Metode si tehnici de impunere, urmarire si percepere a impzitelor si taxelor
Metodele, tehnicile si procedeele de impunere difera în functie de natura impozitului si taxei, de statutul juridic al platitorului, de fe 313d316d lul obiectului impozabil, de modul de evaluare a bazei de calcul, de instrumentele folosite si de necesitatea alimentarii cu venituri bugetare a bugetelor locale si centrale.
Veniturile bugetare sunt constituite prin acte normative cu caracter fiscal, asa ca impunerea, urmarirea si perceperea consta în aplicarea corecta si respectarea prevederilor legale.
Impunerea presupune identificarea tuturor categoriilor de persoane, care detin sau realizeaza venituri, de asemenea evaluarea bazei de calcul a impozitului sau taxei si determinarea corecta a cuantumului acestora.
Formele impunerii
În cazul în care contribuabilii, persoane juridice, identifica singuri obiectul impozabil, evalueaza baza de impunere si determina obligatia de plata la buget , impunerea reprezinta forma de autoimpunere. Exemplu: calculul TVA si accize.
Atunci când evaluarea obiectului impozabil se face în functie de realizarile anuale, impunerea va fi provizorie, în timpul anului, si definitiva la sfârsitul anului fiscal. De exemplu, impozitul pe profit se calculeaza trimestrial, cumulat de la începutul anului, în mod provizoriu si se definitiveaza prin recalculare si regularizare pe baza datelor din bilantul contabil anual. Contribuabilul are obligatia sa depuna declaratia de impunere pentru anul fiscal expirat, pâna la termenul prevazut pentru depunerea situatiilor financiare. De asemenea contribuabilii care realizeaza venituri din activitati independente sau din cedarea folosintei bunurilor, efectueaza în cursul anului plati anticipate cu titlu de impozit în contul impozitului anual datorat. La sfârstul anului, pe baza realizarilor efective, se definitiveaza impozitul anual, în baza deciziei de impunere anuala.
Daca se are în vedere modul de desfasurare a activitatii care genereaza venitul impozabil, impunerea poate fi individuala sau colectiva. De exemplu, impunerea venitului agricol este colectiva deoarece se face pe întreg colectivul asociatiei, sau în cazul unei gospodarii, impozitul se stabileste pe o gospodarie care întruneste mai multi membrii ai familiei. Dar, cânde persoanele fizice realizeaza venituri independente, impunerea este individuala.
În functie de modul în care se realizeaza evaluarea obiectului impozabil, impunerea poate fi directa, indirecta sau forfetara.
Impunerea directa presupune evaluarea directa a obiectului impozabil de catre organul fiscal, pe baza delclararii obiectului impozabil de catre contribuabil. De exemplu, impozitul pe cladiri, pe terenuri sau impozitele din activitati independente comerciale sau profesii libere.
Impunerea indirecta sau forfetara apare în cazul în care evaluarea obiectului impozabil se efectueaza de catre organul fiscal pe baza unor informatii obtinute indirect de la persoane terte. De exemplu, în cazul anumitor activitati se prezinta înainte o valoare anticipata a obiectului impozabil, în baza caruia se stabileste impozitul sau în cazul veniturilor obtinute închirierea unei locuinte, persoana terta este reprezentata de chirias.
Din punctul de vedere al cumularii componentelor bazei de calcul, impunerrea poate fi partiala sau globala.
De exemplu, în cazul impunerii dintr-o singura sursa de venit, aceasta este partiala, cum ar fi în cazul impozitelor pe salarii. Dar, în cazul în care salariatul realizeaza venituri din mai multe surse, impozitul e calculeaza pe fiecare sursa, dar se însumeaza, impunera fiind astfel globala.
În cazul anumitor categorii de venit (dividende, dobânzi, jocuri de noroc), impunerea este finala deoarece venitului i se aplica o anumita cota procentual proportionala, la data platii veniturilor.
Instrumentele impunerii
Instrumentele impunerii cele mai folosite sunt: declaratia fiscala, prcesul verbal, decizia de impunere - înstiintare de plata, raportul de inspectie fiscala.
Toti platitorii, persoane fizice sau juridice, au obligatia sa întocmeasca si sa depuna declaratii sau deconturi de impunere, denumite declaratii fiscale.
Declaratia fiscala este documentul prin care platitorul informeaza organul fiscal competent cu privire la dobândirea obiectului impozabil de care se va tine seama la determinarea bazei de calcul a impozitului si a cuantumului acestuia. Platitorul este obligat sa depuna declaratia fiscala chiar daca este scutit de plata impozitelor.
Declaratia de impunere poate fi initiala sau anuala.
Declaratia de impunere initiala se depune la organul fiscal la momentul dobândirii obiectului impozabil. Celelalte declaratii se depun anual, la începutul sau la sfârsitul anului fiscal. De exemplu, veniturile realizate din activitati comerciale, salarii.
Din punct de vedere al raportarii la perioada impunerii, declaratia fiscala poate fi anterioara sau ulterioara perioadei respective. De exemplu, declaratiile anuale privind anumite venituri estimate. Declaratia pe venit global care se depune dupa încheierea anului fiscal are caracterul unei declaratii de impunere ulterioare.
Procesele verbale se întocmesc de catre organele de inspectie fiscala la finalizarea controlului inopinat sau tematic.
Atunci când constatarile efectuate întrunesc elementele constitutive ale unei infractiunii, sunt sesizate oragnele de urmarire penala.
În cazul aplicarii amenzii contraventionale, se întocmeste procesul verbal de constatare si sanctionare contraventionala.
Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent ori de câte ori se emite baza de impunere.
Sunt asimilate deciziilor de impunere si deciziile privind rambursarile de TVA, precum si deciziile privind restituirile de impozite, taxe, contributii si alte venituri.
Urmarirea si perceperea
Urmarirea si perceperea impozitelor si taxelor se desfasoara de catre aparatul fiscal si are în vedere depistarea contribuabililor platitori, supravegherea si îndrumarea permanenta a acestora în scopul achitarii integrale si la termen a obligatiilor ce le revin.
Perceperea impozitelor si taxelor presupune încasarea efectiva a sumelor datorate si înregistrarea lor la trezoreria publica sau la banci.
Perceperea se realizeaza dupa urmatoarele metode:
Calcularea si varsarea lor directa
Stopajul la susrsa
Impunerea si debitarea
Aplicarea si anularea de timbre fiscale mobile
Metoda calcularii si varsarii directe presupune determinarea impozitelor si taxelor, precum si varsarea sumelor datorate bugetului la termenele legale de plata. De exemplu, plata TVA, accizelor si impozitului pe profit.
În cazul perceperii prin stopaj la sursa obligatia calcularii, retinerii si virarii la termen a impozitului revine platitorului. Exemplu, în cazul impozitelor pe salarii.
În cazul perceperii prin impunere si debitare organul fiscal înscrie debitele datorate si înstiinteaza pe platitori, uneori urmând si încasarea directa. De exemplu, în mediul rural, impozitul din activitati agricole.
În cazul aplicarii si anularii timbrului, plata se face anticipat prin aplicarea timbrelor în cazul unor activitati cu caracter juridic. Anularea timbrului presupune scoaterea acestuia din circulatie si imposibilitatea folosirii ulterioare dupa, aplicarea acestuia. De asemenea, taxele nu mai pot fi restituite.
|
