Impozitele si Taxele Locale

Academia de Studii Economice

Facultatea de Finante, Asigurari, Banci, si Burse de Valori

Impozitele si Taxele Locale

Bucuresti

Impozitele si Taxele Locale

Impozitul pe cladiri;

Impozitul pe terenuri;

Taxa asupra mijloacelor de transport.

In conditiile descentralizarii publice si a intaririi rolului administratiei publice locale, la nivelul fiecarei unitati administrative - teritoriale, un rol tot mai important revine procesului de colectare a veniturilor bugetare si de alocare a lor.

Tocmai datorita descentralizarii, unitatile administrative - teritoriale au posibilitatea sa instituie impozite si taxe, pentru a beneficia de resurse pentru acoperirea cheltuielilor.

In categoria impo 444f54e zitelor si taxelor locale se include:

Impozitul pe cladiri;

Imopzitul pe teren;

Taxa asupra mijloacelor de transport;

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor in domeniul constructiilor;

Taxele pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj si reclama;

Taxe pentru folosirea drumurilor publice si cailor ferate;

Impozitul pe spectacole;

Taxa pentru sedere in statiunile turistice;

Alte taxe locale.

Contribuabilii sunt:

Persoanele fizice;

Persoanele juridice;

Unitatile economice ale unor personae juridice, organizatiilor obstesti, partidelor politice sau institutilor publice, organizatiilor de cult, etc;

Asociatile agricole;

Asociatile familiare;

Sucursale reprezentantelor straine autorizate sa functioneze in Romania.

Impozitul pe cladiri

Impozitul pe cladiri se datoreaza de contribuabili, persoane fizice sau juridice, pentru cladirile care se afla in proprietatea acestora. Acest impozit se datoreaza indifferent de locul unde sunt situate cladirile sau daca ele sunt in functiune, in rezerva in conservare sau amortizate integral. De asemenea, impozitul pe cladiri se datoreaza indifferent de destinatia cladirii.

Reglementarile legale existente in Romania prezinta o serie de cladiri si constructi care nu sunt supuse impozitului pe cladiri:

Cladirile institutiilor publice, cu exceptia celor care se folosesc in alte scopuri;

Cladirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura si arheologie, precum si muzeele si casele monumentale, cu exceptia spatiilor acestora folosite pentru activitati economice sau comerciale;

Cladirile care, prin destinatie, constitutie lacase de cult, apartinand cultelor recunoscute de lege;

Constructiile si amenajarile funerale din cimitire;

Constructile speciale:

sonde de titei, gaze, sare;

platforme de foraj marin;

centrale hidroelectrice, termoelectrice, statii de transformare, statii de conexiuni si posturi de transformare subterane;

centrale nuclearoelectrice;

cai de rulare;

galerii, planuri inclinate subterane si rampe de put;

puturi de mina;

cosuri de fum;

tunuri de racier;

baraje si constructii accesorii;

diguri;

constructi hidromotorice, oceanografice si hidrometerologice;

poduri, viaducte, apeducte, tuneluri;

conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor si al lichidelor industriale.

De asemenea mai sunt scutite de la plata impozitului si unele cladiri pentru care exista avizul consiliilor locale cu privire la scutire.

In cazul in care cladirile pentru care se acorda scutire capata alta destinatie decat aceea pentru care se acorda scutirea, ele ies din sfera cladirilor scutite de la plata impozitului pe cladiri.

Pentru o parte din cladirile pentru care se acorda scutirea pot aparea anumite situatii in care ele sa fie folosite pentru activitati comerciale (cazare, comertul sau alimentatia publica). In aceste cazuri, cladirile respective vor fi impuse potrivit legii.

Tot sub incidenta impozitului pe cladiri intra si spatiile inchiriate de institutile publice (pentru desfasurarea de congrese, simpozioane, sedinte, consfatuiri) insa aceste activitati trebuie sa aiba un caracter permanent si sa se obtina venituri ca urmare a inchirierii.

In sfera de actiune a impozitului pe cladiri se mai cuprind si dependintele, situate fie in corpul cladirii, fie in afara acestuia (bucatarie, camara, baie, pivnita, garaj, magazine, grajd, remize, etc, precum si diverse spatii construite ca: baraci, chioscuri, cabane, magazine, depozite, inclusiv cele demontabile si indiferent de natura materialului din care sunt construite).

Platitorii impozitului pe cladiri sunt proprietarii acestora; exista si unele exceptii. In cazul cladirilor din fondul locativ de stat, platitorii sunt unitatile care le administreaza; pentru celelalte cladiri care se afla in proprietatea statului, impozitul este platit de catre cei care le au in administratie sau in folosinta.

Baza de calcul a impozitului pe cladiri este diferita in functie de proprietarul acesteia. In cazul in care proprietarul este persoana fizica, baza de calcul a impozitului o constituie valoarea cladirii, determinata pe baza normelor emise de Ministerul Finantelor. Legiuitorul acorda o reducere a valorii impozabile in functie de perioada in care a fost construita cladirea. In cazul constructiilor cu mai multe etaje sau cu lift se aplica pentru calculul valori impozabile, un coeficient in functie de fiecare caz in parte. Baza de impozitare va fi calculat dupa formula:

Baza de impozitare = suprafata utila x coeficient lift-etaj x norma unitara.

Cotele de impozitare in cazul persoanelor fizice, sunt:

0,2% in mediul urban;

0,1% in mediul rural.

In cazul contribuabilor, impozitul se calculeaza  prin aplicarea unei cote procentuale (0,5% si 1%).

Impozitul pe cladiri se calculeaza dupa formula:

Impozit = baza de impozitare x coeficient de impunere.

Contribuabilii persoane fizice sunt impozitati de catre organul fiscal territorial, pe baza declaratiei de impunere. Contribuabilii, altii decat persoanele fizice, isi calculeaza singuri impozitul, prin declaratia de impunere. Declaratia de impunere trebuie depusa la organul fiscal territorial, in cursul lunii ianuarie a fiecarui an.

Persoanele fizice care platesc impozitul pe cladire pentru intregul an, pana la 15 martie a anului pentru care se plateste, beneficiaza de o reducere de 5% din impozitul total de plata.

Impozitul pe terenuri

Impozitul pe terenuri este un impozit local.

Subiectii impunerii sunt persoanele fizice sau juridice, proprietare a unor suprafete de teren situate in municipii, orase sau comune.

De la piata impozitului pe teren exista o serie de scutiri. Astfel nu se datoreaza impozit pe teren, in urmatorele cazuri.:

Pentru terenurile ocupate de cladiri si constructii incluse in categoria celor care sunt scutite de la piata impozitului pe cladiri;

Pentru terenurile din perimetrul cimitirelor;

Pentru terenurile pentru care se plateste taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, in alte scopuri decat pentru agricultura sau silvicultura;

Pentru terenul folosit in scop agricol, aflat in proprietatea persoanelor juridice.

De asemenea, se mai acorda scutirea de la plata impozitului pe teren persoanelor fizice care detin in proprietate terenurile aferente curtilor, neocupate de cladiri, avand o suprafata de pana la 1000 metri patrati.

Pentru contribuabilii care detin apartamente in blocuri de locuinte, suprafata de teren pentru care trebuie sa plateasca impozitul o constituie suprafata de teren atribuita, conform legii, apartamentelor.

Impozitul pe teren se mai datoreaza si pentru terenul ocupat de stadioane, sali pentru practicarea sporturilor, bazine de inot, amenajari pentru spectacole in aer liber.

Impozitul pe teren se datoreaza si in cazul santierelor pentru ridicarea unei noi constructii si este aferent suprafetelor ocupate de instalatii de foraj, birouri, depozite de materiale, garaje, drumuri de acces, precum si spatiile folosite ca locuinta de catre personalul angajat al santierului.

In cazul impozitului pe teren trebuie sa se faca distinctie intre terenul care se afla in intravilan si care constituie obiectul impunerii si terenul care se afla in extravilan si care constituie obiectul impunerii impozitului pe venitul agricol.

Pentru calculul impozitului pe teren se tine cont de sumele fixe stabilite pe metru patrat, diferentiate pe categorii de localitati si pe zona in cadrul localitatilor.

In cadrul localitatilor, diferentierea pe zone se face in functie de pozitia terenului fata de centrul localitatii.

Impozitul se calculeaza anual pentru suprafata detinuta in posesie.

Terenurile care au fost dobandite in cursul anului se impun incepand cu data de intai a lunii urmatoare celei in care au fost dobandite.

Daca un oras devine municipiu, pentru calculu impozitului pe terenuri, trecerea la noua categorie se face incepand cu 1 ianuarie a anului urmator.

Impozitul pe terenuri se calculeaza dupa formula:

Impozit = suprafata impozabila x norma de impozitare.

Impozitul se stabileste pe baza declaratiei de impunere care trebuie depusa la organul fiscal in raza caruia se afla terenul. Aceata declaratie trebuie insotita de copii ale actului de dobandire a terenului si de schite.

Cand un teren intra in posesia unui contribuabil, aceasta trebuie ca in termen de 30 de zile de la data dobandirii lui sa depuna o declaratie de impunere la organul fiscal teritorial.

Piata impozitului pe teren se face in patru rate trimestriale egale, pana la data de 15 a ultimei luni a trimestrului respectiv.

Taxa asupra mijloacelor de transport

Alaturi de impozitul pe terenuri si impozitul pe cladiri, la constituirea veniturilor bugetelor locale participa si taxa asupra mijloacelor de transport, respectiv impozitul perceput asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica.

Acest impozit este datorat de catre proprietarii mijloacelor de transport, fie ca ele sunt folosite pentru transportul rutier, fie ca sunt folosite pentru transportul pe apa.

Pentru mijloacele de transport rutier, unde putem include autoturismele, autobuzele, autocarele, autotrenurile, tractoarele, motocicletele, scuterele, bicicletele cu motor, tricicletele cu motor, impozitul se calculeaza prin aplicarea unei sume fixe, diferentiata pe categorii de autovehicule. Sub incidenta acestei taxe intra remorcile, semiremorcile si rulotele, si chiar atasele (reprezinta 50% din taxa datorata pentru motociclete, motoare sau scutere). De asemenea si mijloacele de transport pe apa sunt impozitate.

Sunt scutite de plata taxei persoanele fizice, proprietare a autoturismelor, motocicletelor cu atas si tricicletelor cu motor, daca aceste sunt adaptate invalitatii lor.

De scutire mai beneficiaza si locuitori din Delta Dunarii si din Insula Mare a Brailei, pentru barcile si luntrile folosite pentru uzul personal.

De plata taxei mai sunt scutiti si institutile publice si persoanele juridice care au ca profil de activitate transportul in comun de calatori, in interiorul localitatii, pentru autovehiculele folosite in acest scop.

Calculul taxei se face pentru intregul an si se datoreaza trimestrial, pana la data de 15, inclusiv, a ultimei luni a trimestrului respectiv.

Daca mijlocul de transport este dobandit in cursul anului, impozitul se datoreaza incepand cu data de intai a lunii in care acesta a intrat in posesia contribuabilului. O data cu dobandirea unui vehicul, trebuie completata o declaratie de impunere, care se va depune la sediul organelor fiscale din localitatea in care contribuabilul isi are domicilul. Termenul de depunere a declaratiei este de 30 de zile. Dovada instrainari mijlocului de transport se face pe baza actului de vanzare - cumparare sau pe baza actului de radiere din evidenta organelor de politie sau capitaniile porturilor.

Taxa asupra mijloacelor de transport se datoreaza, indiferent daca mijloacele sunt in stare de functionare sau daca ele se afla in reparatii curente sau capitale.

Persoanele fizice sau juridice straine, care doresc inmatricularea temporara a mijloacelor de transport, sunt obligate la plata in intregime a taxei datorate, la data luarii in evidenta de catre organele fiscale.

Bibliografie

Metode si tehnici fiscale Lucrari aplicative, studii de caz, grille, Vasile Juravle, Lucian Tatu; Editura Rolcris - Bucuresti - 2000;

Metode si tehnici fiscale, Vasile Juravle, Georgeta Vintila; Editura Rolcris - Bucuresti - 2000.