Regatul Unit si Suedia au reprezentat cei mai mari recipienti.
In anul 2000 evolutia investitiilor straine directe la nivel mondial a fost spectaculoasa, crescand cu 18 procente mai mult decat orice alt agregat economic, atingand un record de 1,046 trilioane de euro.Insa aceasta evolutie se preconiza ca va stagna in anul 2001.Aceasta expansiune globala a investitiilor a fost condusa de peste 60000 de corporatii transnationale, avand mai mult de 800000 de filiale in strainatate.Drept rezultat ISD-urile din tarile dezvoltate au crescut cu 21% atingand aproape 1 trilion, iar cele din tarile in curs de dezvoltare au crescut de asemenea atingand 193,1 de bilioane de euro.
In Europa Centrala si de Est intrarile de investitii au crescut foarte mult si s-a inregistrat o valoare fara precedent de 21,71 bilioane de euro.Globalizarea si totodata actiunea societatilor transnationale ca promotor al globalizarii a reprezentat principala cauza de crestere a ISD-urilor in aceasta regiune cu exceptia Ungariei unde procesul de privatizare de-abia demarase.
Uniunea Europeana a inregistrat o crestere de aproape 20% intre 1998 si 2000 insa, in schimb, in anul 2001 mai detinea decat 43,9 din totalul fluxurilor de investitii intrate, ca dovada a regresului inregistrat dupa aceasta perioada.In 2000 ea detinea suprematia in ceea ce priveste intrarile de ISD pe plan mondial, in cadrul tarilor dezvoltate (550,76 bilioane euro), urmata de SUA cu 226 bilioane euro intrate.
In anul 2001, in cadrul Uniunii Europene, Europa de Vest acoperea mai mult de 90% din totalul intrarilor si iesirilor de investitii straine directe, intrarile fiind stimulate de progresul in integrarea regionala iar iesirile de ISD-uri in afara Uniunii Europene fiind dominate de SUA.
Intrarile de ISD in UE au cunoscut o evolutie variabila , de la 32,1% din totalul la nivel mondial, procent detinut intre anii 1993-1998, la 50,2% intre 1999 si 2000 si scazand la 43,9% in anul 2001.In ceea ce priveste iesirile de ISD, in perioada 1998-2000 ,UE si-a mentinut cotele procentuale la 64,4% din totalul iesirilor de ISD la nivel mondial, iar in intervalul 2003-2005 detinea 54,6%, avand cele mai mari procente din aceasta perioada.Insa cresterea aceasta nu a fost spectaculoasa in comparatie cu alte regiuni ale globului.
Analizand comertul international, in special exporturile tarilor membre UE ,se poate afirma ca si evolutia acestuia a fost spectaculoasa, fiind strict dependenta de dezvoltarea economica a tarilor in cauza.Comertul international de bunuri formeaza o parte foarte importanta din economia mondiala, acesta inregistrand de asemenea o evolutie ascendenta incepand cu anul 1995 si pana in 2005, respectiv 2006,2007.Astfel daca la nivelul anului 1995, in UE-15, totalul exporturilor de bunuri era de 573000 milioane de euro, la sfarsitul lui 2005 acesta a atins valoarea de 1173000 milioane de euro, o valoare foarte apropiata de valoarea iesirilor si intrarilor de ISD din cadrul Uniunii Europene si care reflecta ponderea majora a UE pe plan mondial in cadrul exporturilor de bunuri (1071000 milioane euro in anul 2005), depasind si SUA (730000 milioane euro) asa cum reiese din tabelul nr. 1.
Analizand fluxurile catre lumea in curs de dezvoltare si catre Europa Centrala si de Est in anii 1999-2001, se poate afirma ca au ramas distribuite in mod inegal. In anul 2001, cei mai mari cinci primitori au atras 62% din totalul influxurilor catre tarile in curs de dezvoltare, in vreme ce cifra corespunzatoare pentru Europa Centrala si de Est a fost de 74%.Au fost 10 tari care au experimentat cele mai abrupte declinuri ale influxurilor de investitii straine directe, si dintre ele opt au fost tari dezvoltate; Belgia si Luxemburg, Statele Unite si Germania au raportat cele mai acute declinuri.
Tabel 1 Principalii participanti pe piata mondiala a bunurilor (milioane euro)
|
|
Exporturi |
|||
|
UE 25 | ||||
|
UE 15 | ||||
|
Norvegia | ||||
|
Elvetia | ||||
|
| ||||
|
| ||||
|
Japonia | ||||
|
Statele Unite | ||||
|
Total | ||||
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
In ciuda incetinirii economice si a evenimentelor din 11 septembrie, Statele Unite si-au pastrat pozitia de cel mai mare primitor de ISD, dar influxurile au scazut mai mult de jumatate, pana la 100 miliarde euro. Tara si-a recastigat pozitia de cel mai mare investitor al lumii, desi fluxurile externe de 91,7 miliarde euro au reflectat o scadere cu 30%. Partenerii majori pentru ISD interne si externe au fost si de aceasta data tarile Uniunii Europene (UE).
Influxurile catre UE si iesirile din UE in anul 2001 au scazut cu aproximativ 60% pana la 676,52 bilioane euro. Aceasta s-a datorat mai ales declinului in ceea ce priveste fuziunile si achizitiile in legatura cu ISD-uri.
Influxurile catre Regatul Unit (principalul receptor din Europa Occidentala) si Germania au scazut cel mai mult, in vreme ce acelea catre Franta, Grecia si Italia au crescut. Declinul ISD catre exterior a fost si mai mare, singurele exceptii fiind Irlanda, Italia si Portugalia. Ca si in anii precedenti, iesirile au constat mai ales in fuziuni si achizitii transfrontaliere. Franta a devenit cel mai mare investitor extern din regiune,urmata de Belgia si Luxemburg. Fluxurile intra-regionale au reprezentat o parte mai mare a investitiilor straine directe din UE.
Alte tari din Europa Occidentala au experimentat evolutii similare, Elvetia detinand 75% din ISD catre aceste tari.
S-ar putea afirma ca anul 2001 a fost martorul unei reveniri la niveluri "normale" ale investitiilor straine directe (ISD) dupa activitatea febrila de fuziuni si achizitii din cei doi ani precedenti. In tarile in curs de dezvoltare si in economiile in tranzitie, ISD s-au dovedit destul de flexibile, in ciuda declinului economic global si a tragicelor evenimente din 11 septembrie.
Fig. 2 Evolutia intrarilor de ISD in UE in perioada 1999-2002 (mil. euro)
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
Asa cum se poate observa din figura nr. 2 ,intrarile de ISD in UE in aceasta perioada au atins cote maxime in anul 2000 ( aproximativ 550000 milioane de euro), in timp ce anii 2001 si 2002 s-au caracterizat printr-o usoara descrestere a acestora, de la valori de 313196 la 301124 milioane de euro.
In ceea ce priveste iesirile de ISD din Uniunea Europeana, in acest interval de timp maximul a fost atins tot in anul 2000 (658883 milioane de euro), fiind caracterizate prin aceeasi stagnare in anii 2001,2002 (363485 respectiv 317023 milioane de euro)-figura nr. 3.
Fig. 3 Evolutia iesirilor de ISD din UE in perioada 1999-2002(mil. euro)
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
Comparand evolutia iesirilor de ISD din UE cu evolutia exporturilor in perioada 1999-2002 se poate observa ca dupa o crestere intre 1999 si 2000, comertul UE cu tarile EFTA a ramas relativ stabil pana in 2003.Intre 1999-2006 rata anuala de crestere a exporturilor a fost de 5,5%, ele crescand pana in 2006 asa cum se poate observa din figura nr. 4, un fenomen similar cu situatia ISD-urilor in aceeasi perioada.
Principalele exporturi s-au indreptat intre anii 1999-2006 spre SUA, avind valori de peste 250000 euro la nivelul anului 2006, urmata de tarile EFTA care au inregistrat valori de peste 120000 euro.
Instrumentele medicale au reprezentat unul din sectoarele cele mai dezvoltate in ceea ce priveste exporturile UE spre Japonia crescand cu o medie de 9,5% intre 1999-2006 desi cresterea fusese mai lenta in anii trecuti.Exporturile UE catre Corea de Sud au avut o crestere anuala de 10,1% si au detinut 12,8% in anul 2005 respectiv 13,1% in 2006, in timp ce spre Australia cresterea medie anuala a fost de 6,4%, cel mai mare procent detinandu-l vehiculele, in special automobilele si instrumentele medicale.
De asemenea comparand evolutia exporturilor cu intrarile de ISD in UE in aceeasi perioada, se poate observa aceeasi situatie: o ascensiune a intrarilor de ISD intre 1999 si 2000 urmata de un regres rapid de aproape 50% din valoarea intrarilor inregistrate de UE la nivelul anului 2001, dupa care s-a observat o stagnare usoara pana in anul 2003.
Fig. 4 Evolutia exporturilor UE-25 cu SUA, tarile EFTA, China,Rusia,Japonia,Corea de Sud, Canada si Australia in milioane de euro,1999-2006
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
Cumuland atat bunurile cat si serviciile, in perioada 1999- se poate afirma ca UE si SUA detineau cea mai puternica relatie bilaterala de schimb din lume.Astfel in anul 2006 exporturile UE catre NAFTA au detinut 27% din totalul UE-27 comparat cu 31% in 1999.( figura nr. 5).In timp ce SUA a ramas principalul partener de schimb in ceea ce priveste comertul , pentru prima data in 2006, China a devenit principalul furnizor de bunuri de import al Uniunii Europene.
Evolutia exporturilor UE a fost mai lenta in 1999 si 2000 (24%), dupa care a incetinit in anul 2001 si apoi in 2002, si a stagnat in 2003.Aceeasi situatie se observa si in cazul fluxurilor de ISD din UE, urmand ca intre 2003 si 2006 exporturile sa creasca rapid cu o medie anuala de peste 10%.
Fig. 5 Evolutia exporturilor UE-27 in milioane euro,1999-2006
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
Lansarea euro in 2001 si largirea UE-25 in 2004 sunt recunoscute drept fiind principalii factori care au contribuit la dinamismul exporturilor.
In ceea ce priveste iesirile de ISD, intre 1999 si 2000 au inregistrat o crestere de 23,21% fiind depasita de cea a exporturilor (24%), iar in perioada 2003-2006 iesirile de ISD au crescut cu un procent mediu anual de 28,61% depasind dublul procentului mediu anual de crestere a exporturilor in aceasta perioada asa cum reiese din figura nr. 6.Uniunea Europeana a exportat mai mult decat a primit respectiv a plasat ISD-uri in anii 2004-2005, in timp ce in alti ani si in special la sfarsitul anului 2006, exporturile au fost cu mult depasite de valoarea intrarilor respectiv a iesirilor de ISD.
Activitatea societatilor transnationale si dorinta acestora de a-si forma noi filiale in strainatate a condus la o evolutie superioara a fluxurilor ISD (intrate in UE cat si iesite din UE spre restul lumii) fata de exporturi incepand cu anul 2005, evolutie care dealtfel continua si in prezent.La nivelul anului 2006, procentele de crestere a fluxurilor totale de ISD depaseau procentul de crestere al exporturilor.Aceasta diferenta a fost rezultatul extinderii fenomenului globalizarii cuprinzand din ce in ce mai multe tari si resimtindu-si efectele si asupra tarilor din Uniunea Europeana asa cum arata si cifrele prezentate anterior.
Este interesant de aflat ca intre 1999-2002, exporturile UE-27 au fost strans corelate cu PIB-ul principalului partener comercial, SUA.In jurul anului 2003, aceasta legatura pare ca a disparut si UE-27 a exportat cantitati in crestere catre piete in dezvoltare precum China si Rusia in anii urmatori, contribuind la cresterea lineara a exporturilor totale de bunuri.
Fig. 6 Evolutia exporturilor, a intrarilor si a iesirilor de ISD ale UE in
perioada 2000-2006 (procente)
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
In ceea ce priveste intrarile, procentul de crestere al acestora a fost de aproximativ 40% intre anii 1999-2000, urmand ca in perioada 2003-2006 cresterea medie anuala a intrarilor de ISD in UE sa fie de 30%,o crestere majora in raport cu cea a exporturilor.(figura nr. 6).
Privita in ansamblu, in perioada 2000-2006, evolutia intrarilor de ISD a fost una putin spectaculoasa, deoarece anul a marcat sume mai modeste decat ale iesirilor (550076 milioane de euro in timp ce in anii urmatori sumele au scazut, pentru ca in anul 2006 sa reuseasca sa atinga din nou un nivel mai inalt de 427079 milioane de euro)-tabel nr.2.Acest nivel a fost determinat si de extinderea UE incepand cu anul 2003, dupa cum afirma si presedintele Bancii pentru Reconstructie si Dezvoltare, Jean Lemierre, citat de Financial Times: "Extinderea Uniunii Europene poate genera un nou val de investitii straine in fostele opt state comuniste (din cele 10), care s-au alaturat la U.E. la 1 mai 2004" .Astfel ca in timp ce multi investitori internationali s-au stabilizat in regiune, altii au asteptat data aderarii. Companiile multinationale care fac investitii directe nu au aceleasi constrangeri ca si cele mici si totusi au considerat si au fost mai linistiti sa investeasca in aceste state dupa intrarea acestora in Uniunea Europeana.
Se constata ca perioada analizata a fost caracterizata prin dezvoltarea crescanda a libertatii economice, a comertului international, a investitiilor straine directe, precum si de globalizarea productiei industriale si a tranzactiilor financiare internationale. Se remarca importante ajustari, economiile tarilor lumii devenind din ce in ce mai integrate intr-o economie globala mult mai liberalizata. In acest fel, adancirea procesului de integrare, conturat mai ales in ultimii ani in zona euro, a contribuit esential la completarea, definitivarea si imbunatatirea unor noi laturi si aspecte ale procesului investitional mondial si astfel aducandu-si contributia si la extinderea fenomenului globalizarii.
Tabel 2 Distributia intrarilor de ISD in tarile Uniunii Europene in perioada 2000-2006
Milioane de euro
|
Regiuni |
Intrari |
||||||
|
Uniunea Europeana | |||||||
|
Austria | |||||||
|
Belgia si Luxemburg | |||||||
|
Danemarca | |||||||
|
Finlanda | |||||||
|
Franta | |||||||
|
Germania | |||||||
|
Grecia | |||||||
|
Irlanda | |||||||
|
Italia | |||||||
|
Olanda | |||||||
|
Portugalia | |||||||
|
Spania | |||||||
|
Suedia | |||||||
|
Regatul Unit | |||||||
|
Cipru | |||||||
|
Republica Ceha | |||||||
|
Estonia | |||||||
|
Ungaria | |||||||
|
Letonia | |||||||
|
Lituania | |||||||
|
Malta | |||||||
|
Polonia | |||||||
|
Slovacia | |||||||
|
Slovenia | |||||||
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
Asa cum se prezinta si in tabelul de mai sus, in cadrul UE s-au remarcat drept principali recipienti de ISD Germania si Regatul Unit.Astfel ca dupa anul 2000, cand Germania domina net tarile UE in ceea ce priveste intrarile de ISD, incepand cu anul 2001 Regatul Unit si-a disputat acest loc cu Germania,urmand ca in anii 2004-2006 sa depaseasca net valoarea investitiilor primite de Germania (45214 milioane de euro in anul 2004 fata de -12155 milioane euro,132335 respectiv 112238 milioane in 2005 si 2006 comparativ cu 26286 si 34480 milioane euro in Germania). Intrarile de ISD in Franta au crescut de asemenea foarte mult, de la 34783 milioane euro in anul 2000 la 51135 milioane euro in 2005, aceasta fiind de fapt cea mai mare valoare inregistrata de aceasta tara in perioada 2000-2006.Alte tari care au primit ISD in cadrul Uniunii Europene au fost Spania (30176 milioane euro in anul 2000 si 16098 milioane euro in anul 2006), Olanda (48505 milioane euro in anul 2000, fata de 355 mil. euro in 2004 si 3515 milioane euro in anul 2006).La polul opus, tarile marginase in ceea ce priveste acest aspect, au fost cele aderate dupa anul 2003, care aveau nevoie de adoptarea de noi politici care sa atraga ISD-urile pe plan regional.
Analizand totalurile fiecarui an se poate conclude ca in anul 2000 s-a inregistrat cel mai mare nivel al fluxurilor de ISD intrate in UE (550076 milioane euro), urmand ca in ceilalti ani aceste fluxuri sa scada pentru ca ulterior sa atinga in anul 2006 valoarea de 427079 milioane euro, apropiata de cea din anul 2000.
Tabel 3 Distributia iesirilor de ISD din tarile Uniunii Europene in perioada 2000-2006
Milioane de euro
|
Regiuni |
Iesiri |
||||||
|
Uniunea Europeana | |||||||
|
Austria | |||||||
|
Belgia si Luxemburg | |||||||
|
Danemarca | |||||||
|
Finlanda |
| ||||||
|
Franta | |||||||
|
Germania | |||||||
|
Grecia | |||||||
|
Irlanda | |||||||
|
Italia | |||||||
|
Olanda | |||||||
|
Portugalia | |||||||
|
Spania | |||||||
|
Suedia | |||||||
|
Regatul Unit | |||||||
|
Cipru | |||||||
|
Republica Ceha | |||||||
|
Estonia | |||||||
|
Ungaria | |||||||
|
Letonia | |||||||
|
Lituania | |||||||
|
Malta | |||||||
|
Polonia | |||||||
|
Slovacia | |||||||
|
Slovenia | |||||||
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
In privinta iesirilor de ISD, in perioada analizata (tabel nr. 3), anul 2000 a atins cotele maxime de ISD (658883 milioane de euro), in timp ce evolutia lor a fost asemanatoare celei a intrarilor de ISD: s-a constatat o regresie a influxurilor de ISD in anii 2001-2003 urmand ca incepand cu anul 2004 acestea sa creasca ajungand pana la 437669 milioane de euro in anul 2006, insa nereusind sa atinga nivelul din anul 2000.In cadrul UE se remarca Franta drept investitor major incepand cu anul 2001, urmata strans de Regatul Unit care, dupa ce a detinut suprematia in ceea ce priveste iesirile de ISD in anul 2000, (200908 milioane euro), a fost depasita de catre Franta in anii urmatori, la nivelul anului 2006 avand un avans de aproape 50% peste nivelul ISD-urilor iesite din Regatul Unit.In ceea ce priveste Germania, investitiile acesteia au crescut din anul 2000 (45722 milioane euro) pana in anul 2006, atingand valori de 63885 milioane euro.Sume minime drept iesiri de ISD se inregistreaza in tarile aderate dupa anul 2003 (Malta cu iesiri de ISD in valoare de 1,26 milioane de euro in anul 2006, Letonia cu iesiri de 27,819 milioane euro in anul 2003, fata de 107,48 milioane euro in anul 2005 si 116,34 milioane euro la nivelul anului 2006).
La nivel general, in aceasta perioada se poate observa faptul ca intrarile in UE au fost net depasite de iesirile de ISD din UE, evolutia acestora fiind descendenta dupa anul 2000, urmand ca incepand cu anul 2004 sa se constate o ascensiune a fluxurilor investitionale iesite din UE atingand valori de 437669 milioane de euro in anul 2006.
Realizand o comparatie intre evolutia exporturilor in perioada 2000-2006 si cea a fluxurilor ISD in si din UE, se poate observa ca si evolutia exporturilor a fost una ascendenta in perioada 2001-2004, urmand ca in anul 2006 sa inregistreze un regres de aproximativ 10% ( anexa 1).Cele mai mari valori de export s-au observat in anii 2000-2006 in Zona euro-15, Zona euro-13 si Zona euro-12, valori de 1493520 milioane euro,1498220 respectiv 1500740 milioane euro in anul 2006.Pe de alta parte tarile cu cele mai mici exporturi au fost Cipru (420 milioane euro in anul 2002, 1060 milioane euro in 2005 si 1020 milioane euro in anul 2006), Letonia cu exporturi in valoare de 2020 milioane euro in anul 1999,urmand ca in anul 2006 sa exporteze in valoare de 6060 milioane euro.Malta isi mentine si in privinta exporturilor valori reduse, asemanator iesirilor de ISD in aceeasi perioada, cu valori de 2030 milioane euro in anul 2000 si cu o evolutie modesta pana la 2130 milioane euro exporturi in anul 2006.
Asa cum se poate observa si din anexa 1, in perioada 2000-2006 exporturile au intrecut fluxurile ISD in primii ani analizati, urmand ca in perioada urmatoare sa fie depasite de aceste fluxuri din tarile dezvoltate, intrucat societatile transnationale au cautat sa-si atraga activitati orientate spre export si astfel au realizat investitii in tarile in curs de dezvoltare.O analiza comparativa a fluxurilor de iesiri de ISD si a exporturilor afiliatilor straini arata ca in anul 2004 iesirile de ISD aveau o rata anuala de crestere de 56.6% din totalul fluxurilor mondiale fata de 20.5% ,procentul exporturilor.O situatie asemanatoare se remarca si in anul 2006 cand, iesirile de investitii straine directe crescusera la 45,2% iar exporturile afiliatilor straini detineau doar 12,2%, procent atins dealtfel si de exporturile de bunuri si de servicii in aceeasi perioada.
Fig. 7 Principalii participanti pe piata mondiala a bunurilor in 2005 (exporturi)
(milioane euro)
Sursa : www.ec.europa.eu/eurostat.com eurostat
UE extra 2005
UE extra 15
2004, nu 2005
In ceea ce priveste exportul de bunuri, in anul 2005 UE concura pe piata bunurilor cu cele mai puternice tari ale lumii, ocupand locul doi dupa Japonia, ale carei exporturi de bunuri atingeau valoarea de 1500 milioane de euro, in timp ce UE exporta bunuri in valoare de aproximativ 1100 milioane euro.( figura nr. 7).
In anul 2005 UE se numara printre cei mai importanti participanti in exporturi pe piata mondiala, alaturi de Statele Unite (800 mil. euro), China (500 mil. euro) si Japonia (480 mil. euro). In acest an UE-15 exportase bunuri in valoare de aproape 1200 milioane euro fata de Norvegia care a inregistrat valori minime de 100 milioane euro.
Desi a fost depasita in exporturi de Japonia, in 2004 UE detinea cea mai mare pondere a bunurilor exportate in lume (aproape 20%), in timp ce Japonia detinea sub 10% din procentul total al exporturilor pe plan mondial, asa cum se poate observa si din figura nr. 8.
Fig. 8 Ponderea pe piata mondiala a bunurilor in exporturi in 2004 (procente)
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com eurostat
Din datele prezentate in anexa 2, reiese faptul ca rata de crestere a comertului international de bunuri a fost intre anii 2004 si 2005 de 10,5% in UE-25 iar in UE-15 a fost de 9,8%.Cea mai ridicata rata de crestere a exportului de bunuri a avut-o in aceasta perioada Cipru (55,3%), in timp ce la polul opus, Malta a inregistrat un regres in export cu un procent de -8,5%. UE-25 a exportat bunuri in anii 2004-2005 in valoare de 969300 milioane euro respectiv 1070800 milioane euro, avand valori mai reduse fata de UE-15 (1068500 milioane euro in 2004 si 1173000 milioane euro in 2005).In ceea ce priveste celelalte tari, se remarca Regatul Unit cu exporturi in valoare de 279400 si 307700 milioane euro in 2004 respectiv 2005, fiind depasit de Germania (731500 milioane euro si 780200 mil. euro in aceeasi perioada).Desi a inregistrat cea mai mare crestere procentuala in comertul cu bunuri, Cipru a avut exporturi reduse, cu valori totale de 800 milioane euro in 2004 si 1200 milioane euro in anul 2005.
De asemenea, in anul 2005 exporturile au crecut cu 17,5% comparativ cu anul precedent, atingand valoarea de 22.255 milioane euro, fiind stimulate in principal de cererea sporita din partea Uniunii Europene. Importurile in anul 2005 au crecut cu 23,9% comparativ cu anul 2004, inregistrand valoarea de 30.061 milioane euro.
In privinta evolutiei iesirilor de ISD din UE, in aceeasi perioada (2004-2005), ele au crescut de la 269381 la 446244 milioane de euro, reprezentand o crestere cu aproximativ 66% fata de nivelul anului 2004 (figura nr.9), evidentiind expansiunea continua a procesului globalizarii si in acest fel contribuind la sprijinirea economica a tarilor in curs de dezvoltare.
Fig. 9 Evolutia iesirilor de ISD din UE in perioada 2000-2006 (milioane euro)
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
O parte foarte importanta a exporturilor o reprezinta si comertul in servicii, care a inregistrat de asemenea o evolutie variabila, asemanatoare cu cea a exporturilor.Astfel valoarea creditelor reportate pentru tranzactiile de servicii a atins in anul 2004 860000 milioane de euro, in timp ce debitele au fost evaluate la valoarea de 800000 milioane de euro (anexa 3).Din nou si in privinta exporturilor liderii in cadrul UE au fost Germania (109000 milioane euro credite in 2003 si 114110 milioane euro in 2004, fata de 152200 milioane euro debite in 2003 si 155500 milioane euro in 2004), si Regatul Unit (135300 mil. euro credite in 2003 si 147600 mil. euro in 2004, iar debitele au fost in valoare de 110900 mil. euro in 2003 si 116300 mil. euro in 2004).In contrast, Malta si Letonia au inregistrat cele mai mici valori in privinta exporturilor de servicii in aceasta perioada: Malta 1100 milioane euro credite in 2004 si 700 debite in acelasi an, iar Letonia 1400 mil. euro si 1000 mil. euro debite la nivelul anului 2004.
Cel mai important partener pentru comertul extern de servicii a fost Statele Unite, care impreuna cu Canada si Mexic au adunat aproape 15% din creditele si debitele UE-25 pentru comertul international de servicii in 2004.
In perioada 1999-2006 exporturile catre
SUA au crescut foarte mult si s-au bazat pe cresterea puternica a economiei
Luxemburg a avut in aceasta perioada cel mai mare procent in ceea ce priveste debitele, de 22,8% conform datelor exprimate in anexa 3.
Analizand fluxurile ISD in perioada urmatoare, intre anii 2005-2006, se poate afirma ca atat noile state ale U.E. cat si celelalte din regiune puteau miza pe o ulterioara crestere robusta a influxurilor de ISD. Sporirea fluxurilor de ISD in anul 2006 in aceasta zona este incurajata de altfel de cresterea economica estimata de BERD la nivel de 4-5 %. Tarile din Europa Centrala si de Est desi au avut rezultate robuste in 2005 totusi au continuat sa inregistreze ritmuri de crestere a PIB superioare tarilor zonei euro. Romania a inregistrat o crestere de 4,9 la suta, Lituania - 9%, Letonia - 7,5%, Rusia 7,3%, Polonia - 3,8% Ungaria si Republica Ceha - cate 2,9%. Performantele obtinute sunt datorate cresterii continue a exporturilor, redresarii productiei industriale si a scaderii ratei dobanzilor in majoritatea statelor din zona.
Tarile dezvoltate raman sursa principala a acestor fluxuri. In 2005, Olanda a inregistrat iesiri de capital sub forma investitiilor in valoare de 94 miliarde de euro, fiind urmata de Franta si de Marea Britanie.
In anul 2005, Regatul Unit al Marii Britanii a inregistrat o crestere a intrarilor investitionale de 85 miliarde de euro, ajungand la suma de 104 miliarde de euro si devenind cel mai mare recipient din 2005. In ciuda unui declin al nivelului de investitii, Statele Unite ale Americii au fost al doilea mare destinatar. La nivel regional, Uniunea Europeana, cu cei 25 de membri ai sai, a reprezentat destinatia preferata, avand intrari de 338 de miliarde de euro, ceea ce reprezinta aproape jumatate din totalul global.
In ceea ce priveste evolutia Romaniei in aceasta
perioada, a atras cele mai multe investitii straine directe din Europa de
Sud-Est, aproximativ jumatate din totalul acestora pentru aceasta regiune. Romania
a avut intrari de investitii straine directe de 6,388 miliarde dolari (5,02
miliarde euro) in 2005, in conditiile in care urmatoarele clasate au fost
Investitiile straine directe au avut in 2005 o pondere mai mare in formarea bruta a capitalului fix in Bulgaria, unde procentul a fost de 35,1 %, cu 7 puncte procentuale mai mult decat cifra inregistrata de Romania. Ungaria a avut, in 2005, intrari de ISD-uri de 5.38 miliarde euro, care au detinut o pondere de 26,5% in formarea bruta a capitalului fix.
Dupa volumul investitiilor straine directe din
regiunea Europei Centrale si
Stocul de investitii straine directe in Romania este de circa trei ori mai mic decat cel al Ungariei, care acumulase in 2005 ISD-uri de 49,22 miliarde euro. Cu toate acestea, tara noastra detine circa 42% din totalul regiunii Europei de Sud-Est. Bulgaria are cu peste 50% mai putine intrari de investitii straine directe decat Romania si avea in 2005 stocuri de investitii straine de 7,31 miliarde euro.
Romania a ocupat in 2005 locul 24 din 141 de tari, in crestere de la locul 31 in 2004 si pozitia a 65-a in 2003, din punctul de vedere al performantei investitiilor straine directe (ISD) si este a treia tara din regiune dupa volumul intrarilor.
Din punct de vedere al potentialului intrarilor
Fluxurile de investitii din Europa de Sud-Est si din Comunitatea Statelor Independente (CSI) au ramas relativ ridicate in 2005 (31 miliarde de euro), inregistrand doar o mica crestere fata de anul precedent. Investitiile au fost destul de concentrate. Trei tari -Federatia Rusa, Ucraina si Romania (in aceasta ordine) au atras aproximativ trei sferturi din totalul investitiilor. ISD care au iesit din regiune au crescut pentru a patra oara consecutiv in ultimii ani, ajungand la 12,01 miliarde de euro, 87% din capital fiind investit de Federatia Rusa. Tarile din regiune au prioritati diferite in politicile ce tin de intrarile si iesirile de ISD, fapt ce reflecta structurile economice diferite si varietatea mediilor institutionale. In economiile bazate pe resurse naturale, ca Federatia Rusa, cele mai multe politici se concentrau asupra managementului castigurilor fabuloase din cotatiile mari ale petrolului si asupra definirii - sau redefinirii -rolului statului.
Investitiile in tarile dezvoltate au crescut cu 37% in anul 2005, atingand cifra de 434 miliarde de euro, ceea ce reprezinta 59% din volumul global. Din aceasta suma, 338 miliarde au fost investite in cele 25 de state membre ale Uniunii Europene. Marea Britanie - cel mai mare recipient de ISD la nivel global - a primit 131 miliarde de euro. Principalul factor care a contribuit la acest rezultat a fost fuzionarea Shell Transport and Trading (Marea Britanie) cu Royal Dutch Petroleum (Olanda), o tranzactie a carei valoare este estimata la 59 miliarde de euro. Alte state importante, beneficiare ale ISD si care au inregistrat cresteri ale fluxurilor de investitii, sunt Franta (50 miliarde de euro) si Olanda (34 miliarde de euro) .Cele 10 noi state membre ale Uniunii Europene la acea vreme au atras impreuna 26 miliarde de euro, o crestere cu 19% fata de 2004 si un nou record. Investitiile in Statele Unite au insumat 78 miliarde de euro, un important declin fata de 2004.Ca urmare a fuzionarii Shell, Olanda a devenit principala sursa de ISD in 2005, urmata de Franta (92 miliarde de euro) si Marea Britanie (80 miliarde de euro). In ansamblu insa, investitiile provenind din tari dezvoltate au cunoscut un declin relativ, de la 551 la 518 miliarde de euro, in principal din cauza scaderii volumului de investitii din Statele Unite ale Americii. Legea privind crearea locurilor de munca din SUA din 2004 a contribuit la acest declin, intrucat a permis ca veniturile repatriate ale filialelor straine ale companiilor americane sa fie impozitate la un nivel mai mic decat cel normal, ceea ce a dus la o scadere singulara a veniturilor reinvestite. ISD in tarile dezvoltate au crescut in toate trei sectoarele: cel primar, manufactura si servicii. Pentru a tine pasul cu tendintele globale, investitiile in resurse naturale au crescut semnificativ.
In 2005, au existat discutii politice intense asupra diferitelor aspecte ale ISD in tarile dezvoltate, in special fuziunile si achizitiile transfrontaliere. Pe de o parte, unele tari precum cele 10 noi state membre ale Uniunii Europene, continua procesul de privatizare, dar si reducerea impozitului pe venitul corporatiilor si ofera noi stimulente pentru a atrage mai multe ISD. Pe de alta parte, in unele tari au aparut ingrijorari ca urmare a cresterii volumului de fuziuni si achizitii.
In anul 2006, influxurile globale de ISD au crescut pentru al treilea an consecutiv, ajungand la 1044 miliarde de euro datorita cresterii economice puternice, profiturilor corporatiste ridicate si preturilor mari ale marfurilor. Investitiile au crescut in toata lumea, Statele Unite ale Americii fiind principalul beneficiar in 2006, urmate de Marea Britanie. China s-a situat din nou pe primul loc intre tarile in curs de dezvoltare, iar Rusia a atras cele mai mari investitii dintre toate economiile in tranzitie.
Iesirile de ISD din UE in aceasta perioada au continuat sa creasca de la 446,24 bilioane euro in 2005 la 452,66 biloane euro in 2006 si reprezentand 2,2% din totalul PIB.Aceasta crestere confirma revenirea experimentata in 2005 (+65% in 2004), urmata de descresterea spectaculoasa intre 2001 si 2002 (de la 363,48 bilioane euro la 317,02 bilioane euro) si stabilitatea observata in 2003 si 2004.Dupa declinul continuu inregistrat in anii 2001-2004, intrarile de ISD din afara UE au continuat si ele aceasta evolutie ascendenta si au ajuns la 427,07 bilioane euro in 2006 (reprezentand 1,4% din PIB).UE ramane in aceasta perioada un investitor net: in 2006 iesirile de ISD au depasit intrarile cu 10 bilioane euro, asemanator cu anul 2005 (50 bilioane euro) asa cum reiese si din figura nr.10.
Fig.10. Evolutia iesirilor si a intrarilor de ISD din/in UE in perioada 2000-2006 (mil. euro)
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
Rezultatele remarcabile ale activitatii investitionale UE cu principalii parteneri au dus la o expansiune limitata a fluxurilor destinate iesirilor din partea UE in 2006.S-a inregistrat o crestere a investitiilor UE in SUA care au crescut cu 130% fata de anul 2005 ajungand la 72 bilioane de euro, reprezentand 28% din cantitatea globala investita de catre UE.Similar,fluxurile catre Canada au crescut de la 12 bilioane de euro la 30,4 si astfel aceasta tara a devenit cea de-a doua destinatie importanta a UE, in timp ce fluxurile catre America Centrala au crescut la 30,2 bilioane de euro de la 38,5 in anul 2005.
Fluxurile catre Turcia aproape s-au dublat, de la 4,4 bilioane euro la 10,5, in timp ce in Rusia investitiile au fost in valoare de 10,4 bilioane euro in 2006 iar in Elvetia acestea s-au redus cu 72% scazand pana la 20,9 blioane euro.
Si Asia a suferit un declin in ceea ce priveste investitiile facute de UE: astfel ca Japonia a fost cea mai afectata cu o reducere de la 11,9 biloane in 2005 la 0,5 in 2006, iar Corea de Sud de la 3,7 bilioane euro la 1,3 bilioane euro.
In anul 2007 iesirile de ISD din UE-27 au crescut cu 53% de la 275 bilioane euro in 2006 la 420 bilioane in 2007, in timp ce intrarile de ISD in UE-27 au crescut cu 89%, de la 169 bilioane euro la 319.In acest an UE-27 a investit 113 bilioane euro in SUA si 58 in Canada, comparativ cu 79 bilioane respectiv 30 bilioane in anul 2006.De asemenea investitiile au crescut in Elvetia ( de la 23 la 34 bilioane), Rusia (de la 11 la 17 bilioane euro) si India ( de la 3 la 1 bilioane).SUA a investit 145 bilioane euro in UE-27 in anul 2007 fata de numai 74 bilioane in 2006.
Regatul Unit, cu iesiri de ISD de 121 bilioane euro si cu o pondere de 29% din totalul fluxurilor de ISD, a devenit cel mai mare investitor din extra UE-27 in anul 2007, urmat de Luxemburg si Germania.Franta (125 bilioane euro) si Germania (71 bilioane) au fost principalii investitori in interiorul UE-27 in anul 2007.
In primul trimestru al anului 2007, valoarea investitiilor straine directe atrase de Romania a inregistrat valoarea de 1312 milioane euro. Cea mai importanta componenta a investitiilor straine directe atrase de Romania a fost "profit reinvestit" (575 milioane euro reprezentand 43,9% din volumul total de ISD, urmata de "alte capitaluri", adica imprumuturi acordate de compania mama structurilor afiliate din Romania (435 milioane euro reprezentand 33,2% din volumul total de ISD), si componenta "participatii la capital" (301 milioane euro reprezentand 23% din volumul total de ISD).
In ceea ce priveste situatia exporturilor, se remarca la nivel mondial o crestere a volumului exporturilor incepand cu anul 2004, dupa o perioada de regres in anul 2003 (de la 891900 milioane euro in 2002 la 869240 milioane in anul 2003). UE-27 a exportat mai putin decat UE-25 in aceasta perioada, iar principalul concurent al UE in anii 2000-2007 a fost SUA, care la randul ei a inregistrat un regres intre anii 2001-2003.Incepand cu anul 2004 aceasta a exportat din ce in ce mai mult, urmata de Japonia.Astfel la nivelul anului 2005 totalul exporturilor pe plan mondial era de 4232350 milioane de euro, din care 1159210 apartineau Uniunii Europene- tabel nr. 4.
Tabel 4. Evolutia exporturilor in perioada 2000-2007 la nivel mondial ( milioane euro)
|
Regiunea | ||||||||
|
UE-27 | ||||||||
|
UE-25 |
|
|||||||
|
| ||||||||
|
SUA | ||||||||
|
| ||||||||
|
Japonia | ||||||||
|
TOTAL |
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
In ceea ce priveste anul 2006, desi valorile exporturilor cresc pe plan mondial, UE isi mentine suprematia (1183010 milioane euro din totalul de 4763930 milioane euro), fiind urmata de SUA (825920 mil. euro) si Japonia (515070 milioane euro)-(anexa 1).Evolutiile comparative arata o crestere medie anuala a iesirilor de ISD de 28,60% si a intrarilor de 43,40% in perioada 2004-2005, in timp ce exporturile au crescut anual cu un procent mediu de 11,49% in aceeasi perioada.
In privinta procentelor detinute de fiecare stat in exportul mondial, UE-25 a fost cel mai puternic exportator de pe piata internationala in perioada 2000-2006 cu procente de 18 pana la 19,5%, urmata indeaproape de UE-27, in timp ce Japonia si-a mentinut cotele procentuale intre 8 si 10,5%, cel mai mare procent avandu-l in anul 2000.Aceste informatii reies dealtfel si din figura nr. 11.
Fig. 11. Procente din total exporturi in perioada 2000-2006
Sursa: www.ec.europa.eu/eurostat.com
In urma datelor analizate se poate conclude ca fluxurile de ISD intrate si iesite din UE, in perioada 2000-2006 au avut o evolutie relativa, descrescand pana la nivelul anului 2003 si inregistrand o crestere pana in 2006.Aceeasi situatie se poate observa si in cazul exporturilor Uniunii Europene, care la randul lor au cunoscut un regres dupa care au continuat sa creasca pana la nivelul ultimului an analizat.Insa valoarea fluxurilor de ISD a fost superioara celei a exporturilor, aceasta valoare fiind determinata de activitatea societatilor transnationale care au cautat sa-si extinda activitatea si astfel sa realizeze cat mai multe investitii in strainatate in aceasta perioada.
Analizand evolutia influxurilor de ISD la nivelul Uniunii Europene, se poate observa ca tarile dezvoltate, in curs de dezvoltare si economiile din Europa Centrala si de Est au inregistrat o dinamica divergenta, in functie de conjunctura economica si politica interna, precum si de ponderea detinuta in totalul mondial. De asemenea, aderarea la Uniunea Europeana a reprezentat un puternic stimulent pentru investitorii straini cat si pentru dezvoltarea exporturilor.
3.3 Tratatele privind investitiile straine directe in perioada 2000-2006
Expansiunea productiei internationale si implicit a relatiilor internationale a fost influentata de-a lungul timpului de o combinatie de factori care s-au manifestat diferit pentru industrii diferite in tari diferite. Principalele parghii pentru a facilita aceasta expansiune au fost in numar de trei. Prima se referea la liberalizarea politicilor: deschiderea pietelor nationale si permiterea tuturor tipurilor de investitii directe straine si aranjamente non-capital. In anul 2001, s-au produs 208 schimbari in legile investitiilor directe straine in 71 de tari . Peste 90% din ele vizau realizarea unui climat investitional mai favorabil pentru investitiile straine directe. In plus, in anul 2000, 97 de tari au fost angajate in semnarea a 158 de tratate de investitii bilaterale, iar la finalul anului 2001 totalul unor astfel de tratate s-a ridicat la 2.099. In mod similar, s-au incheiat 67 de noi tratate de dubla taxare. Mai mult chiar, problema investitiilor a reprezentat elementul proeminent al celei de-a patra Conferinte a Organizatiei Mondiale a Comertului (WTO) care a avut loc la Doha, Qatar, in noiembrie 2001. Parte a activitatii urmatoare implica un efort substantial pentru a sprijini tarile in curs de dezvoltare sa evalueze mai bine implicatiile unei cooperari multilaterale mai stranse in domeniul investitiilor pentru procesul lor de dezvoltare.
Cea de-a doua parghie a fost reprezentata de schimbarea tehnologica rapida, cu costuri si riscuri in crestere,ceea ce reprezenta o solicitare imperativa pentru firme de a patrunde pe noi piete si de a imparti costurile si riscurile.
Cea de-a treia parghie, un rezultat al celorlalte doua, a fost competitia in crestere. Competitia tot mai acerba obliga firmele sa exploreze noi modalitati de crestere a propriei eficiente, inclusiv prin extinderea posibilitatii lor de a atinge noi piete in faze incipiente ale acestora si de a permuta anumite activitati de productie pentru reducerea costurilor.
Aceasta evolutie a acordurilor in ceea ce priveste ISD-urile a fost strict dependenta de regimul politic existent in fiecare tara si de restrictivitatea legilor aplicate pe acel teritoriu.
In prezent, se manifesta urmatoarele tendinte cu privire la reglementarea investitiilor straine directe: extinderea negocierilor regionale si multilaterale privind ISD, proliferarea acordurilor bilaterale cu privire la investitiile straine si adoptarea unor legi nationale mai putin restrictive.
In anul 2005 fluxurile de investitii straine directe s-au indreptat in special catre resurse naturale si servicii.Au existat dezvoltari pozitive si multe tari africane au semnat noi tratate bilaterale legate de investitii.
Totusi, atragerea de ISD-uri de calitate -care sa creasca in mod semnificativ numarul locurilor de munca, sa asigure competitivitatea intreprinderilor locale- ramane o incercare.In aceasta perioada a crescut foarte mult aria de extindere a acordurilor internationale, ajungand sa includa si aspecte de interes public precum cele legate de sanatatea "intregului viu" (protectia sociala, protectia mediului, securitate etc.). Aceste acorduri sunt, in cea mai mare parte, prezente in industriile caracterizate prin nivele inalte ale competitivitatii tehnologice (ca de exemplu: industria automobilelor, farmaceutica, informatica, electronica si petroliera), activitati ce constituie, in cea mai mare parte, apanajul marilor ST.
Expansiunea ISD-urilor in tarile in dezvoltare si in tranzitie a avut de asemenea implicatii in rolul tratatelor internationale privind investitiile.Numarul tratatelor regionale si bilaterale sustinute de investitii continua sa creasca, determinate in parte de o activitate de amplificare a negocierilor in tarile in curs de dezvoltare.In acelasi timp acele economii care devin surse semnificative de ISD-uri, se regasesc intr-o noua situatie in contextul negocierii tratatelor internationale privind investitiile.Acum ele trebuie sa ia in considerare nu numai rolul unor asemenea acorduri in facilitarea intrarilor de ISD, dar si in crearea unor mai bune oportunitati pentru propriile lor firme sa se extinda in strainatate.In aceasta sectiune este acordata o mai mare importanta selectarii tratatelor bilaterale si regionale care sunt relevante pentru ISD-urile din tarile in curs de dezvoltare si in tranzitie.Multe asemenea tari contribuie in mod activ la expansiunea tratatelor internationale de investitii atat la nivel bilateral cat si la nivel regional, deoarece asemenea acorduri le ajuta nu numai sa atraga ISD-uri cat si sa faciliteze internationalizarea firmelor lor.
Astfel s-a observat cresterea numarului de tratate bilaterale, BIT-uri si DTT-uri intre tarile in curs de dezvoltare.La sfarsitul lui 2005, mai mult de 1100 asemenea tratate au fost incheiate, din care numarul DTT-urilor a crescut la 399 (14% din totalul DTT-urilor).Pana la sfarsitul lui 2005 numarul BIT-urilor a crescut la 644, reprezentand 26% din numarul total al acestora.Tari cu fluxuri mari precum China, Malaezia, si Republica Corea, se numara printre cele cu cel mai mare numar de BIT-uri.
Din decembrie 2005 cel putin 40 de tratate regionale au fost incheiate ,multe dintre ele in 1995, si astfel au constituit un al doilea "val de regionalizare".O asemenea integrare poate influenta ISD-urile in multe moduri.Mai intai, prin integrarea economiilor nationale creste marimea pietei regionale si astfel regiunea devine mai atractiva pentru cautarile de ISD-uri pe piata. In al doilea rand, inlaturand barierele de comert si investitii dintre membrii zonei integrate, se poate extinde specializarea productiei si cautarea de eficienta a ISD-urilor.
In anul 2005 numarul total de tratate internationale a fost de 5500 din care: 2495 BIT-uri, 2758 DTT-uri si alte 232 acorduri internationale care contin provizii de investitii,in timp ce in anul 2006 numarul BIT-urilor a fost depasit cu aproximativ 25% iar numarul DTT-urilor a crescut si el in aceeasi masura.(fig nr. 12).
Fig. 12. Numarul de BIT-uri si DTT-uri incheiate in perioada 2000-2006
Sursa: www.unctad.org
Analizand distributia geografica a acestor tratate se poate observa ca: tarile asiatice detin aproximativ 40% din totalul BIT-urilor, 35% din DTT-uri si 39% din alte tratate.De asemenea se poate observa cresterea implicarii tarilor in curs de dezvoltare in aceste tratate internationale.
La sfarsitul lui 2005 au participat la 75% din totalul BIT-urilor (
tabel nr. 5), 59% din DTT-uri si 81% la alte tratate.Doua tari in dezvoltare (
Numarul BIT-
Tabel 5. Totalul tratatelor internationale pe regiuni , cumulate in 2005
|
Regiunea |
BIT-uri |
DTT-uri |
Alte tratate |
|||
|
Cumulate |
Cumulate |
Cumulate |
||||
|
Asia si Oceania | ||||||
|
America Latina si Caraibe | ||||||
|
Africa | ||||||
|
Sud-Estul Europei si CIS | ||||||
|
Tari dezvoltate | ||||||
|
Tari in curs de dezvoltare | ||||||
|
Intre tari in curs de dezvoltare | ||||||
|
Tari mai putin dezvoltate | ||||||
Sursa:www.unctad.org
Reglementari internationale si nationale in domeniul
investitiilor straine directe
Reglementari bilaterale
Acordurile bilaterale au aparut ca urmare a necesitatii guvernelor de a facilita schimburile internationale si de a promova investitiile straine directe.Aceste acorduri vizeaza fie garantarea si promovarea investitiilor (BIT), fie prevenirea dublei impuneri (DTT).
Sistemul de acorduri bilaterale s-a dezvoltat continuu, astfel incat la finele anului 2005 se inregistra un numar total de 5.485 dintre care: 2.495 BIT, 2.758 DTT si 232 de acorduri internationale cu referiri la investitii straine.
In cazul acordurilor internationale de garantare si promovare a investitiilor ponderea principala o detin acordurile incheiate intre tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare (40% in anul 2006) in timp ce acordurile incheiate intre tarile din Europa de Sud-Est (SEE) si Comunitatea Statelor Independente (CIS) au avut un procent de 3% in acelasi an.(fig nr. 13).Intre tarile in curs de dezvoltare s-a inregistrat o crestere a procentului de tratate de acest fel incheiate insa numarul lor este net inferior celui inregistrat de tratatele incheiate intre tarile dezvoltate si Sud-Estul Europei si CIS.( aproximativ 12% din totalul BIT-urilor incheiate in acest an).
Fig. 13. Totalul BIT-urilor pe grupuri de tari la sfarsitul anului 2006 procente) 
Sursa:www.unctad.org, World Investment Report 2007, pag.45
O situatie similara se inregistreaza, la nivelul anului 2006, si in ceea ce priveste acordurile pentru prevenirea dublei impuneri (fig. nr.14).
Analizand evolutia acestor reglementari bilaterale privind investitiile straine directe, se poate afirma ca tarile asiatice continua sa domine statele cu numarul cel mai mare de acorduri bilaterale incheiate (40% din totalul BIT-urilor si 35% din cel al DTT-urilor) iar tarile in curs de dezvoltare au continuat sa incheie acorduri ajungand la 75% din totalul BIT-urilor si 58% din cel al DTT-urilor in anul 2005.
Fig. 14. Totalul DTT-urilor la sfarsitul lui 2006, pe grupe de tari (procente)
Sursa:www.unctad.org. World Investment Report 2007, pg.85
Reglementari multilaterale
Un pas decisiv in vederea liberalizarii regimului investitiilor si a protejarii acestora a fost realizat in anul 1995, cand tarile OCDE au demarat negocierile pentru semnarea unui Acord Multilateral privind Investitiile (AMI) care prevedea ca toate statele asi pot asuma obligatiile impuse prin acest tratat,viza investitorii si investitiile, incluzand infiintarea, expansiunea, operarea si vanzarea precum si alte domenii, astfel incat erau acoperite toate sectoarele si activitatile.In ceea ce priveste criteriile de performanta, acestea erau interzise, iar acordarea tratamentului national se facea inca din faza de prestabilire.Acest acord reflecta interesele si preocuparile companiilor multinationale,deoarece libera circulatie a capitalului era un element cheie pentru rentabilizarea activitatii lor. In ceea ce priveste interesele tarilor in curs de dezvoltare se considera ca semnarea acestui acord nu garanteaza atragerea unor fluxuri mai mari de ISD, avand in vedere evolutiile anterioare si factorii determinanti ai investitiilor straine. De asemenea existenta clauzei tratamentului national (acordat inca din faza de prestabilire) afecteaza capacitatea tarilor in curs de dezvoltare de a-si indeplini obiectivele legate de cresterea economica si de a utiliza ISD ca instrument al politicii industriale.
Desi era necesara existenta unui asemenea accord multilateral, AMI a generat o serie de neconcordante intre interesele companiilor multinationale si cele ale tarilor in curs de dezvoltare, si in acest mod acordul nu a fost finalizat.Totusi, in acest fel s-a introdus ideea incheierii unui acord prin care sa se stabileasca la nivel international un set de principii cu privire la investitiile straine directe si activitatea societatilor transnationale, capabile sa reflecte interesele ambelor parti implicate (ST si tarile receptoare).
Reglementari nationale
Atragerea de ISD si a utilizarii acestora este un factor cheie in procesul de globalizare, de aceea este necesara elaborarea unor politici nationale care sa sustina acest obiectiv.In acest context au avut loc o serie de modificari in ceea ce priveste abordarile la nivel national.Astfel unele state au adoptat politici de liberalizare a investitiilor in timp ce altele si-au impus o politica protectionista cu scopul de a proteja economia nationala de competitia straina sau pentru a creste influenta statului in anumite sectoare industriale.
La nivel mondial, in lupta dintre liberalizare si protectionism castiga politicile de liberalizare, desi, in anul 2005 fata de 2004, modificarile reglementarilor nationale in favoarea protectionismului au crescut de la 13% (pondere in totalul modificarilor) la 20%, ceea ce demonstreaza ingrijorarea crescanda a guvernelor fata de expansiunea fara precendent a internationalizarii productiei, prin intermediul societatilor transnationale.(tabelul nr. 6).
La nivelul anului 2005, cea mai parte parte a modificarilor in favoarea liberalizarii regimului ISD a constat in facilitati vizand anumite sectoare de activitate (57 de modificari) si acordarea de stimulente fiscale (51 de modificari) asa cum se poate observa din tabelul nr.6. Acordarea de stimulente pentru investitori, constand in reducerea impozitului pe profit, a fost adoptata, in special, de catre noile state membre ale Uniunii Europene si tarile candidate, o parte dintre acestea (printre care si Romania) revizuind intregul sistem de impozitare prin introducerea cotei unice (in Romania, 16%).
Tabel 6. Modificari ale reglementarilor nationale privind ISD (2000-2005)
|
Nr.de tari care au modificat regimul investitiilor | ||||||
|
Nr.total de modificari a reglemetarilor | ||||||
|
Mai favorabile ISD | ||||||
|
Mai putin favorabile ISD |
Sursa: www.unctad.org, World Investment Report 2006
Analizand distributia geografica a acestor modificari in domeniul reglementarilor nationale (figura nr.15), se poate observa ca tarile din America Latina au adoptat preponderent masuri protectioniste, in special, cu privire la exploatarea resurselor naturale si/sau a utilitatilor publice in timp ce liberalizarea investitiilor a fost sustinuta prin politici de catre tarile din Asia (China si India) care au atras in ultimii ani fluxuri semnificative de ISD indrepate, in general, catre valorificarea pietei si a factorilor de productie la costuri reduse.
La nivel mondial, modificarile de favorabile au predominat, in special
in tarile dezvoltate sau in Asia si
Fig. 15. Modificari ale reglementarile privind ISD in anul 2005
dupa natura si regiune (procente)
Sursa: www.unctad.org, World Investment Report 2006
Se poate afirma ca ponderea cea mai
mare au avut-o masurile protectioniste, fapt ce denota o abordare diferita a
globalizarii de catre fiecare
Evolutia acestor modificari a fost pana in prezent una favorabila si
este de asteptat ca si in perioada care va
CONCLUZII
Investitiile straine, considerate un factor activ al dezvoltarii si adaptarii economiei la cerintele pietei, ale competitivitatii, reprezinta pentru tarile aflate in tranzitie un element care conditioneaza realizarea programului de restructurare propus de reforma economica. Atunci cand investitia nu se finanteaza prin eforturile proprii ale agentului intreprinzator, acesta poate fi sprijinit de economiile altor indivizi sau firme, ceea ce presupune ca la nivel mondial cresterea formarii capitalului sa fie finantata de o realocare a venitului in cadrul pietei mondiale, prin economii private sau guvernamentale.
Ideea necesitatii si aceea a posibilelor beneficii care ar rezulta din investitiile straine directe a inceput sa se contureze, la nivel international, inca din perioada interbelica timpurie. Cu toate acestea, in plan psihologic, pentru o perioada care a durat mai mult de trei decenii si a atins anul 1970, atitudinea generala fata de investitiile straine a fost contradictorie, in sensul ca un nivel foarte mare de neincredere fata de acest fenomen era prezent in majoritatea statelor lumii. Consideratiile ideologice au fost principala motivatie a acestei atitudini, respectiv consecintele nationalizarilor postbelice in Europa de Vest si instaurarea comunismului in Europa de Est.
Realizarea de investitii constituie inceputul necesar pentru lansarea oricarei activitati economice, industriale. Nevoia de capital si de investitii care se ridica la un nivel mult peste posibilitatile economice actuale, impune ca o conditie obiectiva apelarea la capitalul strain sub forma atragerii de investitii directe de capital.
Crearea unui climat atractiv este un factor important pentru atragerea investitiilor straine, acesta trebuind sa beneficieze de stabilitate. Principalele tehnici uzitate de statele care primesc investitii, pentru asigurarea unui climat favorabil acestora, constau in absenta unor masuri administrative oneroase privind intrarea lor si, in general, a cerintelor privind proprietatea sau controlul lor, ca o conditie a patrunderii pe piata. Aditional la reglementarea absentei unui astfel de control, statele pot oferi anumite facilitati investitorilor, ca rezultat al politicilor de privatizare, beneficii fiscale sau economice, precum si crearea unor zone economice speciale, zone libere la export. De asemenea, statele pot oferi garantii constitutionale privind dreptul de proprietate, garantii ce pot fi implementate si regarantate prin concluzionarea unor conventii bilaterale.
De asemenea, siguranta investitorilor este un criteriu important in atragerea acestora, acest lucru presupune adoptarea unor prevederi legale, in acest domeniu, crearea unui cadru legislativ favorabil investitiilor straine. Multe din statele cu o economie in dezvoltare sau in tranzitie, constiente de acest fapt, au reglementat problematica admiterii si operarii pe teritoriul lor a investitiilor straine sub forma unor legi sau chiar a unor legi speciale, respectiv coduri.
Necesitatea de a furniza investitorilor straini anumite garantii financiare impotriva riscurilor noncomerciale, existente in statele in dezvoltare, a aparut si s-a dezvoltat ca o modalitate de a imbunatati climatul privind investitiile in aceste tari si, implicit, de a stimula orientarea investitiilor catre ele. Aproape toate statele dezvoltate, si chiar doua tari cu o economie in dezvoltare, au stabilit programe oficiale de furnizare de garantii impotriva riscurilor noncomerciale pentru nationalii lor care investesc in statele in dezvoltare sau cu o economie in tranzitie.
Cresterea fluxului investitiilor straine private directe destinate tarilor in dezvoltare este deosebit de importanta la ora actuala, avand in vedere dificultatile pe care multe din aceste tari le intalnesc in procesul de adaptare la deficientele crescande privind balanta de plati.
Expansiunea ISD-urilor in tarile in dezvoltare si in tranzitie a avut de asemenea implicatii in rolul tratatelor internationale privind investitiile.Numarul tratatelor regionale si bilaterale sustinute de investitii continua sa creasca, determinate in parte de o activitate de amplificare a negocierilor in tarile in curs de dezvoltare.In acelasi timp acele economii care devin surse semnificative de ISD-uri, se regasesc intr-o noua situatie in contextul negocierii tratatelor internationale privind investitiile.Acum ele trebuie sa ia in considerare nu numai rolul unor asemenea acorduri in facilitarea intrarilor de ISD, dar si in crearea unor mai bune oportunitati pentru propriile lor firme sa se extinda in strainatate.In aceasta sectiune este acordata o mai mare importanta selectarii tratatelor bilaterale si regionale care sunt relevante pentru ISD-urile din tarile in curs de dezvoltare si in tranzitie.Multe asemenea tari contribuie in mod activ la expansiunea tratatelor internationale de investitii atat la nivel bilateral cat si la nivel regional, deoarece asemenea acorduri le ajuta nu numai sa atraga ISD-uri cat si sa faciliteze internationalizarea firmelor lor.
Evolutia fluxurilor investitionale este strans corelata cu fenomenul de globalizare. Globalizarea este un proces complex prin care se realizeaza ordonarea multidimensionala si corelativa a lumii, si reprezinta un proces bazat pe liberalizarea accesului la randament si modernitate, pe informatii libere, finante permisive si tehnologie occidentala, pe accesul liber la acumulare cinstita de bogatie si putere.
Globalizarea nu trebuie considerata ca un element de complementaritate progresiva a economiilor nationale cu obiectivul final de a creea o economie mondiala coerenta, in scopul cresterii interdependentelor dintre economiile nationale, al adancirii diviziunii muncii si al formarii pietei mondiale.
Procesul de globalizare a dat nastere la o serie de proteste antiglobalizare. Sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI au fost marcate de puternice manifestari antiglobalizare. Tinta protestelor exprimate de lideri de opinie, studenti si sindicalisti au fost societatile transnationale, OMC, FMI, Banca Mondiala, toate fiind acuzate de incalcarea drepturilor salariatilor.
Insa au existat foarte multe opinii care sa sustina efectele benefice ale globalizarii. Un exemplu in acest sens il reprezinta si afirmatia lectorului doctor Dana Pop:" in prezent, globalizarea este deseori atacata. Globalizarea poate fi, totusi, o forta de propagare a binelui: globalizarea ideilor privitoare la democratie si la societatea civila a schimbat modul de gandire al multor oameni. Globalizarea a facut ca sute de milioane de oameni sa ajunga la un nivel de trai superior celui la care nu s-ar fi gandit nu cu mult timp in urma. Globalizarea economiei a adus foloase tarilor care au profitat de ea identificand noi piete de export si atragand investitiile straine. Pentru milioane de oameni insa globalizarea nu a adus nimic. Situatia multora chiar s-a inrautatit, locurile lor de munca fiind desfiintate, iar traiul devenind mai nesigur.Acesti oameni sunt tot mai neputinciosi in fata unor forte pe care nu le puteau controla. Si-au vazut democratiile subminate, iar culturile, erodate".
Elementul de baza in raspandirea procesului de globalizare l a reprezentat societatile transnationale, care in tendinta lor de a-si extinde capitalurile in strainatate,de a si dezvolta pietele de desfacere, intra pe pietele interne la nivel global si realizeaza internationalizarea productiei.
In urma analizei realizate in cadrul acestui proiect, se poate observa legatura directa dintre cresterea fluxurilor ISD pe plan global si in special la nivelul Uniunii Europene si extinderea societatilor transnationale.De asemenea acest proces s-a resimtit si asupra dinamicii exporturilor care intre anii 2000-2004 si-a mentinut cote inalte urmand ca dupa anul 2004, odata cu extinderea Uniunii Europene, acestea sa fie depasite de fluxurile ISD intrate cat si iesite din UE.Astfel se poate conclude ca in urma activitatii societatilor transnationale, exporturile au inregistrat o decadere si au marcat procente de crestere inferioare celor ale ISD-urilor.In acest context se poate afirma ca instrumentul cu care STN actioneaza este reprezentat de ISD-uri, prin care realizeaza liantul dintre sistemele productive ale diverselor tari. In consecinta, societatile transnationale, in calitatea lor de principal vehicul investitional, reprezinta motorul internationalizarii productiei si prin aceasta, al globalizarii. Fluxurile generate de aceste societati (fluxuri finaciare, tehnologice etc.) sunt principala forma de manifestare a globalizarii, urmare a acordurilor de liberalizare a investitiilor.
Modificarile in abordarile la nivel national ale investitiilor au atras cu sine cresterea fluxurilor de ISD pe plan mondial, politicile adoptate de tarile in curs de dezvoltare si de tarile mai putin dezvoltate, fiind un factor cheie in dezvoltarea procesului de globalizare.
|
