INSTITUTII FINANCIARE EUROPENE

INSTITUŢII FINANCIARE EUROPENE

Unicitatea constructiei europene se reflecta în primul rând în arhitectura institutionala. Statele accepta sa delege o parte din puterile lor suverane unor institutii comune create prin tratatele fondatoare, cu modificarile succesive, institutii al caror scop este sa asigure o participare democratica a Statelor Membre la luarea de decizii.

În momentul actual functionarea Uniunii se bazeaza pe cinci institutii: Comisia Europeana, Parlamentul European, Consiliul de Ministri, numit pe scurt Consiliu, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (prescurtat CJCE) si Curtea de Conturi. Tratatul constitutional consacra formal functionarea Consiliului European ca institutie de sine statatoare.

Pe lânga institutii, UE include o serie de organisme specializate:

       Mediatorul European si institutiile financiare: Banca Centrala Europeana si Banca Europeana de Investitii;

       Organisme cu rol consultativ: Comitetul Regiunilor si Comitetul Economic si Social;

       Organisme interinstitutionale: Oficiul de Publicatii Oficiale al Comunitatilor Europene si Oficiul de Selectie a Personalului Comunitatilor Europene;

       Agentii descentralizate:

17 agentii comunitare specializate care functioneaza în cadrul  domeniul comunitar (primul pilon al Tratatului CE);

ISIS (Institutul European pentru Studii de Securitate) si Centrul European pentru Observatii din Sate 646p155g lit, ambele functionale în cadrul Politicii Externe si de Securitate Comuna (al doilea pilon);

Europol si Eurojust în cadrul Cooperarii Politienesti si Judiciare în Materie Penala (al treilea pilon).

V.1. Banca Centrala Europeana

Banca Central Europeana (BCE) - cu sediul la Frankfurt - a fost înfiintata în 1998 si este responsabila pentru politica monetara a UE. Ea este banca centrala a Uniunii Europene, cu functia de administrare a politicii monetare în cele 12 tari care folosesc euro ca moneda (Uniunea Monetara Europeana).

Principalul obiectiv al BCE este asigurarea stabilitatii preturilor, astfel încât sa se pastreze valoarea monedei unice (Euro) si economia europeana sa nu fie afectata de procesele inflationiste. În plus, politica monetara are si rolul de a sprijini alte obiective politice stabilite la nivel comunitar.

BCE este administrata de un presedinte si un consiliu executiv, care mentin o cooperare strânsa cu bancile centrale nationale ale SM ce au aderat la zona Euro - alcatuind astfel Sistemul European de Banci Centrale (SEBC), sau Eurosistemul.

Obiectivele acestui sistem sunt:

      definirea si implementarea politicii monetare a zonei euro;

      derularea operatiunilor externe;

      pastrarea si administrarea rezervelor Statelor Membre;

       promovarea unui sistem eficient de plati.

Banca Central Europeana a înlocuit Institutul Monetar European. Tratatul de la Nisa nu schimba componenta Consiliului Guvernator al BCE, însa aduce schimbari în ceea ce priveste regulile de decizie (decizii adoptate, în general, prin majoritate simpla - un membru, un vot).

Banca Centrala Europeana (BCE) reprezinta o institutie singulara si complexa.

a) Singulara deoarece nici o alta banca centrala moderna nu a mai fost creata prin vointa politica a 15 state dezvoltate în cadrul unui tratat;

b) Complexa datorita faptului ca reprezinta vârful sistemului European al Bancilor Centrale (SEBC), care influenteaza bancile centrale nationale.

Banca Centrala Europeana trebuie analizata prin prisma a doua caracteristici de baza: este o banca centrala si o institutie supranationala.

Este banca centrala deoarece:

      administreaza începând cu 1 ianuarie 1999 sistemul monetar in euro

      joaca un rol important în conducerea politicilor economice

      se poate implica în mentinerea stabilitatii preturilor si a resurselor umane

si institutie supranationala pentru ca:

      organizeaza relatiile monetare între mai multe tari cum a facut si Sistemul Monetar European (SME) lansat în 1979 si care a supravietuit pâna la aparitia euro

      este banca centrala a 11 state din Uniunea Europeana

      este instanta federala în UE

BCE pune bazele unei cooperari economice si monetare între statele membre si reprezinta o etapa spre o integrare politica.

Începuturile cooperarii monetare

a) Primele proiecte au aparut o data cu Planul Barre depus în februarie 1969 la cererea Comisiei. Acesta prevedea:

      interdependenta între integrarea economica si monetara

      convergenta performantelor economice a coordonarii politicilor bugetare si monetare.

Planul Werner din 1970 se axeaza pe concluziile Barre iar perspectiva sa generala era uniunea economica si monetara. Principalele concluzii erau:

      sa fie pastrate monedele nationale, dar pe lânga acestea sa fie creata o moneda unica. uniunea economica si monetara are nevoie de o convergenta a economiilor nationale;

      miscarile de capital trebuiesc sa fie totale si fara restrictii;

      fixarea totala si irevocabila a paritatilor între monede;

      simbolurile monetare nationale

Acordul de la Bruxelles din 9 februarie 1971 a fost fondat pe conceptiile planului Werner dar au întâmpinat greutati în cursul crizei care a afectat anii 1970.

b) Adaptarile în fata crizei din anii '70

Ordinul monetar international de la Bretton-Woods s-a dizolvat la sfârsitul anilor 1960. La 15 august 1971 presedintele Statelor Unite, R.Nixon, suspenda convertibilitatea dolarului în aur; deci Sistemul Monetar International era muribund. CEE a prezervat în ciuda evenimentelor interdependenta si solidaritatea între monedele statelor membre.

În 1972 la Paris se discuta de uniunea economica si monetara prevazuta pentru sfârsitul deceniului si a fost lansat Fondul European de Cooperare Monetara (FECOM) la 3 aprilie 1973 cu sediul provizoriu la Luxemburg.

FECOM, institutie de tip federal, avea urmatoarele functii:

      gestionarea coordonata a preturilor de schimb

      era un mecanism de multilateralizare si compensare a Bancilor Centrale din cadrul Comunitatii

      gestionarea creditelor pe termen scurt între statele membre

În octombrie 1973 are loc criza petrolului care a dus la stagnarea planurilor CEE, iar abia în 1979 la summit-ul de la Brena se lanseaza Sistemul Monetar European (SME).

Principiile Sistemului Monetar International erau urmatoarele:

      o moneda cos (ecu)

      participarea la mecanismele de schimb europene nu este obligatorie, dar interventiile trebuiesc sa fie simetrice

      rezerve comune pentru sustinerea monedelor statelor membre aflate în dificultate

FECOM va fi integrata în SMI iar functiile sale se extind astfel:

A) ECU public:

      FECOM primeste rezerve provenite de la statele membre si emite ECU publici numiti si ECU oficial

      acesta va crea un fond de creditare catre bancile nationale ale tarilor membre cu posibilitatea schimbarii lor în aceasta moneda cos a marcii nationale

  operatiile financiare si de sustinere a bancilor centrale

  ECU public circula exclusiv între bancile centrale din interiorul SMI

  este o moneda de banca, fara particularitati fizice

B) ECU privat

  devine unitatea de cont în care se realizeaza contractele private

      este modalitatea de plata în transferurile scripturale

      are 3 functiuni monetare:

a) unitate de cont

b) rezerva de valoare

c) modalitate de plata

ECU privat este totusi o moneda incompleta, deoarece nu are statutul oficial de moneda, nu exista o legatura între sfera ECU public si cel privat. Pâna la urma a ECU privat a fost tratat drept o deviza straina.

Ultima treapta

a) Raportul Delors a fost prezentat în iunie 1989 la summit-ul de la Madrid si defineste caracteristicile unei uniuni economice si monetare.

Uniunea economica - principii:

      o piata unica sustinuta de catre o politica de concurenta

      politici de ajustare structurala si dezvoltare regionala

      o coordonare a politicilor macroeconomice

      reguli bugetare stricte pentru fiecare stat

Uniunea monetara - principii:

      o convertibilitate totala si ireversibila a monedelor tarilor membre între ele

      o fixare irevocabila a paritatilor

      integrarea completa a pietelor monetare si financiare

b) Tratatul asupra Uniunii Europene a fost semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht si reia toate orientarile propune de catre raportul Delors si anume:

I)  Existenta unei monede unice

II) O derulare pe trei etape:

libera circulatie a capitalurilor (1 iulie 1990)

crearea Institutului Monetar European cu sediul la Frankfurt

moneda unice sa fie euro începând cu anul 1999

III) Criterii de convergenta nominala:

a)     criteriul stabilitatii preturilor (procentul de inflatie nu trebuie sa depaseasca mai mult de 1,5% în raport cu cele trei state cu rezultatele cele mai bune în materie)

b)     criteriul de convergenta al preturilor curente

c)      criteriul de participare la mecanismul de schimb din cadrul SME

d)     criteriul finantelor publice care prevede ca un stat membru nu trebuie sa aiba un deficit excesiv (deficitul public din PIB nu trebuie sa depaseasca 3%, iar datoria publica 60% din PIB)

IV) Statele derogatoare posibile (se pot gasi în doua forme):

1)Clauza "opting-out" - este clauza stipulata în tratat prin care un stat membru poate sa adere sau nu la Uniunea Europeana Monetara (UEM) ca în cazul Regatului Unit si Danemarcei.

2) "Non-respectul" criteriilor - reprezinta nerespectarea criteriilor de convergenta ceruti.

La 3 mai 1998, 11 state ale Uniunii din 15 au fost calificate de catre o decizie a Consiliului Uniunii Europene. Doua state nu îndeplineau criteriile de convergenta si aceste sunt: Grecia si Suedia; iar doua au apelat la clauza derogatoare (Danemarca si Regatul Unit).

V) Lansarea euro

Din primele ale lunii ianuarie 1999 anul 2002, euro devine moneda scripturala; iar lansarea în circulatie a monedei se va face începând cu data de 1 ianuarie 2002 pâna la 1 iulie 2002.

*Raporturile de pret a monedelor statelor membre în corelatie cu noua moneda europeana.

V.1.1. Arhitectura Sistemului European al Bancii Centrale (SEBC)

Sistemul European al Bancii Centrale este format din:

  Banca Centrala Europeana (BCE)

  Bancile Centrale Nationale (BCN) ale tuturor statelor membre Uniunii Europene chiar daca apartin sau nu zonei euro.

S-au creat doua zone:

a) Eurosistemul: cuprinde statele în care circula euro

b) SEBC ce cuprinde Eurosistemul si se extinde pe teritoriul acestuia, 15 state membre ale Uniunii Europene

Principiile generale ale SEBC

a)     Federalismul reprezinta sistemul SEBC si este un sistem de tip federal unde deciziile sunt luate în mod colegial si central în cadrul Bancii Centrale Europene;

b)     Independenta; de aici rezulta ca SEBC este independent fata de puterea politica si anume:

Independenta institutionala care interzice acceptarea de instructiuni ce nu apartin sferei SEBC

Independenta personala ce decurge din statutul decidentilor

Independenta functionala de unde rezulta obligatie de a stapâni inflatia

Independenta financiara provine din capitalul si din resursele proprii ale SEBC-ului;

c)     Obiectivul de stabilitate a preturilor;

d)     Subsidiaritatea de unde rezulta metoda de repartitie a competentelor între Uniunea Europeana si statele membre;

e)     Transparenta ce arata independenta Sistemului European al Bancii Centrale Îi confera o obligatie de transparenta vis-a-vis de statele membre;

f)       Responsabilitatea în a atinge obiectivele de stabilitate a preturilor pe care Tratatul le-a fixat;

g)     Cooperarea în sânul Uniunii Europene

h)     Comunicarea spre exterior a Bancii Centrale Europene

V.1.2. Modul de functionare si organismele oficiale  ale

Bancii Centrale Europene

Banca Centrala Europeana, înfiintata la 1 iunie 1998 si devenita operationala la 1 ianuarie 1999 cu sediul la Frankfurt are urmatoarele structuri:

Consiliul guvernatorilor reprezinta organ de decizie suprem, si are în alcatuirea sa sase membrii ai Bancilor Centrale Nationale care apartin Eurosistemului iar în anul 1999 numarul membrilor s-a marit, ajungând la 17.

Responsabilitati:

      defineste politica monetara a Eurosistemului

      ia deciziile privind obiectivele monetare intermediare si a aprovizionarilor in rezerve a Eurosistemului

      decide recursul la alte metode operationale de control monetar

      reglementeaza limita rezervelor obligatorii

      autorizeaza emisiunea de bilete de banca în euro si a volumului acesteia

      decide asupra regulilor contabile si de informatii ale operatiunilor Bancilor Centrale Nationale

      adopta regulamentul interior al BCE si a organelor de decizie.

2. Consiliul director se compune din presedinte, vice-presedinte si alti patru membrii, care sunt alesi pe un mandat de opt ani care nu se poate reînnoi.

Responsabilitati:

      pun în practica politica monetara adoptata de Consiliul guvernatorilor 

      transmite instructiuni necesare Bancilor Centrale Nationale

      pregateste întrunirea Consiliului guvernatorilor

      are responsabilitatea afacerilor curente a BCE

3. Presedintele prezida ansamblul organismelor Bancii Centrale Europene si o reprezinta în exterior.

4. Consiliul general al Bancii Centrale Europene se compune din presedinte si vice-presedintele BCE si guvernatorii tuturor Bancilor Centrale Nationale (BCN)

Modul de functionare al Bancii Centrale Europene

a)     Gestiune interna

Numarul de salariati ai Bancii Centrale Europene se ridica la 604, iar la acest numar se adauga si personalul bancilor centrale nationale ale statelor membre

Exemplu: Banca Nationala a Frantei înregistreaza un numar de 14.000

b)     Relatiile SEBC cu celelalte organisme ale UE:

Rapoarte si auditari

Acorduri si statut de observator

Participari fara titlu formal

c)     SEBC si interzicerea finantarilor publice

Articolele 104 si 104A a Tratatului stipuleaza interzicerea SEBC-ului de a finanta deficitele publice prin emisiune de moneda.

d)     SEBC si relatiile internationale

FMI reprezinta centrul Sistemului Monetar International (SMI), iar Sistemul European al Bancii Centrale este reprezentat si el de bancile nationale ale statelor membre UE;

La 21 decembrie 1998 FMI a acordat Bancii Centrale Europene un post de observator permanent

e)     Controlul contabil si judiciar

f)       Comunicarea externa a BCE cu alte state ce nu apartin UE

V.1.3.Resursele Bancii Centrale Europene si rolul Comitetului economic si financiar

Principalele resurse ale fondurilor BCE sunt urmatoarele:

1. Capitalul BCE - la creare a avut un fond de 5 miliarde de euro;
2. Rezervele de schimb, in afara de moneda euro - aceasta mai are rezerve si în cadrul FMI-ului, sub forma de DST-uri în valoare de 50 de miliarde de euro;
3. Contributia fiecarui membru - este fixata în mod proportional în functie de capitalul subscris. Fiecare BCN primeste din partea BCE în contrapartida o creanta echivalenta acestei contributii;
4. Beneficiile repartizate ale BCE

Comitetul economic si financiar nu este un organism al SEBC, dar are o functie importanta în politica monetara a UE. A fost creat la 1 ianuarie 1999 si succede Comitetul Monetar.

Misiunile Comitetului sunt:

a)     formeaza propriile initiative în fata Consiliului Ecofin si a Comisiei

b)     organizeaza situatia în materie a miscarilor de capital si libertatii platilor

c)      Contribuie la pregatirea lucrarilor Consiliului Ecofin în domenii ca: afacerile bugetare, financiare si platile internationale

V.1.4. Politica monetara a Bancii Centrale Europene

Politica monetara a SEBC a fost creata de catre Institutul Monetar European (IME).

Strategiile Bancii Centrale Europene

O strategie de politica monetara reprezinta ansamblul de proceduri care fondeaza coerenta deciziilor luate de o banca centrala pentru a atinge obiectivul sau final. Obiectivul principal al SEBC reprezinta mentinerea stabilitatii preturilor si sustinerea politicilor economice în Comunitate.

a) Afirmarea caracterului monetar al inflatiei

Inflatia, fara prezenta monetara si nivelul general al preturilor nu ar putea exista, si deci cauza principala a acesteia reprezinta o crestere necontrolata corespunzator a masei monetare în circulatie.

Avantajele stabilitatii preturilor se bazeaza pe patru argumente:

      eliminarea distorsiunilor în mecanismul de ajustare a preturilor relative

      diminuarea preturilor curente de interes nominal

      economia din punct de vedere a resurselor reale care este mobilizata pentru a reduce efectele de incertitudine asupra preturilor viitoare

      disparitia efectelor inflationiste asupra repartitiei patrimoniilor reale si financiare si asupra repartitiei veniturilor între creditori si debitori

Nici o banca centrala nu dispune de instrumente de politca monetara care sa îi permita controlul direct asupra nivelului pretului.

b) Cautarea unei credibilitati operationale

O politica monetara utilizeaza anumite instrumente pentru a-si atinge obiectivele finale. Uneori pentru a ajunge si a controla tinta finala este mai usor de a întrebuinta un obiectiv intermediar; deci se poate vorbi de tinte finale si tinte intermediare.

Pentru ca un obiectiv intermediar sa fie competent trebuiesc luate în calcul:

      sa fie un indicator fiabil evolutiei obiectivului final, adica sa existe o puternica relatie între acestia doi

      trebuie sa fie urmarit si controlat de autoritatile monetare

      trebuie sa aiba caracter de confidentialitate

Obiectivele intermediare a politicii monetare sunt de trei tipuri:

c) Linia strategica adoptata

Institutul Monetar European (IME) a retinut doua strategii posibile pentru Banca Centrala Europeana:

      un obiectiv monetar ca tinta intermediara

      o tinta directa asupra inflatiei

Obiectivul monetar ca tinta intermediara se bazeaza pe compararea evolutiilor prevazute si constatate a agregatelor monetare ca tinta. Daca cresterea înregistrata a unui agregat monetar este mei rapida decât cresterea anticipata, politica monetara trebuie sa devina mai restrictiva.

Ţinta directa asupra inflatiei se bazeaza pe compararea între inflatia prevazuta si cea realizeaza.

La 13 octombrie 1998 BCE nu a dorit sa adopte nici un din strategiile propuse de catre IME si a decis sa-mi impuna propria politica monetara îndreptata asupra unui obiectiv final reprezentat de pret si un obiectiv intermediar un agregat monetar.

Pentru a pune în aplicare aceste doua strategii BCE s-a ajutat de cele patru recomandari ale IME:

      fixarea unui obiectiv cuantificat pentru inflatie

      fixarea unui obiectiv cuantificat pentru masa monetara

      a utiliza o larga gama de indicatori

      a fi prospectiva

V.2. Banca Europeana de Investitii

Institutie financiara a UE, înfiintata în baza Tratatului de la Roma, Banca Europeana de Investitii (BEI) finanteaza proiecte ce duc la realizarea obiectivelor Uniunii în Europa si în toata lumea.

BEI este un organism cu personalitate juridica si independenta financiara si are sediul la Luxemburg.

Actionarii BEI sunt SM ale Uniunii, banca fiind administrata de un Consiliu al Guvernatorilor, alcatuit din 15 ministri de finante (numar echivalent celui al SM). Responsabilitatile Consiliului constau în:

      stabilirea politicilor de creditare, aprobarea bilantului si raportului anual,

      autorizarea operatiunilor de finantare din afara Uniunii si luarea de decizii cu privire la majorarile de capital.

De asemenea, Consiliul Guvernatorilor numeste membrii Consiliului Directorilor, ai Comitetului de Management si ai Comitetului de Audit.

Activitatea BEI se desfasoara pe baza unui document strategic, numit "Planul Operational Corporativ" si aprobat de Consiliul Directorilor, document care defineste politica bancii pe termen mediu si stabileste prioritatile operationale prin prisma obiectivelor stabilite de Consiliul Guvernatorilor, fiind în acelasi timp un instrument de evaluare ulterioara (ex-post) a activitatilor bancii.

Documentul acopera o perioada de trei ani, ultimul fiind adoptat în decembrie 2001 si acoperind perioada 2002-2004, ale carei prioritati operationale sunt:

   sprijinirea dezvoltarii regionale si a coeziunii economice si sociale pe teritoriul Uniunii;

   implementarea initiativei "Inovarea 2000"[2];

   protectia mediului si îmbunatatirea calitatii vietii;

   pregatirea tarilor în curs de aderare pentru integrarea în UE;

   întarirea ajutorului comunitar de dezvoltare si a politicii de cooperare în tarile partenere[3].

Banca Europeană de investitii are misiunea să contribuie la dezvoltarea echilibrată si neîntreruptă a pietei comune în interesul Comunitatii, apelând la pietele de capital si la resursele sale proprii. Pentru aceasta, Banca facilitează, prin acordarea de împrumuturi si garantii si fără a urmării un scop lucrativ, finantarea proiectelor de mai jos, în toate sectoarele economiei:

    proiecte care vizează dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate;

    proiecte care vizează modernizarea sau conversia întreprinderilor sau crearea de noi activitati ca urmare a instituirii progresive a pietei comune, care, prin natura sau amploarea lor, nu pot fi finantate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele membre;

    proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finantate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele membre.

În îndeplinirea misiunii sale, Banca facilitează finantarea programelor de investitii, conjugat cu asistenta acordată de fondurile structurale si de alte instrumente financiare ale Comunitatii.

Structura BEI

1. Consiliul Guvernatorilor este format din ministrii desemnati de fiecare dintre Statele Membre, de regula Ministrii de Finante. Consiliul stabileste politicile de creditare, aproba bilantul si raportul anual, autorizeaza operatiunile de finantare în afara Uniunii si ia decizii cu privire la majorarile de capital. De asemenea, numeste membrii Consiliului Directorilor, ai Comitetului de Management si ai Comitetului de Audit.

2. Consiliul Directorilor este compus din 26 de directori si 16 membri supleanti numiti de catre Consiliul Guvernatorilor. Statele membre desemneaza 25 de directori si 15 membri supleanti iar Comisia Europeana este reprezentata printr-un director si un membru supleant. În acelasi timp, Consiliul poate coopta pâna la 6 experti (3 directori si 3 supleanti), fara drept de vot.

3. Comitetul de Management, organ executiv colegial, controleaza toate operatiunile curente; face recomandari Directorilor cu privire la hotarârile pe care urmeaza sa le adopte si raspunde de aplicarea acestora. Presedintele Bancii sau, în absenta sa, unul dintre Vice-Presedinti, conduce sedintele Comitetului de management.

Începând cu 1 mai 2004, deciziile au fost luate cu o majoritate compusa din cel putin o treime a membrilor cu drept de vot si reprezentând cel putin 50% din capitalul subscris.

4. Comitetul de Audit verifica operatiunile si contabilitatea Bancii, pe baza activitatii desfasurate atât de organele interne de control si audit cât si de auditorii externi.

Activitatea BEI

BEI finanteaza proiecte care au ca obiectiv promovarea politicilor UE si implementarea Agendei Lisabona, a Initiativei Inovare 2010 de creare si promovare a unei economii bazate pe cunoastere. BEI împrumuta pâna la 50% din valoarea unui proiect si co-finanteaza investitiile împreuna cu alte banci (BERD).

În prezent, BEI a devenit cea mai importanta sursa de finantare internationala a proiectelor din noile state membre ale UE, dar si pentru cele din regiunea Balcanilor. Aproape jumatate din sumele împrumutate au fost orientate catre proiecte în domeniul transporturilor. Proiectele din sectorul industrial, de mediu si telecomunicatii au absorbit aproape 15% fiecare, în timp ce 10% a fost împrumutat pentru proiectele din sectorul energetic, sanatate si educatie.

Începând din anul 1990, banca a fost autorizata de Consiliul Guvernatorilor sa acorde împrumuturi în tarile din Europa Centrala si de Est. În perioada de pre-aderarea a celor opt state din Europa Centrala si de Est la UE, BEI a acordat împrumuturi în valoare de 25 miliarde euro în vederea finantarii proiectelor de infrastructura, mediu, servicii si industrie, educatie, sanatate si IMM-uri.

BEI opereaza si în afara Uniunii Europene sub incidenta unor protocoale financiare încheiate cu 12 tari din regiunea Mediteranei, 30 tari din Asia si America Latina si cu 70 de state din cadrul Conventiei de la Lome (Africa, Caraibe si Pacific). Actiunile bancii în exteriorul Uniunii Europene s-au ridicat la 5 miliarde Euro în 2005.

În anul 2005, s-a înregistrat o evolutia pozitiva a operatiunilor de împrumut ale bancii, totalizând 47,4 miliarde Euro, ceea ce reprezinta o crestere cu peste 10% fata de anul 2004. Sectoarele prioritare finantate au fost:

    Coeziunea economica si sociala în cadrul UE (34 miliarde Euro);

    Programul "Inovare-2010" (11 miliarde Euro, respectiv o crestere cu peste 50% fata de anul anterior);

    Retele trans-europene "TEN" (7,7 miliarde Euro - noi împrumuturi acordate în UE, la care se adauga 550 milioane Euro proiecte destinate României);

    Protectia mediului si calitatea vietii (11 miliarde Euro - împrumuturi individuale);

    Întreprinderile mici si mijlocii (4 miliarde Euro - împrumuturi globale).

În 2005, au fost lansate doua noi initiative menite sa conduca la intensificarea cooperarii pe linia cresterii eficientei utilizarii fondurilor structurale:

JASPERS (parteneriat între BEI, BERD si Comisia Europeana pentru sprijinirea autoritatilor regionale si nationale în vederea pregatirii proiectelor finantate din bugetul UE);

JEREMIE (schema gestionata prin Fondul European de Investitii care permite statelor membre si regiunilor sa transforme o parte din fondurile structurale alocate în instrumente financiare dedicate întreprinderilor mici si mijlocii).

În ceea ce priveste activitatea bancii în viitor, BEI urmareste, în cadrul Uniunii, angajarea în proiecte inovative (cercetare-dezvoltare, retelele transeuropene, energie), propunând cresterea capitalului alocat Facilitatii de Finantare Structurata (Structured Finance Facility) de la 750 de milioane la 1,25 de miliarde Euro si a capitalului Fondului European de Investitii de la 2 la 3 miliarde Euro.

În viitor, BEI urmareste continuarea dialogului cu Comisia Europeana în ceea ce priveste actiunea sa externa, dar si cu institutiile financiare internationale. Prioritara va fi finantarea de proiecte în zona învecinata Uniunii.

Obiectivele BEI pentru 2006 - 2008

Consiliul director a elaborat Planul Operational pentru urmatorii 3 ani în care sunt definite obiective strategice pe termen mediu si prioritatile operationale, pe baza prioritatilor stabilite de Consiliul Guvernatorilor. În aceasta perioada, activitatea de creditare a bancii se va concentra asupra urmatoarelor 6 prioritati:

    Coeziune economica si sociala într-o Uniune extinsa

    Implementarea initiative Inovatie 2010 (i2i)

    Dezvoltarea retelelor transeuropene

    Sprijinul UE pentru dezvoltare si cooperare cu tari partenere

    Îmbunatatirea protectiei mediului, inclusiv schimbari climatice si energie regenerabila

    Sprijin pentru IMM-uri.

Activitatea BEI în România

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, România va deveni actionar al bancii, urmând a avea un reprezentant în Consiliul Guvernatorilor si un numar adecvat de membri în Consiliul Director. România va contribui la capitalul subscris al BEI cu 42,3 milioane Euro.

Principalul rol al bancii este de a sprijini pregatirea pentru aderarea României la Uniunea Europeana prin acordarea de împrumuturi pentru finantarea de proiecte în sectoare importante precum transporturile, telecomunicatiile, energia, utilitatile municipale si întreprinderile mici si mijlocii.

În România, portofoliul BEI cuprinde credite acordate atât sectorului public, cât si celui privat.

În perioada 1990 - 2005, valoarea împrumuturilor acordate de BEI în România pentru proiecte legate de aderarea la Uniunea Europeana a atins nivelul de 4,3 miliarde dolari. Acestea au vizat urmatoarele domenii:

    Transport (61% din totalul împrumuturilor)

    Mediu înconjurator, în special reconstructie în urma pagubelor produse de inundatii (15%)

    Sanatate si educatie (7%)

Pentru a accelera integrarea României în Uniunea Europeana si a recupera decalajele de dezvoltare în perioada post-aderare, BEI are în vedere o crestere a activitatii sale de creditare, în special în acele domenii care vor determina cresterea competitivitatii economiei românesti.

Principalele proiecte de transport la care va contribui si BEI sunt:

    Reabilitarea caii ferate pe Coridorul pan - european IV (300 milioane Euro co-finantare alaturi de ISPA);

    Reabilitarea infrastructurii rutiere pe Coridorul pan - european VI (350 milioane Euro);

    Construirea autostrazii Cernavoda - Constanta (187,5 milioane Euro).

În domeniul mediului înconjurator, BEI va finanta, alaturi de ISPA, instalatia de epurare a apei de la Glina. De asemenea, vor fi finantate proiecte de infrastructura la nivel local.

V. 3. Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare

Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) a fost înfiintata în 1991, în scopul sustinerii dezvoltarii sectorului privat într-un mediu democratic, în tarile foste comuniste.

Astazi, BERD utilizeaza toate instrumentele financiare si investitionale de care dispune pentru a sustine construirea economiilor de piata si a democratiilor în 28 de tari din Europa Centrala pâna în Asia Centrala. BERD este cel mai mare investitor institutional în regiune si mobilizeaza investitii straine directe semnificative, pe plânga propriile finantari.

Banca, cu un capital subscris de 20 miliarde euro, este detinuta de 60 de tari membre si doua institutii interguvernamentale. Dar, în ciuda faptului ca actionarii BERD sunt din sectorul public, Banca investeste în principal în întreprinderi private, de obicei împreuna cu parteneri comerciali.

BERD finanteaza proiecte de afaceri, actionând, în special, în domeniul bancar si industrial, lucreaza cu companii aflate în proprietate de stat pentru a sustine privatizarea, restructurarea si îmbunatatirea serviciilor municipale.

Prin investitiile sale, BERD promoveaza reformele structurale si sectoriale, competitia, privatizarea, institutii financiare si sisteme juridice mai puternice, dezvoltarea infrastructurii pentru sustinerea sectorului privat si guvernarea corporativa eficienta. BERD promoveaza co-finantarea si investitiile straine directe, mobilizeaza capital intern si ofera asistenta tehnica.

Relatiile României cu BERD

România este membra a BERD din 1991 si are o cota de participare de 96 milioane euro la capitalul Bancii.

De-a lungul perioadei de tranzitie a României la economia de piata, BERD s-a dovedit a fi una dintre institutiile financiare internationale care au sustinut intens acest proces pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite, prin acordarea de împrumuturi care au ajutat la implementarea proiectelor necesare transformarii economice si la intensificarea reformelor structurale.

BERD este cel mai mare investitor international în România, angajamentele sale depasind, la 31 aprilie 2006, 3,1 miliarde de euro. Totodata, România este al 3-lea mare receptor de finantare din partea BERD din regiune, dupa Federatia Rusa si Polonia.

Portofoliul BERD în România , la 31 martie 2005, includea 89 proiecte de investitii în derulare, inclusiv componente din o serie de proiecte regionale. Prin aceste investitii si implicarea directa a reprezentantilor Bancii în Consiliile de Administratie ale unui numar mare de companii în care a investit, BERD a reusit sa îmbunatateasca practicile de conducere corporativa si sa extinda dialogul politic. Portofoliul Bancii s-a extins rapid în arii precum privatizarea la scara larga cu investitori strategici, investitii de tip greenfield în sectorul privat, dezvoltarea sectorului financiar si a infrastructurii în domeniile energetic, transporturi, comunicatii si a infrastructurii municipale. Banca sustine activ dezvoltarea sectorului financiar non-bancar prin promovarea investitiilor în societati de leasing si asigurare, precum si în fonduri de capital, pensii si ipoteci.

BERD reprezinta un catalizator major pentru investitii în România, cu un portofoliu cumulat la sfârsitul lunii aprilie 2006 de 166 de proiecte.   Cresterea portofoliului cumulat în ultimii doi ani a fost semnificativa, majoritatea (70%) regasindu-se în sectorul privat. Banca a angajat: 282 milioane euro în 2001, 447 milioane euro în 2002, 384 milioane euro în 2003, 401 milioane euro în 2004 si 475 milioane euro în 2005.

BERD a finantat un numar considerabil de proiecte pentru a sprijini dezvoltarea sectorului privat în urmatoarele domenii: infrastructura (transport, energie, utilitati), telecomunicatii, sectorul financiar, agricultura, industrie si turism.

Pe lânga propria sa investitie, BERD a ajutat la mobilizarea altor 5,9 miliarde euro, reprezentând co-investitii în perioada 1991-noiembrie 2005.

Obiectivul BERD va ramâne, si în perioada urmatoare, extinderea într-o maniera dinamica a activitatilor sale în sectorul privat, iar implicarea în sectorul public se va concentra pe proiecte cu impact semnificativ asupra tranzitiei sau având o dimensiune regionala.

BERD va sprijini eforturile guvernului de implementare a programului de reforme pentru îmbunatatirea climatului investitional al tarii si pentru accelerarea dezvoltarii sectorului privat local. Per ansamblu, prioritatile operationale ale Bancii se vor axa pe dezvoltarea generala a sectorului privat si reabilitarea infrastructurii si sectorului energetic.

Strategia BERD pentru România pentru perioada 2006 - 2007 (aprobata la 12 decembrie 2005) se axeaza pe urmatoarele directii prioritare:

    Continuarea suportului pentru dezvoltarea infrastructurii prin transferul catre proprietatea privata si comercializarea utilitatilor energetice. BERD va cauta sa colaboreze cu investitori strategici interesati de privatizarea sectorului energetic. De asemenea, crearea unei Piete Regionale a Energiei în Sud-estul Europei este considerata o prioritate.

    Continuarea sprijinului acordat sectorului privat. O atentie speciala va fi acordata firmelor din sectorul agricol.

    Contributia la largirea si adâncirea intermedierii financiare prin consolidarea rolului acesteia si facilitarea accesului la o gama larga de produse financiare. De asemenea, se va pune accentul pe cresterea creditul acordat în moneda locala si pe dezvoltarea pietelor locale de capital.

Pentru realizarea acestor obiective, BERD va contribui si la întarirea capacitatii administrative a autoritatilor locale si a administratiei publice de a absorbi atât fondurile de preaderare cât si pe cele ulterioare aderarii.