Influenta evolutiilor fiscale asupra Politicii Monetare,
Politica fiscala a fost singura componenta a mix-ului de politici macroeconomice care a sprijinit, cel putin pe termen scurt, orientarea dezinflationista a politicii monetare.
Astfel, deficitul bugetar a fost redus la un nivel mult inferior celui din anul precedent, aceasta performanta fiind rezultanta unei comprimari a cheltuielilor bugetare7, care a devansat scaderea veniturilor co 848g65i respunzatoare7. La rândul ei, strategia de finantare a deficitului bugetar si de gestionare a datoriei publice a constituit un suport mai consecvent pentru politica ratei dobânzii a BNR, dar a continuat
sa afecteze politica de control al lichiditatii de catre banca centrala, îndeosebi în ultima parte a anului.
Întarirea politicii fiscale, reflectata de transformarea soldului primar al executiei bugetare din deficit în surplus, s-a aflat în concordanta cu atitudinea austera a politicii monetare. Spre deosebire de anul 2003, diminuarea deficitului bugetar nu a mai depins exclusiv de restrângerea volumului platilor de dobânzi, în anul 2004 realizându-se o relativa ajustare fiscala pe seama reducerii altor categorii de cheltuieli,
mai relevante ca implicatie asupra dinamicii cererii agregate. Astfel, cheltuielile materiale si cele de capital si-au diminuat cu circa 0,7 puncte procentuale ponderea în PIB (comparativ cu o crestere cu 0,8
puncte procentuale în anul precedent), ceea ce a compensat pe deplin majorarea cu 0,2 puncte procentuale a ponderii platilor de salarii si a celor destinate subventiilor si transferurilor. Pe aceasta cale s-a contracarat partial cresterea cheltuielilor efectuate de alte organizatii publice cu ocazia desfasurarii alegerilor, reusindu-se limitarea dinamicii consumului final efectiv al administratiei publice la nivelul ratei de crestere din anul 2003.
Efectului politicii fiscale, de temperare a dinamicii cererii guvernamentale, i s-a contrapus însa acela de stimulare a componentei private a cererii interne, prin acordarea pe scara tot mai larga de garantii de stat pentru credite interne în lei si în valuta, precum si pentru contractarea de împrumuturi externe; în consecinta, soldul celor dintâi a crescut de peste 2,5 ori (+131,6 la suta în termeni reali), în timp ce volumul creditelor externe pe termen mediu si lung cu garantie publica s-a dublat.
În schimb, deciziile referitoare la finantarea deficitului bugetar si refinantarea datoriei publice s-au aliniat în mai mare masura la politica ratei dobânzii a BNR.
Astfel, în primele doua luni ale anului randamentele titlurilor de stat cu scadenta de 3 luni au continuat sa creasca usor, preluând incomplet si cu o relativa întârziere miscarea ascendenta a ratei dobânzii de politica monetara din ultima parte a anului 2003; începând cu luna martie si pâna în august cele doua traiectorii au evoluat însa în acelasi sens, sumele acceptate în cadrul licitatiilor de titluri de stat reprezentând între 82,2 si 122,4 la suta din volumul lunar al anunturilor. Totodata, instrumentele pe termen foarte scurt utilizate ocazional de Ministerul Finantelor Publice pentru acoperirea nevoilor temporare de finantare (depozite cu scadenta de o zi si titluri de stat pe termen de o luna) au oferit rate ale dobânzii identice sau foarte apropiate de cele ale BNR.
Spre deosebire de alte perioade caracterizate printr-un trend descendent al ratelor dobânzilor, nici cererea crescânda8 de instrumente ce ofereau un venit fix nu a exercitat de-a lungul primelor opt luni ale anului presiuni prea ample în sensul reducerii randamentelor. Explicatia rezida în sporirea temporara a ofertei de titluri, atragerea de resurse suplimentare în moneda nationala de catre Trezorerie având ca scop atât acoperirea datoriilor unor societati comerciale în vederea privatizarii9, cât si achitarea ratelor si dobânzilor în contul obligatiilor externe; ca urmare, de-a lungul acestei perioade, MFP a emis un volum de titluri care l-a devansat cu peste 22 000 miliarde lei pe cel scadent. Decontarea tranzactiilor prilejuite de acoperirea
serviciului datoriei publice externe a avut un efect benefic si din perspectiva politicii lichiditatii, prin frânarea procesului de amplificare a excedentului de lei din sistem.
Acest sprijin a încetat însa începând cu luna septembrie, restrângerea necesarului de finantare a sectorului public determinând modificarea radicala a tacticii de gestionare a datoriei publice. Astfel, având în vedere îngustarea decalajului dintre încasarile si platile bugetare, precum si existenta unor surse alternative pentru
acoperirea acestuia (încasarile din privatizare), autoritatea publica a decis sa rascumpere în mare parte titlurile de stat scadente în perioada ramasa pâna la finele anului. În acest scop, MFP a diminuat drastic volumul anuntat al emisiunilor si a redus gama înscrisurilor acceptate la obligatiuni pe scadente de 2, 3 si 5 ani. Injectia monetara produsa ca urmare a aplicarii acestor masuri s-a ridicat la circa 7 800 miliarde lei, neutralizarea sa necesitând suplimentarea volumului operatiunilor de sterilizare ale BNR si, implicit, a costurilor acestora.
|
