IMPOZITELE
NOTIUNI GENERALE
Continutul si rolul impozitelor
Principiile de impozitare 16416l116q
Clasificarea impozitelor
1.1 Continutul si rolul impozitelor
Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile persoanelor fizice sau juridice, rezidente si nerezidente, cu caracter obligatoriu si cu titlu nerambursabil, la dispozitia statului si care nu presupune o contraprestatie din partea acestuia. Sumele astfel colectate ii sunt necesare statului pentru realizarea obiectivelor politicii sociale, economice, financiare, respectiv realizarii functiilor sale interne si externe.
O prima caracteristica a impozitelor este aceea ca au caracter obligatoriu presupunand ca plata impozitelor catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si juridice care realizeaza venituri din: salarii, profit, veniturile realizate de liber profesionisti, etc.
Potrivit art. 138 alin. 1 din Constitutia Romaniei, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege ele fiind determinate si platite pe baza unor reglementari legale care sunt adoptate de puterea legislativa si in anumite coditii, de oragnele de stat legale in stransa legatura cu obiectivele politicii financiare in domemeniul resurselor financiare publice.
O alta caracteristica este aceea ca reprezinta plati cu titlu definitiv, contribuabilii nebeneficiind de regula de rambursarea acesor sume.
O a treia caracteristica este aceea ca plata impozitelor nu presupune obligatia unei contraprestatii din partea statului in favoarea contribuabilului.
Impozitele au rol social, economic, financiar ele fiind utilizate de stat ca parghie economico-finaciara, ca mijloace de interventie in economie.
Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice. Astfel, in tarile dezvoltate impozitele, taxele si contributiile procura opt, noua zecimi din totalul resurselor financiare ale statului. In cadrul tarilor in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor in totalul resurselor financiare publice inregistreaza diferentieri importante variind intre cinci si noua zecimi.
Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul intern brut intre clasele si paturile sociale, intre persoanele fizice si cele juridice, conform obiectivelor de politica sociala, financiara in domeniul utilizarii resurselor financiare publice.
Limita impozitelor este influentata de factori externi si interni, printre care pot fi mentionati:
a) din categoria factorilor externi mentionam: nivelul produsului intern brut pe locuitor; nivelul mediu al impozitului si progresivitatea impunerii; prioritatile stabilite de catre stat in ce priveste destinatia resurselor financiare concentrate la dispozitia sa; natura institutiilor politice.
b) in cadrul factorilor interni care influenteaza limita impozitelor locul cel mai important il ocupa progresivitatea cotelor de impunere, precum si modul de determinare a materiei impozabile.
Din punct de vedere economic, impozitele isi pot manifesta rolul lor prin influentarea desfasuararii activitatilor economice. Astfel, aordarea de facilitati fiscale de natura scutirii de la plata impozitului pe profit pentru activitatea desfasurata in intreprinderile mici si mijlocii sau practicarea unor cote reduse de impunere pentru profitul obtinut din activitatea de export sunt masuri menite sa stimuleze producatorii vizati.
Scutirea de la plata taxelor vamale si/sau a taxei de valoare adaugata pentru importul de mijloace fixe, linii tehnologice care constituie aport de capital poate conduce la stimularea investitiilor straine, la cresterea productiei intr-un anumit domeniu al economiei, la crearea unor noi locuri de munca, la obtinerea unor resurse financiare publice sporite in viitor pe seama profiturilor realizate.
Limitarea exportului de materii prime, materiale, prin stabilirea unor taxe vamale de export poate conduce la stimularea productiei nationale in anumite domenii.
Ocupand primul loc in mobilizarea si constituirea resurselor financiare publice, impozitele isi manifesta rolul lor si pe plan financiar. Proportia in care impozitele, taxele si contributiile isi aduc aportul la constituirea resurselor financiare publice depinde de politica financiara a fiecarui stat si de gradul de dezvoltarea al acestuia.
Printre elementele impozitului se numara subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenul de plata s.a.
Subiectul impozitului este
persoana fizica sau juridica obligata prin lege
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. In mod normal, subiectul impozitului ar trebui sa fie suportatorul real al acestuia. In realitate suportatorul impozitului este o alta persoana decat subiectul.
Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. Astfel in cazul impozitului pe profit obiectul impunerii il constituie profitul.
Sursa impozitului arata din ce anume sa plateste impozitul: din venit sau din avere.
1.2. Principiile de impozitare 16416l116q
Impunerea reprezinta un complex de masuri si operatii ce au ca scop stabilirea impozitului datorat statului. Aceasta are atat o latura de natura politica, cat si una de ordin tehnic (concretizata in metodele si tehnicile utilizate pentru stabilirea marimii obiectului impozabil si a cuantumului impozabil).
Prin latura politica se urmareste ca fiecare impozit sa raspunda unor anumite cerinte si sa fie in concordanta cu anumite principii.
Potrivit lui Adam Smith, reprezentant de seama al economiei politice clasice din sec. XVIII-XIX, la baza politicii fiscale a statului ar trebui sa stea mai multe principii si anume:
a) principii de echitate fiscala, presupun impunerea diferentiata a veniturilor si scutirea de plata impozitelor persoanelor cu venituri mici, adica stabilirea unui minim impozabil.
Un rol deosebit in respectarea echitatii fiscale il are felul impunerii utilizate: impunere in suma fixa sau impunere in cota procentuala (care poate fi in cote proportionale, progresive si regresive).
Cea mai des intalnita forma de impunere este cea in cote procentuale, aceasta utilizandu-se atat in cazul impozitelor directe, cat si in cazul impozitelor indirecte;
b) principiile certitudinii impunerii, presupun ca marimea impozitelor datorate de fiecare persoana fizica sau juridica sa fie certa si nu arbitrara, iar termenele si modalitatea de plata sa fie clare pentru toti contribuabilii;
c) principii de politica fiscala, presupun realizarea incasarii impozitelor cu minimum de cheltuieli.
Introducerea unui impozit impune ca acesta sa aiba un randament fiscal ridicat, sa fie stabil si elastic.
Pentru ca un impozit sa aiba un randament fiscal ridicat, trebuie indeplinite anumite conditii si anume:
- impozitul sa aiba caracter universal, adica sa fie platit de toate persoanele fizice si juridice, care obtin venituri;
- sa nu existe posibilitati de sustragere de la impunere a unei parti din baza impozabila;
- volumul cheltuielilor privind stabilirea bazei impozabile, calcularea si perceperea impozitelor sa fie cat mai redus.
Un impozit este considerat stabil atunci cand randamentul ramane constant de-a lungul ciclului economic, adica atunci cand nu este influentat de volumul productiei si al veniturilor atat in perioadele de crestere economica, cat si in cele de criza.
Elasticitatea impozitului se refera la adaptarea acestuia la necesitatile de venituri ale statului.
d) principii de politica economica
Prin introducerea unui impozit statul nu urmareste numai procurarea de venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice, ci si folosirea acestuia ca mijloc de stimulare sau de reducere a productiei sau consumului unor marfuri, precum si de restrangere sau extindere a relatiilor comerciale cu alte tari.
e) principii social-politice
Prin politica fiscala promovata de unele state se urmareste realizarea unor obiective de ordin social-politic, ca de exemplu mentinerea influentei partidului de guvernamant in mijlocul unor categorii sociale.
1.3. Clasificarea impozitelor
In practica financiara se intalneste o diversitate de impozite care se deosebesc nu numai ca forma, ci si in ceea ce priveste continutul.
a) Dupa trasaturile de fond si forma, deosebim:
impozite directe, care la randul lor pot fi:
Reale:
impozitul pe cladiri
impozitul pe venitul agricol
impozitul funciar
impozite pe activitati industriale, comerciale si profesiile libere
impozitul pe capital mobiliar sau banesc.
Personale:
Impozitul pe venit
impozite pe veniturile persoanelor fizice:
impozitul pe venituri din salarii
impozitul pe venituri din cedarea folosintei bunurilor
impozitul pe venituri din dividende si dobanzi
impozitul pe venituri din pensii ce depasesc un anumit plafon
- impozite pe veniturile persoanelor juridice:
impozitul pe profit
impozitul pe dividende
Impozitul pe avere
impozite pe averea propriu-zisa
impozite pe proprietati imobiliare, cladiri, mijloace de transport auto, terenuri
impozite asupra activului net
impozite pe cresterea averii
impozitul pe cresterea averii imobiliare
impozitul pe sporul de avere dobandit in situatii exceptionale
impozite pe circulatia averii
impozite pe succesiuni
impozite pe donatii
impozite pe actele de vanzare cumparare a bunurilor imobile
impozite pe hartiile de valoare
impozite indirecte:
accize
taxa pe valoarea adaugata
taxe vamale
taxe de timbru si inregistrare
b) Dupa obiectul impunerii:
- impozite pe venit
- impozite pe avere
- impozite pe cheltuieli
c) Dupa scopul urmarit:
- impozite financiare
impozite pe venitul personelor fizice, juridice
taxa pe valoarea adaugata
taxele vamale
accizele
- impozite pe ordine
accize pentru bauturi alcoolice, produse din tutun
taxe vamale pentru export de materii prime, materiale
impozite pe sporul de avere dobindit in timpul razboiului
taxe vamale sezoniere
supra taxele vamale
d) Dupa frecventa realixarii:
- impozite permanente (ordinare)
impozite pe venit
impozite pe averea propriu-zisa
impozite pe circulatia averii
impozite pe cheltuieli
- impozite incidentale (extraordinare)
impozite pe sporul de avere dobindit in timpul razboiului
taxe vamale sezoniere
supra taxele vamale
e) Dupa institutia care le administreaza
- in statele de tip unitar
impozite ale administratiei centrale de stat
impozite ale administratiei locale
in statele de tip federal
impozite federale
impozite ale statelor, regiunilor membre ale federatiei
impozite locale
II. Impozitul pe profit
Profitul este o forma de venit obtinut prin intermediul unei activitati economice, ca urmare a investirii unui capital. Pentru ca venitul realizat sa poata fi calificat profit, este necesar ca activitatea economica sa fie desfasurata cu scopul obtinerii de beneficiu.
Aceasta subliniere este foarte importanta, intrucat, in practica, exista situatia in care o entitate desfasoara o activitate producatoare de venit ce nu este calificata drept profit, pentru ca nu exista intentia obtinerii unui beneficiu, ci veniturile sunt destinate sustinerii unei alte activitatii proprie entitatii respective. Este cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ.
Impozitul pe profit este un impozit direct care se aplica beneficiului obtinut din desfasurarea unei activitati economice. El reprezinta una din principalele surse de venituri ale bugetului de stat.
Redefinirea dreptului de proprietate, aparitia agentilor economici cu capital de stat privat si mixt, reconversia proprietatii publice in proprietate privata, a necesitat eliminarea transferuluii subiectiv si automat a beneficiilor catre bugetul de stat.
Odata cu crearea cadrului legal pentru desfasurarea unor activitati economice pe baza liberei initiative in industrie, comert, servicii, conform Decretului Lege nr 54/1990, impunerea prifiturilor obtinute de intreprinderile mici si mijlocii cu scop lucrativ, s-a facut prin aplicarea unor cote progresive (intre 1% si 50%) pe transe de profit, transa pana la 50000 lei fiind scutita.
Dupa aparitia Legii 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale si a Legii 31/1990 privind societatile comerciale, prelevarile pentru societate din valoarea productiei nete si varsamintele din beneficii au fost inlocuite prin introducerea incepand cu anul 1991 a impozitului pe profit.
Tehnica de impunere s-a caracterizat prin instabilitate. Aceasta a fost generata de modificarile stabilite in mod succesiv printr-un ansamblu de acte normative : Legea 12/1991, Legea 55/1991, Legea 35/1991, HG 804/1991, HG 127/1991, OG 70/1994 modificata prin OG 34/1995 si OG 23/1996.
Studierea ajustarilor aduse tehnicii de impunere a profitului permite evidentierea mai multor etape:
Prima etapa (anul 1991) s-a caracterizat prin impunerea pe cote progresive pe transe de profit, transa pana la 25000 lei fiind exonerata. Pentru restul de 66 transe cotele au fost cuprinse intre 2,5% si 77%. Concomitent s-au acordat o seama de facilitati fiscale. Numarul mare de cote si transe nu a asigurat o previzionare optima a cuantului monetar al fluxurilor fiscale si a incidentei acestora asupra gestiunii financiare a intreprinderilor
In a doua etapa (1991-1994 inclusiv) s-a aplicat impunerea prin cote proportionale pe 2 transe de profit:
- Pana la 1000000 lei 30%
- Peste 1000000 lei 45%
Aceasta decizie desi a contribuit la simplificarea administrarii impozitului, si a prognozarii dimensiunii prelevarii, nu a fost corelata cu dimensiunea si potentialul financiar real al agentilor economici . Practic s-a urmarit cresterea neutralitatii impozitului. Totusi principiul neutralitatii a fost denaturat de ansamblul facilitatilor fiscale stabilite, prin care nu s-a reusit atingerea finalitatilor dorite. Acestea au ramas simple costuri fiscale, care in loc sa genereze crestera capitalului productiv si a materiei impozabile, au facilitat evaziunea fiscala.
Prin acordarea unor facilitati fiscale, s-a dorit stimularea aparitiei unui sector privat viabil si atragerea capitalului strain. In practica aceasta finalitate a fost distorsionata. Exonerarile, deducerile, reducerile de natura fiscala au urmarit obtinerea unor finalitati fie sociale,fie ecologice, fie economice.
Decizia de reducere cu 50% a impozitului aferent profitului utilizat pentru tehnologii si investitii destinate protejarii mediului a urmarit obtinerea unei finalitati ecologice. Totusi aceasta a fost insuficienta pentru eliminarea efectelor fluidelor si produselor poluante, sau pentru a induce comportamente responsabile.
Facilitatile economice au cuprins:
-deducerea din baza impozabila a veniturilor realizate in scopul cresterii calitatii produselor, precum si cele destinate reclamei si publicitatii;
-reducerea cu 50% a impozitului aferent prfitului reinvestit in scopul dezvoltarii, modernizarii si obtinerii de profit suplimentar
-reducerea cu 25% a impozitului pe profitul realizat de agentii economici cu capital strain ce realizau o seama de investitii, creau un anumit numar de locuri de munca, intermediau furnizarea unor materii prime necesare Romaniei,etc.
Principala cauza a cresterii
numarului de agentii economici inmatriculati la sfarsitul anului 1994 a
constituit-o modificarea regimului de impozitare a profitului incepand cu 1
ianuarie 1995, prin care exonerarile temporare erau eliminate. Acestea au fost
utlizate in scopul sustragerii de
Facilitatile acordate investitorilor straini au dus la distorsionarea relatiilor concurentiale intre capitalul autohton si cel strain. Evaziunea fiscala si acordarea de facilitati suplimentare investitorilor au influentat asupra incasarilor cuvenite la bugetul de stat avand ca rezultat stricarea relatiilor de piata intre agentii economici pe cale legistlativa.
In a treia etapa (1995-1996) s-a urmarit cresterea neutralitatii impozitului pe profit, prin stabilirea unei cote normale de 38% si eliminarea exonerarilor temporare acordate agentilor economici nou infiintati. In acelasi timp, prin intermediul cotei, amortizarii deductibile fiscal, creditului fiscal, tehnicii de actualizare la inflatie si de plata s-a urmarit obtinerea unor facilitati de natura economica.
Dearece profitul brut al persoanelor juridice romane era lovit de impozitarea dubla, intai cu 38%, iar apoi 10% pentru cel distribuit actionarilor sau asociatilor, iar persoanele juridice straine erau impozitate doar cu 38%, s-a aplicat o cota suplimentara de 6,2% pentru impunerea profitului acestora diu urma .In acest mod s-a influentat decizia investitorilor de capital, alegerea de catre acestia a persoanelor juridice romane sau straine pornind de la baze realtiv egale din punctul de vedere fiscal legat de impozitarea profitului.
Profitul BNR, obtinut dupa deducerea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva legal, a fost supus impozitarii cu o cota de 80%, partea lasata la dispozitia Bancii Nationale fiind destinata realizarii si functionarii sistemului de decontari interbamcare.
Persoanele juridice cu scop lucrativ ce obtin cel putin 80% din venituri din agricultura, sunt supuse unei cote de impozitare de 25%. Persoanele juridice ce obtin peste 50% din venituri din organizarea de jocuri de noroc sau baruri sau cluburi de noapte, suporta o cota aditonala de 22%.
Initial tehnica de impunere a profitului, determinarea profitului impozabil, acordarea de facilitati fiscale si modul de plata a obligatiilor fiscale, a cuprins unele reglementari specifice pentru contribuabilii mici, mari si respectiv persoanele juridice straine. Concomitent s-au stabilit conditii cumulative pe care trebuiau sa le indeplineasca contribuabilii pentru a fi incadrati in una din cele doua categorii.
Determinarea profitului impozabil realizat de contribuabilii mari si de persoanele juridice straine printr-un sediu permanent, s-a calculat ca diferenta intre patrimoniul net de la sfarsitul anului fiscal si cel de la inceputul aceluiasi an, minus aportul efectuat la capitalul social in cursul anului si veniturile neimpozabile, plus cheltuielile nedeductibile.
Pe baza profitului impozabil de al sfarsitul anului fiscal se determina impozitul pe profit de la sfarsitul si platile anticipate in contul impozitului pe profit pe tot parcursul anului fiscal urmator.
Pentru contribuabilii mici, profitul impozabil se calculeaza lunar, cumulat de al inceputul anului fiscal, stabilindu-se ca diferenta intre venituri si cheltuielile aferente veniturilor realizate, cu exceptia cheltuielilor nedeductibile.
Contribuabilii mari si persoanele juridice straine au beneficiat de dreptul de a raporta si recupera pierdrerile in urmatorii cinci ani fiscali din profitul impozabil datorat, pe cand, cei mici raportau pierderea lunar pana la recuperarea acesteia, dar fara a depasi 36 luni de la inregistrare.
In a patra etapa (inceputa in 1997) tehnica de impozitare a profitului s-a simplificat. A disparut distinctia dintre contribuabilii mici si mari. Cu unele exceptii tehnica impunerii profitului, a devenit aproape identica cu cea aplicata anterior contribuabililor mici.
Cota normala de impunere de 38%, diminuarile si majorarile de cota, precum si tehnica de aplicare a acestora s-au mentinut cu o singura exceptie: cota aditionala de 22% aplicata societatilor care obtineau peste 50% din venituri din organizarea de jocuri de noroc, sau care dispuneau de baruri si cluburi de noapte, se aplica, in prezent, numai acelei parti din profitul impozabil aferente ponderii veniturilor provenite din activitatile mentionate mai sus in totalul ventiturilor obtinute de firme.
Exonerarile de
Prin reducerile de impozit s-au urmarit finalitati de natura sociala, economica si ecologica. Totusi suma reducerilor acordate a fost limitata la 50% din impozitul pe profit determinat inainte de aplicarea reducerilor. S-a stabilit si o prioritate pentru aplicarea reducerilor.
S-au mentinut si/sau modificat reduceri la impozitul pe profit pentru agentii economici care angajeaza persoane cu deficiente fizice si intelectuale ,agentii economici care produc bunuri de export, agentii economici care reinvestesc in modernizare si dezvoltare.
Decizia de limitare a sumei totale a reducerilor a urmarit mentinerea unei relatii directe intre facilitatile fiscale acordate si asumarea unor obligatii de catre agentii economici, concomitent cu asigurarea unui anumit grad de protectie a finantarii bugetului statului. Ordinea de prioritate a reducerilor reflecta importanta acordata sustinerii procesului de privatizare, integrarii intr-o activitate economica a persoanelor cu handicap si corectarii balantei comerciale, concomitent cu stimularea unor investitii.
Fluxurile de trezorerie legate de plata impozitului pe profit de la nivelul agentilor economici de stat si repectiv cele de incasare de la nivelul bugetului de stat sau bugetelor locale, sunt influentate de tehnica evaluarii prin echivalenta pentru ultima luna din an si de sfera aplicarii tehnicii decalajului.
Prin lege se stabileste ca BNR si societatile bancare de rang doi sa plateasca impozitul in luna urmatoare realizarii profitului. Pentru ultima luna din an bancile platesc un impozit egal cu cel din luna noiembrie urmand ca regularizarea sa se faca pana la termenul stabilit pentru depunerea bilantului.
Pentru restul agentilor economici s-a stabilit aplicarea tehnicii decalajului. Acestia sunt obligati sa plateasca impozitul trimestrial, in prima luna a trimestrului urmator celui in care s-a realizat profitul. Pentru ultimul trimestru, impozitul pe profit se calculeaza insumand impozitul pe octombrie si de 2 ori impozitul pe noiembrie (pentru decembrie considerandu-se un impozit egal cu cel pe noiembrie). In 1997 tehnica decalajului nu s-a aplicat, toate societatile calculand impozitul dupa metoda aplicata bancilor.
Modificarile aduse tehnicii de impozitare a profitului s-au produs in conditiile liberalizarii treptate a preturilor factorilor de productie, ale renuntarii in etape la alocarea directionata a resurselor bugetare catre unii agenti economici din unele sectoare de activitate prin subventii si credite bancare.
Existenta in economie a preturilor administrate alaturi de cele liberalizate a distorsionat semnalele pietei, si a influentat alaturi de alocarea directionata ,a resurselor in mod diferentiat asupra veniturilor, cheltuielior si rezultatelor agentilor economici.
Pentru eliminarea evaziunii fiscale legale eliminarea multiplelor cote de impunere costituea o necesitate. Politica economica si tehnica de impunere a profitului nu au cotribuit la aparitia, dezvoltarea si consolidarea unui actionariat energic si dinamic.
Impozitul pe profitul societatii este discutat aprins de multi experti. S-a mentionat deja ca impozitul pe profitul societatii este foarte controversat si ca unii politicieni si economisti au sugerat anularea lui. Si intreprinzatorii subliniaza impactul sau negativ asupra preturilor, deoarece fac productia mai scumpa. Argumentele economice impotriva impozitului sunt foarte puternice, dar acesta are unele calitati pozitive.
Din punct de vedere economic, profiturile societatilor nu reprezinta un "venit" special, de vreme ce acestea se vor transforma, pana la urma, in venituri individuale, putand fi impozitate ca atare. Daca impozitul pe venitul personal ar fi fost cuprinzator si echitabil, profiturile nu ar fi trebuit impozitate inainte de distribuirea lor. In plus, impozitul pe profitul societatii nu poate fi decat "in-rem" neconsiderand pozitiile personale ale platitorilor individuali- diferit de impozitul pe venituri personal. Aceasta inseamna ca partea de impozit care este platita ca impozit pe profit al societatii inainte de impartirea profiturilor nu corespunda principiului posibilitatilor de plata, iar impozitul pe profitul societatii slabeste astfel actiunea echitabila a impozitului progresiv.
Impozitul pe profitul societatii nu trebuie sa fie platit in intregime de proprietarii societatilor deoarece poate fi deplasat ininte, in preturi, sau inapoi asupra angajatilor. Ambele deplasari inseamna un impact mai mare asupra oamenilor mai saraci si drept consecinta, sunt regresive.
Daca vrem sa impozitam profiturile societatilor, trebuie intai sa ne intrebam ce sunt acestea. Definirea profitului contabil si convertirea lui intr-o baza de impozitare este o operatie complicata. Se subliniaza, deseori, ca marile companii internationale au mari posibilitati de a-si manipula baza de impozitare. Posibilitatile devin mai mari cu cat sunt mai complicate legile fiscale si cu cat este mai variat numarul de reduceri si scutiri.
O alta problema in cadrul impozitarii profitului societatilor este asa numita "dubla impozitare a dividentelor". Putem intelege mai bine acst lucru, daca vom compara doi intreprinzatori: unul dintre ei, cetatean iar celalalt membru al unei societati comeciale.
Problema dublei impozitari a dividentelor poate fi atenuata sau eliminata in diferite moduri, toate considerate niste imperfecte.
In ciuda acestor aspecte, impozitul pe profitul societatii are anumite calitati pozitive si indeplineste unle functii importante. Iata cateva dintre argumentele importante:
societatile platesc pentru folosirea serviciilor publice
impozitele compenseaza limitarea raspunderilor legale ale persoanei
impozitul este impus asupra profiturilor care s-ar putea sustrage de la plata
impozitul poate fi folosit ca instrument de politica macroeconomica
Societatile folosesc unele dintre veniturile publice si infrastructura in tarile in care isi au birourile si unde fac afacerile. Impozitul pe profitul societatii poate fi astfel socotit o plata a acestor servicii. Principiul beneficiului este asigurat nu numai de partea din impozit care merge la bugetele locale, ce si de partea care merge la bugetul cantral.
Societatile folosesc infrastructura intr-un loc dat sau intr-o anumita
Pe langa politica economica structurala, impozitul poate fi folosit si ca sprijin al politicii de stabilizare, deoarece actioneaza ca un stabilizator automat in sens keynesian. Profiturile societatilor fluctueaza mai mult ca alte venituri. Acesta este si motivul pentru care, in perioade explozive, impozitul reprezinta un procent mai mare din venitul intern, decat in perioada de recesiune.
In cadrul unei perioade explozive impozitul impiedica cresterea excesiva a veniturilor personale si a cererii, in timp ce intr-o perioada de recesiune, impozitul retrage relativ mai putin bani in sectorul privat.
Baza de impozitare a profitului unei societati deriva din profitul contabil care este revizuit in continoare in unele tari, astfel incat profitul contabil si cel impozabil pot diferi considerabil.
Cele mai importante diferente in ceea ce priveste baza de impozitare sun:
diferite cheltuieli recunoscute;
diferite reglementari referitoare la deducerile fiscale;
diferite reduceri fiscale, inclusiv pierderile de afaceri.
Ratele de impozitare
Nu e necesar ca impozitul pe profitul societatii sa fie progresiv, deoarece societatile nu sunt persoane fizice carora sa li se aplice principiul echitatii. O singura rata limiteaza si posibilitatile de evaziune fiscala. In ciuda acestui lucru, rate mai mici sunt acordate companiilor mici si mijloci.
In determinarea impozitului pe profitul firmei si a ratelor de impozitare a venitului personal are loc o anumita cooperare. Deseori , rata de impozit pe profitul firmei este unificata sau aproape unificata cu limita de sus a venitului personal. Scopul este de a preveni loarea de decizii de catre oameni cu privire la investitii personale sau de firma pe baza diferentelor dintre ratele de impozitare.
Prevenirea dublei impozitari
Am mentionat deja faptul ca profiturile firmelor sunt impozitate dublu (prin impozitul pe profitul firmei si prin cel platit de actionar pe venituri personal). Daca o firma ar fi considerata un canal prin care profitul actionarului ajunge la acesta, impozitarea este absurda. In plus, impozitul total este extrem de mare. Pentru acest motiv, unele tari incearca sa elimine sau cel putin sa reduca nivelul dublei impozitari.
Limitarea dublei impozitari poate fi obtinuta la nivel de firma si la nivel de actionar al firmei.
La nivel de firma exista doua metode:
sistemul de deducere a dividendelor - cheltuieli in scopuri de impozitare;
sistemul de impartire a ratelor (pe profiturile distribuite se aplica o rata de impozitare mai scazuta);
La nivelul actionarului exista de asemenea doua metode:
sistemul deductiv (un actionar are voie sa deduca impozitul platit la nivel de firma, in intregime sau partial);
tratamentul programat aplicat impozitarii dividentelor.
In practica, se folosesc toate sistemele de mai sus, iar unele tari au un sistem "clasic" de impozitare a dividentelor, unde dubla impozitare nu este limitata deloc.
Venitul fiscal provenit din impozitul pe profitul firmelor la toate nivelele de guvernare reprezinta doar o mica parte din PIB, in tarile dezvoltate. In tarile OECD, acesta era de numai 2,6% in 1993 ceea ce reprezinta 6,9% din totalul impozitelor primite (media aritmetica). Existe diferente considerabile intre tari. Aceasta parte di PIB se afla intre 1% is 7%, iar proportia venitului fiscal global, intre 3% si 16%.
III. Componentele impozitului pe profit
Baza legala, platitori
Facilitati fiscale
Determinarea profitului impozabil
Determinarea veniturilor persoanelor nerezidente
Termen de plata si majorari de intarziere
Obligatiile platitorilor
Controlul impozitului pe profit si sanctiunile aplicate
Impozitul pe profit este reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 70/1994 republicata, cu modificarile ulterioare.
Sunt obligate
- persoanele juridice romane, pentru profitul
impozabil obtinut din orice sursa, atat din
- persoanele juridice straine care desfasoara
activitati printr-un sediu permanent in
- asocierile dintre persoanele fizice romane si persoanele juridice romane, care nu dau nastere unei persoane juridice pentru veniturile realizate, impozitul calculandu-se si varsandu-se de catre persoana juridica.
Sunt exceptati de
- trezoreria statului, pentru operatiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;
- institutiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare si disponibilitatile realizate si utilizate potrivit Legii privind finantele publice (Legea nr. 72/1996), daca legea nu prevede altfel;
-organizatiile de nevazatori si de invalizi, asociatiile persoanelor handicapate si unitatile economice ale acestora, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 21/1994 pentru persoanele juridice;
- asociatiile si fundatiile, atunci cand utilizeaza cel putin 80% din veniturile obtinute din orice surse, in scopul realizarii obiectivelor pentru care au fost autorizate, inclusiv cheltuielile pentru investitii si dotari, precum si cheltuielile de functionare;
-cooperativele care functioneaza ca unitati protejate, special organizate potrivit legii;
- unitatile apartinand cultelor religioase;
- institutiile de invatamant particular acreditate, precum si cele autorizate pentru veniturile realizate din activitatea de invatamant, cu conditia utilizarii acestora, pentru baza tehnico-materiala;
- asociatiile de proprietari constituite ca persoane juridice potrivit Legii nr. 114/1996, pentru veniturile obtinute din activitati economice si care servesc pentru imbunatatirea confortului si a eficientei cladirii, pentru intretinerea si repararea proprietatii comune.
De la plata impozitului pe profit se acorda reducerile:
Contribuabilii care are au un numar de peste 250 de salariati si au creat locuri de munca protejate, special organizate care angajeaza cel putin 3% persoane care sunt considerate handicapate beneficiaza de o reducere a impozitului pe profit proportional cu ponderea persoanelor respective in totalul salariatilor angajati.
Cu 50% in cazul contribuabililor care incaseaza venituri in valuta din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, din prestari de servicii internationale, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri in volumul total al veniturilor.
Cu 50% pentru profitul folosit in anul fiscal curent in vederea modernizarii tehnologiilor de fabricatie sau la extinderea activitatii de obtinerea de profituri suplimentare precum si pentru investitii destinate protejarii mediului inconjurator.
Reducerile de mai sus se calculeaza lunar ,cumulat de la inceputul anului ,exceptie facand unitatile de handicapati,la care se calculeaza numai lunar.
Suma totala a reducerilor mentionate mai sus nu poate depasi 50% din impozitul pe profit determinat inainte de aplicarea reducerilor.
Agentii economici romani cu capital privat precum si investitorii straini inregistrati in Registrul Comertului pana la data de 31 decembrie 1994,beneficiaza in continuare de scutire de la plata impozitului pe profit pana la expirare aperioadelor respective,cu conditia de a activa si realiza mai departe venituri inca o perioada egala cu perioada de scutire.
Pentru stimularea agentilor economici privati in investirea de capital in domeniile prioritare ale eonomiei romanesti in ceea ce priveste producerea de bunuri materiale acestia au beneficiat de scutire de impozit pe profit. Astfel, unitatile de industrie, agricultura, constructii au fost scutite de impozit pe o perioada de 5 ani de la data infiintarii. Unitatile din domeniul explorarii si exploatarii resurselor naturale, ale comunicatiilor au fost scutite de impozit pentru o perioada de 3 ani de la data infiintarii.
Unitatile prestatatoarea de servicii de servicii au benefiaciat de o scutire de impozit pentru o periada de un an de la data infiintarii iar cele cu profil comercial au fost scutite de impozit pe o perioada de 6 luni de la data infiintarii.
Au mai fost scutite de la plata impozitelor pe profit investitiile straine astfel:
o Investitii efectuate in industrie, agricultura, constructii pe o perioada de 5 ani de la data inceperii activiitatii productive.
o Investitiile efctuate domeniul explorarii si exploatarii resurselor naturale, ale comunicatiilor si transporturilor au fost scutite de impozit pentru o perioada de 3 ani de la data inceperii activiitatii productive.
o Investitiile efctuate in comert, turism, serviciile bancare si de asigurare precum si in orice alt fel de prestari de servicii pentru o perioada de 2 ani de la data inceperii activiitatii productive.
Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea cotelor de impozit asupra profitului impozabil.
Pentru stabilirea impozitului pe profit se foloseste
sistemul de impunere ca in cazul persoanelor fizice sau un sistem distinct.
Sistemul de impunere distinct il intalnimin tari precum Anglia, Germania,
Impozitul pe
profit se calculeaza, in
Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile din livrarea bunurilor mobile, a celor imobile pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate si lucrari executate, inclusiv veniturile obtinute din livrarile de bunuri mobile si imobile vandute in rate sau in leasing, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adauga cheltuielile nedeductibile.
Sunt considerate cheltuieli deductibile:
- contributiile pentru constituirea de fonduri cu destinatie speciala, reglementate de legislatia in vigoare;
- cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor mobile livrate si a bunurilor imobile vandute in baza unui contract de vanzare cu plata in rate sau in leasing;
- cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor ca urmare a transferului de actiuni sau de parti sociale de la FPS, conform conventiei;
- alte cheltuieli numai daca sunt aferente realizarii veniturilor. Daca o cheltuiala este aferenta mai multor activitati, ea se repartizeaza pe activitatile respective.
Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:
impozitul pe profit datorat;
amenzile si penalitatile datorate catre autoritati;
cheltuielili pentru protocol, reclama si publicitate, sponsorizare
peste limitele legale;
sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si provizioanelor, peste limita legala;
sumele care depasesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legilor bugetare;
cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate si neimputabile, TVA aferent acestora, TVA colectat aferent bunurilor si serviciilor folosite in scop personal sau predate cu titlu gratuit, TVA aferent bunurilor acordate salariatilor sub forma avantajelor in natura, precum si TVA nedeductibil aferent cheltuielilor de protocol ce depasesc cota prevazuta de legislatia in vigoare;
cheltuielile de delegare, de detasare si de deplasare in interesul serviciului care depasesc plafoanele prevazute pentru salariatii institutiilor publice si a regiilor autonome cu specific deosebit;
cheltuielile de asigurare care nu privesc activele corporale si circulante;
discounturile, remizele sau alte reduceri de pret acordate clientilor, in cazul in care acestea nu sunt evidentiate distinct in documentele de vanzare;
cheltuielile cu perisabilitatile peste limitele legale;
orice alte cheltuieli care nu sunt aferente realizarii veniturilor.
Persoanele
juridice straine, care desfasoara activitati printr-un sediu permanent in
La cota de impozit de 38%, se adauga o cota aditionala de 6,2%.
Se
considera venit aferent unei activitati desfasurate in
atribuibil
unui sediu permanent din
platit
persoanelor juridice sau fizice nerezidente pentru serviciile prestate in
obtinut din
sau in legatura cu proprietatile imobiliare in
obtinut din instrainarea de catre un rezident roman, persoana juridica, a unei proprietati situate in strainatate, alta decat activele aferente desfasurarii unei activitati in afara teritoriului Romaniei.
Prin sediu permanent se intelege locul prin intermediul caruia o activitate este condusa direct sau prin intermediul unui agent dependent si include : un birou, o sucursala, o agentie, o fabrica, un magazin, o mina, un loc de extractie al gazului si petrolului, un santier de constructii, etc.
Un sediu permanent nu include : folosirea de spatii de depozitare sau distribuire de marfuri, mentinerea unor stocuri de marfuri si bunuri apartinand unei activitati doar pentru stocarea, distribuirea acestora, etc.
Pentru reflectarea reala a profitului impozabil ala sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizarii veniturilor acestuia.
Cheltuielile de conducere si cheltuielile de administrare
care depasesc 3% din veniturile totale realizate in
3.5. Termen de plata, majorari de intarziere
Plata impozitului pe profit se efectueaza trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei si a societatilor bancare care efectueaza plati lunar, pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul.
Daca ultima zi de plata a impozitului sau de depunere a documentelor cerute de lege e zi nelucratoare, sumele, respectiv documentele se considera depuse in termen daca acestea se depun in ziua lucratoare imediat urmatoare.
Impozitele si majorarile de intarziere ramase de plata in urma revizuirii si contestatiilor, trebuie platite de catre contribuabil in termen de 5 zile de la data luarii in cunostiinta sub semnatura.
3.6. Obligatiile platitorilor
In cursul anului fiscal contribuabilii au urmatoarele obligatii :
- sa depuna declaratia de impunere pana la termenul de plata a impozitului;
- sa stabileasca corect baza de impozitare.
BNR si societatile bancare a obligatia ssa plateasca in contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecarui an fiscal, o suma egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiasi an pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului viitor, urmand ca regularizarea pe baza bilantului contabil sa se efectueze pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil.
Ceilalti contribuabili au obligatia sa plateasca in contul impozitului pe profit pentru trimestrul patru pana la data de 25 ianuarie inclusiv a anului urmator o suma egala cu impozitul calculat si evidentiat pe lunile octombrie si noiembrie iar pe decembrie adauga o suma echivalenta cu impozitul calculat pe noiembrie urmand ca regularizarea pe baza bilantului contabil sa se efectueze pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil.
In timpul anului fiscal, contribuabilii au obligatia sa depun declaratia de impunere pana la termenul de plata a impozitului inclusiv, iar dupa definitivarea impozitului pe profit pe baza bilantului contabil annual depun declaratia de impunere pe anul fiscal expirat pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil.
Contribuabilii sunt raspunzatori pentru calculul impozitului declarat si pentru depunerea in termen a declaratiei de impunere.
Daca organele financiare considera ca stabilirea impozitului pe profit nu a fost facuta legal, acestea fac un nou calcul al impozitului si comunica in scris contribuabilului modul de stabilire al acestuia.
Impozitul pe profit se calculeaza de organele financiare si in cazul in care contribuabilul nu a completat declaratia de impunere sau nu a furnizat informatiile necesare pentru a determina obligatia fiscala.
Contribuabilii au sarcina sa dovedeasca faptul ca organele financiare nu au calculat impozitul in mod real, de asemena au obligatia sa depuna in continuare declaratia de impunere. Contribuabilul este obligat sa plateasca impozitul pe profit calculat de organele financiare pe baza instiintarii de plata, la data si locul stabilit. In asemenea cazuri organul fiscal competent poate incheia un acord scris cu contribuabilul in baza caruia acestuia este permis sa plataeasca impozitul pe profit in rate, in rate si respectiv profitul net al companiilor nationale, daca acordul faciliteaza incasarea integrala a impozitului.
Impozitul pe profit se plateste in lei.
In cazul in care incasarea veniturilor de catre beneficiari se face in valuta,plata impozitului, a eventualelor majorari de intarziere, a amenzilor se efectueaza in lei proveniti din schimbul valutar la cursul in vigoare la data platii.
Dovada platii se face cu documentul de plata la extern de catre contribuabilii care au obligatia de a calcula, de a retine, de a varsa impozitul aferent veniturilor in valuta la societatea bancara la care au deschis contul in valuta, insotit de documentele de curs valutar.intazierea in plata impozitului se sanctioneaza cu majorari de intarziere.
3.7. Controlul impozitului pe profit si sanctiunile aplicate
Constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitului pe profit si a majorarilor de intarziere aferente se efectueaza de catre organele fiscale din subordinea Directiilor generale ale finantelor publice si cotrolul finantelor de stat judetene si a municipiului Bucuresti, carora le revine sarcina de a constata daca impozitul a fost corect determinat, daca contribuabilul a completat si depus declaratiile de impunere.
In situatia in care acestea considera ca stabilirea impozitului nu a fost facuta conform legii, vor face un nou calcul al impozitului si vor comunica in scris contribuabilului modul de stabilire al acestuia.
Pentru nerespectarea prevederilor legale platitorii vor fi sanctionati conform reglementarilor legale in materie.
Inspectorul fiscal sau alt angajat al unei unitati fiscale autorizat in acest scop are dreptul sa intre in orice incinta de afaceri a contribuabilului sau in alte incinte deschise publicului, fara o instiintare prealabila, in scopul determinarii obligatiilor fiscale ale acestuia, sau al incasarii impozitelor datorate si neplatite la termen.
In aceste scopuri accesul este permis in timpul orelor normale de serviciu iar in afara acestora, numai cu autorizarea scrisa a conducerii unitatii financiare, justificata de necesitatea controlului.
De asemanea, inspectorul fiscal sau alt angajat al unei unitati fiscale autorizat in acest sens are dreptul sa intre in locuinta (numai cu consimtamantul proprietarului) sau in baza unei hotarari judecatoresti, in scopul determinarii obligatiilor fiscale a contribuabilului sau al incasarii impozitelor datorate si neplatite la termen.
Prescriptia pentru stabilirea impozitului pe profit este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei de impunere.
In afara de majorari se pot aplica si amenzi contraventionale.sunt considerate contraventii fiscale urmatoarele fapte afara de cazul daca potrivit legii nu sunt considerate infractiuni:
v depunerea cu o intarziere de pana la 30 de zile inclusiv a declaratiei de impunere se sanctioneaza cu o amenda legala cu 1% din impozitul datorat;
v neplata in intregime a impozitului stabilit la data prevazuta se sanctioneaza cu amenda egala cu 3% din impozitul neplatit;
v depunerea declaratiei de impunere peste termenul de 30 de zile,precum si nefurnizarea informatiilor necesare pentru determinarea obligatiei fiscale se sanctioneaza cu o amenda de 2% din suma impozitului datorat;
v neplata impozitului prin retinere la sursa se sanctioneaza cu o amenda de 100% din impozitul ce trebuie reinut si varsat.
Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor se face de catre organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finantelor.
Amenzile trebuie platite in termen de 5 zile de la ramanerea definitiva a proceselor verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor.
O alta sanctiune ce se poate aplica este executarea silita, care consta in virarea sumei impozitului intarziat in plata pe baza dispozitiei organului fiscal, din contul contribuabilului in contul bugetului de stat.
In cazuri de abateri grave se acorda pedepse penale.
BIBLIOGRAFIE:
BISTRICEANU
D. GHEOGHE "Finante si credit" -Editura
IOAN CONDOR- "Impozitele, taxele si contributiile datorate de persoanele juridice"- Editura Tribuna Economica-Bucuresti,1998
ROMAN DANIELE LIDIA-"Finante aplicate"-Editura Economica-Bucuresti ,2001
NEMEC JURAJ, WRIGHT GLEN- "Finante publice- teorie si practica in tranzitia central-europeana"-Editura Ars Longa, 2000
VACAREL IULIAN- "Finante publice"-Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti,2001
v FULGER IVANESCU-"Impozite"-Curier legislativ-Editura Forum-
Bucuresti,1998
o Legea finantelor publice nr. 72/1996, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.152 din 17 iulie 1996
o Legea privind socieatile comeciale nr. 31/1990, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 126- 127 din 17 noiembrie 1990
o Ordonanta de Urgenta a Guvernului 70/1994 privind impozitul pe profit, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 43 din 30 ianuarie 1998
o Hotararea Guvernamentala privind impozitul pe profit, nr. 804/1991, publicata in Monitorul Oficial,Partea I, nr. 255 din 19 decembrie 1991
|
