Introducere in sistemu veniturilor fiscale
Veniturile statului se pot imparti in fiscale si nefiscale(pondere mai mica)
Sis veniturilor fiscale:
Impozitele sunt un produs al dezvoltarii istorice a statului, au aparut o data cu statul, desi se afirma ca impozitele sunt cele care au dat nastere statului. Impozitele si taxele sunt obligatorii de la indivizi care realizeaza venituri obtin profit sau detin avere catre stat. Astazi impozitele si taxele detin ponderea cea mai mare in totalul veniturilor statului si fac parte din categ acelor venituri care se realizeaza prin ex 11511f511l ercitarea de catre stat a dreptului de constrangere in realizarea veniturilor. Cele nefiscale nu se intemeiaza pe puterea de constrangere a statului. Totalitatea taxelor instituite de stat in sarcina contribuabililor se asigura veniturile necesare satisfacerii nevoilor generale si formeaza sis fiscale. Acestea sunt independente de materia impozabila, de existenta acesteia, de marimea ei si de natura acestei materii, de nivelul structural si venitul realizat prin averea obtinuta de contribuabil. Sis fiscale astazi in vigoare repr un produs al evolutiei istoriei si civilizaiei a acumularilor ce s-au produs de-a lungul timpului a experientei statelor cu sis ce s-au dovedit viabile, dar si a cercetarilor stiintifice in aceasta materie in ultimele secole. Primul criteriu de impunere a fost persoana la origine insa impozitele personale netinand seama de puterea contributiva a contriuabilului ori de situatia personala a acestuia, cum se procedeaza in zilele noastre, a urmat apoi impunerea cheltuielilor, lucru care s-a realizat pe calea impozitelor directe, pe avere, impozite reale. Astazi avem ca impozite principale impozitele directe, pe venit si e profit, impozitele indirecte sau de consum, tva si accizele si impozitele pe avere.
Primele def e s-au dat taxelor si impozitelor au incercat sa justifice legitimitatea acestora, comun incercarilor de definire fiind ideea de contribuie obligatorie contra unui serviciu pe care statul il asigura, asa numita teorie a impozitului schimb. Astfel Thomas Hobbes, definea impozitul ca fiind pretul platit pentru asigurarea pacii si apararea statului; Montesque defineste impozitul ca fiind o parte pe care fiecare cetatean o da din bunul sau pentru a avea siguranta celeilalte parti sau pentru a se putea bucura in mod placut de aceasta. Alti autori def impozitul ca un avans pentru obtinerea unei protectii de ordin social, Victor Merabeau sau Proudhon sustinea ca impozitul este un schimb. Toate definitiile care pleaca de la ideea ca impozitul este un schimb au fost criticate au argumentul ca nu se poate accepta ca impozitul constituie o contriutie in schimbul caruia contribuabilul obtine un avantaj pentru ca aceasta presupune existenta unui avantaj real sau presupus direct in schimbul prestarii impozitului. In ultima vreme impozitul - procedeul repartizarii intre indivizi dupa capacitatile lor contributive - Louis Trotabas. O def pe care o intalnim la un finantist cunoscut in Franta, Gaston Jeze a formulat o def celebra potrivit careia impozitul este o prestatie pecuniara impusa particularilor de catre autoritati cu titlu definitiv si fara conraprestatie in vederea acoperirii obligatiilor publice. Iulian Vacarel - impozitele repr o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Prelevarea se face in mod obligatoriu cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului. Atunci cand statul rea sa creasca productia incurajeaza consumul de produse, stabilind taxe si impozite mai mici pt acea categorie de produse, etc. Trebuie sa tinem seama ca statul este dator sa ia astfel de masuri in scop interventionist.
Impozitul este o prelevare a unei parti din veniturile si averea persoanelor fizice si juridice obligatorie cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie. Taxa - suma platita de o pers fizica sau juridica de regula pentru serviciile prestate acesteia de catre un agent economic, o institutie sau un serviciu de utilitate publica - L 500/2002. Cuv "de regula' permit statului sa creeze taxe si fara contraserviciu.
Taxele si impozitele au cateva elemente comune: forma pecuniara, obligativitatea, stabilirea autoritara, lipsa contraprestatiei in cazul impozitelor, faptul ca sunt de utilitate publlica.
Tema caracteristica; forma pecuniara, imozitele si taxele sunt resure financiare exprimae valoric in bani , etalonul banesc fiind folosit atat pentru stabilirea materiei impozabile cat si pt stabilira cuantumului impozitelor si taxelor. Forma baneasca a impozitelor si taxelor a fost adoptata si din considerente de comoditate si de ordine. Exceptional insa sunt intalnite uneori si impozite in natura. Obligativitatea, plata impozitelor si taxelor catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si juridice care realizeaza venit dinr-o anume sursa sau poseda un anume gen de avere pentru care conform legii datoreaza averii sau pentru ca acesti cetateni solicita unei instit publice prestarea unui anumit serviciu, obligativitatea taxelor si impozitelor nu exclude insa dreptul contribuabililor de a contesta titlurile de creanta fiscala resprectiv actele adm fiscale prin care s-a individualizat pentru fiecare contribuabil suma pe care trebuia sa o plateasca. Stabilirea autoritara - prezinta in si din faptul ca plata acestora este o sarcina impusa de stat care actioneaza in temeiul prerogativelor de putere publica care are functii si sarcini pe care trebuie sa le indeplineasca, pentru aceasta avand nevoie de bani. Stabilirea autoritara, dar si unitara a taxelor si impozitelor prezinta importanta sub 3 aspecte: competenta de instituire, numai de catre organele carora legea le-a dat aceasta atributie; reglementarii uniforme prin norme aplicabile pe intreg teriroriul tarii si pentru toti contribuabilii; cel al prevenirii pe aceasta cale a arbitrariului si abuzurilor din partea organelor fiscale. O alta caracteristica valabila numai pt impozite - lipsa de contraprestatii.
Taxele sunt datorate de beneficiarii unor servicii prestate de institutiile publice.
Sunt de utilitate publica, cetatenii au obligatia de a contribui prin taxe si impozite la cheltuielile publice care se efectueaza in interesul intregii societati. Veniturile fiscale alimenteaza bugetele publice si sunt percepute pentru acoperirea cheltuielilor publice, de altfel, celtuielile publice sunt cauza taxelor si impozitelor. Pe seama acestora sarcinile publice insasi sunt repartizate indivizilor functie de puterea lor contributiva.
Taxele si impozitele prezinta si elemente comune date de provenienta, termene de plata, moduri de realizare, respectiv de percepere a acestora. Intre elementele comune, subiectul, patitorul, masa impozabila, unitatea de impunere, cota de impunere, asieta si termenul de plata. Subiectul impunerii este persoana fizica sau juridica in sarcina careia legea a instituit obligatia de plata a unei taxe sau impozit la bugetele publice. Persoanele care datoreaza taxe sau impozite la bugetele publice sunt denumite generic contribuabili. Taxele si impozitele sunt datorate bugetului fara deosebire de cetatenie, nationalitate, etnie, etc. Toti cei care realizeaza venit sau detin avere din cele supuse platii de impozite si taxe. Angajatorul varsa la buget impozitul pe venit al angajatilor. Obiectul impunerii il reprezinta veniturile sau bunurile sau serviciile impozabile sau taxabile, acestea constituie si masa impozabila. Venitul impozabil poate fi reprezentat de beneficiul sau profitul agentilor economici, veniturile persoanelor fizice din munca, dividente, dobanzi sau altele asemanatoare. Bunurile impoabile care alcauiesc masa impzabila sunt terenuri, cladiri, miloace de transport, ambarcatiuni, etc. Constituie insa obiect al impunerii in cazul taxelor si actele sau serviciile prestate de catre organele statului ori alte persoane pentru care se datoreaza taxe.
Unitatea de impunere reprezinta unitatea de masura a obiectului sau a masei impozabile. Ca unit de masura a materiei impozabile se folosesc unitatea monetara, metrul patrat de suprafata utila la impozitul pe cladiri, Ha de teren la impozitul judiciar, bucata, kg,l, tona metrica. Cota de impunere este eementul care exprima cuantumul unitar al venitului bugetar in raport cu baza sa de calcul. Acest cuantum se stabileste fie in suma fixa, sau in cote procentuale care pot fi proportionale, progresive sau regresive. Alt element comun taxelor s impoziteor este asieta sau mdul de asezare, care repr totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale pentru identificarea subiectului si a materiei impozabile pentru evaluarea acesteia si stabilirea cuantumului sumei datorate. In practica se folosesc metode diverse pentru determinarea materiei si a cuantumului impozitului sau taxei, metoda directa bazata pe administrea de probe, metoda indirecta care presupune identificarea si evaluarea impozitului prin raportare exclusiv la aspectul exterior al obiectului impozabil, metoda asezarii pe baza forfecabile.
Termenul de plata reprezinta data pana la care sau la care un anumit venit buetar, taxa sau impozit trebuie varsat la bugetul statului, asa numita scadenta, neplata taxei la data stabilita de lege atrage obligatia de plata a unor majorari, dobanzi penalizatoare si da dreptul creditorului, organului fiscal de a trece la executarea silita a contrbuabilului rau platnic. Principiile de baza ale impunerii. Impunerea reprezinta ansamblul de operatiuni care au drept scop stabilirea impozitului taxei datorate de fiecare contribuabil si incasarea acestuia in termenul si conditiile stabilita de lege. Examenul taxelor si impozitelor instituite si percepute, cercetarea efectelor acestora a permis formularea unor principii ale impunerii dar se afirma ca aceste principii nu au valoare absoluta pentru ca ele depind de raporturile economice, thnice, culturale ale unui popor. Se afirma pe buna dreptate ca principiile au fost formulate prima data in 1968. Potrivit acesteia principiile sunt :
Principiile formulate de Adam Smith au fost dezvoltate de Adolf Vagner, ulerior doctrina romaneasca adaptandu-le cerintelor sis fiscal romanesc. In doctrina noastra principiile sunt urmatoarele:
Principiul echitatii fiscale in conceptia moderna asupra finantelor publice inseamna dreptate fiscala in materie de impozite. Echitatea fiscala presupune ca cetatenii fiecaui stat trebuie sa contribuie la cheltuielile publice atat cat le permite facultatile proprii, adica in proportia veniturilor pe care le realizeaza sub protctia statului. Pentru a se putea vb de echitate fiscala este insa necesara impunerea diferentiata a veniturlor si averii in functie de marimea acesteia si scutirea de plata a impozitului a persoanelor cu venituri mici , respectiv stabilirea unui minim neimpozabil. Echitatea fiscala pp deci stabilirea minimului neimpozabil, stabilirea sarcinilor fiscale in functie de puterea contributiva, presupune ca la o anumita putere contributiva sarcina fiscala a unei categ sociale sa fie stabilita in comparatie cu sarcina fiscala a altei categ sociale si pp ca impunerea sa fie generala.
A2a categ de principii pp ca orice impozit trebuie sa indeplineasca cerinte precum randamentul ridicat, stabilitatea si elasticitatea. Pt ca un impozit sa aiba un randament ridicat este necesar ca impozitul sa aiba caracter universal,universalitatea impozitului pp de asemenea ca intreaga materie impozabila a unei persoane sa fie supusa impozitarii; pentru ca randamentul sa ie ridicat trebuie ca impozitul reglementarea lui sa nu permita sustragerea de la impunere; volumul cheltuielilor sa fie cat mai redus cu putinta. Unul dintre argumentele pt care s-a impus cota unica de impozitare suma datorata cu titlu de impozit este usor de stabilit pe fiecare categ de venit. Impozitule ste stabil atunci cand randamentul sau ramane constant de-a ungul intregului ciclu economic. Elasticitatea presupune ca impozitul pote fi adaptat in permanenta necesitatilor de venituri ale statului.
Principii de politica economica; impozitele repr mijloacele de aza pt procuraarea necesarelor statului si instrument al statului in reglarea vietii ec si soc. Incurajarea dezvoltarii ueni ramuri ec poate fi realizata si prin masuri de ordin fiscal, si pt descurajarea consumului ,a productiei , e importului. Impozitele sunt utilizate pt a influenta comportamentul contribuabililor, a producatorilor agricoli.
Pricipii social politice: impozitele sunt instituite din ratiuni soc-politice, chiar si at cand se vizeaza bunstarea vietii ec prin masuri cu caracter fiscal. C.Fisc, art3.
Rata fiscalitatii - un economist american a dem ca la o rata a fisc la un niv de impozitare 0 veniturile pe care statul le realiz este 0 dar si o impunere de 100% totalul veniturilor este tot 0. Exist o leg directa intre rata fisc si evaziunea fiscala.
|
