Indicatorii dezvoltarii umane si metodologia de determinare

Indicatorii dezvoltarii umane si metodologia de determinare

Ca dezvoltarea umana sa poata fi realizata, la baza acesteia trebuie sa existe trei conditii considerate esentiale[1]:

viata indelungata si in acelasi timp sanatoasa;

acumularea unui volum cat mai mare de cunostinte;

acces la resursele necesare pentru atingerea unui nivel de viata decent pentru fiecare individ.

Dar, accesul la aceste conditii trebuie sa fie asigurat nu numai pentru generatiile prezente, ci si pentru cele viitoare pentru a asigura in timp durabilitate dezvoltarii umane. Insa, nu putem vorbi despre dezvoltarea umana fara a preciza principalii indicatori care o caracterizeaza: indicele dezvoltarii umane (IDU), indicele disparitatii intre sexe (IDS), indicele participarii femeilor la activitatea economica si sociala (IPF), indicele saraciei umane (IPH).

1. IDU – indicator important al dezvoltarii umane

Indicele dezvoltarii umane s-a dovedit o masura de succes, o alternativa la masurarea dezvoltarii prin indicatori economici[2] dupa cum se mentiona si in Raportul National al Dezvoltarii Umane 2003-2005.

Astfel, masurarea progresului unei tari prin luarea in calcul a unor indici ai durabilitatii sociale si economice a fost realizata cu ajutorul unui indice compozit, si anume indicatorul dezvoltarii umane. Acest indicator arata drumul pe care il are de parcurs o tara pentru a atinge cele mai mari performante cunoscute la nivel mondial. Prin urmare, ar fi corect sa privim acest indicator ca fiind una dintre componentele care furnizeaza datele de plecare pentru analiza oportunitatilor si obstacolelor pentru politicile dezvoltarii umane[3].

Calcularea indicatorului dezvoltarii umane este posibila prin introducerea a trei variabile[4]:

speranta de viata la nastere (numarul de ani pe care i-ar trai un nou nascut daca rata curenta a mortalitatii ar ramane aceeasi);

nivelul instruirii (nivelul educational) compus din alfabetizarea adultilor, reflectat de ponderea persoanelor de 15 ani si peste aceasta varsta care au frecventat sau au absolvit o scoala, sau care stiu sa scrie si sa citeasca fara a avea o scoala absolvita in totalul populatiei de 15 ani si peste aceasta varsta si rata bruta de cuprindere in invatamantul de toate gradele care reprezinta numarul de elevi inscrisi intr-un nivel de invatamant, ca procent din totalul populatiei din grupa de varsta respectiva;

cel de-al treilea indicator folosit ca masura a standardului de viata este PIB pe locuitor calculat la paritatea puterii de cumparare in dolari SUA.[5]

In opinia noastra, indicatorul dezvoltarii umane actioneaza ca un barometru pentru schimbarile ce au loc in cresterea bunastarii oamenilor si pentru a compara progresele obtinute. Asa cum afirma laureatul premiului Nobel pentru Economie (1998) Amartya Sen, indicatorul dezvoltarii umane „nu trebuie considerat altceva decat ca o incitare la cercetarea bogatiei informatiilor continute in raportul mondial al dezvoltarii”[6].

Indicatorul dezvoltarii umane este calculat printr-o metoda simpla care permite ca toate cele trei componente sa fie convertite in indici. Pentru a calcula indicatorii celor trei dimensiuni, sunt alese valori minime si maxime pentru fiecare indicator. Acesta rezulta din impartirea sumei celor trei indici la 3, si se masoara pe o scala de la 0 la 1.

Valoarea indicelui dezvoltarii umane a unei tari arata distanta pana la valoarea maxima posibila 1, sau opusul acesteia si permite comparatia intre tari.

Ca orice indicator, indicele dezvoltarii umane este departe de a fi perfect, iar metodologia sa de calcul a fost perfectionata de-a lungul ultimului deceniu.

Potrivit metodologiei de calcul sabilita de PNUD, sunt fixate valori minime si maxime pentru fiecare indicator luat in calculul IDU, astfel:

speranta de viata la nastere: 25-85 ani;

gradul de alfabetizare a populatiei adulte: 0%-100%;

rata bruta de cuprindere in invatamant: 0%-100%;

PIB/locuitor la paritatea puterii de cumparare: 100-40.000 dolari SUA.

Pe baza valorilor reale ale indicatorilor si a celor stabilite de PNUD, se calculeaza indici specifici corespunzatori fiecareia dintre cele trei dimensiuni ale dezvoltarii umane dupa relatia[7]:

Indicele nivelului de educatie se calculeaza ca medie aritmetica ponderata intre gradul de alfabetizare a populatiei si rata bruta de cuprindere in invatamant astfel:

Calcularea standardului de viata exprimat prin indicatorul PIB pe locuitor se face pornind de la nivelul real al PIB pe locuitor din tara respectiva, calculat la paritatea puterii de cumparare. Nivelul respectiv se ajusteaza in cazul in care el depaseste un nivel mediu mondial al PIB pe locuitor, stabilit pentru anul respectiv. Se foloseste pentru calcularea acestui indicator formula lui Atkinson de utilitate marginala a venitului care consta din diferenta acelorasi valori logaritmate:

Indicatorul dezvoltarii umane (IDU) se calculeaza ca medie aritmetica a celor trei indici[8]:

Elementele, indicatorii si dimensiunea indicilor sunt cele trei componente care participa la determinarea indicatorului dezvoltarii umane dupa cum se observa si in figura 2.1.

Elemente:

Indicatori:

Dimensiunea

indicilor:

Fig. 2.1 Determinarea indicatorului dezvoltarii umane

Sursa: Human Development Report, 2004, UNDP, p. 258.

Prin urmare, indicatorul dezvoltarii umane este cel care stabileste locul ocupat de fiecare tara la nivel mondial, oferind in acelasi timp posibilitatea de a se interveni direct asupra acelei componente care influenteaza in mod negativ evolutia lui la nivel national.

In raport de acest indicator, tarile lumii se impart in trei grupe:

tari cu nivel ridicat al dezvoltarii umane (IDU peste 0,800);

tari cu nivel mediu al dezvoltarii umane (IDU intre 0,500-0,799);

tari cu nivel scazut al dezvoltarii umane (IDU sub 0,500).

In Raportul Mondial al Dezvoltarii Umane pe 2005 sunt cuprinse 177 de tari grupate dupa nivelul dezvoltarii umane, in anul 2003, astfel: 55 de tari sunt considerate cu un nivel al dezvoltarii umane ridicat, 86 de tari cu un nivel mediu si 36 de tari cu nivel scazut al dezvoltarii umane.

Primul loc il ocupa in continuare Norvegia (0,963). Pozitia a II-a este ocupata, in anul 2003, de Islanda (0,956) spre deosebire de anul 2002 cand acest loc era ocupat de Suedia. Acesta pozitie se explica prin cresterea valorii celor trei indicatori luati in calculul IDU, ai Islandei, in comparatie cu ai Suediei in anul 2003[9]. Remarcam, ocuparea locului 4 de catre Luxemburg (2003), ca urmare a cresterii standardului de viata (62.298 PIB pe locuitor la PPC), spre deosebire de anul 2002, cand acesta ocupa locul 15.

Alte tari dezvoltate ocupa primele 10 locuri ale clasamentului[10]. In categoria tarilor cu un indice al dezvoltarii umane scazut (IDU inferior lui 0,500) se afla: Nigeria (0,453), Mali (0,333), Burkina Faso (0,317), Sierra-Leone (0,298), Niger (0,281 – locul 177). Romania, potrivit datelor cuprinse in raportul mentionat, ocupa pozitia 64 cu un IDU de 0,786.

Indicatorul dezvoltarii umane poate veni in completarea indicatorilor economici sau poate fi corelat cu alti indicatori pentru a asigura o imagine de ansamblu a schimbarilor in dezvoltarea societatii.

Pe langa acest indicator important, mai pot fi calculati indicatori privind sanatatea, educatia, cultura si comunicarea, violenta si criminalitatea, somajul, indicatori privind structura veniturilor si cheltuielilor gospodariilor, alti indicatori care reflecta urbanizarea, disparitatile dintre urban si rural, indicatori de mediu. O parte din acesti indicatori reflecta aspecte ale coeziuniii sociale ca o noua dimensiune a dezvoltarii umane si evidentiaza contributia acestor factori la dezvoltarea umana.

2. Alti indicatori: indicele disparitatii intre sexe (IDS), indicele participarii femeilor la activitatea economica si sociala (IPF),   indicele saraciei umane (IPH)

In Raportul Mondial al Dezvoltarii Umane pe 1995 s-a introdus indicele disparitatii intre sexe in dezvoltarea umana si indicele participarii femeilor la activitatea economica si sociala.

In timp ce indicele disparitatii intre sexe evalueaza progresele dezvoltarii umane de baza prin cercetarea inegalitatilor dintre barbati si femei, indicele de participare a femeilor masoara inagalitatile dintre barbati si femei pe planul oportunitatilor economice, sociale si politice.

Mai tarziu, in anul 1997, Raportul Mondial al Dezvoltarii Umane a lansat conceptul de saracie umana, exprimat prin indicele saraciei umane.

Daca indicele dezvoltarii umane arata progresele medii din compartimentele elementare ale dezvoltarii umane, indicele saraciei umane se concentreaza asupra lipsurilor, pe care le resimt indivizii. Toti cei patru indicatori ofera informatiile de baza asupra dezvoltarii umane intr-o tara data.

Indicatorul disparitatii intre sexe masoara aceleasi capacitati si are aceleasi variabile ca  IDU, doar ca exprima in plus disparitatile sociologice intre barbati si femei in cele trei domenii mentionate ale indicatorului dezvoltarii umane (speranta de viata, nivelul de educatie si standardul de viata).

Cu cat aceste disparitati sunt mai puternice in termenii de baza ai dezvoltarii umane, cu atat distanta care separa indicatorul disparitatii intre sexe de indicatorul dezvoltarii umane al unei tari, luata la valoare absoluta, este mai mare, relevand inegalitatile dintre sexe. Pentru ajustarea in functie de disparitatile intre sexe se utilizeaza o formula ponderata care utilizeaza un parametru de ponderare a carui valoare este egala cu 2. Fiecare variabila este indexata cu valori minime si maxime pe care le poate atinge,  stabilite de PNUD. Valorile minime si maxime ale variabilei – speranta de viata la nastere sunt pentru femei 27,5 ani si respectiv 87,5 ani, iar pentru barbati valori minime de 22,5 ani si respectiv 82,5 ani.

Pentru gradul de alfabetizare si rata bruta de cuprindere in invatamant, valorile minime si maxime sunt de 0% si 100%. Calculul indicelui partilor veniturilor din munca, diferentiat pe sexe ca si in cazul indicelui dezvoltarii umane, este PIB pe locuitor estimat la paritatea puterii de cumparare.

In afara de aceste variabile se mai pot utiliza si altele, cum sunt: populatia totala si pe sexe, proportia sexelor in populatia totala si in cadrul populatiei active civile, raportul intre salariul mediu realizat de femeile din sectorul neagricol si cel al barbatilor din acelasi sector.

Relatia finala de calcul al acestui indicator este data de media aritmetica a indicilor egal repartizati[11]:

De exemplu, pentru Romania indicele disparitatii intre sexe in dezvoltarea umana in perioada 1996-2003 a avut urmatoarea evolutie[12]:

Tabelul 2.3

Indicele disparitatii intre sexe in dezvoltarea umana

Sursa: Datele provin din Ancheta fortei de munca in gospodarii (AMIGO), trimestrele IV 1996-2003. Incepand cu 2002 datele au fost estimate pe baza Recensamantului Populatiei si Locuintelor (RPL 2002).

Un alt indice este cel al participarii femeilor la activitatea economica si sociala. Acest indice masoara inegalitatile sociologice intre barbati si femei din punctul de vedere al reprezentarii si al puterii de decizie.

Pentru reflectarea participarii si dobandirii puterii decizionale in economie, se utilizeaza proportii diferentiate pe sexe in numarul total al conducatorilor si functionarilor superiori din administratia publica si din unitatile economico-sociale, respectiv in numarul total al specialistilor cu ocupatii intelectuale si stiintifice.

Structura pe sexe a parlamentarilor este utilizata pentru a reflecta participarea la luarea deciziilor politice. Pentru a obtine valoarea propriu-zisa a indicelui de participare a femeilor se calculeaza media aritmetica a indicilor egal repartizati: indicele participarii la decizia politica (I_DP), indicele participarii la decizia economica (I_DE), indicele venitului egal repartizat (I_VR)[13].

Fiecareia dintre cele trei variabile i se aplica metoda mediei ponderate () pentru a calcula o „pondere echivalenta egal repartizata” (PEER) pentru ambele sexe, dupa care fiecare variabila este indexata prin impartirea PEER la 50.

Pentru realizarea acestei indexari se porneste de la premisa ca intr-o societate ideala, participarea femeilor si barbatilor la puterea decizionala este egala.

Indicatorul saraciei umane (IPH)[14] masoara lipsurile la nivelul a patru mari aspecte ale vietii umane: capacitatea de a trai mai mult si in sanatate, educatia (invatamantul), mijloacele economice si participarea la viata sociala. Acest indicator se calculeaza atat pentru tarile in curs de dezvoltare (IPH₁) cat si pentru tarile industrializate (IPH₂). Determinarea acestui indice pentru cel de-al doilea grup, se explica prin faptul ca formele saraciei variaza in functie de conditile socio-economice locale.

In componenta IPH₁ intra urmatoarele elemente si indicatori, dupa cum se observa  in figura 2.4.

Elemente:

Indicatori:

Fig. 2.4 Determinarea indicelui saraciei pentru tarile in curs de dezvoltare

Sursa: Human Development Report, 2004, p. 258.

IPH₁ – se concentreaza asupra aspectelor esentiale luate in considerare in cadrul indicelui dezvoltarii umane (IDU), dar evidentiaza in special lipsurile. Acesta cuprinde mai multe variabile: procentul de persoane cu risc mare de a deceda inainte de 40 de ani; procentul de adulti analfabeti si lipsa serviciilor publice si private pe ansamblul economiei.

IPH₂ – reflecta aceleasi aspecte ale saraciei ca si IPH_1, dar mai cuprinde si a patra forma a lipsurilor, si anume excluderea. Elementele componente si indicatorii sunt prezentate  in figura 2.5.

Elemente:

Indicatori:

Fig. 2.5 Determinarea indicelui saraciei pentru tarile industrializate

Sursa: Human Development Report 2004, p. 258.

IPH₂ utilizeaza urmatoarele variabile: probabilitatea de a deceda la o varsta relativ precoce, a doua variabila se refera la instruire (invatamant) si consta in excluderea din lumea lecturii si a comunicarii, cea de-a treia variabila se refera la absenta accesului la conditii de viata decente, iar ultima variabila, vizeaza  absenta participarii la viata societatii sau excluderea. Aceasta ultima forma de lipsa (excluderea) este masurata de procentul populatiei active in situatie de somaj de lunga durata, adica fara loc de munca pe o perioada de peste 1 an.