- ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE -

BĂNCI

IMPOZITUL PE SALARII sI VĂRSAREA LUI LA BUGET

I

Profesor coordonator

BUCUREsTI -

Scurt istoric

În anii postrevolutionari, se observa ca impozitul pe salariu ocupa primul sau al doilea loc ca pondere în totalul veniturilor bugetare. Pâna în 1993 (adica înainte de introducerea TVA-ului), impozitul pe salariu ocupa primul loc în ierarhia tuturor impozitelor.

Dupa anul 1993, impozitul pe salariu ocupa o pozitie solida în urma TVA (diferenta dintre cele doua impozite nu este mai mare de 2-3%), dar daca la aceste sume care privesc doar Bugetul da Stat se adauga si sumele defalcate din impozitul pe salariu pentru bugetele locale, impozitul pe salariu ocupa detasat primul loc).

În anii 1940 - 1944, impozitul pe salarii era reglementat astfel:

La un venit lunar de pâna la 4000 lei, cota de impozit era de 4%;

La un venit lunar de peste 4000 lei, cota de impozit era de 8%.

În anii dictaturii comuniste s-au practicat impozite progresive pe salarii si pe alte venituri ale cetatenilor. În prima perioada a dictaturii, cotele progresive ale impozitelor erau aplicate ca mijloace de îngradire, de pregatire a terenului pentru eliminarea exploatatorilor.

Cu unele modificari în timp, pâna la 1 iulie 1977, salariile se impuneau în cote progresive de pâna la 16%, în functie de marimea salariului. De aceasta data s-a modificat sistemul de impunere, în sensul ca s-a renuntat la impunerea individuala a salariului si s-a trecut la impunerea fondului de salarii cu cote proportionale diferentiate, de la 14,5% la 17,5% pe ramuri economice si domenii de activitate.

Dupa revolutia din decembrie 1989, începând cu anul 1991, cotele de impozit pe salariu au ajuns pâna la 45%. Pe 29 martie 1991 se adopta Legea nr. 32. Aceasta lege va fi modificata prin Legea nr. 35/1993, iar în aceasta forma va fi publicata în Monitorul Oficial 140/29 iunie 1993.

Începând cu 1 ianuarie 2000, prin Ordonanta Guvernamentala nr. 73/sss 27.08.1999, cotele de impozitare utilizate sunt urmatoarele:

Potrivit aceleiasi Ordonante, Ministerul de Finante va stabili, pentru anul 2000, baremul lunar cuprinzând transele de venit impozabile lunare si impozitul lunar, care reprezinta 1/12 din baremul anual prevazut anterior. Acest barem se actualizeaza semestrial, în functie de indicele inflatiei realizat pe 6 luni, comunicat de Comisia Nationala pentru Statistica.

Cotele de impozitare lunare stabilite de Ministerul Finantelor pentru semestrul I al anului 2000 sunt urmatoarele:

Pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii si pensii realizate în semestrul II din anul 2000, se stabileste urmatorul barem lunar:

Pentru determinarea impozitului pentru veniturile din salarii la locul în care contribuabilul are cartea de munca trebuie determinat venitul brut. Din aceasta se deduc cheltuielile deductibile, rezultând venitul net. Din venitul net se scad deducerile personale, rezultând venitul impozabil care se scad deducerile personale, rezultând venitul impozabil, care se impoziteaza conform normelor de impozitare lunare. Impozitul rezultat se datoreaza lunar statului, urmând ca la sfârsitul anului sa aiba loc globalizarea si determinarea diferentei de impozit de plata sau de recuperat.

Cheltuielile pentru care se admite deducerea din venitul brut sunt:

Contributia pentru constituirea fondului pentru pensia suplimentara;

Contributia angajatului pentru constituirea fondului pentru ajutorul de somaj;

Contributia angajatului pentru constituirea fondului pentru asigurarile sociale de sanatate;

Cheltuielile profesionale.

Contributia pentru pensia suplimentara se determina prin aplicarea procentului de 5% asupra venitului de baza si a sporurilor.

Contributia pentru constituirea fondului pentru ajutorul de somaj  reprezinta 1% din salariul de baza.

Contributia pentru constituirea fondului pentru asigurarile sociale de sanatate reprezinta 7% din venitul brut.

Cheltuielile profesionale se determina prin aplicarea cotei de 15% asupra deducerii personale de baza

Rolul impozitului

Impozitul pe salarii, ca principal impozit direct, instituit la 1 ianuarie 1991, înlocuieste impozitul pe fond total de retribuire din 1977 al unitatilor de stat, cooperatiste si obstesti.

Vechiul impozit avea un caracter static, întrucât nu era legat direct de nivelul salariilor individuale, si ca atare, se prelua la Bugetul de Stat un impozit stabilit direct proportional cu marimea fondului total de retribuire. Subiectul impozitului este reprezentat de persoana juridica, iar baza de impozitare - fondul total de retribuire, care cuprindea: salariile tarifare, indemnizatiile, primele si orice alte drepturi salariale, prevazute de lege, iar cotele de impunere erau proportionale, diferentiate pe ramuri, subramuri si activitati economico-sociale, cuprinse între 14,5% si 17,5%. Nu se tinea asadar cont de cuantumul salariului primit lunar de orice salariat si nici de situatia personala a contribuabilului.

Trecerea la economia de piata a impus adoptarea unui sistem de impozitare a salariilor mai flexibil, care sa tina cont de puterea contributiva a fiecarui subiect impozabil, impozitul capatând astfel un caracter personal, direct.

Subiectii si obiectul impozitului pe salariu

Potrivit Ordonantei Guvernului nr. 73/1999, modificata prin Ordonanta de Urgenta nr. 85, subiectii impunerii sunt persoane fizice, care realizeaza pe teritoriul României venituri sub forma de salarii si alte drepturi salariale. Se impune a se preciza ca nu se face deosebirea între persoanele fizice române sau straine, ci li se aplica acelasi regim fiscal

Asadar, sunt incluse în categoria de contribuabili:

Persoana fizica româna cu domiciliul în România, pentru veniturile obtinute atât în România, cât si în strainatate într-un an fiscal;

Persoana fizica româna fara domiciliu în România, pentru veniturile obtinute în România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioada ce depaseste în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârsind cu anul calendaristic vizat;

Persoana fizica straina, pentru veniturile obtinute în România, prin intermediul unei baze fixe situate pe teritoriul României sau într-o perioada ce depaseste în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni, începând sau sfârsind cu anul calendaristic vizat.

Constituie subiect al impunerii si persoana care îsi desfasoara activitatea pe baza de contracte civile, fara a avea calitatea de salariati, inclusiv în cadrul asociatiilor de locatari, pentru drepturile banesti obtinute pe baza acestor contracte.

Inventatorii si inovatorii sunt supusi impozitului pentru recompensele primite.

Sunt scutite de plata impozitului urmatoarele categorii de persoane:

Corespondentii de presa straini pentru salariile pe care le primesc;

Elevii, studentii si doctoranzii pentru burse;

Veteranii de razboi, vaduvele de razboi si vaduvele necasatorite ale veteranilor;

Urmasii eroilor martiri ai Revolutiei, precum si detinatorii titlului de Luptator pentru victoria Revolutiei Române din decembrie 1989, pentru veniturile realizate în cadrul functiei de baza;

Invalizii de gradul I si II, precum si persoanele handicapate încadrabile în gradul I si II de invaliditate, daca invaliditatea îi împiedica în exercitarea profesiei sau functiei.

De asemenea, sunt venituri scutite de impozit urmatoarele:

a)     Veniturile membrilor misiunilor diplomatice si ai posturilor consulare, cu conditia reciprocitatii;

b)    Sumele reprezentând platile compensatorii, calculate pe baza  salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale caror contracte individuale de munca au fost desfacute ca urmare a concedierilor colective, potrivit legii;

c)     Sumele reprezentând platile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezerva ca urmare a nevoilor de reducere si restructurare, precum si ajutoarele stabilite în raport cu solda lunara neta, acordate acestora la trecerea în rezerva sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc conditiile de pensie;

d)    sumele reprezentând diferente de dobânda subventionata la creditele acordate, subventiile primite pentru achizitionarea de bunuri, precum si uniformele obligatorii si drepturile de echipament, potrivit legislatiei în vigoare;

e)     dobânzile aferente titlurilor de stat, depozitelor la vedere, precum si obligatiunile Agentiei Nationale pentru Locuinte;

f)      veniturile obtinute din jocuri de noroc, din premii si prime în bani si/sau în natura, sub valoarea de 3.000.000 lei, pentru fiecare câstig realizat, de la acelasi organizator sau platitor.

Obiectul impunerii îl formeaza salariile realizate pe teritoriul tarii noastre, respectiv salariile în bani si natura, primite de salariati de la persoanele juridice care au domiciliul sau sediul în România, precum si salariile primite din strainatate care îsi desfasoara activitatea în România.

Subiectul venitului bugetar este salariatul, în timp ce platitorul este persoana fizica sau juridica de unde salariatul îsi realizeaza veniturile, persoana care are obligatia calcularii, retinerii si varsarii lunare a impozitului la bugetul de stat.

Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt urmatoarele:

a)     Venituri din activitati independente;

b)    Venituri din salarii;

c)     Venituri din cedarea folosintei bunurilor;

d)    Venituri din pensii, pentru suma ce depaseste 2.000.000 lei pe luna;

e)     Alte venituri.

Calcularea, retinerea si varsarea impozitului pe salarii

Impozitul pe salarii se calculeaza lunar de catre platitorii acestora pe fiecare loc de munca asupra totalitatii venitului realizat în luna expirata de catre fiecare salariat utilizând cotele progresive pe transe. Tehnica aplicarii cotelor progresive pe transe presupune divizarea venitului lunar impozabil pe transe, calcularea impozitelor partiale si impozitului final determinând impozitului ce revine platitorului, prin cumularea impozitelor partiale.

Caracteristic acestui impozit este modul de percepere, adica metoda stopajului la sursa (retinerea de la salariat de catre persoana fizica sau juridica platitoare a salariului sau a altor drepturi salariale, precum si venituri asimilate acestora.

Ca modalitati de impunere se utilizeaza impunerea cumulata si impunerea separata.

Impunerea se face cumulat pentru veniturile obtinute la acelasi loc de munca, adica în situatia în care salariatii obtin în aceeasi unitate pe lânga veniturile realizate în cadrul functiei de baza si alte venituri de natura salariala si a altor drepturi salariale în bani si/sau natura.

Impunerea se face separat pentru veniturile obtinute pe fiecare loc de munca, adica pentru veniturile realizate în cadrul altor unitati decât unitatea detinatoare a cartii de munca.

În cazul salariilor platite în valuta, în prezent, impozitul datorat se calculeaza prin aplicarea cotelor de impozit asupra veniturilor transformate în lei, la cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de BNR.

Impozitul pe salariu se calculeaza, se retine si se varsa lunar de platitorii salariilor din sumele cuvenite la a doua chenzina prin stopajul la sursa. În cazul în care în contul platitorului de salarii nu sunt disponibile pentru acoperirea integrala a salariilor nete si a impozitului aferent, bancile nu executa documentele de plata pentru ridicarea sumelor în numerar necesare platii salariilor (cu exceptia chenzinei I) decât conditionat de varsarea în aceeasi proportie a impozitului.

Daca drepturile salariale se achita lunar, calcularea, retinerea si varsarea impozitului se face odata cu ridicarea de la banca a sumelor pentru plata salariilor aferente lunii respective.

În situatia în care platitorul de salarii nu are sau nu foloseste cont bancar pentru plata salariilor, calcularea, retinerea si varsarea impozitului la Bugetul de Stat a impozitului aferent se fac lunar, în ziua lucratoare imediat urmatoare celei în care s-a facut plata pentru aceste drepturi.

Pentru drepturile banesti realizate în cadrul altei unitati decât cea detinatoare a cartii de munca, impozitul se calculeaza si se retine la fiecare plata prin cumularea cu sumele platite anterior în cursul aceleiasi luni, de catre acelasi platitor, cu exceptia drepturilor banesti pentru investitii si inovatii.

Impozitul pe salarii se varsa la Bugetul de Stat în conturi diferite, în functie de sediul sau domiciliul persoanei fizice sau juridice platitoare. Astfel, agentii economici având sediul în judetele unde functioneaza trezorerii ale finantelor publice, se varsa impozitul în contul deschis pe seama trezoreriei locale din raza de activitate a organelor fiscale, în timp ce platitorii cu sediul în judetele în care nu functioneaza asemenea institutii varsa impozitul în contul deschis la unitatile BCR, pe seama organelor fiscale din raza de activitate a acestora. Persoana fizica sau juridica cu sediul sau domiciliul în comune vor plati impozitul în Contul Directiei Generale a Finantelor de Stat judetene pe raza careia se afla.

Persoanele fizice sau juridice care nu au cont în banca, platind impozit pe salarii în acelasi cont, fie la agentul fiscal, care va elibera chitanta pentru suma încasata, fie la unitatile CEC.

Regimul deducerilor personale

Contribuabilii la impozitul pe salarii au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub forma de deducere personala de baza si deducere personala suplimentara.

Deducerea personala de baza, începând cu luna ianuarie 2000 este fixata la suma de 800.000 lei pe luna.

Deducerea personala suplimentara se calculeaza în functie de deducerea personala de baza, astfel:

(a)    0,6*deducerea personala de baza pentru sotul/sotia aflat(a) în întretinere;

(b)   0,35*deducerea personala de baza pentru fiecare din primii doi copii si 0,20*deducerea personala de baza pentru fiecare din urmatorii copii aflati în întretinere;

(c)    0,20*deducerea personala de baza pentru fiecare alt membru al familiei aflat în întretinere.

Contribuabilii mai beneficiaza de deduceri personale suplimentare în functie de situatia proprie sau a persoanelor aflate în întretinere, în afara sumelor rezultate din calculul anterior, si anume:

(a)    1,0*deducerea personala de baza pentru invalizii de gradul I si persoanele cu handicap grav.

(b)   0,5*deducerea personala de baza pentru invalizii de gradul II si persoanele cu handicap accentuat.

Deducerile personale prevazute anterior se însumeaza. Suma determinata nu trebuie sa depaseasca 2,5*deducerea personala de baza si se acorda în limita venitului realizat.

Obligatiile si drepturile platitorilor

Platitorii impozitului pe salariu au obligatia calcularii corecte, a retinerii si varsarii la termenul legal a sumelor cuvenite bugetului.

Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informatiilor cuprinse în fisa fiscala Platitorii au obligatia sa solicite organului fiscal, pe baza de cerere, pâna la data de 30 noiembrie a fiecarui an pentru anul urmator, formularul tipizat al fiselor fiscale pentru salariati si pentru persoanele fizice care obtin venituri asimilate salariilor. Fisa fiscala va fi completata de platitorul de venituri cu date personale ale contribuabilului, mentiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salariile obtinute si impozitul retinut si virat în cursul anului, precum si rezultatul regularizarii impozitului platit pe venitul anual sub forma de salarii. Pâna la completarea fisei fiscale cu datele personale necesare deducerilor personale suplimentare,  salariatii vor beneficia de deducerea personala de baza, urmând ca angajatorii sa efectueze regularizarea veniturilor salariale.

Angajatorul este obligat sa pastreze fisa fiscala a unui angajat pe întreaga durata a angajarii si sa transmita organului fiscal competent si salariatului câte o copie pentru fiecare an pâna la ultima zi a lunii februarie a anului expirat. În cazul în care regularizarea se face de catre angajator, fisa fiscala a fi transmisa organului fiscal pâna la data de 31 ianuarie. În cazul încetarii activitatii în timpul anului, angajatorul va elibera angajatului un exemplar al fisei fiscale la data lichidarii si va transmite organului fiscal fisa fiscala a respectivului angajat pâna la data de 31 ianuarie.

Persoanele fizice pentru care platitorul calculeaza, regularizeaza si retine impozitul pe salarii trebuie sa îndeplineasca cumulativ doua conditii:

au fost angajati permanenti ai platitorului în cursul anului;

nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil.

În cazul în care un contribuabil realizeaza în cursul anului si venituri din activitati independente sau din cedarea folosintei de bunuri, el are obligativitatea sa înstiinteze în scris angajatorul asupra acestui fapt în perioada 1-15 ianuarie a anului urmator celui pentru care se face regularizarea. Angajatorul va fi informat doar de faptul ca angajatul are alte venituri, nu si despre sursa sau cantitatea acestora. Astfel, angajatorul este informat ca nu trebuie sa efectueze regularizarea impozitului pentru salariul respectiv.

Calculul eronat al impozitului poate conduce fie la retinerea în plus a unor sume din salarii, fie la o retinere insuficienta.

Impozitul pe salarii retinut în plus se restituie salariatilor respectivi 0de platitorul acestora în termen de 30 de zile de la data constatarii plusului. Restituirea sumelor retinute în plus se face pe o perioada de 3 ani în urma de la data retinerii. Restituirea se va efectua de catre platitorul de salarii prin diminuarea cu sumele respective a impozitului pe salarii cuvenite Bugetului de Stat în luna efectuarii operatiunii.

Impozitul pe salarii neretinut la timp sau în cuantumul legal se retine de la salariatii respectivi, de catre platitorul venitului pe o perioada de la data constatarii.

Retinerea se poate face în rate egale, în cel mult 12 luni de la data constatarii retinerii, iar în cazul în care impozitul nu mai poate fi recuperat de la salariatii în cauza, acesta se suporta de platitorii salariului. Aceasta este o masura de protectie împotriva neglijentei, sau, uneori, poate a relei-credinte a platitorului de salarii.

Pentru nevarsarea la termen a impozitului se aplica o majorare de 0,25% pentru fiecare zi de întârziere, majorarea calculata începând cu ziua imediat urmatoare expirarii termenului de plata si pâna la inclusiv ziua platii sumei datorate, însa aceasta majorare nu trebuie sa depaseasca valoarea impozitului neachitat.

De asemenea, platitorii au obligatia sa depuna semestrial la organul fiscal pe raza caruia îsi au sediul sau domiciliul o dare de seama privind calcularea, retinerea si varsarea impozitului pe salarii sau statele de plata.

Termenele de depunere a acestor documente de informare sunt pentru semestrul I pâna la 15 iulie, si, pe întregul an, cumulat, pâna la 15 ianuarie anul urmator. Nerespectarea acestei obligatii constituie o contraventie.

Platitorii impozitului pe salarii sunt, de asemenea, obligati sa puna la dispozitia organelor de control documente privind calcularea si varsarea la buget a impozitului. Nerespectarea acestei obligatii constituie, de asemenea, o contraventie.

Contraventiile se sanctioneaza cu amenda de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei

O alta obligatie este reprezentata de rezolvarea contestatiilor salariatilor cu privire la modul necorespunzator de aplicare a prevederilor legale privind impozitul pe salarii, de catre persoanele fizice sau persoanele juridice la care sunt angajati.

În principiu, exista trei cai de atac care pot fi utilizate de salariatii nemultumiti de modul de determinare si retinere a impozitului pe salarii:

a)      Plângere adresata celui care l-a angajat pe salariatul subiect al impunerii în termen de 30 de zile de la data retinerii impozitului.

b)      Contestatie la organul fiscal judetean.

c)      O a doua contestatie la organul fiscal central.

Persoana sesizata este obligata ca în termen de 30 de zile de la data înregistrarii plângerii sa procedeze la verificarea modului de determinare a venitului impozabil si a impozitului de plata si sa emita salariatului în cauza o decizie cuprinzând rezultatul verificarii. Daca salariatul nu este multumit de continutul deciziei, în termen de 30 de zile de la comunicarea ei, poate face contestatie la Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat din raza teritoriala corespondenta sediului persoanei fizice sau juridice care l-a angajat. Contestatia se rezolva în termen de 30 de zile de la înregistrarea si se comunica salariatului în cauza printr-o decizie.

Împotriva acestei decizii se poate face apel  în termen de 30 de zile de la comunicare, la Ministerul Finantelor, care în termen de 40 de zile de la înregistrare este obligat sa-l solutioneze, solutia aceasta ramânând definitiva.

Contestatiile si apelurile privind impozitul pe salarii sunt scutite de plata taxei de timbru.

Contributia de 5% pentru pensia suplimentara se calculeaza asupra salariului de baza, inclusiv sporul de vechime aferent inclusiv alte sporuri (de vechime, conditii grele de munca si alte sporuri cu caracter permanent)

Fondul necesar pentru plata fondului de salarii realizat lunar se constituie din urmatoarele surse:

a)          O cota de 5% aplicata asupra fondului de salarii realizat lunar, în valoare bruta de persoanele fizice si persoanele juridice române si straine cu sediul în România care angajeaza personal român;

b)          O contributie de 1% din salariul de baza lunar de încadrare brut, platita de persoanele fizice si juridice;

c)          O contributie de 1% din venitul lunar, în valoare bruta obtinut pentru munca prestata de catre membrii corporatiei;

d)          O subventie de la Bugetul de Stat pentru completarea fondului în cazul în care sursele a), b) si c) nu sunt suficiente.

Pentru nevarsarea la termen a sumelor prevazute mai sus, se aplica o majorare de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult decât totalul sumelor datorate.

În ceea ce priveste plata contributiilor la Asigurarile Sociale de Stat, acestea se stabilesc dupa cum urmeaza:

35% asupra câstigului brut realizat de salariatii încadrati în gradul I de munca;

30% asupra câstigului brut realizat de salariatii încadrati în grupa a II-a de munca;

25% asupra câstigului brut realizat de celelalte categorii de salariati.

Pentru nevarsarea la termen a sumelor prevazute mai sus, se aplica o majorare de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult decât totalul sumelor datorate.

EXEMPLU PRIVIND CALCULUL IMPOZITULUI PE SALARIU

O persoana fizica realizeaza la locul principal de munca în luna iulie 2000 un venit de 4.500.000 lei, reprezentând salariul de baza. El este invalid de gradul I si are în întretinere 4 copii. Sa se determine impozitul datorat pentru acest venit.

REZOLVARE

Venit brut = 4.500.000

Contributia pentru pensia suplimentara = 5%*4.500.000 = 225.000

Contributia pentru constituirea fondului pentru ajutorului de somaj = 1%*4.500.000 = 45.000

Contributia pentru constituirea fondului de asigurari sociale de stat = 7%*4.500.000 = 315.000

Cheltuieli profesionale = 15%*800.000 = 120.000

Cheltuieli deductibile = 225.000 + 45.000 + 315.000 + 120.000 =705.000

Venit impozabil = 4.500.000 - 705.000 =3.795.000

Deduceri personale = deducere personala de baza + deduceri suplimentare

Coeficientul de deduceri personale = 1 + (0,35*2 + 0,2*2) = 2,1 (<2,5)

Deducerea personala = 2,1*800.000 = 1.680.000

Venit impozabil = 3.795.000 - 1.680.000 =2.115.000

Impozit = 165.060 + 23% (2.115.000 - 917.000) = 440.600 lei

BIBLIOGRAFIE

1. Tatiana Mosteanu, Sorin Dinu - Impozite si taxe

Editura Didactica si Pedagogica

Bucuresti, 1999

2. Simona Iliescu, Dan Grosu saguna, Dan Coman Sova -  Procedura fiscala

Editura Oscar Print

Bucuresti, 1996

3. Vasile Juravle, Lucian Ţâtu - Metode si tehnici fiscale

Editura Rolcris

Bucuresti, 2000

4. CAPITAL Nr.15/ 30 martie 2000

5. Ordonanta Guvernamentala nr.73 privind impozitul pe venit / 27.08.1999

6. Ordonanta Guvernamentala nr.87 privind modificarea si completarea si modificarea si completarea Ordonantei Guvernamentale nr.73/1999

7. Decizia nr. 1/2000 privind aprobarea solutiilor referitoare la aplicarea unitara a prevederilor Ordonantei Guvernamentale nr.73 privind impozitul pe venit / 1999

8. Hotarârea Guvernamentala privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii si pensii si a actualizarii sumelor fixe prevazute în Ordonanta Guvernamentala nr.73, precum si a baremului mediu anual pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil realizat în anul 2000.