NATURA JURIDICĂ A BĂNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
În existenta sa de 119 ani, Banca Natională a României a cunoscut numeroase reglementări, în cuprinsul cărora, din ansamblul normelor juridice se evidentiază natura juridică pe care legiuitorul a înteles să i-o atribuie.
" Perioada cuprinsă între începutul anului 1947 si începutul anului 1991 si-a pus amprenta asupra conceptiei, care a persistat si după această dată si care trata Banca Natională a României ca pe un organ al administratiei centrale de stat, îndeplinind atributii de control,în numele statului, asupra titularilor de conturi, care nu erau considerati - asa cum traditia bancară o impune - drepr clienti aflati în raporturi de egalitate cu banca ce-i deservea. Dacă facem referire la una din reglementările acelei perioade, Decretul nr. 124 / 1970, alăm că Banca Natională a României, printre "celelalte organe centrale ale administratiei de stat", se află alături de ministere în subordinea Executivului, îndeplinind sarcinile 343s183d încredintate de acesta. Aceste statut juridic nu permitea Băncii Nationale a României să-si îndeplinească atributiile de bancă centrală, ea având doar atributul unicei bănci de emisiune a statului român. În rest, activitatea pe care o desfăsura se derula între cea de bancă comercială, care deservea clientela alcătuită exclusiv din persoane juridice si cea de organ de control al statului, care prin intermediul "controlului prin leu" restrângea considerabil puterea de decizie a întreprinderii cliente obligate să respecte întru torul dictatul impus de bancă prin vointa actelor normative din acea perioadă.
Anii 1990 - 1991 sunt anii în care, mai întâi de fapt si ulterior în drept, Banca Natională îsi schimba statutul păsind pe calea surorilor sale din tările cu economie de piată. În fapt, la 1 decembrie 1990, când activitatea comercială din Banca Natională a României constituia substanta noii Bănci Comerciale Române, iar Banca Natională a României începea să preia functiile specifice unei bănci centrale, iar, în drept, intrarea în vigoare la 3 mai 1991 a Legii nr. 34 / 1991 privind Statutul Băncii Nationale a României, sunt momentele care au contribuit la schimbarea radicală a naturii juridice a acestei institutii."
Noul Statut al Băncii Nationale a României, intrat în vigoare la 1 iunie 1998 si Legea nr. 58 / 1998 privind activitatea bancară, sunt acte normative moderne care permit Băncii Nationale un mai mare rol în sistemul bancar român, dar si un control riguros asupra entitătilor subordonate, pentru ca acestea să nu mai poată comite infractiuni sub pretextul lipsei cadrului legislativ.
Legea bancară 58 / 1998 privind activitatea bancară prevede "activitatea bancară în România se desfăsoară prin Banca Natională a României si prin bănci", iar Statutul Băncii Nationale prevede că: "Banca Natională a României este banca centrală a statului român", cele două acte normative stabilind clar locul si rolul Băncii Nationale a României. Aceste texte de lege lasă loc unor interpretări care ne aduc aminte de vremuri de mult apuse.
Art. 1 din Legea 101 / 98 înscrie în cuprinsul său: "Banca Natională a României este banca centrală a statului romăn, având personalitate juridică." Definirea drept organ al statului, fără nici o altă precizare - într-un climat în care amintirea vremurilor când Banca Natională a României era unul dintre " celelalte organe centrale ale administratiei de stat " era încă destul de prezentă în conceptia multora - oferea posibilitatea tratării acestei institutii ca atare. Multi dintre cei ce-si desfăsurau activitatea în cadrul unor organe ale statului sau alcătuiau complete de judecată, considerau firesc să trateze Banca Natională ca pe un alt organ central din sfera Executivului.
Si iată că edictarea unei noi legi, în contextul în care drumul spre tranzitia la economia de piată o impunea în corelatie cu informatiile tot mai prezente referitoare la ceea ce reprezintă o asemenea institutie, are ca urmare înscrierea în art. 1, după mentionarea titlului său - statutul legal - a dispozitiei: " Banca Natională a României este banca centrală a statului român având personalitate juridică ", dipozitie care, corelată cu cea prevăzută la art. 3, alin.1 - " Banca Natională a României colaborează cu autoritătile publice centrale si locale pentru îndeplinirea obiectivelor sale ", oferă imaginea exactă a ceea ce reprezintă Banca Natională în contextul institutiilor statului si raportul în care aceasta se află cu autoritătile publice.
Pentru întelegerea exactă a ceea ce reprezintă Banca centrală într-un stat democratic, cu o economie de piată, se impune studierea acestei institutii, a mecanismului functionării sale si a functiilor pe care la îndeplineste, fapt care se poate realiza prin intermediul dreptului comparat. Analiza legii în acest context va putea conduce la întelegerea naturii juridice a Băncii Nationale a României, a ceea ce înseamnă această institutie si ce menire are în cadrul economiei statului nostru.
Banca Natională a României - bancă centrală a statului român
În virtutea calitătilor sale cu caracter de exclusivitate, banca centrală este numită pe drept cuvânt si bancă a statului.
Ca bancă a statului, Banca Natională a României îndeplineste atributii ce pot fi grupate în trei categorii principale:
a). Operatiuni cuTrezoreria statului
Operatiunile Băncii Nationale pe contul statului sunt:
tinerea contului general al Trezoreriei statului, efectuarea de operatiuni în acest cont;
efectuarea de operatiuni cu titluri de stat;
" Contul general al Trezoreriei statului este deschis în evidentele Băncii Nationale pe numele Ministerului Finantelor iar functionarea acestuia se stabilesste prin conventii încheiate între Banca Natională si Ministerul Finantelor.
Regulile de bază ale operatiunilor efectuate de Banca Natională în acest cont sunt prevăzute de art. 29 al Legii 101 / 98. Banca Natională primeste încasările pentru acest cont si efectuează plătile, în limita soldului creditor, fără să perceapă comisioane, dar având obligatia de a plăti la disponibilul contului.
Pe baza conventiilor încheiate cu Ministerul Finantelor, Banca Natională poate acorda acestuia împrumuturi pe termen scurt ( maximum 180 zile ) cu dobânda pietei, pentru acoperirea decalajului temporar dintre încasările si plătile din cont. Aceste avansuri în cont curent nu pot depăsi, însumate într-un exercitiu financiar, cota de 7% din veniturile bugetare realizate în anul precedent, nici dublul capitalului privat al Băncii Nationale împreună cu fondul de rezervă.
În conditiile convenite cu Ministerul Finantelor, Banca Natională poate stabili si alte bănci eligibile pentru a primi depozite ale Tezaurului statului."
" În acest cont se reflectă impozitele percepute si alte plăti efectuate în numele Trezoreriei statului.
Banca centrală nu este creditorul Guvernului, desi îl ajută să identifice alte surse de împrumut din cadrul economiei.
Atunci când Guvernul împrumută bani din economie, banca centrală actionează ca agent si consultant al acestuia. Guvernul împrumută de pe piata natională, oferind spre v\nyare titluri de valoare ca de exemplu obligatiuni si bonuri de tezaur. Banca Nationala a României, ca agent al statului, poate actiona direct sau prin intermediul altor banci în procesul de emisiune a obligatiunilor sau a altor înscrisuri, în vânzarea si rascumpararea acestora si plata dobânzilor aferente. De asemenea, ea acorda consultanta privind cel mai potrivit titlu de valoare care sa fie oferit spre vânzare, nivelul dobânzii ce trebuie platita, conditiile creditului si momentul când trebuie facuta oferta de vânzare pe piata.
Suma de bani datorata de Guvern se numeste datoria publica. Banca Nationala a României gestioneaza datoria publica, rambursând valoarea obligatiunilor si a celorlalte titluri de valoare, când acestea ajung la scadenta si înlocuindu-le cu noi emisiuni de valori mobiliare ( daca este cazul ). Reducerea generala a nivelului datoriei publice se realizeaza de catre Banca Nationala prin cumpararea de titluri de valoare guvernamentale, de la detinatorii acestora ( dar din sume puse la dispozitie la Guvern)."
" Operatiunile Bancii Nationale cu titluri de stat emise de Ministerul Finantelor se efectueaza pe baza principiilor reglementate de art. 30 si în conformitate cu clauzele conventiei încheiate între aceste institutii.
Aceste operatiuni constau în : plasarea, înregistrarea, depozitarea si transferul titlurilor de stat emise de Ministerul Finantelor, plata capitalului, dobânzilor, comisioanelor si spezelor aferente, executarea decontarilor în contul general al Trezoreriei statului, alte operatiuni, efectuarea de plati aferente operatiunilor.
Prin conventiile încheiate între Banca Nationala si Ministerul Finantelor se stabilesc: principiile de baza ale emisiunilor de titluri de stat, obligatiile Ministerului Finantelor si ale Bancii Nationale, cuprinsul prospectelor de emisiune , vicii de plata si remedierea acestora."
b). Cooperarea internationala
Banca Nationala a României participa în numele statului la stabilirea si dezvoltarea realtiilor financiare internationale.
În conformitate cu art. 4 al legii 101 / 98, Banca Nationala a României, cu împuternicirea Parlamentului, poate participa la organizatii internationale cu caracter financiar, bancar, monetar sau de plati si poate sa devina membru al acestora.
Poate participa, în numele statului român, la tratative si negocieri externe în probleme financiare, monetare, valutare, de credit si de plati, precum si în domeniul autorizarii si supravegherii bancare.
Banca Nationala exercita drepturi si îndeplineste obligatii care revin României în calitate de membru al Fondului Monetar International, inclusiv utilizarea facilitatilor acestei institutii de finantare pe termen mediu si lung pentru nevoile balantei de plati si consolidarea rezervelor internationale ale tarii.
Banca Nationala poate: negocia si încheia acorduri, conventii sau alte întelegeri privind împrumuturi pe termen scurt si alte operatiuni financiar-bancare, încheia în nume propriu sau în numele statului, în contul si din dispozitia acestuia, acorduri de decontare si plati sau orice alte contracte având acelasi scop cu institutii financiare internationale, banci centrale, societati bancare si nebancare, institutii publice sau private care îsi au sediul în strainatate.
c). Administrarea rezervelor valutare
Banca Nationala a României pastreaza rezervele tarii în aur, valuta convertibila si alte active de rezerva recunoscute pe plan international.
Banca Nationala utilizeaza aceste rezerve atunci când intervine pe pietele valutare pentru a controla evolutia cursului de schimb al monedei nationale. Rezervele de valuta sunt folosite si pentru a asigura convertibilitatea monedei nationale pe piata valutara.
Leul românesc, în prezent, nu este o moneda pe deplin convertibila, dar se intentioneaza realizarea conditiilor necesare pentru asigurarea convertibilitatii de cont curent ( în sensul prevederilor statutului F.M.I. )
d). Administrarea rezervelor internationale
Banca Nationala a României este autorizata, în conditiile pe care stabileste si le poate modifica periodic, sa efectueze operatiuni privind cumpararea, vânzarea sau alte tranzactii cu:
lingouri, monede de aur, metale pretioase;
valută;
valori mobiliare;
Banca Natională poate să deschidă, să mentină, să tină conturi si să efectueze operatiuni de corespondent cu bănci centrale, autorităti monetare, institutii financiare internationale, organizatii financiare interguvenamentale din străinătate, precum si pentru guvernele străine si agentiile lor.
Operatiunile Băncii Nationale a României
Operatiuni pasive
" Prin operatiuni pasive ale băncii centrale se întelege constituirea de resurse necesare realizării functiilor sale. Resursele se formează din capitaluri proprii, depuneri ale tertilor si emisiunile de bancnote.
Capitalurile proprii constituite fie prin subscrierile făcute de stat, fie de către particulari, foacă un rol minor în operatiunile Băncii centrale, încrederea publicului bazându-se pe pozitia băncii de emisiune în sistemul bancar.
Depunerile la Banca centrală sunt efectuate de către băncile comerciale, de către stat, prin Trezorerie sau de către băncile altor state, în scopul efectuării decontărilor internationale.
Cea mai însemnată operatiune pasivă o constituie emisiunea de bancnote, care reprezintă titluri de credit ce exprimă obligatia Băncii centrale de a converti în aur, la cererea detinătorului, bancnotele respective.
În prezent, bancnota nu mai este convertibilă în aur, în multe tări convertirea ei în alte valute fiind limitată. Bancnota reprezintă o cambie asupra bancherului ( banca centrală )."
Operatiuni pasive ale Băncii Nationale a României
profitul realizat de banca Natională a României care se repartizează pentru:
a) alimentarea fondului de rezervă;
b) constituirea altor fonduri prevăzute de lege;
suma totală a bancnotelor si monedelor metalice aflate în circulatie, Banca Natională a României fiind unica institutie autorizată să emită bancnote si monede metalice pe tot cuprinsul tării;
Aceste mijloace monetare trebuie acceptate la valoarea nominală pentru plata tuturor obligatiilor publice si private. Transa de numerar emisă de Banca Natională a României peste nivelul rezervelor internationale va trebui să fie acoperită integral de alte active interne ale băncii;
disponibilitătile institutiilor bancare si ale altor institutii de credit în conturile acestora deschise la Banca Natională a României.
Aceste conturi pot fi:
a) conturi speciale pentru păstrarea rezervei minime obligatorii, nepurtătoare de dobândă;
b) conturi curente ale băncilor si celorlalte institutii de credit prin care Banca Natională a României asigură servicii de compensare si decontare;
disponibilul în contul curent al Trezoreriei statului pentru care Banca Natională a României plăteste dobândă
Trezoreria este serviciul financiar al Ministerului Finantelor care asigură statului disponibilitătile bănesti necesare pentru îndeplinirea atributiilor sale: efectuează încasări si plăti bugetare, gestionează disponibilitătile bugetului si asigură acoperirea deficitelor bugetare prin emisiune de titluri ale datoriei publice;
fondul de tezaur al statului, purtător de dobândă;
Operatiuni active
" Acordarea de credite constituie principala operatiune activă a Băncii centrale, credite acordate în special statului si băncilor comerciale.
Creditele sunt acordate sub forma rescontului de cambii, împrumuturilor de gaj de efecte comerciale, lambordarea ( ipotecarea, garantarea ) hârtiilor de valoare.
Acordarea de credite statului se realizează îndeosebi în perioadele de criză, de recesiune sau de confruntări sociale.
Operatiunile de decontare, operatiuni active ale Băncii centrale, se realizează la cererea băncilor comerciale prin conturile de corespondent, utilizându-se viramentul. Tot în această categorie intră lichidarea obligatiilor financiare dintre tări pe calea compensatiilor.
Între operatiunile active se situează si cumpărarea de aur si devize, contrivuind la realizarea politicii valutare a statului.
Operatiunile Băncii centrale influentează rata dobânzii prin manevrarea scontului, contribuind la orientarea politicii de credit în conformitate cu obiectivele strategiei economice."
Operatiunile active ale Băncii Nationale a României
avansuri acordate de banca Natională a României statului si împrumuturi garantate de acesta;
Avansuri se pot acorda pentru acoperirea decalajului temporar dintre veniturile si cheltuielile bugetului administratiei centrale.
titluri detinute în portofoliul de investitii al Băncii Nationale a României;
active rezultate din credite acordate băncilor si altor institutii de credit aflate în dificultate;
cecuri si instrumente de credit pe care Banca Natională a României le-a scontat sau le detine în portofoliu.
Acestea pot fi creante asupra statului, asupra băncilor si altor societăti a căror listă este stabilită de Consiliul de Administratie. Banca Natională a României poate cumpăra, vinde sau accepta în gaj aceste titluri.
rezervele internationale ale statului formate din următoarele elemente:
aur;
active externe sub forma valutei în numerar sau soldurile conturilor Băncii Nationale a României la băncile din străinătate;
alte active de rezervă recunoscute pe plan international inclusiv DST;
bonuri de tezaur si alte titluri emise sau garantate de guverne străine sau institutii financiare interguvernamentale;
alte asemenea active aprobate de Banca Natională a României
În vederea mentinerii acestor rezerve internationale la un nivel pe care ea îl apreciază ca fiind adecvat tranzactiilor externe ale statului, Banca Natională a României este autorizată să cumpere, să vândă si să facă alte tranzactii cu metale pretioase, valute si titluri emise sau garantate de guvernele străine sau institutiile financiare interguvernamentale, precum si să deschidă si să mentină conturi la alte bănci centrale si institutii financiare din străinătate.
Banca Natională a României - autoritate jurisdictională
" Dacă, prin actele normative aflate în vigoare, Băncii Nationale a României i se consacrase rolul de autoritate monetară si cel de autoritate de autorizare si de supraveghere prudentială a sistemului bancar, noua lege bancară instituie o nouă calitate acestei institutii, astfel încât să-i asigure conditiile legale pentru a-si îndeplini atributiile pe care legea i le conferă. În acest scop, Legea bancară consacră Băncii Nationale a României calitatea de autoritate jurisdictională.
Experienta practică din perioada 1991 - 1998 a demonstrat că activitatea de supraveghere prudentială desfăsurată de Banca Natională si măsurile cu caracter sanctionator, ca urmare a faptului că sanctiunile aplicate erau desfiintate de instantele judecătoresti, ceea ce afecta procesul de disciplinare a băncilor si, implicit, întărirea sistemului.
Pe baza legilor în materie si a reglementărilor elaborate de Banca centrală, autoritatea de supraveghere prudentială obtinea imaginea exactă a situatiei unei bănci, atât prin raportările periodice făcute chiar de aceasta, cât si prin verificările efectuate la fata locului de către aparatul de inspectie specializat. Analiza conjugată a acestor informatii si constatări determină, în multe cazuri, în spiritul si litera legii, aplicarea de sanctiuni băncilor. Contestarea acestora în instantele judecătoresti a dus la ridicarea, în unele cazuri, a acestor sanctiuni, ceea ce ar putea conduce la întărirea disciplinei în domeniul bancar. Solutiile se bazau pe sustinerile băncii în cauză, instantele judecătoresti neavând personal specializat si nici atributii de verificare în domeniul bancar care le-ar fi putut oferi o analiză pertinentă a respectivei bănci, a gravitătii faptelor pe care le-a săvârsit si a consecintelor pe care le implică acestea asupra viabilitătii băncii si a sistemului în care aceasta este integrată. Pe de altă parte, solutiile favorabile ale instantelor judecătoresti întăreau convingerea băncilor că au posibilitatea de a se sustrage sanctiunilor aplicate de autoritatea de supraveghere prudentială. Neplata unei amenzi nu făcea decât să-i ajute băncii să economisească o cheltuială care, de altfel, putea fi imputabilă celor vinovati de săvârsirea faptei consacrate si sanctionate.
În asemenea cazuri se ajungea la o situatie cel putin contradictorie, autoritatea de supraveghere prudentială era obstructionată de autoritatea judecătorească, ceea ce avea ca finalitate imposibilitatea desfăsurării activitătii de supraveghere prudential bancară instituită conform legii, ba chiar mai mult, puterea judecătorească făcea o imixtiune în sfera Legislativului, în sensul că solutia acesteia modifica prevederile legislatiei bancare ce reglementa domeniul supravegherii prudentiale si atributiile autoritătii în materie.
Având în vedere aceste considerente, precum si modul cum este reglementată autoritatea de supraveghere prudential bancară în legislatiile tărilor europene, indiferent dacă aceasta este banca centrală ( ex. Slovacia ) sau o altă institutie ( ex. Comisia Bancară în Franta ), noua Lege bancară conferă acestei autorităti si o componenta jurisdictională.
Astfel, art. 83 din Legea nr. 58 / 1998, dă competentă jurisdictională Consiliului de Administratie al Băncii Nationale a României ce devine astfel instanta la care se contestă actele emise în aplicarea acestei legi.
Din formularea textului se întelege că sub jurisdictia Consiliului de Administratie al Băncii Nationale a României intră toate actele emise în aplicarea Legii bancare. În sfera acestor acte intră toate actele Băncii Nationale, atât cele cu caracter normativ:
regulamente;
ordine;
norme;
circulare;
cât si cele date în executarea atributiilor sale:
hotărâri;
autorizatii;
acte de verificare si supraveghere, etc.
Fată de această formulare, rezultă că atât actele din prima categorie, căt si cele din a doua pot fi contestate la această instantă. Instanta în cauză beneficiază de cea mai înaltă pregătire de specialitate în materie, fiind tocmai si organul îndrituit de lege în a elabora acte normative în domeniul bancar. Sesizarea sa cu privire la actele normative emise va contribui la eficientizarea acestei activităti si la îndreptarea unor eventuale erori care ar putea fi constatate cu prilejul desfăsurării activitătii jurisdictionale.
Legea stabileste termene precise, atât cu privire la introducerea contestatiei ( 15 zile de la comunicarea actului care se contestă ), cât si cu privire la solutionarea contestatiei ( 30 zile de la data sesizării ).
Natura juridică a hotărârii Consiliului de Administratie al Băncii Nationale prin care se solutionează contestatia este de act jurisdictional, spre deosebire de natura juridică a hotărârilor sale prin care se adoptă actele normative ale acestei institutii sau care privesc conducerea activitătii interne din cadrul acesteia.
Hotărârile date în cadrul activitătii jurisdictionale a Băncii Nationale pot constitui în acelasi timp, acte de interpretare oficială a reglementărilor emise de această institutie, ceea ce poate conduce la asigurarea unei interpretări unitare, utile întregului sistem bancar.
Solutia dată de Consiliul de Administratie al Băncii Nationale a României, prin hotărârea sa, poate fi contestată la rândul său, de organul suprem de justitie consacrat în sistemul autoritătilor statului pentru a se asigura respectarea caracterului unitar al sistemului de justitie existent în tara noastră .
Prin introducerea acestui articol, legiuitorul a îmbinat constructiv cele două considerente avute în vedere:
eficientizarea activitătii bancare;
respectarea principiului unitar al organelor de justitie si, în acelasi timp, a consacrat rolul de autoritate jurisdictională a Băncii nationale a României " [7]
|
