Investitiile - abordarea conceptuala privind rolul lor în dezvoltarea social - economica
În vederea cunoasterii si aprofundarii teoretice si practice a modului de finantare si evaluare a investitiilor, trebuie prezentata mai întâi fundamentarea teoretico - conceptula, termenii cheie, instrumentele de aplicare si directiile de actiune.
În cultura economica practica si în 848e42i limbajul cotidian ,,investitiile" si-au consacrat termenul de element central în dezvoltarea economica a unei companii, cu implicatii asupra dezvoltarii economice a tarii, dezvoltarii sociale, asigurarii bunastarii social - economice a omului în calitate de investitor sau salariat. Investitiile indiferent de tipologia lor pot asigura si consolida statatul material, educational, cultural si de sanatate a unei natiuni sau unei persoane privite individual sau la nivel de familie.
La nivel macroeconomic, indiferent cât de pozitivi ar fi indicatorii ce demonstreaza dezvoltarea economica a unei tari, daca investitiile, fundamentul activitatii economice prin atributul proprietatii si liberei initiative, nu ajuta omul atât ca investitor cât si cabeneficiar al produselor si serviciilor sau ca salariat al companiei investitoare, investitia nu are nici-o utilitate si finalitate.
,,Prin dezvoltare economica se întelege îmbunatatirea sistematica, de durata si la nivel de masa, a conditiilor materiale de viata, adica a conditiilor din sfera consumului: hrana, îmbracamintea, locuinta, dotarea locuintei, mijloacele de transport, comunicatiile, accesul la diverse servicii etc. o abordare comuna de acest tip se dovedeste adecvata, pentru ca exprima corect asteptarile oamenilor, în calitate de consumatori, din partea economiei". [1] Conform definitiei fostului premier polonez, aceasta abordare simpla a dezvoltarii economice este fundamentata, pentru ca indiferent de performantele statistice ale indicatorilor economici, dezvoltarea economica a unei tari este utopica fara satisfacerea conditiilor de viata decenta. Pentru România, la fel ca si pentru Polonia, actualmente membra a Uniunii Europene, dezvoltarea economica este imperios necesara.
Pentru recuperarea anilor pierduti într-un sistem care a gândit altfel economia, libertatea si dezvoltarea, si pentru afirmarea în Uniunea Europeana, a unei natiuni sanatoase, prospere, educate, libere si demne, integrarea europeana a României trebuie privita din interior spre exterior, prin eforturi interne care sa contribuie la dezvoltarea economica, pentru a participa performant si competitiv pe piata concurentiala a Uniunii Europene extinse.
Bunastarea economica este o parte a bunastarii umane. Ea se poate aprecia ca bunastare a individului sau familiei si ca bunastare a grupurilor sau colectiva. Bunastarea economica reflecta starea conditiilor naturale, de capital si de cultura care asigura integritatea vietii biologice, satisfacerea trebuintelor materiale, sociale si spirituale, ce permit manifestarea permanenta si în ascensiune a personalitatii umane. Saracia reflecta lipsa materiala si monetar - financiara, situata sub un prag considerat minim de existenta decenta a omului.[2]
Dar initierea, derularea si consolidarea unei investitii pentru a atinge scopul - profitul si bunastarea trebuie abordata stiintific, deoarece doar prin analiza si evaluarea initiativelor si afacerilor în derulare se poate asigura profit si bunastare coninua, se pot corecta sau anihila blocaje, riscuri si disfunctionalitati ce pot afecta grav situatia economica a companiei, statutul social - economic al investitorului si al salariatilor.
Conform Dictionarului de economie, investitiile reprezinta totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpararea bunurilor de capital. În functie de împartirea bunurilor de capital si de modul în care investitorul stabileste împrtirea, coordonarea si gestionarea capitalului, investitiile se împart:
Investitii de înlocuire - în cazul în care sunt scoase din cauza uzurii fizice sau morale bunurile de capital (instalatii industriale, masini - utilaje) si sunt înlocuite cu altele care satisfac noile exigente prin performanta si utilitate. Aceste cheltuieli investitionale se amortizeaza.
Investitii pentru dezvoltare - în scopul cresterii sau formarii capitalului. Sursa acestor cheltuieli este profitul.
Investitia directa reprezinta reprezinta cheltuielile effectuate pentru obtinerea sau marirrea capitalului unei companii în functie de exigentele pietei concurentiale sau de alti factori interni sau externi.
Investitia directa se concretizeaza prin participarea la constitiirea sau extindrea unei companii, dobândirea de actiuni sau parti sociale la o companie. În structura investitiilor directe se cuprind: cheltuielile efctuate pentru lucrari de constructii, instalatii, montaj, achitionarea de utilaje, instalatii, masini grele, mijloace de transport, etc.
Elementele de structura ale unei investitii cuprind: constructiile, immobile, instalatiile industriale, birotica, mijloacele de transport (nave, aeronave cargo, camioane), animale pentru productie, plantatii, softuri, programe de cercetare (know - how), etc.
Investitiile
straine
reprezinta transferuri de capital dintr-o
Investitiile nu trebuie confundate cu toate cheltuielile efctuate de companie. De exemplu, cheltuieliel cu achizitia de materii prime, semifabricate, instrumente de lucru, plata salariilor, nu intra în categoria efortului investitional.
Concluzinând, investitiile reprezinta doar acele cheltuieli effectuate pentru dezvoltarea, modernizarea, retehnologizarea, consolidarea unor obiective social - economice existente, dar cele mai importante sunt cele pentru construirea unor noi obiective.
Investitiile nu acopera doar sfera fofondurilor allocate pentru activitatile economice aducatoare de profir, ele au un rol central si în dezvoltarea sociala, culturala, ecologica, educationala, medicala, militara, informationala, etc.
Capacitatea si potentialul investitional al unie companii sau institutii publice se reflecta prin volumul de resurse umane, financiare, materiale si informationale implicate. Dar, cel mai important în initierea si derularea unei investitii o reprezinta modul în care omul în calitate de manager sau specialist îsi utilizeaza capacitatea si imaginatia si cunostintele comerciale si tehnice pentru a obtine efecte economice superioare [4].
|
