ALTE DOCUMENTE |
NATURA JURIDICÃ A BÃNCII NATIONALE A ROMÂNIEI
În existenta sa de 119 ani, Banca Nationalã a României a cunoscut numeroase reglementãri, în cuprinsul cãrora, din ansamblul normelor juridice se evidentiazã natura juridicã pe care legiuitorul a înteles sã i-o atribuie.
" Perioada cuprinsã între începutul anului 1947 si începutul anului 1991 si-a pus amprenta asupra conceptiei, care a persistat si dupã aceastã datã si care trata Banca Nationalã a României ca pe un organ al administratiei centrale de stat, îndeplinind atributii de control,în numele statului, asupra titularilor de conturi, care nu erau considerati - asa cum traditia bancarã o impune - drepr clienti aflati în raporturi de egalitate cu banca ce-i deservea. Dacã facem referire la una din reglementãrile acelei perioade, Decretul nr. 124 / 197 11511o1415l 0, alãm cã Banca Nationalã a României, printre "celelalte organe centrale ale administratiei de stat", se aflã alãturi de ministere în subordinea Executivului, îndeplinind sarcinile încredintate de acesta. Aceste statut juridic nu permitea Bãncii Nationale a României sã-si îndeplineascã atributiile de bancã centralã, ea având doar atributul unicei bãnci de emisiune a statului român. În rest, activitatea pe care o desfãsura se derula între cea de bancã comercialã, care deservea clientela alcãtuitã exclusiv din persoane juridice si cea de organ de control al statului, care prin intermediul "controlului prin leu" restrângea considerabil puterea de decizie a întreprinderii cliente obligate sã respecte întru torul dictatul impus de bancã prin vointa actelor normative din acea perioadã.
Anii 1990 - 1991 sunt anii în care, mai întâi de fapt si ulterior în drept, Banca Nationalã îsi schimba statutul pãsind pe calea surorilor sale din tãrile cu economie de piatã. În fapt, la 1 decembrie 1990, când activitatea comercialã din Banca Nationalã a României constituia substanta noii Bãnci Comerciale Române, iar Banca Nationalã a României începea sã preia functiile specifice unei bãnci centrale, iar, în drept, intrarea în vigoare la 3 mai 1991 a Legii nr. 34 / 1991 privind Statutul Bãncii Nationale a României, sunt momentele care au contribuit la schimbarea radicalã a naturii juridice a acestei institutii."
Noul Statut al Bãncii Nationale a României, intrat în vigoare la 1 iunie 1998 si Legea nr. 58 / 1998 privind activitatea bancarã, sunt acte normative moderne care permit Bãncii Nationale un mai mare rol în sistemul bancar român, dar si un control riguros asupra entitãtilor subordonate, pentru ca acestea sã nu mai poatã comite infractiuni sub pretextul lipsei cadrului legislativ.
Legea bancarã 58 / 1998 privind activitatea bancarã prevede "activitatea bancarã în România se desfãsoarã prin Banca Nationalã a României si prin bãnci", iar Statutul Bãncii Nationale prevede cã: "Banca Nationalã a României este banca centralã a statului român", cele douã acte normative stabilind clar locul si rolul Bãncii Nationale a României. Aceste texte de lege lasã loc unor interpretãri care ne aduc aminte de vremuri de mult apuse.
Art. 1 din Legea 101 / 98 înscrie în cuprinsul sãu: "Banca Nationalã a României este banca centralã a statului romãn, având personalitate juridicã." Definirea drept organ al statului, fãrã nici o altã precizare - într-un climat în care amintirea vremurilor când Banca Nationalã a României era unul dintre " celelalte organe centrale ale administratiei de stat " era încã destul de prezentã în conceptia multora - oferea posibilitatea tratãrii acestei institutii ca atare. Multi dintre cei ce-si desfãsurau activitatea în cadrul unor organe ale statului sau alcãtuiau complete de judecatã, considerau firesc sã trateze Banca Nationalã ca pe un alt organ central din sfera Executivului.
Si iatã cã edictarea unei noi legi, în contextul în care drumul spre tranzitia la economia de piatã o impunea în corelatie cu informatiile tot mai prezente referitoare la ceea ce reprezintã o asemenea institutie, are ca urmare înscrierea în art. 1, dupã mentionarea titlului sãu - statutul legal - a dispozitiei: " Banca Nationalã a României este banca centralã a statului român având personalitate juridicã ", dipozitie care, corelatã cu cea prevãzutã la art. 3, alin.1 - " Banca Nationalã a României colaboreazã cu autoritãtile publice centrale si locale pentru îndeplinirea obiectivelor sale ", oferã imaginea exactã a ceea ce reprezintã Banca Nationalã în contextul institutiilor statului si raportul în care aceasta se aflã cu autoritãtile publice.
Pentru întelegerea exactã a ceea ce reprezintã Banca centralã într-un stat democratic, cu o economie de piatã, se impune studierea acestei institutii, a mecanismului functionãrii sale si a functiilor pe care la îndeplineste, fapt care se poate realiza prin intermediul dreptului comparat. Analiza legii în acest context va putea conduce la întelegerea naturii juridice a Bãncii Nationale a României, a ceea ce înseamnã aceastã institutie si ce menire are în cadrul economiei statului nostru.
Banca Nationalã a României - bancã centralã a statului român
În virtutea calitãtilor sale cu caracter de exclusivitate, banca centralã este numitã pe drept cuvânt si bancã a statului.
Ca bancã a statului, Banca Nationalã a României îndeplineste atributii ce pot fi grupate în trei categorii principale:
a). Operatiuni cuTrezoreria statului
Operatiunile Bãncii Nationale pe contul statului sunt:
tinerea contului general al Trezoreriei statului, efectuarea de operatiuni în acest cont;
efectuarea de operatiuni cu titluri de stat;
" Contul general al Trezoreriei statului este deschis în evidentele Bãncii Nationale pe numele Ministerului Finantelor iar functionarea acestuia se stabilesste prin conventii încheiate între Banca Nationalã si Ministerul Finantelor.
Regulile de bazã ale operatiunilor efectuate de Banca Nationalã în acest cont sunt prevãzute de art. 29 al Legii 101 / 98. Banca Nationalã primeste încasãrile pentru acest cont si efectueazã plãtile, în limita soldului creditor, fãrã sã perceapã comisioane, dar având obligatia de a plãti la disponibilul contului.
Pe baza conventiilor încheiate cu Ministerul Finantelor, Banca Nationalã poate acorda acestuia împrumuturi pe termen scurt ( maximum 180 zile ) cu dobânda pietei, pentru acoperirea decalajului temporar dintre încasãrile si plãtile din cont. Aceste avansuri în cont curent nu pot depãsi, însumate într-un exercitiu financiar, cota de 7% din veniturile bugetare realizate în anul precedent, nici dublul capitalului privat al Bãncii Nationale împreunã cu fondul de rezervã.
În conditiile convenite cu Ministerul Finantelor, Banca Nationalã poate stabili si alte bãnci eligibile pentru a primi depozite ale Tezaurului statului."
" În acest cont se reflectã impozitele percepute si alte plãti efectuate în numele Trezoreriei statului.
Banca centralã nu este creditorul Guvernului, desi îl ajutã sã identifice alte surse de împrumut din cadrul economiei.
Atunci când Guvernul împrumutã bani din economie, banca centralã actioneazã ca agent si consultant al acestuia. Guvernul împrumutã de pe piata nationalã, oferind spre v\nyare titluri de valoare ca de exemplu obligatiuni si bonuri de tezaur. Banca Nationala a României, ca agent al statului, poate actiona direct sau prin intermediul altor banci în procesul de emisiune a obligatiunilor sau a altor înscrisuri, în vânzarea si rascumpararea acestora si plata dobânzilor aferente. De asemenea, ea acorda consultanta privind cel mai potrivit titlu de valoare care sa fie oferit spre vânzare, nivelul dobânzii ce trebuie platita, conditiile creditului si momentul când trebuie facuta oferta de vânzare pe piata.
Suma de bani datorata de Guvern se numeste datoria publica. Banca Nationala a României gestioneaza datoria publica, rambursând valoarea obligatiunilor si a celorlalte titluri de valoare, când acestea ajung la scadenta si înlocuindu-le cu noi emisiuni de valori mobiliare ( daca este cazul ). Reducerea generala a nivelului datoriei publice se realizeaza de catre Banca Nationala prin cumpararea de titluri de valoare guvernamentale, de la detinatorii acestora ( dar din sume puse la dispozitie la Guvern)."
" Operatiunile Bancii Nationale cu titluri de stat emise de Ministerul Finantelor se efectueaza pe baza principiilor reglementate de art. 30 si în conformitate cu clauzele conventiei încheiate între aceste institutii.
Aceste operatiuni constau în : plasarea, înregistrarea, depozitarea si transferul titlurilor de stat emise de Ministerul Finantelor, plata capitalului, dobânzilor, comisioanelor si spezelor aferente, executarea decontarilor în contul general al Trezoreriei statului, alte operatiuni, efectuarea de plati aferente operatiunilor.
Prin conventiile încheiate între Banca Nationala si Ministerul Finantelor se stabilesc: principiile de baza ale emisiunilor de titluri de stat, obligatiile Ministerului Finantelor si ale Bancii Nationale, cuprinsul prospectelor de emisiune , vicii de plata si remedierea acestora."
b). Cooperarea internationala
Banca Nationala a României participa în numele statului la stabilirea si dezvoltarea realtiilor financiare internationale.
În conformitate cu art. 4 al legii 101 / 98, Banca Nationala a României, cu împuternicirea Parlamentului, poate participa la organizatii internationale cu caracter financiar, bancar, monetar sau de plati si poate sa devina membru al acestora.
Poate participa, în numele statului român, la tratative si negocieri externe în probleme financiare, monetare, valutare, de credit si de plati, precum si în domeniul autorizarii si supravegherii bancare.
Banca Nationala exercita drepturi si îndeplineste obligatii care revin României în calitate de membru al Fondului Monetar International, inclusiv utilizarea facilitatilor acestei institutii de finantare pe termen mediu si lung pentru nevoile balantei de plati si consolidarea rezervelor internationale ale tarii.
Banca Nationala poate: negocia si încheia acorduri, conventii sau alte întelegeri privind împrumuturi pe termen scurt si alte operatiuni financiar-bancare, încheia în nume propriu sau în numele statului, în contul si din dispozitia acestuia, acorduri de decontare si plati sau orice alte contracte având acelasi scop cu institutii financiare internationale, banci centrale, societati bancare si nebancare, institutii publice sau private care îsi au sediul în strainatate.
c). Administrarea rezervelor valutare
Banca Nationala a României pastreaza rezervele tarii în aur, valuta convertibila si alte active de rezerva recunoscute pe plan international.
Banca Nationala utilizeaza aceste rezerve atunci când intervine pe pietele valutare pentru a controla evolutia cursului de schimb al monedei nationale. Rezervele de valuta sunt folosite si pentru a asigura convertibilitatea monedei nationale pe piata valutara.
Leul românesc, în prezent, nu este o moneda pe deplin convertibila, dar se intentioneaza realizarea conditiilor necesare pentru asigurarea convertibilitatii de cont curent ( în sensul prevederilor statutului F.M.I. )
d). Administrarea rezervelor internationale
Banca Nationala a României este autorizata, în conditiile pe care stabileste si le poate modifica periodic, sa efectueze operatiuni privind cumpararea, vânzarea sau alte tranzactii cu:
lingouri, monede de aur, metale pretioase;
valutã;
valori mobiliare;
Banca Nationalã poate sã deschidã, sã mentinã, sã tinã conturi si sã efectueze operatiuni de corespondent cu bãnci centrale, autoritãti monetare, institutii financiare internationale, organizatii financiare interguvenamentale din strãinãtate, precum si pentru guvernele strãine si agentiile lor.
Operatiunile Bãncii Nationale a României
Operatiuni pasive
" Prin operatiuni pasive ale bãncii centrale se întelege constituirea de resurse necesare realizãrii functiilor sale. Resursele se formeazã din capitaluri proprii, depuneri ale tertilor si emisiunile de bancnote.
Capitalurile proprii constituite fie prin subscrierile fãcute de stat, fie de cãtre particulari, foacã un rol minor în operatiunile Bãncii centrale, încrederea publicului bazându-se pe pozitia bãncii de emisiune în sistemul bancar.
Depunerile la Banca centralã sunt efectuate de cãtre bãncile comerciale, de cãtre stat, prin Trezorerie sau de cãtre bãncile altor state, în scopul efectuãrii decontãrilor internationale.
Cea mai însemnatã operatiune pasivã o constituie emisiunea de bancnote, care reprezintã titluri de credit ce exprimã obligatia Bãncii centrale de a converti în aur, la cererea detinãtorului, bancnotele respective.
În prezent, bancnota nu mai este convertibilã în aur, în multe tãri convertirea ei în alte valute fiind limitatã. Bancnota reprezintã o cambie asupra bancherului ( banca centralã )."
Operatiuni pasive ale Bãncii Nationale a României
profitul realizat de banca Nationalã a României care se repartizeazã pentru:
a) alimentarea fondului de rezervã;
b) constituirea altor fonduri prevãzute de lege;
suma totalã a bancnotelor si monedelor metalice aflate în circulatie, Banca Nationalã a României fiind unica institutie autorizatã sã emitã bancnote si monede metalice pe tot cuprinsul tãrii;
Aceste mijloace monetare trebuie acceptate la valoarea nominalã pentru plata tuturor obligatiilor publice si private. Transa de numerar emisã de Banca Nationalã a României peste nivelul rezervelor internationale va trebui sã fie acoperitã integral de alte active interne ale bãncii;
disponibilitãtile institutiilor bancare si ale altor institutii de credit în conturile acestora deschise la Banca Nationalã a României.
Aceste conturi pot fi:
a) conturi speciale pentru pãstrarea rezervei minime obligatorii, nepurtãtoare de dobândã;
b) conturi curente ale bãncilor si celorlalte institutii de credit prin care Banca Nationalã a României asigurã servicii de compensare si decontare;
disponibilul în contul curent al Trezoreriei statului pentru care Banca Nationalã a României plãteste dobândã
Trezoreria este serviciul financiar al Ministerului Finantelor care asigurã statului disponibilitãtile bãnesti necesare pentru îndeplinirea atributiilor sale: efectueazã încasãri si plãti bugetare, gestioneazã disponibilitãtile bugetului si asigurã acoperirea deficitelor bugetare prin emisiune de titluri ale datoriei publice;
fondul de tezaur al statului, purtãtor de dobândã;
Operatiuni active
" Acordarea de credite constituie principala operatiune activã a Bãncii centrale, credite acordate în special statului si bãncilor comerciale.
Creditele sunt acordate sub forma rescontului de cambii, împrumuturilor de gaj de efecte comerciale, lambordarea ( ipotecarea, garantarea ) hârtiilor de valoare.
Acordarea de credite statului se realizeazã îndeosebi în perioadele de crizã, de recesiune sau de confruntãri sociale.
Operatiunile de decontare, operatiuni active ale Bãncii centrale, se realizeazã la cererea bãncilor comerciale prin conturile de corespondent, utilizându-se viramentul. Tot în aceastã categorie intrã lichidarea obligatiilor financiare dintre tãri pe calea compensatiilor.
Între operatiunile active se situeazã si cumpãrarea de aur si devize, contrivuind la realizarea politicii valutare a statului.
Operatiunile Bãncii centrale influenteazã rata dobânzii prin manevrarea scontului, contribuind la orientarea politicii de credit în conformitate cu obiectivele strategiei economice."
Operatiunile active ale Bãncii Nationale a României
avansuri acordate de banca Nationalã a României statului si împrumuturi garantate de acesta;
Avansuri se pot acorda pentru acoperirea decalajului temporar dintre veniturile si cheltuielile bugetului administratiei centrale.
titluri detinute în portofoliul de investitii al Bãncii Nationale a României;
active rezultate din credite acordate bãncilor si altor institutii de credit aflate în dificultate;
cecuri si instrumente de credit pe care Banca Nationalã a României le-a scontat sau le detine în portofoliu.
Acestea pot fi creante asupra statului, asupra bãncilor si altor societãti a cãror listã este stabilitã de Consiliul de Administratie. Banca Nationalã a României poate cumpãra, vinde sau accepta în gaj aceste titluri.
rezervele internationale ale statului formate din urmãtoarele elemente:
aur;
active externe sub forma valutei în numerar sau soldurile conturilor Bãncii Nationale a României la bãncile din strãinãtate;
alte active de rezervã recunoscute pe plan international inclusiv DST;
bonuri de tezaur si alte titluri emise sau garantate de guverne strãine sau institutii financiare interguvernamentale;
alte asemenea active aprobate de Banca Nationalã a României
În vederea mentinerii acestor rezerve internationale la un nivel pe care ea îl apreciazã ca fiind adecvat tranzactiilor externe ale statului, Banca Nationalã a României este autorizatã sã cumpere, sã vândã si sã facã alte tranzactii cu metale pretioase, valute si titluri emise sau garantate de guvernele strãine sau institutiile financiare interguvernamentale, precum si sã deschidã si sã mentinã conturi la alte bãnci centrale si institutii financiare din strãinãtate.
Banca Nationalã a României - autoritate jurisdictionalã
" Dacã, prin actele normative aflate în vigoare, Bãncii Nationale a României i se consacrase rolul de autoritate monetarã si cel de autoritate de autorizare si de supraveghere prudentialã a sistemului bancar, noua lege bancarã instituie o nouã calitate acestei institutii, astfel încât sã-i asigure conditiile legale pentru a-si îndeplini atributiile pe care legea i le conferã. În acest scop, Legea bancarã consacrã Bãncii Nationale a României calitatea de autoritate jurisdictionalã.
Experienta practicã din perioada 1991 - 1998 a demonstrat cã activitatea de supraveghere prudentialã desfãsuratã de Banca Nationalã si mãsurile cu caracter sanctionator, ca urmare a faptului cã sanctiunile aplicate erau desfiintate de instantele judecãtoresti, ceea ce afecta procesul de disciplinare a bãncilor si, implicit, întãrirea sistemului.
Pe baza legilor în materie si a reglementãrilor elaborate de Banca centralã, autoritatea de supraveghere prudentialã obtinea imaginea exactã a situatiei unei bãnci, atât prin raportãrile periodice fãcute chiar de aceasta, cât si prin verificãrile efectuate la fata locului de cãtre aparatul de inspectie specializat. Analiza conjugatã a acestor informatii si constatãri determinã, în multe cazuri, în spiritul si litera legii, aplicarea de sanctiuni bãncilor. Contestarea acestora în instantele judecãtoresti a dus la ridicarea, în unele cazuri, a acestor sanctiuni, ceea ce ar putea conduce la întãrirea disciplinei în domeniul bancar. Solutiile se bazau pe sustinerile bãncii în cauzã, instantele judecãtoresti neavând personal specializat si nici atributii de verificare în domeniul bancar care le-ar fi putut oferi o analizã pertinentã a respectivei bãnci, a gravitãtii faptelor pe care le-a sãvârsit si a consecintelor pe care le implicã acestea asupra viabilitãtii bãncii si a sistemului în care aceasta este integratã. Pe de altã parte, solutiile favorabile ale instantelor judecãtoresti întãreau convingerea bãncilor cã au posibilitatea de a se sustrage sanctiunilor aplicate de autoritatea de supraveghere prudentialã. Neplata unei amenzi nu fãcea decât sã-i ajute bãncii sã economiseascã o cheltuialã care, de altfel, putea fi imputabilã celor vinovati de sãvârsirea faptei consacrate si sanctionate.
În asemenea cazuri se ajungea la o situatie cel putin contradictorie, autoritatea de supraveghere prudentialã era obstructionatã de autoritatea judecãtoreascã, ceea ce avea ca finalitate imposibilitatea desfãsurãrii activitãtii de supraveghere prudential bancarã instituitã conform legii, ba chiar mai mult, puterea judecãtoreascã fãcea o imixtiune în sfera Legislativului, în sensul cã solutia acesteia modifica prevederile legislatiei bancare ce reglementa domeniul supravegherii prudentiale si atributiile autoritãtii în materie.
Având în vedere aceste considerente, precum si modul cum este reglementatã autoritatea de supraveghere prudential bancarã în legislatiile tãrilor europene, indiferent dacã aceasta este banca centralã ( ex. Slovacia ) sau o altã institutie ( ex. Comisia Bancarã în Franta ), noua Lege bancarã conferã acestei autoritãti si o componenta jurisdictionalã.
Astfel, art. 83 din Legea nr. 58 / 1998, dã competentã jurisdictionalã Consiliului de Administratie al Bãncii Nationale a României ce devine astfel instanta la care se contestã actele emise în aplicarea acestei legi.
Din formularea textului se întelege cã sub jurisdictia Consiliului de Administratie al Bãncii Nationale a României intrã toate actele emise în aplicarea Legii bancare. În sfera acestor acte intrã toate actele Bãncii Nationale, atât cele cu caracter normativ:
regulamente;
ordine;
norme;
circulare;
cât si cele date în executarea atributiilor sale:
hotãrâri;
autorizatii;
acte de verificare si supraveghere, etc.
Fatã de aceastã formulare, rezultã cã atât actele din prima categorie, cãt si cele din a doua pot fi contestate la aceastã instantã. Instanta în cauzã beneficiazã de cea mai înaltã pregãtire de specialitate în materie, fiind tocmai si organul îndrituit de lege în a elabora acte normative în domeniul bancar. Sesizarea sa cu privire la actele normative emise va contribui la eficientizarea acestei activitãti si la îndreptarea unor eventuale erori care ar putea fi constatate cu prilejul desfãsurãrii activitãtii jurisdictionale.
Legea stabileste termene precise, atât cu privire la introducerea contestatiei ( 15 zile de la comunicarea actului care se contestã ), cât si cu privire la solutionarea contestatiei ( 30 zile de la data sesizãrii ).
Natura juridicã a hotãrârii Consiliului de Administratie al Bãncii Nationale prin care se solutioneazã contestatia este de act jurisdictional, spre deosebire de natura juridicã a hotãrârilor sale prin care se adoptã actele normative ale acestei institutii sau care privesc conducerea activitãtii interne din cadrul acesteia.
Hotãrârile date în cadrul activitãtii jurisdictionale a Bãncii Nationale pot constitui în acelasi timp, acte de interpretare oficialã a reglementãrilor emise de aceastã institutie, ceea ce poate conduce la asigurarea unei interpretãri unitare, utile întregului sistem bancar.
Solutia datã de Consiliul de Administratie al Bãncii Nationale a României, prin hotãrârea sa, poate fi contestatã la rândul sãu, de organul suprem de justitie consacrat în sistemul autoritãtilor statului pentru a se asigura respectarea caracterului unitar al sistemului de justitie existent în tara noastrã .
Prin introducerea acestui articol, legiuitorul a îmbinat constructiv cele douã considerente avute în vedere:
eficientizarea activitãtii bancare;
respectarea principiului unitar al organelor de justitie si, în acelasi timp, a consacrat rolul de autoritate jurisdictionalã a Bãncii nationale a României " [7]
|
