Modalitati de determinare a bonitatii agentilor economici

Bonitatea agentilor economici reprezinta performantele financiare si de conducere si se determina pe baza formularelor contabile in functie de perioada in care se determina.

1. Modelul Bancii Agricole

Metodologia stricta a Bancii Agricole prevede urmatoarele criterii:[1]

a) societatea sa se incadreze la data obtinerii creditului si la finele lunii anterioare, solicitarii creditului (din anul 2000) - in categoria de bonitate STANDARD determinata conform normelor bancii pe baza bilantului contabil anual si al ultimei balante de verificare, sau in categoria 'IN OBSERVATIE' - intrunind minimum 60 de puncte. Bonitatea reprezinta performanta financiara a agentului economic, care atesta increderea pe care acesta o inspira bancii in momentul solicitarii unui credit, de a restitui la scadenta creditele contractate impreuna cu dobanzile aferente. Ea se determina prin calcularea unor indicatori financiari: anuali (pe baza de bilant contabil si cont de profit si pierderi), semestriali (pe baza rezultatelor financiare si situatiei patrimoniului) si lunari (pe baza balantei de verificare). Acesti indicatori sunt:

lichiditatea generala = ;

solvabilitatea patrimoniala = ;

rata profitului brut = , numai pe baza de date din bilantul anual, indiferent de data la care se calculeaza bonitatea;

rata rentabilitatii financiare = , numai pe baza de date din bilantul anual, indiferent de data la care se calculeaza bonitatea;

gradul de indatorare = .

Indicatorii astfel calculati primesc un punctaj, conform tabelului 1:

Puncte acordate in functie de nivelul indicatorilor

Tabelul nr. 1

In functie de punctajul obtinut, societatea se incadreaza intr-una din urmatoarele categorii de bonitate: (tabelul 2.)

Categorii de bonitate conform metodologiei Bancii Agricole

Tabelul nr. 2.

Sub influenta unor factori subiectivi, incadrarea pe categorii de bonitate poate fi corectata astfel:

infuzie de capital, in urmatoarele 3 luni (maxim) prin emisiune de actiuni sau asocieri - bonificatie 15 puncte;

preluarea unor riscuri de catre stat sau de catre alte organe abilitate - bonificatie 15 puncte;

existenta unui program de restructurare economica si de conducere - cu posibilitati certe de aplicare - bonificatie 15 puncte;

retehnologizarea productiei in anul respectiv - care sa conduca la plusuri de productie si de venituri, reduceri de costuri si implicit obtinere de profit suplimentar - bonificatie 10 puncte;

vanzarea productiei legumicole la export si castigarea de noi piete de desfacere - bonificatie 10 puncte;

fuziuni care sa permita imbunatatirea indicatorilor financiari (asigurarea de materii prime la preturi mai avantajoase, eliminarea unor verigi intermediare, conditii mai bune de prezentare si desfacere a legumelor etc.) - bonificatie 10 puncte. Aceste corectii pot fi aplicate numai in conditia existentei documentelor legale care sa ateste posibilitati reale de aplicare a masurilor respective.

calitatea echipei de conducere - bonificatie 15 puncte - vizand:

grup eterogen din punct de vedere al calificarii, competentei, varstei - care sa asigure atributiile de productie, finante si marketing in conditii de eficienta;

orientare spre dezvoltare;

sensibilitate la schimbare;

capacitate de selectie a personalului si delegare a atributiilor;

cultivarea calitatii produselor si a serviciilor si constientizarea clientilor;

promovarea increderii si a initiativei, a lucrului in echipa etc; se 818d39i pot determina astfel, echipe de conducere :

cu risc foarte redus (15 puncte);

cu risc redus (10 puncte);

cu risc limita pentru banca (5 puncte);

cu risc mare (sub 5 puncte).

ponderea incasarilor obtinute din exportul de legume in totalul cifrei de afaceri realizate in anul precedent sau preliminata pe anul in curs, pentru care se acorda urmatorul punctaj:

15 puncte - pentru export ce depaseste 20% din cifra de afaceri;

10 puncte - pentru export intre 10-20% din cifra de afaceri;

5 puncte - pentru export intre 5-10% din cifra de afaceri.

modul de utilizare si de rambursare a creditelor acordate anterior si de achitare a dobanzilor aferente, pentru care se acorda urmatorul punctaj:

10 puncte - daca creditele s-au utilizat conform destinatiei prevazute in contractul de credit, dobanzile s-au achitat la termen, iar ratele s-au rambursat la scadentele prevazute in grafic;

5 puncte - daca creditele s-au utilizat potrivit destinatiei, dobanzile s-au achitat la termen, in schimb, unele rate s-au achitat cu intarzieri din cauze obiective (neincasarea la termen a unor creante, refuzul unor clienti de a prelua produsele contractate) - dar termenul final de rambursare a fost respectat.

Punctajul total, obtinut prin aditionarea punctajului bonificatiilor cu cel al indicatorilor financiari, nu poate depasi limita superioara a categoriei de bonitate imediat superioare celei in care producatorul se incadreaza in baza indicatorilor financiari. Incadrarea pe cele 5 categorii de bonitate poate fi interpretata astfel:

bonitate STANDARD - performantele financiare ale agentului economic sunt foarte bune si permit achitarea la scadenta a dobanzii si a ratei, prefigurand mentinerea lor respectiva;

bonitate IN OBSERVATIE - performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu se pot mentine la acest nivel in perspectiva mai indelungata;

bonitate SUBSTANDARD - performantele sunt satisfacatoare, dar au o evidenta tendinta de inrautatire;

bonitate INDOIELNICA - performantele sunt scazute si cu o evidenta ciclicitate la intervale scurte de timp;

bonitate PIERDERE - performantele financiare arata pierderi si exista perspective clare ca nu pot fi platite nici ratele scadente, nici dobanzile.

Este evident ca - masura conform careia societatea cu profil agricol trebuie sa se incadreze in categoria de bonitate maxima (STANDARD) - este deosebit de restrictiva pentru obtinerea de credite - presupunand - o lichiditate generala ridicata (nivel ridicat al activelor circulante in raport cu datoriile curente - cel putin dublu), o solvabilitate patrimoniala mare de peste 30% - (deci un capital propriu solid - cu pondere mare in pasivul patrimonial - respectiv credite pe termen lung in cuantum cat mai redus); o rata a profitului brut peste 5% (pondere mare a profitului brut in cifra de afaceri - deci in veniturile din vanzari); o rata a rentabilitatii financiare de peste 10% (o pondere ridicata a profitului net in capitalul propriu) si un grad de indatorare cat mai redus (datorii curente mici, sau chiar nule in raport cu activele societatii).

b) Societatea sa se incadreze la clasele I sau II de risc si cu un serviciu al datoriei 'BUN'; gradul de risc sau de indatorare generala se calculeaza conform relatiei :

grad de indatorare generala = , aratand raportul dintre totalitatea surselor atrase si imprumutate pe termen scurt, mediu si lung (financiare si nefinanciare) si activul total.

In baza normelor legale in vigoare, la data adoptarii metodologiei de creditare nivelul maxim admisibil pentru acest indicator a fost de 75% (sursele atrase financiare si nefinanciare - credite bancare, datorii comerciale, salariale etc. - nu pot depasi ca pondere 3/4 din totalul activelor fixe si circulante - stocuri, creante, lichiditati - ale societatii ce solicita imprumutul). In conditiile blocajului financiar existent - putine sunt societatile producatoare care sa se poata incadra in plafonul amintit, in vederea obtinerii unui imprumut. Riscul de credit este generat de posibilitatea aparitiei pe parcursul derularii contractului de credit a unor dificultati legate de achitarea la termen de catre producatorul legumicol, a obligatiilor fata de banca. Analiza si evaluarea riscului de creditare se fac avand in vedere urmatoarele categorii de risc :

risc financiar;

risc comercial;

risc de garantie;

risc managerial;

risc de senzitivitate.

Riscul financiar reflecta dificultatile firmei legate de posibilitatile de achitare la termen a obligatiilor - si se analizeaza cu ajutorul metodei scorurilor (z), unde:

z = 0,24 x₁ + 0,22 x₂ + 0,16 x₃ - 0,87 x₄ - 0,10 x₅

in care:

In baza scorurilor calculate, riscul de faliment (financiar) se va interpreta astfel:

z > 1,16 - situatie financiara foarte buna, risc <10%;

0,10 < z 0,16 - situatie financiara buna, risc 10%-30%;

0,04 < z 0,10 - situatie financiara in atentie, risc 30%-65%

z 0,04 - situatie financiara nefavorabila, risc > 65%.

Riscul comercial reflecta incertitudinea in incasarea creantelor, exprimata prin:

gradul de incasare al clientilor (GIC) = , iar evaluarea se face:

GIC > 90% - risc redus

70% < GIC 90% - risc mediu

GIC 70% - risc mare

perioada medie de incasare a clientilor (P_mic) = , unde t = luna anterioara solicitarii creditului, iar evaluarea se va face:

P_mic 30 zile - risc redus

30 < P_mic 60 zile - risc mediu

P_mic > 60 zile - risc mare

Riscul de garantie reflecta dificultatile legate de valorificarea bunurilor aduse ca garantie, in cazul in care societatea nu achita ratele si dobanzile. Evaluarea sa se face in functie de gradul de lichiditate, vandabilitate si controlabilitate a garantiilor, putand fi apreciat astfel:

siguranta maxima - garantii neconditionate si irevocabile: scrisori de garantie emise de banci, depozite bancare in lei sau valuta etc.;

siguranta medie - terenuri, stocuri de produse si materii prime cu piata sigura de valorificare, ipoteci asupra fermelor legumicole, utilaje si masini agricole;

garantii nesigure - masini si utilaje mai vechi de 5 ani.

Riscul managerial - reflecta calitatea echipei de conducere a fermei agricole: calificare si experienta, relatii corespunzatoare cu banca si cu partenerii de afaceri - prin prisma achitarii la timp a datoriilor financiare si comerciale.

Riscul de senzitivitate - reflecta schimbari generate de:

cresterea pretului materiilor prime;

cresterea costului echipamentului tehnologic;

cresterea salariilor;

majorarea costurilor de productie;

cresterea valorii investitiei pe parcursul realizarii ei;

prelungirea duratei de executie;

neatingerea capacitatii proiectate;

existenta calamitatilor si a concurentei externe etc.

Se analizeaza numai in cazul proiectelor de investitii. In acest caz, se utilizeaza rata rentabilitatii financiare in perioada de baza (Rrfb) si acelasi indicator - cu o crestere de 1% a costurilor de productie fata de venituri - pentru perioada curenta Rrfc (sub influenta factorilor mentionati).

Coeficientul de risc se va calcula: , nu trebuie sa depaseasca 75%. De asemenea, Rrfc trebuie sa fie mai mare decat rata dobanzii aferenta creditului solicitat.

Riscul total - se obtine insumand cele 5 riscuri prezentate, iar clasele de risc sunt:

clasa I - 100 - 80 puncte; societatea producatoare are performante financiare foarte bune, cu posibilitati de achitare la scadenta a obligatiilor - risc de creditare minim;

clasa II - 79 - 55 puncte; societatea are performante bune, dar ce nu se pot mentine in perspectiva; garantiile prezentate ofera o singura medie - risc de creditare mediu (necesita indeplinirea unor conditii suplimentare privind indicatorii financiari si garantiile);

clasa III < 55 puncte; societatea lucreaza cu pierdere, datoriile nu pot fi platite, iar garantiile nu asigura posibilitati de transformare rapida in lichiditati - risc de creditare foarte mare.

Conform normelor care au fost in vigoare, se puteau aviza favorabil numai creditele solicitate de producatorii ce se incadreaza in clasele I si II de risc.

Pentru clasa III-a, se pot acorda derogari numai daca:

nu inregistreaza credite si dobanzi restante catre banca si datorii restante la buget;

fluxul de numerar disponibil permite achitarea la scadenta  a tuturor datoriilor, inclusiv a ratelor si a dobanzilor pentru creditul solicitat.

Evaluarea riscului total se face conform limitelor din tabelul nr. 3.

Functia „scor” dupa tipul de risc

Tabelul nr. 3.

2. Modelul Bancii Comerciale

In modelul propus de Banca Comerciala Romana, rolul hotarator il au performantele economice si financiare. Baza de calcul pentru determinarea bonitatii unui agent economic sunt datele raportate de fiecare societate in “Situatia patrimoniului” (cod 02), care se intocmeste semestrial. Principalii indicatori economici si financiari care redau performanta firmei sunt stabiliti pe baza datelor din “Situatia patrimoniului”[2]:

1. Lichiditatea patrimoniala (Lp):

A_c - active circulante (rand 37, formular 02);

P_i - pierderi (rand 61);

S_fpv - stocuri fara posibilitati de valorificare;

Ob - obligatii (rand 72-74);

C+I - credite si imprumuturi (rand 71);

A_pts - active pe termen scurt;

P_pts - pasive pe termen scurt.

2. Solvabilitatea (S)

C_p - capitaluri proprii (rand 67);

T_p  - total pasiv (rand 80).

3. Rentabilitatea financiara (Rcp)

P - profit inainte de plata impozitului;

C_P  - capitaluri proprii (rand 67);

Rotatia activelor circulante (Rac)

CA - cifra de afaceri;

A_C  - active circulante (rand 37);

5. Dependenta de pietele de aprovizionare si de desfacere.

Deosebim situatiile:

Garantii.

Pot fi constituite din:

depozite in lei/valuta, gajate;

gajuri, ipoteci;

bunuri achizitionate din credite;

cesionarea creantelor.

Analiza performantelor economico-financiare a firmelor se realizeaza dupa criteriile mentionate mai sus, prin acordarea de puncte la fiecare criteriu, astfel:

Garantii:

- Depozite in lei/valuta gajate 4p;

- Gajuri, ipoteci 3p;

- Bunuri achizitionate din credite  2p;

- Cesionarea creantelor 1p.

Analiza performantelor economico-financiare ale unei firme conduce la incadrarea firmei, pe baza grilei BCR, in una din categoriile:

A: peste 20p;

B: 16-20p;

C: 11-15p;

D: 6-10p;

E: 0-5p.

Se apreciaza ca firmele care acumuleaza peste 16 puncte (categoriile A si B) prezinta o situatie economico-financiara buna si, in consecinta, se recomanda acordarea unui credit. Firmele care acumuleaza intre 11 si 15 puncte prezinta un grad ridicat de risc si, in consecinta, un eventual credit se poate acorda in conditiile unei prime de risc relativ ridicata. De asemenea, firmele respective vor trebui urmarite atent din punct de vedere al solvabilitatii si la primul semn de neincredere vor trebui luate masuri care se impun pentru recuperarea creditelor. Firmele care acumuleaza pana la 10 puncte (categoriile D si E) nu prezinta suficiente garantii pentru acordarea unui credit.

3. Modelul Altman cu 5 variabile

Din cauza recesiunii, in ultimii ani, in Europa de Vest falimentele au inregistrat un ritm fara precedent. Astfel, in anul 1991, in Marea Britanie s-au inregistrat 42.000 de falimente, cu 24% mai multe ca in 1990[4]. In opinia Cameliei Minetos, studiile care anticipeaza deteriorarea si incetarea activitatii, s-au concentrat in principal asupra examinarii societatilor care au dat faliment, incercand sa distinga caracteristicile atat financiare, cat si nefinanciare care au dus la acest rezultat. Tinand cont de aceste criterii, metode de previzionare pot fi clasificate in: metode contabile si metode bancare.

Metodele contabile, analitice si cantitative, sunt folosite atunci cand se fac analize pentru a evalua evolutia viitoare a activitatii. Metoda cea mai des folosita pentru evaluarea situatiei unei societati se bazeaza pe modelul 'z', dezvoltat in 1968, de profesorul Altman. Domnia sa a folosit informatiile obtinute in urma studierii unui larg esantion de companii, atat din randul celor care au dat faliment, cat si al celor care au supravietuit. El a descoperit ca analiza bazata pe mai multe variabile, facuta cu ajutorul a cinci indicatori, a permis prevederea a 75% din falimente, cu doi ani inainte de producerea acestora. Analisti economici de prestigiu au incercat sa dezvolte capacitatea de previziune a modelului original. Taffler in Europa de Vest, Kah si Killough au creat modele 'z' de analiza cu o capacitate sporita de previziune.

Modelul 'z'” al lui Altman, are urmatoarea formula[5]:

Interpretarea calitativa a rezultatului functiei z propusa de Altman a fost:

Daca z 1,8, societatea este aproape de faliment;

Daca z I (1,8; 3), societatea este intr-o situatie dificila si trebuie urmarita atent activitatea ei;

Daca z > 3, societatea este profitabila si in consecinta, bancherul poate avea incredere in societate.

Modelul Bancii Centrale Franceze

Modelul Centralei bilanturilor din cadrul Bancii Centrale a Frantei, prezice riscul de faliment al societatilor franceze dupa un scor cu 8 variabile, reprezentand rate de rentabilitati economice si financiare[6]. Cele 8 rate au fost alese dintr-un numar de 26 de rate pe care serviciul specializat al Bancii Franceze le urmareste la societatile franceze. Pentru selectia lor si pentru calculul parametrilor s-a constituit un esantion de societati industriale, cu mai putin de 500 de salariati si clasate in una din categoriile normale si dificile. Rezultatele acestui sondaj sunt prezentate in tabelul de mai jos, in care se dau si ratele analizate.

Modelul Bancii Comerciale Franceze

Tabelul nr. 8.

* Furnizori de materiale, marfuri si produse in cooperare;

** Productia vanduta-Productia stocata+Productia imobilizata

Sursa: Stancu Ion, 'Gestiunea financiara', Ed. Economica, Bucuresti, 1994, pag. 107.

Centrala bilanturilor din cadrul Bancii Frantei a determinat urmatoarea functie scor:

100 × z = -1,255 R₁ + 2,003 R₂ - 0,824 R₃ + 5,221 R₄ - - 0,689 R₅ - 1,164 R₆ + 0,706 R₇ + 1,408 R₈ - 85,544

Pe ansamblul societatilor, functia “z” are valoarea zero:

100 × z = -1,255 ^. 62,8 + 2,003 ^. 80,2 - 0,824 ^. 24,8 + 5,221 ^. 6,8 - 0,689 ^. 98,2 -1,164 ^. 11,7 + 0,706 ^. 79 + 1,408 ^. 10,1 - 85,544 = 0

In jurul valorii zero pentru functia “z” exista o zona de incertitudine, si este dificil de prezis daca o societate este sanatoasa sau dificila, deoarece profitabilitatea riscului de faliment pentru z = 0 este de 0,5 (fig. 3.1.) zona favorabila, avand o probabilitate medie a riscului de faliment de numai 0,21. Societatile cu un scor mai mic de -1,875 sunt in zona nefavorabila, probabilitatea riscului de faliment fiind in medie de 0,872.

Figura 1. - Situatia societatilor in raport cu dimensiunea scorului si
probabilitatile riscului de faliment

Se considera ca rezultatele functiei scor z nu trebuie interpretate ultimativ. Ele pot insa reprezenta un punct de plecare intr-o analiza a “slabiciunii” unei societati. Pentru societatile romanesti, Mereuta C. ajunge in cartea “Analiza diagnostic a societatilor comerciale in economia de tranzitie”, la urmatoarea concluzie: aplicarea a doua modele de analiza a riscului de faliment, la cateva cazuri din Romania, a dus la rezultate paradoxale. Astfel “modelul Conan-Holder plaseaza in zona riscului maxim mai toate societatile, iar modelul 'Centralei Bilanturilor a Bancii Frantei' - in zona riscului minim. Aplicarea lor asupra unor intreprinderi din Franta a condus la rezultate convergente”[7].

5. Modelul Camasoiu-Negoescu

Modelul are la baza o analiza economica a indicatorilor financiari de la 7 firme cu capital de stat in 1993 si pe 9 luni 199 Ca si modelul bancilor romanesti, indicatorii se calculeaza pentru perioada curenta, cu scopul de a se evita efectele unor reevaluari succesive de capital, sau ale inflatiei, care modifica preturile si tarifele practice. [8]

Formula generala a functiei scor, in modelul Camasoiu Negoescu este:

Pentru determinarea coeficientilor de importanta s-a solicitat ierarhizarea indicatorilor, la un numar important de specialisti in productie si in invatamant, si s-a determinat ponderea punctelor obtinute pe criteriu, in total puncte acordate (matricea morfologica). Indicatorii si formulele propuse a fi luate in calcul, au fost: (tabelul 9.)

Indicatori de bonitate in modelul Camasoiu Negoescu

Tabel nr. 9.

In conformitate cu acest model, deosebim cazurile:

z > 180% => societate profitabila;

z I (50%, 180%) => societate cu probleme si in caz de solicitare a unui credit, trebuie urmarita;

50% => societate cu probleme deosebite; nu poate primi un credit.

Modelul 'Conan & Hodler'

Este un model de analiza discriminanta prin care se determina probabilitatea ca o societate sa ajunga in stare de faliment. Modelul elaborat de Joël Conan si Michel Hodler pe un esantion de 200 de societati industriale franceze are la baza urmatoarea functie scor[9]:

z = - 0,16 R₁ - 0,22 R₂ + 0,87 R₃ + 0,10 R₄ - 0,24 R₅

in care: semnificatia coeficientilor este urmatoarea :

Bonitatea societatilor analizate dupa modelul Conan & Hodler

Tabelul nr. 10.

ZATUN S.A. a acumulat 0,162 puncte

SUINTEST S.A. a acumulat -0,113 puncte

Interpretarea functiei scor z este urmatoarea:

un scor egal cu 0,210, este echivalent cu o probabilitate a riscului de faliment de 100%;

un scor egal cu -0,068, semnifica o probabilitate de faliment de 50%;

un scor egal cu -0,164, sugereaza o probabilitate de faliment de 10%.

Pragul limita admis pentru scorul unui client este deci de -0,068. Orice client cu un scor mai mic are o probabilitate de a da faliment mai mare de 50% si, in consecinta, exista riscul de nerambursare a creditului sau riscul neplatii datoriilor.

Societatile analizate au acumulat un punctaj, care conduce la o probabilitate a riscului de faliment de aproximativ 80% in cazul societatii ZATUN S.A. si circa 30% in cazul societatii SUINTEST S.A.

7. Modelul Bancii Romane de Dezvoltare - Groupe Societe Generale

La Banca Romana de Dezvoltare, bonitatea clientului se stabileste cu ajutorul indicatorilor ce o definesc si exprima capacitatea acestuia de a-si achita obligatiile pe care urmeaza sa si le asume prin semnarea contractului de credite. Elementele de baza utilizate in determinarea si cuantificarea indicatorilor bonitatii se regasesc in principalele situatii financiar-contabile intocmite periodic de agentii economici: bilantul, contul de profit si pierderi, balanta de verificare, situatia patrimoniului, rezultatele financiare, incasari si plati in valuta.

Pentru determinarea indicatorilor de performanta financiara ai clientului, datele din documentele financiar-contabile se transpun pe foi speciale de calcul. In determinarea bonitatii clientului, analistul de risc utilizeaza in principal 4 tipuri fundamentale de indicatori financiari si anume:

indicatori ai indatorarii - care arata masura in care firma se finanteaza prin credite;

indicatori de lichiditate - care masoara capacitatea firmei de a-si onora obligatiile de plata pe termen scurt;

indicatori ai rentabilitatii - care arata masura in care o firma realizeaza vanzari care depasesc costul activitatilor si obtine profit;

coeficienti de rotatie - care arata eficienta cu care firma isi gestioneaza resursele.

Indicatorii financiari utilizati in prezent si formulele de calcul sunt prezentate in continuare.

1. Solvabilitatea patrimoniala

Arata gradul in care capitalul propriu al clientului asigura acoperirea creditelor si a imprumuturilor. Se determina cu ajutorul relatiei:

, in care:

2. Gradul de indatorare

Arata cat din volumul total al activelor clientului este acoperit din credite bancare si datorii catre terti. Se determina cu ajutorul relatiei:

, in care:

O valoare relativa apropiata de zero a indicatorului arata ca agentul economic are datorii minime, sau acestea sunt inexistente si activele patrimoniale sunt acoperite cu sursele sale.

3. Lichiditatea totala

Arata capacitatea clientului de a acoperi obligatiile de plata exigibile pe termen scurt (pasive curente), prin activele curente (disponibilitati, clienti, stocuri etc.) care se pot transforma in scurt timp, (aceasta perioada poate fi de la 30 la 90 de zile, dar totdeauna mai putin de 365 de zile), in mijloace banesti. Se determina astfel:

, unde:

Lichiditatea imediata

Reflecta posibilitatea clientului de a-si achita imediat datoriile, creditele si imprumuturile in termen scurt si se determina cu ajutorul relatiei:

, in care:

5. Rentabilitatea

Rentabilitatea in functie de cifra de afaceri exprima capacitatea clientului in functie de conditiile concrete de productie, tehnologie, organizare, management, de a obtine un anumit nivel de profit la un anumit volum de vanzari (cifra de afaceri). Indicatorul se mai numeste si 'marja de profit la vanzari, rata rentabilitatii comerciale, rata marjei nete de rentabilitate etc.'.

Se determina prin raportul:

, in care:

Nivelul diferit al rentabilitatii clientilor din cadrul aceleiasi ramuri impune cunoasterea pozitiei acestuia in cadrul ramurii, ceea ce face utila compararea rezultatului obtinut cu indicatorul mediu pe ramura, daca acesta se cunoaste.

6. Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri

Exprima gradul in care veniturile realizate acopera cheltuielile aferente acestora. Se determina ca raport intre veniturile medii lunare si cheltuielile medii lunare:

, in care:

Cuantificarea performantei financiare a fiecarui client si incadrarea acestuia in categoria de performanta se efectueaza in functie de limitele procentuale prevazute pe fiecare indicator, prezentate intr-o anexa la normele de creditare BRD-SG. Pentru fiecare indicator de performanta financiara a clientului, in functie de incadrarea acestuia in limitele stabilite, se acorda urmatoarele punctaje:

10 puncte pentru indicatorii care se incadreaza la categoria A;

8 puncte la cei din categoria B;

5 puncte la cei din categoria C;

2 puncte la cei din categoria D;

0 puncte la cei din categoria E.

Prin insumarea punctelor obtinute de client pentru fiecare indicator, se obtine punctajul total pe baza caruia se face incadrarea intr-una din cele 5 categorii de performanta, astfel:

Clasificarea societatilor in functie de categoria de performanta

Tabelul nr. 11

Normele metodologice pentru acordarea unui credit la BRD -SG, prevad urmatoarele precizari:

a)          In situatia in care clientul inregistreaza pierderi, se calculeaza indicatorii de performanta financiara si obligatoriu, clientul va fi inregistrat la categoria de performanta 'E' cu punctaj total zero. Clientii care inregistreaza pierderi accidentale si care au serviciul datoriei constant 'standard' fata de banca, vor fi incadrati in categoria rezultata potrivit punctajului obtinut.

b)         In cazul clientilor bancii a caror activitate sau productie cu caracter sezonier, ca de exemplu in agricultura, industria alimentara, constructii, turism sezonier etc., unde cheltuielile evidentiate pe costuri difera de perioada cand se incaseaza veniturile si cu serviciul datoriei constant 'standard' fata de banca, stabilirea categoriei de performanta financiara se va face pe baza concluziilor din analiza bilantului incheiat la 31 decembrie a anului anterior, sau dupa caz la 30 iunie.

c)          In cazul clientilor care sunt la inceputul activitatii si care la data analizei inca nu functioneaza, vor fi incadrati in categoria B.

d)         Pentru societatile comerciale si regiile autonome care au subunitati in teritoriu, incadrarea intr-una din categoriile de performanta se face potrivit punctajului obtinut in urma analizei indicatorilor de bonitate, de 'societatea mama'.

e)          In cazul in care un client care are serviciul datoriei 'Standard', iar punctajul obtinut se apropie de limita superioara sau de limita inferioara a punctajului aferent fiecarei categorii de performanta, banca poate, in functie de aprecierea generala a activitatii clientului (analiza non-financiara), majora sau diminua cu 1-3 puncte, punctajul total. In aceasta situatie, clientul respectiv poate sa fie trecut intr-o categorie de performanta superioara sau inferioara.

Serviciul datoriei - Capacitatea de onorare a datoriei se stabileste potrivit prevederilor din Regulamentul BNR nr. 2/2000.

Clasificarea clientilor - Pe baza aprecierii performantelor financiare si a capacitatii de onorare a datoriei se va definitiva bonitatea clientului, potrivit tabelului de mai jos.

In evaluarea riscului in activitatea de creditare, analistul de risc va analiza atat aspectele non-financiare, cat si pe cele financiare ale clientului. Limitele procentuale ale indicatorilor de performanta financiara sunt prezentate in tabelul nr. 12:

Categorii de credite in functie de indicatorii de bonitate

Tabelul nr. 12

8. Modelul SWATEK

Acest model a stat la baza dezvoltarii modelului URS (Sistem Unificat de Rating), aplicat de Grupul Bancar Raiffeisen din Austria pentru determinarea bonitatii clientilor sai intr-o forma interactiva. Metodologia aplicata, tipul de evaluare si interpretarea scorului le prezentam in continuare.[10] Denumit dupa dl. Swatek, cenzor intern al Grupului Bancar Raiffeisen din Austria, care a rezumat pentru prim data in scris reglementarile existente cu privire la rating-urile partenerilor, un model Swatek (sub forma unei variante usor imbunatatite a lui) a fost deja introdus la RZB Viena (Grupul Bancar Raiffeisen), cu ani in urma si folosit cu succes pana in prezent. Principalul obiectiv al Modelului Swatek este de a pune la dispozitie o imagine cuprinzatoare a situatie globala de risc a bancii cu privire la parteneri. In RZB, Modelul Swatek este utilizat exclusiv pentru a evalua corporatii, nu banci sau tari, deoarece pentru aceste din urma categorii au fost create alte sisteme de evaluare, tinandu-se cont de caracteristicile specifice si parametrii de risc pentru banci si tari.

Modelul Swatek tine cont de doua forme de risc de partener:

probabilitatea de incalcare a contractului ( Rating de client

posibilul volum al pierderilor ( Rating de colateral)

Probabilitate de incalcare a contractului: se masoara prin evaluarea reputatiei de creditare a partenerului. Reputatia de creditare se evalueaza in baza unei scale de la 1 la 5; 1 fiind nivelul considerat cel mai bun si 5 cel inferior.

Posibilul volum al pierderilor: se masoara prin evaluarea comparatiei dintre volumul expunerii monetare la risc si valoare si calitatea colateralului. Gradul de colateralizare se evalueaza in baza aceleiasi scale de la 1 la 5 sus-mentionate.

Prin combinarea Rating-ului clientului cu Rating-ul colateralului, Modelul Swatek produce 25 de clase de risc ce pot fi utilizate la clasificarea partenerilor. In baza unor astfel de clase de risc (presupunand ca toti partenerii unei banci sunt evaluati potrivit acelorasi standarde), se poate da raspuns la urmatoarele intrebari:

in ce clase de risc sunt situate majoritatea expunerilor noastre la risc?

cum s-a modificat in timp structura de risc a portofoliului nostru de credite?

avand in vedere structura de risc a portofoliului nostru de credite, ni se permite sa initiem alte afaceri cu un partener?

trebuie sa ne schimbam politica de acordare de imprumuturi in baza structurii de risc a portofoliului nostru de credite?

Modelul Swatek se caracterizeaza prin urmatoarele particularitati :

evaluarea partenerilor si a expunerilor singulare;

sistem dublu de evaluare atat a probabilitatii de incalcare a contractului, cat si a posibilului volum al pierderilor rezultate dintr-un caz de incalcare a contractului (proces dinamic);

posibilitatea de creare a unor clase de risc prin permiterea unor prezentari generale ale riscurilor pe o baza agregata;

usurinta de utilizare si intelegere, deoarece scara de evaluare este similara sistemului (austriac) de acordare a notelor in invatamant (1-5):

structurare, deci este adecvat pentru procesare electronica a datelor.

Acest sistem are si dezavantaje dintre care mentionam :

Nu furnizeaza indicatii privind modul de evaluare a reputatiei de creditare sau a valorii colateralului, ducand la rezultate subiective dificil de comparat.

Nu este direct compatibil cu sistemele de rating folosite de agentiile internationale de rating, ceea ce face destul de dificila compararea cu rating-uri externe.

Prea multe clase de risc (25), fara a prezenta explicatii cu privire la modul de incadrare a partenerilor in anumite clase de risc.

Nu este compatibil cu categoriile de risc al Legii bancare din Austria, care fac parte din cerintele curente de raportare catre organele administrative bancare (a se vedea in continuare).

Potrivit Legii bancare din Austria, RZB (Grupul Bancar Raiffeisein) trebuie sa raporteze Bancii Nationale a Austriei, pentru informare si verificare, calitatea portofoliului sau consolidat de credite (inclusiv pentru filiale). In acest raport, cele mai mari expuneri de risc din partea partenerilor trebuie clasificate dupa un sistem de 4 litere (de la A la D), A fiind riscul cel mai mic si D cel mai mare. Pentru a reduce volumul de munca cerut de doua sisteme interne de rating (Swatek si cel cerut de Legea bancara), RZB a creat o schema care traduce clasele de risc ale Modelului Swatek in sistemul de rating cerut de legea bancara. In RZB (si potrivit URS), un astfel de rating se numeste 'Rating global' si se formeaza prin combinarea rating-ului societatii cu cel al colateralului.

Explicatii:

A = fara risc vizibil

Acopera toate expunerile de risc / imprumut care nu intra in categoriile B-D.

B = risc limitat de incalcare a contractului

Banca detine deja anumite informatii cu privire la necesitatea tinerii sub stricta observatie a evolutiei viitoare a debitorului. Achitarea datoriei nu este insa pusa la indoiala inca. Exemple care se pot incadra in aceasta categorie: debitori ale caror declaratii financiare curente semnaleaza o deteriorare a situatiei lor economice sau debitori ale caror fluxuri de numerar, lichiditati, capitaluri proprii sau colaterale garanteaza ca si in conditiile actuale exista numai un risc de incalcare a contractului.

C = indoielnic, risc ridicat de nerambursare

O acordare de credit este considerata nesigura sau extrem de riscanta daca au existat intarzieri in rambursarea sumei creditului sau a dobanzii, iar rambursarea si achitarea dobanzii par a fi partial sau total periclitate. Aceasta calificare trebuie sa se bazeze pe dubii bine fundamentate cu privire la recuperarea expunerii. In acest stadiu, trebuie avuta in vedere crearea de provizioane. La aceasta categorie nu sunt permise tranzactii noi!

D = pierderi, situatie de faliment

Creditul nu va fi rambursat, nu este acoperit integral prin colateral si in consecinta nu trebuie acordat. Diferenta fata de grupa C (indoielnic): consta in faptul ca pierderea s-a produs deja , nu este doar de asteptat.

9. Modelul de rating URS (Sistem unicat de raiting)

Asa cum am mentionat in subcapitolul anterior, Grupul Bancii Raiffeisen din Austria a adoptat un model prelucrat dupa modelul Swatek in vederea determinarii bonitatii clientilor sai. Sinteza acestui model o prezentam in continuare.[11] Faptul ca modelul Swatek nu furnizeaza indicatii cu privire la incadrarea clientilor in diferite categorii de rating, lasand mult loc pentru rationamente subiective, constituie o bariera majora in stabilirea unui sistem de management al riscului de creditare valabil pentru intreaga retea. Pentru eliminarea acestei bariere, ICM - in baza modelului de rating creat de RBP - a decis nu numai sa elaboreze astfel de indicatii de rating, ci si sa furnizeze utilizatorului si un instrument EDP facil, care sa-l sprijine in procesul de rating. Acest instrument EDP (in Excel) constituie Modelul de rating URS. Bazat pe modelul Swatek deschis anterior, el inglobeaza toate avantajele unei structuri de rating stabilite, eliminand in acelasi timp cele mai serioase deficiente ale acesteia. Modelul de rating URS reprezinta:

indicatii clare si usor aplicabile pentru utilizatori;

interpretare amortizata a criteriilor de rating pentru utilizatori si factorii de decizie;

rezultate de rating comparabile la nivelul intregului retele;

un punct de plecare pentru un management al riscului de creditare la nivel de retea;

o deschidere spre modificari ulterioare cu privire la ponderarea riscurilor si scale mai mari de rating.

In vederea unei cat mai posibile obiectivari a procesului de rating si pentru asigurarea unor rezerve suficiente (in special la evaluarea colateralului), Modelul de rating URS introduce ponderari ale riscurilor pentru toate ratingurile utilizate. Ponderarile de riscuri introduse de Modelele de rating URS sunt obtinute in principal din cele utilizate in RBP de peste un an cu rezultate pozitive, adaptate insa oarecum pentru a se putea aplica intregii retele.

Ponderarile de riscuri la Rating-ul clientului nu numai ca reflecta importanta anumitor indicatori financiari de previzionare a falimentului, dar iau totodata in considerare factori calitativi, de genul tipului de proprietate si al cantitatii si calitatii informatiilor primite. Ponderarile de riscuri din Rating-ul colateralului tind sa reflecte cat mai mult posibil situatia juridica a retelei, precum si principiile generale ale valorilor pietei secundare si ale tipurilor specifice de colateral. Au fost stabilite si ponderari ale colateralului pentru a include sconturile de aplicare a colateralului in cazul in care trebuie realizate, generand de cele mai multe ori costuri si cheltuieli suplimentare.

Pentru a face distinctia intre economiile din diferite state si cicluri economice si pentru a reflecta diferitele medii juridice, ponderarile de riscuri se bazeaza - unde este cazul - pe rating-urile de tari. Referintele la rating-urile de tari se leaga intotdeauna de sistemul de Ratig de tara la RZB. Rating-uri actuale de tari pot fi cerute de Departamentul de Analiza Bancara si de Tara (CBA) al RZB din Viena, sau de directorii dvs. GAMS de retea.

Rating-ul clientului.

Rating-ul clientului este determinat prin examinarea a 6 criterii calitative si a 10 criterii cantitative. Ponderarile de risc care folosesc aceste criterii reflecta capacitatea lor medie de previzionare a falimentului. Selectia si ponderarile de risc propriu-zise se bazeaza pe rezultatele studiilor internationale, dar si pe numerosii ani de experienta ai directorilor de credite din cadrul retelei RZB.

Criteriile si ponderarile lor de risc se prezinta in tabelul 13.

Criterii calitative si cantitative pentru acordarea creditelor

Tabelul nr. 3.13.

Fiecare dintre subcriteriile mai sus mentionate este evaluat, in continuare, prin utilizarea anumitor factori selectati pentru a descrie posibilele forme de risc incluse. Fiecare factor are o anumita nota indicand gradul de risc. In functie de factorul considerat cel mai adecvat pentru descrierea clientului, utilizatorul introduce o anumita nota in model. Dupa completarea tuturor criteriilor cerute, modelul calculeaza rezultatul riscului masurat al clientului, care este echivalent cu Rating-ul clientului.

Rating-ul colateralului.

Pentru Rating-ul colateralului s-a folosit un alt mod de abordare. Deoarece calitatea colateralului depinde de cele mai multe ori de calitatea factorilor externi (reputatia de creditare a girantilor, cadrul legal, disponibilitatea si profunzimea pietelor secundare etc.), nu de tipul propriu-zis de colateral, ponderarile de risc ale colateralului depind foarte mult de calitatea respectivilor factori externi.