Impozitele si taxele - dispozitii comune, metode si tehnici de impunere, urmarire si percepere
Conform clasificatiei bugetare, impozitele, taxele si celelalte venituri bugetare sunt structurate în venituri curente si venituri din capital.
I.Venituri curente cuprind venituri fiscale, grupate în impozite directe, respectiv impozite indirecte, si venituri nefiscale.
Veniturile cu caracter fiscal reprezinta partea cea mai importanta în cadrul veniturilor curente, respectiv impozitele directe si cele indirecte.
* impozitele directe sunt cele platite de contribuabil în cunostinta de cauza, de exemplu: impozitul pe profit, impozitul pe veniturile din salarii ,activitati independente, cedarea folosintei bunurilor, dividende si dobanzi, venituri din activitati agricole, impozitul pe cladiri, impozitul si taxa pe teren,etc.
* impozitele directe sunt suportate, in general, de consumatorul final prin intermediul preturilor in cazul produselor, si a tarifelor lucrarilor si servicii 20120w2220u lor : taxa pe valoarea adaugata, accizele, taxele vamale,etc..
Veniturile nefiscale sunt formate din varsaminte din profitul net al regiilor autonome, varsaminte de la institutiile publice,etc. si diverse venituri, venituri din amenzi si alte sanctiuni aplicate potrivit dispozitiilor legale etc..
II.Veniturile din capital cuprind venituri din valorificarea unor bunuri ale statului cum ar fi venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice,sau din valorificarea stocurilor de la rezervele materiale nationale.
Veniturile bugetare reprezentând impozite, taxe si alte venituri, asa cum sunt înscrise in bugetul de stat, se caracterizeaza prin anumite trasaturi determinate de rolul lor economic si social, de modul de provenienta, de asezare, urmarire si percepere.
Elementele comune veniturilor bugetare sunt:
a. obiectul
b. baza impozabila sau baza de calcul
c. subiectul
d. platitorul
e. cota de impunere
f. modul de determinare
g. termenul de plata
h. inlesniri la plata
i. drepturi si obligatiile platitorilor
j. sanctiuni aplicate in caz de neîndeplinire a obligatiilor fiscale
a.Obiectul venitului bugetar sta la baza asezarii acestuia si poate fi reprezentat de:
-venitul- constituie obiect al impozitului pe venituri din: salarii,activitati independente, etc.;
-profitul- obiect al impozitului pe profit, fiind determinat ca diferenta între veniturile si cheltuielile totale, corectata cu venituri neimpozabile si cheltuieli nedeductibile;
-pretul sau tariful- constituie obiect al veniturilor bugetare in cazul impozitelor indirecte;
-bunurile- constituie obiect al veniturilor bugetare, în special; în cazul impozitelor si taxelor locale;
-actele si faptele- constituie obiect al veniturilor bugetare mai ales în asezarea taxelor de timbru: eliberarea, legalizarea, autentificarea unor acte;
b.Baza impozabila sau baza de calcul - reprezinta elementul pe care se fundamenteaza calculul venitului bugetar.
De cele mai multe ori baza de calcul se confunda cu obiectul venitului bugetar ,insa exista si situatii in care difera asa cum reiese din urmatoarele exemple:
-impozitul pe cladiri are ca obiect imobilul respectiv , baza de calcul fiind reprezentata de valoarea impozabila a cladirii, stabilita diferit pentru persoane fizice fata de cele juridice;
-taxa asupra mijloacelor de transport are ca obiect bunul respectiv în timp ce calculul se face in functie de capacitatea cilindrica a motorului.
c.subiectul venitului bugetar- este persoana fizica sau juridica detinatoare sau realizatoare a obiectului impozabil obligata prin lege la plata acestuia.
d. De cele mai multe ori subiectul si platitorul sunt aceeasi persoana , cum se intâmpla in cazul impozitului pe profit, impozitului pe veniturile microîntreprinderilor etc..
Sunt si situatii în care subiectul difera de platitor , cum este cazul impozitului pe veniturile din salarii, in care subiectul este angajatul iar platitorul este angajatorul- persoana juridica sau fizica de unde acesta realizeaza venituri impozabile.Acesta din urma este obligat prin lege sa calculeze ,sa retina si sa verse la termen impozitul pe venituri din salarii.
e.cota de impunere-reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere .Cotele de impunere pot fi stabilite in suma fixa sau în cote procentuale.
*cota in suma fixa -este cuantumul unitar al venitului bugetar si se utilizeaza îndeosebi în cazul în care baza de calcul o formeaza un bun,o fapta sau un act.Exemplu:
- in cazul impozitului pe teren se foloseste suma fixa pe metru patrat de teren in mod diferentiat, în intravilanul localitatilor, pe ranguri de localitati si categorii de folosinta a terenurilor pe zone.
*cota procentuala - se foloseste atunci când baza de calcul este valoarea, venitul sau profitul.Cota procentuala poate fi proportionala, progresiva simpla si pe transe sau regresiva.
Cota procentuala proportionala ramâne neschimbata indiferent de marimea bazei de calcul.Exemplu: cotele de taxe vamale sau cota de TVA nu se modifica in functie de marimea bazei de calcul(19% sau 9%).
Cotele procentuale progresive se modifica in functie de oscilatiile intervenite in baza de calcul, crescând odata cu acestea.
In cazul progresivitatii pe transe, cota procentuala, modificata in functie de cresterea bazei de calcul, se aplica de fiecare data numai la o anumita transa a bazei impozabile.
Cotele procentuale regresive pe transe se modifica in sensul reducerii pe masura cresterii bazei impozabile,ele aplicându-se de fiecare data numai la o anumita transa a bazei impozabile.
g.Termenul de plata - indica data la care, sau pâna la care obligatiile fiscale trebuie varsate la buget.
In cazul impozitelor pentru care termenul de plata este sub forma unui interval de timp(luna ,trimestru ,an),scadenta platii este ultima zi a intervalului, daca in actele normative nu se indica altfel.Exemplu: pentru taxa pe valoare adugata si accizele pentru produsele din productie interna ,exigibilitatea platii apare lunar ,termenul de plata fiind pâna la data de 25 a lunii urmatoare.
Scadenta obligatiilor fiscale este aceea prevazuta in actele normative in vigoare.
h.Inlesnirile acordate la plata - sunt prevazute de actele normative instituitoare de impozite si taxe, vizând atât scopuri sociale ,cat si economice.
Facilitatile fiscale se refera la scutiri ,reduceri, bonificatii, amânari, si esalonari ale platii la buget acordate atât pentru obligatiile fiscale curente, cât si pentru cele restante.
Scutirile au scopuri economice si sociale.Exemple:
*scutirea de impozit pe profit: a cultelor religioase,pentru venituri obtinute din activitati economice care sunt utilizate pentru sustinerea activitatilor cu scop caritabil, a fundatiilor române constituite ca urmare a unui legat;
*scutirea de taxa pe valoarea adaugata a unor activitati de interes general: spitalizarea, îngrijirile medicale etc;
*scutirea de accize si de taxa pe valoarea adaugata a produselor exportate;
În unele cazuri,datorita unor circumstante speciale, pot fi acordate scutiri de la plata datoriei vamale, datoria vamala reprezentând obligatia unei persoane de a plati drepturile de import sau de export pentru unele bunuri introduse sau scoase din tara.Se disting astfel:
-drepturi de import-taxele vamale si taxele cu efect echivalent acestora, taxa pe valoare adaugata, accizele si orice alte sume care se cuvin statului la importul de bunuri;
-drepturi de export-impozite care se cuvin statului la exportul de bunuri
Reducerile- se aplica in vederea stimularii unor activitati.Exemplu: reducerea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adugata prin neincluderea unor rabaturi, remize si alte reduceri de pret acordate de furnizori direct clientilor în vederea stimularii vânzarilor.
Bonificatiile - se acorda în vederea stimularii anumitor platitori de impozite si taxe pentru a-si achita cu anticipatie obligatiile datorate, de regula , pâna la primul termen de plata.
Amânarile si esalonarile.Amânarile au în vedere decalarea termenelor de plata, iar esalonarile presupun fragmentarea obligatiei fiscale în mai multe transe, urmând ca fiecare transa sa fie platita la anumite termene.
i.Drepturile si obligatiile platitorilor
Platitorii veniturilor bugetare au urmatoarele drepturi:
-dreptul de a pretinde aplicarea corecta a reglementarilor legale în legatura cu asezarea si perceperea obligatiilor fiscale;
-dreptul la compensare a sumelor platite în plus fata de obligatiile fiscale datorate cu sumele pe care le are de plata la scadentele ulterioare;
-dreptul la restituire în cazul în care s-au platit în plus sume mari ce nu pot fi recuperate ulterior;
-dreptul la contestatie împotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele de inspectie fiscala.
Dintre obligatiile platitorilor de impozite si taxe retinem:
-calcularea corecta si achitarea integrala si la termen a obligatiilor fiscale.Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele si faptele care au stat la baza declaratiilor sale si a oricaror cereri adresate organului fiscal.
-întocmirea corecta a declaratiilor fiscale
-sa se înregistreze la organele fiscale competente ca platitori de impozite si taxe la începerea activitatii si sa solicite organului fiscal competent scoaterea din evidenta ca platitor în caz de încetare a activitatii
-sa reflecte corect în contabilitatea proprie toate elementele care sunt necesare pentru determinarea exact si la termen a veniturilor bugetare.
j.Sanctiunile - cele mai des întâlnite în caz de încalcare a legilor fiscale sunt dobânzile si penalitatile de întârziere si amenzile contraventionale sau fiscale.
|
