Metoda discrepantei (G.A.P) – managementul ratei dobanzii

Metoda discrepantei (G.A.P) – managementul ratei dobanzii

1. Consideratii teoretice

Modelul de discrepanta este utilizat de catre management in planificarea venitului net din dobanda pe termen scurt.

Bancile au un control minim asupra miscarilor ciclice ale economiei a cererii de credite, asupra politicii fiscale, monetare si a fluctuatiilor ratei dobanzii.

Cu toate ca fluctuatiile economice au un caracter particular (determinat de amplitudinea, durata, factorii determinanti, efectele etc.), analistii pietei au conceput un model simplificat al ciclului economic.

Astfel, imprumuturile pentru afaceri sunt minime la inceputul unui ciclu economic, excedente si maxime in stadiile finale. Imprumuturile statului cresc la inceputul ciclului si descresc cu mult inaintea imprumuturilor pentru afaceri, politica monetara si de credit influenteaza in cea mai mare masura imprumuturile statului. O data cu cresterea disponibilitatilor pentru sustinerea creditelor, cresc si ratele dobanzii ducand la diminuarea imprumuturilor statului.

In aceste conditii, cresc cererile de credite pentru afaceri, consideranduse ca este profitabil sa se imprumute in conditiile unor rate in crestere pentru toata perioada expansiunii economice.

Descresterea ciclului economic determina diminuarea cererii pentru imprumuturi. In aceasta faza cresc deficitele bugetare, care sustin sau sporesc cheltuielile bugetare planificate, ca urmare a diminuarii veniturilor bugetare.

Din punct de vedere al bancii, perioada de expansiune a ciclului economic produce urmatoarele efecte:

1. Cresc pasivele bancii - cererea intensa de credite determina si o rata mai mare a dobanzii, sustinerea creditelor la nivelul cererii este conditionata de existenta resurselor, deci de un nivel inalt al pasivelor bancii.

2. Cresterea gradului de eterogenitate a activelor si a pasivelor bancii. Politica bancilor se orienteaza spre promovarea unor active cu profit mare, sustinute din resurse care provin din certificate de depozit si fonduri imprumutate pe termen scurt.

In perioada de descrestere a ciclului economic, managementul bancar este preocupat de mentinerea marjei dobanzii la un nivel care sa nu dauneze valorii de piata a bancii, dobandit in perioada de expansiune a ciclului economic.

Practic, indiferent de evolutia ciclului economic, managementul ratei dobanzii trebuie sa monitorizeze continuu activele si pasivele bancii in vederea stabilizarii venitului net din dobanda sau imbunatatirea lui.

Managementul ratei dobanzii impune in mod obligatoriu ca bancile sa-si stabileasca obiectivele specifice atat pentru venitul net din dobanda, cat si pentru valoarea de piata a bancii si sa-si formuleze strategii pentru atingerea obiectivului.

Riscul ratei dobanzii este masurat prin calcularea discrepantelor in intervalul de timp considerat pe baza datelor din bilantul bancii in raport cu un moment de referinta.

Aceste valori de discrepanta sunt examinate, iar pe baza rezultatelor se pot determina variatiile venitului net din dobanda ca urmare a schimbarilor in ratele dobanzii.

Metoda presupune parcurgerea urmatoarelor etape;

1. Selectarea de catre management a orizontului de timp in cadrul caruia se va face analiza activelor si pasivelor sensibile la rata dobanzii.

2. Gruparea activelor si pasivelor pe orizonturi de timp in functie de scadenta sau termenul la care li se pot stabili pretul.

3. Stabilirea pretului pe orizonturile considerate pentru activele si pasivele sensibile la rata dobanzii.

4. Calcularea discrepantei ca diferenta dintre activele sensibile la rata dobanzii (RSAs) si pasivele sensibile la rata dobanzii (RSPs) pentru fiecare orizont de timp.

5. Interpretarea rezultateior in functie de valoarea discrepantei G.A.P.

G.A.P. = RSAs - RSPs,

unde activele si pasivele sensibile la rata sunt cele din orizonturile considerate.

Valoarea rezultatului ofera posibilitatea gasirii unor solutii in vederea protejarii venitului net din dobanda fata de variatia ratelor dobanzii.

Protejarea presupune reducerea volatilitatii venitului net din dobanda prin ajustarea directa a volumului activelor si pasivelor sensibile la rata sau prin utilizarea unor instrumente de hedging a riscului ratei dobanzii.

Modificarea in mod intentionat a discrepantei are un caracter speculativ, managementul bancii 'prognozand' rate ale dobanzii mult mai favorabile decat oferta de piata.

2. Managementul ratei dobanzii prin metoda G.A.P.

- Studiu de caz ­

Castigurile din active si costurile cu dobanzile nu se schimba concomitent si prin sume egale chiar in cadrul intervalelor de timp distincte, dobanzile la active si pasive nu evolueaza la aceleasi intervale de timp.

Pentru o analiza eficienta cu ajutorul G.A.P.-ului, managerii trebuie sa-si fixeze orizonturi de timp scurte. Frecventa schimbarilor in rata dobanzii nu pot fi prognozate cu acuratete datorita imposibilitatii anticiparii momentului schimbarii.

Pentru asigurarea protectiei bancii la riscul de credit, managementul active-­pasive trebuie sa monitorizeze continuu rata dobanzii, structura si volumul portofoliului.

Multi manageri isi monitorizeaza pozitia de risc a bancii si schimbarile potentiale in venitul net din dobanda, structurand activele si pasivele pe orizonturi de timp asa cum reiese din urmatorul tabel (7.10):

Tabelul 7.10

Structura activelor si pasivelor s-a facut in functie de scadenta pe orizonturi de timp de la o saptamana pana la 1 an, Toate soldurile apar in orizontul de timp la termenul cel mai apropiat.

In cazul plasamentelor si imprumuturilor pe piata interbancara, durata variaza de la cateva ore pana la o saptamana, modificarea dobanzii se face in functie de cererea si oferta de pe piata interbancara. De obicei, acestea sunt cele mai scumpe credite, bancile apeland in caz de forta majora - criza de lichiditati.

Celorlalte active si pasive, chiar daca intra la scadenta in orizontul respectiv, li se poate modifica dobanda si pentru cateva zile pana la termenul scadent.

De exemplu, cele 517 mild. lei credite existente in sold, 20-mild. lei intra la scadenta intre 8 - 30 zile fata de momentul de referinta, 130 mild. lei intra la scadenta intre 31 - 90 zile fata de momentul de referinta, 32 mild. lei intra la scadenta intre 91 - 180 zile, 160 mild. lei intra la scadenta intre 181 - 365 zile si 175 mild. lei intra la scadenta peste 365 zile.

Pe baza structurii, se poate calcula G.A.P.-ul periodic aferent fiecarui orizont de timp si G.A.P.-ul cumulativ incepand cu primul orizont 1 - 7 zile pana la 1 an.

Se constata ca pasivele sensibile la rata dobanzii depasesc activele sensibile la rata dobanzii pe toate orizonturile de pe perioada unui an, G.A.P.-ul cumulativ masoara suma G.A.P.-urilor periodice, astfel G.A.P.-ul pe perioada 1 - 90 zile este egal cu suma G.A.P.-urilor periodice de pe cele 3 orizonturi: 1 - 7 zile, 8 - 30 zile si 31 - 90 zile, suma G.A.P.-ului pe perioada 91 zile - 1 an este egal cu G.A.P.-ul cumulativ pe perioada 31 - 90 zile plus G.A.P.-urile aferente orizonturilor de timp pana la 1 an.

Semnul G.A.P.-ul periodic si cumulativ indica evolutia venitului net in functie de schimbarile care au loc in nivelul ratei dobanzii.

Valoarea G.A.P.-ului cumulativ pune in evidenta sensibilitatea dobanzii fiecarui orizont de timp, practic indica valoarea activelor si pasivelor carora trebuie sa li se modifice nivelul dobanzii in ultima zi a orizontului.

Se constata ca G.A.P.-ul cumulativ este negativ pe toate orizonturile mai putin cele de peste un an. Deci banca va obtine o crestere a venitului net din dobanda daca ratele dobanzilor scad uniform in timpul anului, in conditiile in care atat in structura, cat si in volumul portofoliului nu intervin schimbari majore.

Daca ratele pe termen scurt cresc, venitul net din dobanda se va diminua. Marimea G.A.P.-ului indica o variatie mare a venitului net din dobanda pe ultimele 6 luni ale anului, G.A.P.-ul curnulativ este de 236 mild. lei reprezentand aproape 20% din activele purtatoare de dobanda.

Consideram ca intre luna aprilie si mai are loc o scadere generala a ratelor dobanzilor:

Dobanzi pe piata interbancara

Dobanzi bonificate de banca:

Pentru disponibilitati si carnete de economii la vedere

- 13% aprilie

- 12% mai

Carnete de economii:

Certificate trezorerie:

- aprilie 75%

- mai 60%

Dobanzi incasate de banca pentru credite pe termen scurt:

- aprilie 61%

- mai 58%

Intre luna aprilie si mai, in structura volumului activelor si pasivelor bancii au loc urmatoarele schimbarii:

- intra la scadenta 100 mild. lei depozite constituite la banci, scadenta 30 zile, cu dobanda 68,42% /an;

- intra la scadenta 32 mild. lei, certificate de trezorerie cu dobanda 75%/an scadenta 90 zile;

- achizitioneaza certificate de trezorerie in valoare de 132 mild. Lei cu dobanda de 60% scadenta 90 zile;

- acorda credite clientilor in valoare de 3 mild. lei cu dobanda 61% / an termen scurt;

- diminuarea soldului depozite clienti pe o luna cu 130mild. lei cu dobanda de 49%/an;

- cresterea soldului depozite clienti la 3 luni cu 130 mild. lei cu dobanda de 50%/an.

In vederea analizei variatiei la performanta a bancii in luna mai fata de luna aprilie vom urmari schimbarile care au loc in structura, volumul si ratele dobanzii:

Valorile din bilant si cifrele ratei dobanzii sunt medii.

Evolutia veniturilor si cheltuielilor in perioada aprilie-mai are urmatoarea structura:

Venituri din dobanzi:

Disponibilitati si depozite la banci:

Certificate de trezorerie: ;

Credite acordate clientilor:

Total venituri: 14,24 mild.lei

Cheltuieli cu dobanzi:

Depozite clienti – 1 luna:

Depozite clienti – 3 luni:

Total cheltuieli: 10,57 mild.lei

Variatia venitului net: +3.67 mild. lei

Asa cum rezulta din variatiile dobanzii medii, banca a castigat in medie 65,64% la activele care s-au schimbat si a platit in medie 49,5% la pasivele care s-au schimbat.

Dat fiind G.A.P. – ul negativ pe tot anul, diminuarea ratelor a dus la cresterea venitului net din dobanda, desi evolutia portofoliului a fost modesta (+3 mild. lei la active) in schimb, structura activelor a determinat ca banca sa incaseze venituri mari datorita plasamentelor in certificate de trezorerie cu dobanda fixa in timp ce volumul portofoliului de pasive sensibile a ramas neschimbat.

Decizia managementului de a investi 132 mild. lei in certificate de trezorerie pe 3 luni cu dobanda fixa de 60% in loc sa investeasca tot pe 3 luni la banci cu dobanda sensibila medie de 72,84% / an este discutabila deoarece banca a pierdut 1,4 mild. lei (7,9 – 6,5).

Totusi, pe fundalul general al diminuarii ratei dobanzii (economistii, anticipand un declin in nivelul ratei) managementului I se pot acorda circumstante atenuante.

Estimarile G.A.P. –ului pun in evidenta castigurile viitoare ale bancii. Orice estimare este subiectiva deoarece se bazeaza pe evolutia ratei dobanzii. Totusi, pe baza unor scenarii privind evolutia ratelor dobanzii se pot obtine informatii privind amploarea riscului ratei dobanzii.

Pe baza informatiilor se pot stabili preturile noi activelor in scopul mentinerii stabilitatii venitului net din dobanda in conditiile schimbarii ratelor si a volumului de active – pasive. Se poate estima, practic, cum s-ar putea mentine stabilitatea venitului net din dobanda fie prin modiflcari in portofoliu, fie prin schimbarea pretului.

Pe exemplul considerat (Tabelul 7.10) consideram pozitia sensibilitatii ratei dobanzii la sfarsitul lunii martie. Banca are G.A.P. de -31 mild. lei pe urmatoarele 30 zile si 313 mild. lei active sensibile la rata dobanzii.

Pentru sustinerea unor noi plasamente, managementul bancii decide contractarea de pe piata a noi imprumuturi prin emisiunea unor certifcate de depozit in valoare totala de 10 mild. lei.

Economistii preconizeaza pentru urmatoarea perioada de timp un declin substantial al ratei dobanzii. Impactul potential al descresterii generale pe termen scurt a dobanzii poate fi pus in evidenta pentru banca pe luna aprilie, plecand de la situatia lunii martie privind portofoliul, G.A.P.-ul si nivelul dobanzilor.

La sfarsitul lunii martie portofoliul de active sensibile la rata era de 313 mild. lei; portofoliul de pasive sensibile 344 mild. lei. Se estimeaza o scadere cu 9% a dobanzilor bonificate de la banca de 1a 62% la 53%.

In aprilie 313 mild. lei active si 344 mild. lei pasive pot primi dobanzi noi. Pentru active banca incaseaza 78% iar pentru pasive plateste 62%. Daca ratele dobanzii, volumul si structura raman neschimbate banca poate castiga in urmatoarele 30 zile 1,99 mild. lei

-

Sa presupunem ca rata medie bonificata la pasivele cu preturi noi scade cu 11%, banca contracteaza si imprumuturi de 10 mild. lei prin emisiunea de certificate de depozit cu dobanda de 53%. Aceasta cadere anticipata a ratei micsoreaza cheltuiala bancara prognozata cu pasivele existente cu 2,6 mild. lei.

Dobanda platita pe certificatele de depozit noi este egala cu:

Practic, intreg procesul este redat in urmatoarea schema:

1. Dobanzi neschimbate:

active cu pret nou      313 mild. lei

pasive cu pret nou     344 mild. lei

G.A.P.                            -31 mild. lei

venit din dobanda      20,06 mild. lei

cheltuiala cu dobanda                                18,03 mild. lei

venit net din dobanda                                1,99 mild. lei

2. Dobanzi schimbate:

cheltuiala cu dobanda noua pentzu pasivele existente 15,42 mild. lei

cheltuiala cu dobanda pentru 10 mild. lei la certificate de depozit 0,43 mild. lei

venit net din dobanda pe care banca trebuie sa-l pastreze pentru mentinerea stabilitatii

1,99 mild.lei

venit net din dobanzi necesar a fi incasat de banca 17,84 mild. lei

dobanda noua pe care banca trebuie sa o practice la active pentru a mentine venitul net din dobanda:

Deci banca poate sa isi micsoreze dobanzile la active de la 78% la maxim 67% daca doreste sa nu-si modifice venitul net din dobanda in noile conditii. Usurinta cu care banca poate sa faca acest lucru depinde de cat de mult se diminueaza castigurile ei din active. Rata de baza a dobanzii bancii in jurul careia graviteaza celelalte rate se micsoreaza cu intarziere fata de dobanzile de pe piata.

Acest mod de analiza prezinta urmatoarele lacune:

- greutatea prognozarii directiei si amplitudinii ratei dobanzii chiar pe termen foarte scurt. Managementul trebuie sa faca o analiza de sensibilitate a venitului net din dobanda luand in calcul diverse scenarii ale dobanzii.

- masurile G.A.P. nu indica cu precizie riscul ratei dobanzii, deoare nu releva si nesincronizarile in cash-flow-urile pentru activele si pasivele care pot sa apara, chiar daca au aceeasi scadenta. G.A.P. apreciaza riscul ratei dobanzii. Chiar la un G.A.P. egal cu zero, venitul net din dobanda variaza ca urmare a nesincronizarii cash-flow-ului activelor cu cel al pasivelor.

3. Managementul G.A.P.-ului

G.A.P.-ul cumulativ indica marimea riscului pe care poate sa-l gestioneze o banca in ceea ce priveste ratele dobanzii. Variatia venitului net din dobanda se determina conform formulei:

DN = G.A.P. (Diexp)

unde:

DN - variatia venitului net din dobanda

G.A.P. - G.A.P. cumulativ pe orizont

Diexp - schimbarea prognozata in ratele dobanzii

Expresia demonstreaza faptul ca o banca poate creste venitul net din dobanda daca poate prognoza ratele in functie de care isi poate varia si G.A.P.-ul. Daca se asteapta ca ratele dobanzii sa creasca atunci managementul va trebui sa creasca G.A.P.-ul pentru a obtine un venit net din dobanda mai mare.

In caz contrar, cand ratele dobanzii se asteapta sa scada, un G.A.P. negativ va duce la o crestere in venitul net din dobanda. G.A.P.-ul (valoarea. absoluta) indica marimea riscului pe care si-l poate asuma o banca.

Daca bancile doresc sa castige profituri peste medie, atunci si marimea riscului asumat trebuie sa fie peste medie. O banca care nu si-a asumat riscul dobanzii trebuie sa aiba un G.A.P. zero.

Daca banca doreste sa-si creasca sistematic venitul net din dobanda, atunci va trebui sa prognozeze cu precizie evolutia ratei dobanzii in functie de care apoi isi variaza G.A.P.=ul:

Strategii pentru micsorarea G.A.P.-ului la zero

In vederea micsorarii G.A.P.-ul la zero pot fi (teoretic) adoptate una din urmatoarele strategii:

a. calcularea G.A.P.-urilor periodice pe orizonturi mici de timp;

b. corelarea activelor cu dobanzi noi cu pasivele cu dobanzi noi in asa fel incat G:A.P.-urile periodice sa tinda spre zero;

c. Sustinerea activelor pe termen lung din pasive nepurtatoare de dobanda (capital propriu).

Castiguri consistente din variatia G.A.P.-ului sunt greu de obtinut, datorita faptului ca prognozele privind evolutia si amplitudinea ratelor dobanzii sunt in mod frecvent eronate. In plus, cresterea venitului net din dobanda prin schimbarea G.A.P.-ului trebuie sa fie precedata si de o prognoza asupra pietei in conditiile noilor rate ale dobanzii.

Depasirea acestor dificultati este posibila prin ajustari ale G.A.P.-ului, selectiv (active, pasive) pe intervale scurte de timp.

Chiar in conditiile in care schimbarile privind ratele dobanzii sunt prognozate corect, flexibilitatea bancii este limitata, cand G.A.P.-ul variaza, iar rezultatele scontate se diminueaza. In plus, clientii sunt cei care au posibilitatea de a selecta bancile alegand banca care le ofera cele mai bune conditii referitoare la scadente si pret, bancile au doar control limitat la preturi si scadente.

Pentru exemplificare vom considera o banca care a operat cu un G.A.P negativ timp de un an. Managementul spera ca rata dobanzii pe termen scurt sa creasca si isi propune sa diminueze G.A.P.-ul pana la zero.

Atingerea obiectivului se poate realiza in doua moduri:

Prima modalitate consta in scurtarea scadentelor portofoliului de active financiare si fixarea unor dobanzi atractive la certificatele de depozit pe termen lung pentru a atrage mai multe depozite pe termen lung decat pe termen scurt.

Prima modalitate va determina ca banca sa obtina initial castiguri scazute prin plasamente in investitii financiare pe termen scurt platind mai mult la depozite pe termen lung fata de cele pe termen scurt.

Banca va castiga din plasamente in investitii financiare pe termen scurt mai mult decat cele pe termen lung numai daca ratele dobanzii curente sunt mai mari decat ratele la termen. La fel, depozitele pe termen lung sunt mai favorabile pentru banca in cazul cand ratele de pe piata sunt mai mari decat ratele la termen in cazul in care ratele raman sub ratele la termen, banca va pierde.

A doua modalitate consta in cresterea activelor cu rata sensibila deoarece se asteapta cresterea ratei dobanzii. In timp ce banca doreste sa acorde numai imprumuturi cu rata variabila, clientii cauta imprumuturi cu rata fixa deoarece si ei 'simt' cresterea ratei dobanzii.

In aceste conditii banca acorda stimulente prin practicarea unor dobanzi variabile mult mai scazute decat dobanzile fixe. In acest caz G.A.P.-ul va creste, dar marja dobanzii se va diminua afectand si partea de profit din cresterea G.A.P. ului. Daca activele cu rata variabila au o pondere covarsitoare in total active banca nu va fi competitiva, va castiga foarte putin.

Prin ajutarea scadentelor si dobanzilor bancile fie fac unele concesii, fie isi asuma riscul ratei dobanzii. Ajustarile G.A.P.-ului din active pot avea un caracter speculativ. Daca banca obtine avantaje prin ajustarea G.A.P.-ului si din micsorarea ratei dobanzii, clientii ei, indiferent in ce postura se afla (debitori, creditori), pierd.

Legatura dintre coeficientul G.A.P. si marja dobanzii nete

Coeficientul G.A.P. se determina astfel:

Coeficientul G.A.P. =

unde:

RSAs - active sensibile la rata dobanzii,

RSPs - pasive sensibile la rata dobanzii:

Daca G.A.P.-ul este pozitiv coeficientul este mai mare decat 1, un G.A.P. negativ presupune un coeficient mai mic decat 1.

Nici G.A.P. nici coeficientul G.A.P. nu ofera informatii directe asupra variatiei castigurilor ca urmare a fluctuatiei ratei dobanzii. Coeficientul G.A.P. in plus ignora marirea RSAs si RSPs.

De exemplu, doua banci au 500 mild. active, prima banca are 3 mild. RSA_S si 2 mild. RSP_S, astfel incat G.A.P.-ul ei este 1 mild., iar coeficientul G.A.P. 1,5.

A doua banca are 300 mild. RSAs si 200 mild. RSPs, G.A.P.-ul ei este 100 mild. si are acelasi coeficient G.A.P. de 1,5. Practic, a doua banca isi asuma un risc mai mare al ratei dobanzii deoarece venitul net din dobanda se va schimba mai mult daca ratele dobanzii se schimba.

O analiza eficienta a riscului trebuie sa ia in considerare atat valoarea absoluta a G.A.P.-ului, cat si activele care aduc castig. Marimea coeficientului G.A.P. este direct proportionala cu riscul ratei dobanzii. Cu cat coeficientul este mai mare, cu atat riscul este mai mare.

Acest coeficient mai are avantajul de a putea fi corelat cu variatiile din marja dobanzii. Practic, managementul poate sa-si determine G.A.P.-ul in functie de marja dobanzii bancii pe care banca si-o propune.

Consideram ca banca are 50 mild. lei active case aduc castig, banca se asteapta sa castige o marja a dobanzii de 5%. Riscul de nerealizare a marjei dobanzii pe care banca si-l propune sa-l accepte este de 20% pe perioada anului.

Deci variatia marjei dobanzii acceptate poate fi intre 4% si 6%. Evaluarea riscului in corelatie cu ratele dobanzii prognozate impune limitarea G.A.P.-ului.

Relatia generala este:

G.A.P (de atins)            procent acceptat in x procent prognozat de

= variatia marjei dobanzii castig in marja dobanzii

active cu castig      variatia ratei dobanzii

Deci, daca managementul a prognozat ca rata dobanzii sa varieze pana la 4% in cursul anului, variatia G.A.P.-ului va trebui sa fie:

G.A.P. (de atins)- 20 x 5

Active cu castig 4 = 25%

Deci, limitarea variatiei marjei dobanzii la numai 20% va limita G.A.P.­-ul care va trebui sa varieze intre -12,5 mild. si +12,5 mild.