Din analiza datelor prezentate în cele doua tabele putem sa efectuam o serie de analize privind ponderea si structura tuturor sumelor atrase de comisarii Garzii Financiare la bugetul de stat precum si o comparatie privind nivelul eficientei acestui control comparativ cu controlul efectuat de celelalte organe de control fiscal.
4.2 Metode de combatere a evaziunii fiscale
Cauzele evaziunii fiscale
Cauzele fenomenului de evaziune fiscala sunt multiple. Putem aminti excesivitatea sarcinilor fiscale în mod expres pentru unele categorii de contribuabili, aceasta excesivitate având drept motiv amploarea pe care o are evaziunea fiscala.
În comparatiile internationale eficienta unui sistem fiscal nu se masoara atât prin importanta venitului fiscal, cât prin gradul de consimtire la impozit.
În al doilea rând trebuie mentionata insuficienta educatiei cetatenilor si educatiei fiscale a contribuabililor precum si excesul de zel al organelor fiscale predispuse câte o data la exagerari.
Un lucru important de mentionat este si faptul ca lipsa unui control organizat bine si care e dotat cu un personal priceput si corect întotdeauna, aduce la formele cele mai mari de evaziuni. Acestei lipse i se mai poate alatura si lipsa unei reglementari care s-o îngradeasca si s-o interzica.
Fenomenul de evaziune fiscala are un efect pagubitor atât asupra statului cât si a contribuabilului. În primul rând statului pentru ca-l lipseste de veniturile necesare îndeplinirii atributiilor sale esentiale, iar în al doilea rând contribuabilului prin faptul ca totalul impozitelor se distribuie pe o masa de venituri mai mica.
Sir Austen Chamberlaine spunea "metodele de evaziunea se schimba cu o rapiditate uimitoare" si ca "noile metode de investigare trebuie adoptate cu aceeasi proba".
Exista si situatii în care o parte din veniturile sau averea unei categorii sociale scapa impunerii datorita modului în care legea dispune stabilirea obiectului impozabil.
Ca exemplu putem da faptul ca venitul stabilit dupa criterii exterioare ori dupa anumite norme medii, de obicei este inferior celui real.
Exista multiple cai si posibilitati de eludare a fiscului care difera de la o categorie sociala la alta în functie de natura si provenienta veniturilor sau averii care se supune impunerii. De asemenea, mai exista posibilitati de eludare a fiscului si-n functie de modul concret de stabilire a materiei impozabile, de modul în 11311s181l care se organizeaza controlul fiscal si de alti factori specifici.
Salariatii dispun de cele mai reduse posibilitati de eludare a fiscului pentru ca impunerea acestora se face pe baza declaratiei unui tert - a întreprinzatorului. Industriasii, comerciantii liber profesionisti, însa, dispun de posibilitati de neplata ale impozitelor diverse, de eschivare a neplatii acestora, pe care le ofera impunerea pe baza de declaratie.
În S.U.A. profesorul A. Samuelson scria cu privire la impunerea federala pe venitul persoanelor fizice: " Pe hârtie volumul impunerii americane lasa impresia ca este progresiv. Cu toate acestea, multe elemente de venit scapa impunerii."
Enumeram o serie de cauze care înlesnesc evaziunea fiscala:
posibilitate oferita prin prevederile Legii 31/1990 de a autoriza înfiintarea si functionarea de societati comerciale, cu foarte multe activitati în obiectul de activitate, fara a se verifica în prealabil dotarile si conditiile reale de desfasurare a acestora în cadrul legal;
limita minima a capitalului social 100.000 lei pentru S.R.L. care nu asigura conditiile pentru recuperarea sumelor cuvenite bugetului majorat la 2.000.000 lei ulterior.
Lipsa reglementarilor producerii de suspendare a agentilor economici desi, Legea 31/1990 prevede posibilitatea suspendarii agentilor economici la care s-au constatat abateri repetate.
O alta problema interesanta si care s-a observat la un numar mare de societati comerciale de regii autonome a fost aceea ca în contractele colective s-au stipulat prevederi care dau posibilitatea de însusire a veniturilor fara supunere la impozitare.
Exista si societati comerciale sau regii autonome unde trimestrial se acorda ajutoare în natura sau bani fara a se cumula salariile pe luna respectiva pentru impozitare. În acest scop s-au facut unele corecturi; în contractul colectiv de munca a societatilor respective au fost prevazute aceste facilitati si ajutoare, acordându-se cu diverse scopuri sau cu ocazia sarbatorilor.
Acordându-se aceste ajutoare se maresc cheltuielile si se micsoreaza profitul respectiv impozitul pe profit, de aceea este necesar sa prin actele normative în vigoare sa se faca precizari la sumele ce se acorda salariatilor pe lânga salariul cuvenit.
Un fenomen de eludare a legilor de catre agentii economici se datoreaza faptului ca sunt multe cazuri de acte normative prin care nici nu se mai prevad sanctiuni pentru nerespectarea în tocmai a prevederilor si termenelor stabilite prin respectivele acte normative. În loc sa ia masuri pentru a se conforma agentii economici la lege, se "adapteaza" legea dupa acei agenti economici care n-o respecta prin prelungirea repetata a termenelor de aducere la îndeplinire. Aceste cazuri, mai frecvente, denota inconsecventa din partea legiuitorului în aplicarea prevederilor legale, fenomen daunator într-o economie care se doreste a fi revigorata, amplificându-se fenomenul de evaziune fiscala legala.
O alta practica a evaziunii fiscale, în cadrul societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, este aceea de a se acorda sume de bani în avans pentru diverse servicii, care de fapt nu se efectueaza. Sumele respective sunt restituite, fara dobânda dupa o perioada când valoarea banilor reprezinta practic o treime din cea initiala.
Aceste împrumuturi deghizate se acorda în special de catre S.R.L.-urile în care sunt implicati reprezentanti ai conducerilor respectivelor societati de stat.
Evaziunea fiscala în activitatea societatilor fiscale
În conformitate cu prevederile art. 138 din Constitutie "impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. Consiliile sau judetele stabilesc impozitele si taxele locale în limitele si conditiile legii."
Subiectele antrenate în aceste raporturi juridice sunt atât persoanele fizice cât si cele juridice.
Impozitul, ca de altfel si taxa, este o obligatie juridica generala din relatia stat cetatean si nu depinde de vointa contribuabilului, ci de apartenenta la un stat, la o mare colectivitate sociala ocrotita prin norme de drept.
Astfel, desi apare ca o constrângere asupra persoanelor fizice si juridice, impozitul si taxa au rolul sustinerii financiare a economiei statului.
Sustragerea de la plata impozitelor, de la impunere a platitorului de impozite în sens general, constituie "evaziune fiscala".
Legea nr. 87/18 octombrie 1998, precizeaza continutul material al notiunii de evaziune:
"Sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor si altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare."[1]
Asadar, se cere actiunea, elementul de sustragere prin orice mijloace în întregime sau în parte.
Gama acestei actiuni de sustragere este atât de variata, încât ar necesita un studiu detaliat.
Elementele incriminate de lege sunt:
întocmirea incompleta a evidentelor;
refuzul de a prezenta documentele justificative în evidenta contabila;
neînregistrarea altor activitati desfasurate pentru care legea prevede obligativitatea înregistrarii;
nedeclararea veniturilor impozabile;
organizarea sau conducerea de evidente contabile duble;
distrugerea actelor contabile sau a altor documente;
declararea fictiva a contribuabilului cu privire la sediul sau schimbarea acestuia în scopul sustragerii de la controlul financiar;
Mijloacele de evaziune fiscale (elemente ale continutului notiunii) enumerate de noi, constituie totodata si infractiuni prevazute si sanctionate de articolul 9-16 din Legea nr. 87/18 octombrie 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.
Deci, fraudarea legii, ocolirea, înselarea ei atât prin omisiunea de a-si înregistra veniturile activitatilor susceptibile de impozit,cât si prin întocmirea de acte fictive, înscrierea de activitati nerealizate, distrugerea de acte, cumparari de bunuri fara facturi, avize, înscrierea unor preturi ce nu corespund valorii reale a bunului cumparat sau vândut, folosirea intermediarilor.
La nivelul întregi Europe actiunile de evaziune ale agentilor economici persoane fizice si juridice, totalizeaza între 20-25% din bugetul oricarui stat modern. În acest mod, ne dam seama de importanta respectarii obligatiilor fata de stat.
Cauzele fraudei fiscale, a evaziunii sunt multiple, fiind generate de conditii istorice, sociale, economice,. Prima cauza ar constitui-o faptul ca sistemul fiscal al statului modern lasa la latitudinea contribuabilului declararea veniturilor plecându-se de la prezumtia de sinceritate, adevar neaplicabil tuturor.
O a doua cauza a evaziunii fiscale o constituie faptul ca nici chiar statul nu poate lua cele mai potrivite masuri economice, presat de criza, inflatie, recesiune economica, si astfel recurgerea la majorarea - uneori nejustificata a taxelor si impozitelor existente.
O a treia cauza o constituie organizarea la nivel international de grupuri si structuri mafiote deosebit de puternice care controleaza în fapt subteran economiile multor state. Desigur ca statele europene fac eforturi deosebite de combatere a contrabandei, a circulatiei drogurilor si implicit a evaziunii fiscale, dar sustragerea de la sumele datorate sunt inimaginabile.[2]
4.2.1. Evaziunea fiscala datorata operatiunilor efectuate de agentii economici prin conturile bancare
În conformitate cu prevederile legale în vigoare, un agent economic cu capital privat avea deschise doua conturi la banci diferite.
Pentru a deschide cel de-al doilea cont nu este nevoie de un aviz si de înstiintarea organelor fiscale financiare sau a bancii la care are deschis primul cont. Pentru a deschide un cont la o banca, procedura este simpla, necesitând depunerea unei cereri si a documentelor din care sa rezulte ca societatea comerciala este constituita legal.
Iar pentru a închide un cont, se depune o cerere din partea agentului economic, banca urmarind sa nu existe credite neachitate din partea clientului.
În acest context legal se pot savârsi cele mai mari fraude fiscale pe baza de documente "legal" întocmite, cu ajutorul conturilor deschise la una din banci.
Putem exemplifica:
S.C. "X" S.R.L. îsi deschide doua conturi: unul la B.R.D., folosit pentru operatiuni evidentiate în contabilitate corect si la timp, cu respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare, iar al doilea la Credit Bank - în care-si va derula cea mai mare parte a activitatilor sale, de circa 60-70% fara ca vreun document pe baza caruia se deruleaza operatiunile sa ajunga în contabilitatea societatii comerciale.
Presupunem ca S.C. "X" S.R.L. începe activitatea sa prin cel de-al doilea cont deschis la Credit Bank cu 10 milioane lei. Utilizând dispozitie de plata, vireaza banii din contul curent în carnete de C.E.C. cu limite de sume. Cu acest carnet merge la S.C. MOMTAL" S.R.L., unitate care produce instalati si se aprovizioneaza în valoare de 100 milioane de lei, marfa achizitionata livrând-o S.C. "X" S.A. care o achita la primire cu fila C.E.C. Operatiunea a durat cinci zile, S.C: "X" S.R.L. câstigând din afacere 30 de milioane lei.
Afacerea s-a desfasurat "curat" cu acte în regula, verificarile efectuate la cele trei societati implicit fiind în regula.
S.C. "X" S.R.L. îsi continua activitatea prin cel de-al doilea cont, fiind derulate numai acele operatiuni care privesc tranzactiile cele mai mari, mai sigure si mai "curate" (fara încurcaturi, actele de vânzare-cumparare având loc mai rapid si sigur).
Operatiunile, care sunt mai greoaie, se desfasoara prin primul cont deschis la B.R.D., agentul economic derulând aici cam cca. 20-30% din CA. având grija sa respecte dispozitiile legale în vigoare si sa-si achite integral si la termen obligatiile fiscale. Verificarile la S.C. "X" S.R.L. se vor încheia cu bine iar aceasta societate va fi considerata o societate "model" "fara probleme" având o evidenta contabila tinuta corect si la zi. Din aceasta vor rezulta verificari din ce în ce mai rare, nimeni neputând sa se îndoiasca de cinstea acestui agent, si chiar daca ar exista, si aceasta îndoiala ce s-ar putea face daca regulamentul si statutul bancii asigurând secretul operatiunilor bancare chiar si în fata organelor de control ale Garzii Financiare.
Pentru înlaturarea acestor fenomene, legea impune ca una agent economic sa-si deschida cont doar la o unitate bancara din tara, la alegere.
De asemenea, deschiderea si functionarea efectiva a conturilor sa nu se poata face decât dupa comunicarea si înscrierea conturilor respective la organele financiare teritoriale în care îsi are sediul si unde depune bilantul.
Deschiderea celui de-al doilea cont sa nu se poata face decât în cazuri temeinic justificate si cu respectarea unor conditii, prin care cei interesati sa fie înstiintati de deschiderea celui de-al doilea cont (banca la care are deschis primul cont, banca la care a deschis al doilea cont si organul financiar).
În anul 1929, pentru prima data în tara noastra, a aparut o lege pentru reprimarea evaziunii fiscale. Aici legiuitorul pornea de la principiul ca ideea responsabilitatii fiscale este de esenta sistemului democratiei, spre deosebire de celelalte sisteme în care contribuabilul fiind sub un sistem de constrângere este în afara de orice responsabilitate.
Articolul 8 cuprindea dispozitiile referitoare la formele contabile ale evaziunii fiscale "orice firma care prezinta fiscului un bilant menit sa slujeasca drept element în calculul impozitului este raspunzator de exactitatea si sinceritatea datelor continute în bilant." Formula nu era suficienta. Faptul de a nu interzice expres anumite operatii contabile care servesc la disimularea veniturilor erau un fel de legalitate a unor astfel de forme de evaziune. Legea contribuabililor din martie 1993 care înglobeaza normele de reprimare a sustragerii fiscale era mai completa. Legiuitorul a avut în vedere mai multe forme de evaziune, în primul rând cea contabila pentru întreprinderile impuse pe baza registrelor.
Disimularea prin înregistrare e varianta. Procedee din ce în ce mai ingenioase sunt practicate. Pentru a le descoperii este necesar un timp îndelungat si o buna cunoastere atât a teoriei contabile cât si a tehnicii respective; mijloacele de disimulare sub forma unui joc de conturi care schimba caracterul de profit al unei sume fie a unei înregistrari care are scopul de a prezenta o situatie alta decât cea reala.
Rolul expertizei contabile consta în a elucida daca situatia prezentata de contribuabil corespunde realitatii si daca realitatea este cuprinsa în întregime în aceasta situatie.
Dupa determinarea beneficului brut real, trebuie determinat cel net impozabil. Legiuitorul nu a admis printre cheltuieli toate sumele socotite ca atare de principiile privatizari economice. Din aceasta nepotrivire a reiesit bilantul fiscal în opozitie cu bilantul propriu-zis a rezultatelor întreprinderii.
În aceasta directie, fenomenul de evaziune a luat amploare, aceasta explicându-se prin mai multe cauze.
În primul rând se mentioneaza necunoasterea legislatiei fiscale atât de agentii economici cât si de aparatul financiar angajat. Foarte multi agenti economici nu cunosc prevederile fiscale deoarece ele nu au fost mediatizate suficient.
În al doilea rând, este de amintit slaba pregatire a personalului contabil, pe probleme financiar contabile din societatile comerciale precum si a unei parti din personalul cu atributii de control fiscal.
Cea mai importanta cauza o reprezinta însa, înregistrarea în contabilitate a unor operatii, aceasta înregistrare fiind facuta cu buna stiinta.
Formele cele mai frecvente de sustragere prin intermediul registrelor contabile sunt:
Înfiintarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive.
De obicei, orice exagerare a pasivului are ca prim rezultat scaderea beneficului. Deci, trebuie sa se acorde o atentie speciala tuturor posturilor de pasiv cercetând cauza reala a existentei lor. Uneori,se obisnuieste crearea unor conturi fictive. Pentru a se descoperii fictiunea este necesara o cercetare în amanunt a înregistrarilor în legatura cu aceste conturi precum si confruntarea acestor înregistrari cu contabilitatea creditorilor. Crearea de conuri pasive la care se gasesc alocate diverse rezerve facute peste maximum prevazut de lege.
Amortismente nelegale si amortismente la supraevaluari.
Amortismentele nelegale adica cele care se fac peste cotele maxime admise, sunt usor oprite printr-o sumara comparatie si cercetare a înregistrarilor referitoare.
Amortismentele la supraevaluari. Acest procedeu consta în exagerarea valorilor cladirilor si instalatiilor sau în a exagera numarul lor si cere si obtine de la fisc dreptul de a scadea din beneficiu o suma de amortizari corespunzatoare unor investitii mai mari ca cele reale.
Prin rezerva oculta se întelege orice disimulare de beneficiul sau de activitati, care nu este reprezentata în nici un fel de bilant, precum si introducerea de conturi creditoare fictive în bilant.
Când de creeaza rezerve oculte se sustrag din beneficiu sumele care urmeaza sa fie disimulate.
Înregistrarile nereale.
Aceasta metoda reprezinta calea cea mai grava avându-se în vedere consecintele, deoarece ea frizeaza falsul. Acest fel de înregistrare este realizat cu scopul de a ascunde realitatea si a disimula beneficiul.
Nejustificarea cu acte a înregistrarilor
Orice fel de înregistrare care trebuie sa se faca pe baza unei cauze reale justificata, întotdeauna de un document. Daca acest document lipseste se considera nereala operatiunea. Acest tip de înregistrari, de obicei, fac referire la exagerarea cheltuielilor de transport, reclama, prezentare.
Virarea la conturi a unor parti din beneficiu. Se trec la conturi de persoane, sume cu scopul de a sustrage parti din beneficiu. De obicei, aceste persoane sunt în legatura strânsa cu întreprinderea si câte o data fac parte din conducerea ei.
Debitarea conturilor de rezultate si a cheltuielilor de exploatare cu sume fictive.
Ca exemplu: materia întrebuintata pentru o constructie proprie se trece la cheltuieli de exploatare. Ori un exemplu de operatiune fictiva - trecerea pentru a doua oara a unei facturi deja înregistrate. Se platesc pe de alta parte:salarii imaginare, ore suplimentare, ajutoare de familie, sau se simuleaza pierderi accidentale ca:furturi, demodare etc.
Mascari de parti din beneficiu prin omisiunea neînregistrarii: nu se înregistreaza dobânzile încasate, comisioanele primite, vânzarile facute, se omit încasari.
Reducerea cifrei de afaceri: prin intermediul operatiunilor fictive se simuleaza vânzari cu pierderi si se trec sumele printre debitori. În mod concret, în urma verificarilor care s-au efectuat asupra înregistrarilor din contabilitatea unora dintre agentii economici s-a observat:
diminuarea veniturilor încasate în contul venituri (credit cont 600 "venituri din activitatea de baza") prin mentionarea gresita a acestora în alte conturi (de exemplu în creditul contului 499 "Creditori") sau prin neînregistrarea în contabilitate a unor documente privind aprovizionarea cu materii prime, materiale, marfuri;
majorarea cheltuielilor de productie sau comerciale cu sume reprezentând salariul patronului (contul 500 "cheltuielile activitatii de baza = cont 420 "Decontari cu salariatii") sau cheltuieli de natura investitiilor fara ca acestea sa fi fost terminate si puse în functiune, fara a fi înregistrate în contabilitate;
relevarea din contul profit si pierderi a unor sume pentru investiti, înainte de impozitare si care cu toate ca nu au fost utilizate pâna la sfârsitul anului, nu au fost trecute in nou în contul de profit si pierdere;
înregistrare în conturile cheltuielilor a unor sume mai mari decât cele reale (în consecinta în contul 204 "Cheltuielile de transport, aprovizionare");
în unele cazuri, neîntocmirea registrului de casa, precum si a celui aferent operatiunilor de încasari si plati realizate prin banca sau C.E.C.
În exercitarea actiunii de control si combatere a evaziunii fiscale se recomanda organelor fiscale locale sa utilizeze si urmatoarele metode: verificarea încrucisata pe baza datelor prezentate de evidente si a declaratiilor scrise date atât de furnizori cât si de beneficiari; extragerea de date privind cantitatile de materii prime, materiale, produse finite aprovizionata de la vama, persoane fizice, persoane juridice, s.a., în vederea determinarii veniturilor reale ale acestora.
O serie de agenti economici care sunt înregistrati la Registrul Comertului, desfasoara activitati de import-export atât prin intermediul conturilor bancare care sunt deschise pe societati iar în unele cazuri prin intermediul conturilor personale (administratori, asociati, societati).
Marea majoritate a acestor societati comerciale nu functioneaza la sediul declarat. Ele folosesc documente de încasa si plati care nu le apartin, iar veniturile pe care le realizeaza nu le înregistreaza în evidenta contabila.
Dupa efectuarea operatiilor, societatile de mai sus sunt în general cele la care asociatii sau actionarii sunt persoane fizice straine.[3]
4.2.2. Cresterea eficientei controlului organelor Ministerului de Finante
Cooperarea între toate organele de control ale statului
Obiectivul fundamental al activitatii fiscale consta, în principal, în constituirea resurselor banesti necesare atât la nivel central cât si la nivel local.
Controlul are în vedere realizarea sumelor cuprinse în bugetul public national, respectarea de catre agentii economici a regulamentelor fiscale si financiar-contabile si pe aceasta baza, achitarea obligatiilor catre stat.
Practica a putut demonstra ca exista doua forme de manifestare a evaziunii fiscale care de individualizeaza fata de celelalte, atât prin ponderea ridicata în cadrul fenomenului evazionist, cât si prin volumul de impozite, taxe si alte venituri nepercepute si neîncasate de catre bugetul de stat. Aceste doua modalitati de practicare a evaziunii fiscale se refera la:
a) nedeclararea veniturilor realizate în vederea impunerii, atât de catre persoanele fizice, cât si de cele juridice;
b) declararea eronata a veniturilor si cheltuielilor înregistrate de catre persoanele fizice si juridice.
Pentru a se combate aceste doua forme principale de evaziune fiscala se poate proceda la corelarea activitatii organelor centrale si teritoriale ale Ministerului Finantelor, cu activitatea organelor de politie si Parchet.
Discutiile avute cu specialistii Directiei Generale de Control din cadrul Ministerului Finantelor (D.G.C.M.F.), au consemnat urmatorul aspect important: constatarile privind modul cum persoanele fizice si juridice si-au creat si achitat obligatiile fata de bugetul statului, se fac în prezent de catre: inspectori fiscali, inspectori ai controlului financiar de stat, comisarii garzii financiare, specialisti din cadrul Curtii de Conturi, politia economica si vamala, specialisti ai serviciilor pentru preturi si protectia concurentei etc.
În acelasi timp, valorificarea controlului fiscal (depunerea la dosarul fiscal propriu al tuturor acestor constatari, debitarea si crearea obligatiei de plata), se face doar de catre inspectorii fiscali.
În prezent în activitatea pe care o desfasoara organele de control în majoritate specialisti contabili exista acest paralelism, care conduce uneori la o activitate ineficienta cu numeroase repercusiuni negative ca:
orientarea gresita a actiunilor de control catre o anumita categorie de persoane fizice si juridice;
lipsa de cooperare între organele conducerii locale sau centrale.
Aceste neajunsuri ale desfasurarii controlului fiscal au ca efect negativ, pe primul loc, imposibilitatea unei urmari eficiente în transmiterea în totalitate, într-un singur loc, a actelor de verificare întocmite de aceste organe de control.
Una din modalitatile de combatere si limitare a fenomenului evazionist îl reprezinta si organizarea pe principii de eficienta a controlului fiscal. Din acest motiv, specialistii din Ministerul Finantelor sunt de parere ca eliminarea deficientelor observate în desfasurarea controlului fiscal, presupune crearea unui aparat de control unic, la nivel central cât si la nivel local, care sa se ocupe de combaterea formelor si metodelor de evaziune fiscala, atât din punct de vedere procedural cât si practic.
Acest corp de control unic trebuie sa aiba ca obiectiv principal, constatarea abaterilor savârsite de persoane fizice si juridice cu privire la:
constatarea reala a obligatiilor fata de bugetul central si local;
tinerea corecta, pa baza documentelor legale, a evidentelor financiar-contabile;
îndrumarea persoanelor fizice si juridice (contribuabililor) în vederea respectarii legilor economice si fiscale.
Corpul de control unic la constituit la nivel judetean trebuie sa aiba competenta verificarii tuturor persoanelor fizice si juridice pe raza judetului, exceptie facând acelea care, pe baza CA., se claseaza în primii 20 (pe fiecare categorie - persoane fizice si juridice) verificarea acestora realizându-se de catre corpul central unic de control fiscal din cadrul Ministerului Finantelor.
Un aspect deosebit de important în constatarea evaziunii fiscale o reprezinta cazurile deosebit de grave, cum sunt clandestinitatea, bancruta frauduloasa, delapidari, trafic ilegal, deplasari de marfuri fara documente, situatii în care un sprijin eficient corpului unic de control îl poate aduce Garda Financiara si Directia de Supraveghere Vamala. Acestea, prin transmiterea la organul fiscal a actelor de control, vor contribui la valorificarea cât mai rapida si eficienta a debitarii acestora, precum si la urmarirea si încasarea obligatiilor datorate de contribuabili la bugetul local sau central.
Eficienta controlului fiscal este cu mult mai ridicata daca se va pune accentul pe prevenirea evaziunii fiscale, care nu depinde de gradul de constiinta si seriozitate al contribuabilului, ci poate mai degraba de crearea unor legi fiscale coerente si juste, de scaderea presiuni fiscale
Eficienta controlului fiscal este dependenta direct de mentinerea unui climat economico - financiar viguros, si nu de volumul de abateri si sanctiuni aplicate. Faptele de evaziune fiscala care trebuie sanctionate corespunzator, sunt nu doar deficiente ale activitatii economice si fiscale, ci si carente ale aparatului de control, care nu a actionat în asa fel încât sa previna aceste manifestari negative (aspecte negative).
În economia româneasca, în situatia ei actuala, specialistii din domeniul fiscal sunt de parere ca daca legile economice si fiscale si organizarea si dotarea aparatului de control fiscal ar fi concepute mai bine, ar putea fi realizate doua lucruri importante cu privire la combaterea fenomenului evazionist ca:
reducerea evaziunii fiscale (lichidarea fiind practic imposibila) si crearea unui echilibru între membrii societatii, în scopul formarii unei paturi mijlocii a populatiei, care sa acumuleze în cea mai mare parte prin a loc contributie;
scaderea presiunii fiscale în rândul contribuabililor care ar conduce în final la o diminuare a evaziunii fiscale;
în opinia specialistilor, cel mai bun mod de a realiza aceste deziderate este de a organiza un sistem fiscal la evolutia pietei, bazat pe cote marginale reduse, percepute asupra unei baze largite de impozitare.
O alta modalitate eficienta de combatere a evaziunii fiscale este, de asemenea, preocuparea de a concentra impozitele în depozite care pot fi urmarite de autoritatile fiscale cu costuri cât mai reduse.
Putem preciza, ca impozitele pe venit bazate pe evaluarea de catre contribuabili, aduc la buget mai putine venituri decât cele retinute direct de catre stat. De exemplu, T.V.A- ul ofera posibilitati mai reduse de evaziune fiscala decât taxele de consumatie individuala s în acelasi timp, stimuleaza pe producatori sa colecteze impozitul, prin faptul ca au posibilitatea deducerii sau rambursarii taxei platita la aprovizionari.
Este important, de asemenea, de precizat ca efectuarea unui control riguros care sa permita limitarea evaziunii fiscale, trebuie sa se realizeze pe baza unor proceduri de control (fiscal, financiar, vamal, valutar etc.) , specifice Ministerului Finantelor, proceduri carora sa li se subordoneze toate organele abilitate de Parlament si Guvern de a efectua control si în special, control fiscal.
Aceasta conditie decurge din ratiuni de ordin practic, care evidentiaza ca în activitatea de control sunt unele organisme care-si desfasoara activitatea dupa proceduri de control diferite.
O alta masura care ar putea fu avuta în vedere ar fi înfiintarea unor scoli în care sa se specializeze persoanele care lucreaza în activitatea de control, dupa absolvirea facultatilor cu profil economic sau tehnic (se vor lua în vedere toate formele de control-fiscal, financiar, vamal, valutar etc.).
Ca o concluzie, putem preciza ca asezarea pe baze noi, în conditii de eficienta si profesionalism a desfasurarii controlului fiscal, poate constitui o metoda de limitare a evaziunii fiscale, tinându-se seama, în acelasi timp, de doua caracteristici esentiale ale factorilor umani implicati: respectarea teritorialitatii si etici între contribuabili si buget iar pe de alta parte intransigenta, profesionalismul si loialitatea de care trebuie sa dea dovada inspectorii fiscali.
Necesitatea întocmirii evidentelor fiscale în combaterea fenomenului de evaziune fiscala
Formele de manifestare a fenomenului de evaziune fiscala sunt cunoscute de multe persoane atât fizice cât si juridice.
Însa, mijloacele si metodele de combatere ale acestui fenomen, care constituie de fapt apanajul unitatilor fiscale, sunt menite sa contribuie la limitarea evaziunii fiscale si la mentinerea unui echilibru între contribuabili si buget.
Specialistii din cadrul Ministerului Finantelor, care se ocupa de efectuarea controlului fiscal, au ajuns, din considerente practice, la concluzia ca prin întocmirea riguroasa a unor documente d tipul Fisa platitorului si Situatia comparativa, se poate folosi cea mai eficienta metoda de combatere a fenomenului evazionist (metoda aflata chiar în curtea aparatului fiscal).
Relatia între contribuabili si unitatea fiscala, da justificarea acestui fapt. Aceasta relatie presupune existenta unui proces, care are urmatoarele etape obligatorii:
constatarea si calcularea tipurilor de impozite si taxe conform obiectului de activitate al fiecarui contribuabil, precum si a legislatiei fiscal;
stabilirea obligatiilor fiscale prin debitarea impozitelor si taxelor cu debit sau crearea obligatiilor pentru restul impozitelor;
urmarirea si încasarea acestora;
întocmirea evidentelor fiscale nominale (pentru fiecare contribuabil) cât si a celor centralizate (în vederea cunoasterii volumului total al încasarilor fata de obligatiile stabilite pe fiecare contribuabil sau natura de venit).
Constatarea, calcularea si stabilirea obligatiilor fiscale este cunoscuta de aparatul fiscal într-o masura satisfacatoare, în prezent.
Transformarea acestor obligatiilor fiscale în practica, în conditiile în care unui inspector fiscal îi revine în medie un numar de 400 contribuabili anual, în situatia stiuta, de 365 zile ale anului, nu se poate spune acelasi lucru ca în cazul de mai sus.
Aplicarea formelor de urmarire si încasare a impozitelor si taxelor, precum si valorificarea acestora se desfasoara foarte anevoios, din mai multe cauze, în principal datorita lipsei evidentelor fiscale, care a trebui sa se constituie într-o "oglinda" atât pentru contribuabili, cât si pentru unitatile fiscale.
Putem preciza ca daca în situatia impozitelor si taxelor cu debit (cele prestabilite de tipul impozitelor pe cladiri si teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe de timbru etc.) care sunt datorate de contribuabili, exista întocmit un rol pentru fiecare, în cazul impozitelor si taxelor fara debit (impozit pe salariu, pe profit, T.V.A.) care au ponderea cea mai mare în totalul impozitelor si taxelor cuvenite bugetului, evidenta nominala pe platitor lipseste.
Deosebit de importanta este "Fisa platitorului". În acest document înscriindu-se sumele încasate, pentru cunoasterea la orice moment a platii sumelor stabilite, a existentei sumelor de plata, sau a efectuarii unei plati suplimentare fata de obligatiile stabilite.
Neîntocmirea acestui document atrage efecte negative care se resimt atât la nivelul aparatului fiscale teritorial, dar si cel central, în mod deosebit. La nivel central, obligatiile fiscale datorate de contribuabili nu pot fi evaluate corect.
Cu toate ca unii conducatori de unitati nu stiu ca aceasta situatie este depasita, exista numeroase argumente care arata necesitatea întocmirii unui astfel de document. Aceste doua documente au adus un real suport informational aparatului fiscal, oferind si pe aceasta cale, un mijloc de combatere si de diminuare a evaziunii fiscale.
Alaturi de "Fisa platitorului", un alt document important este "situatia comparativa" care în urma cu câtiva ani era întocmit de conducatorii unitatilor fiscale, la data de 31 decembrie, si prezentat Ministerului Finantelor situatia gestiunii anului expirat, denumita "situatia comparativa".
|
