Prin operatiuni valutare[1] se inteleg incasarile, platile, compensarile, creditarile, tranzactiile financiare si de capital, cu valori mobiliare si nemobiliare exprimate in moneda altei tari sau a unei unitati monetare de cont, precum si operatiile efectuate in lei cand aceste operatii au loc intre rezidenti si nerezidenti.
Piata valutara romaneasca cuprinde ansamblul relatiilor determinate de operatiunile de cumparare-vanzare de valuta, contra monedei nationale – leul. Aceste operatiuni sunt efectuate de intermediari autorizati de BNR si pot fi efectuate in nume propriu sau in numele si contul clientilor lor.
Intermediarii trebuie sa fie autorizati de BNR, sa indeplineasca calitatea de broker sau dealer, bancile comercia 535e46f le ocupa locul principal ca intermediari autorizati.
La cumpararea si vanzarea unei valute exista o diferenta intre cursul de cumparare si cel de vanzare. Aceasta diferenta (marja/”spread”) asigura bancii sau casei de schimb profit.
Majoritatea operatiunilor de schimb valutar sunt operatiuni la vedere (spot), se efectueaza la cursul valutar din ziua tranzactiei, decontarea se face in 48 ore (2 zile bancare lucratoare).
Operatiunile la termen (forward) protejeaza investitorul impotriva riscului valutar. Acestea permit stabilirea cursului la care se va cumpara valuta in ziua platii.
Odata cursul stabilit, se evita riscul, masura de protejare impotriva fluctuatiilor valutare viitoare in raport cu o anumita valuta este denumita „hedging”.
Cursul la termen se stabileste luand in considerare cursul la vedere, la care se mai ia in calcul o prima/”premium” (daca se anticipeaza ca moneda ce se va cumpara se va intari) sau un „discount” (daca se anticipeaza ca moneda se va deprecia).
O alta operatiune la termen este contractul la termen cu optiune de interval. Prin acest tip de contract la termen se stipuleaza cantitatea de valuta ce urmeaza a fi cumparata sau vanduta, cursul la cumparare si vanzare, precum si un interval in interiorul caruia optiunea respectiva poate fi exercitata.
Optiunea la termen este utila in cazul in care investitorul are nevoie de o suma, intr-o anumita valuta, intr-o anumita perioada, insa nu cunoaste cu exactitate care este data la care are nevoie de aceasta. Cursul la termen la care optiunea va fi exercitata este cel favorabil bancii.
In cazul tranzactiilor valutare de valori mari, se utilizeaza contracte la termen de optiuni cu valute (optiuni cu valute).
Prima de optiune se plateste in avans si da dreptul detinatorului unui astfel de contract de a cumpara sau vinde o valuta intr-o anumita perioada viitoare. Exercitarea contractului nu este obligatorie, in cazul in care se renunta la optiune, clientul pierde prima de optiune. Cursul la termen la care se incheie contractul de optiune cu valute se mai numeste curs sau pret de exercitiu.
Bancile din diferite tari stabilesc, intre ele, relatii de corespondent bancar, avand deschise, pe baza de reciprocitate, conturi pentru o miscare rapida a banilor si securitatea transferurilor internationale de fonduri:
contul „nostro” (al nostru): contul in valuta al bancii comerciale romanesti deschis in evidentele bancii din strainatate;
contul „vostro”/„lorro” (al vostu/al lor): contul bancii straine deschis in evidentele aceleiasi banci comerciale romanesti.
Fiecare banca trebuie sa urmareasca evolutia platilor si incasarilor efectuate prin contul „nostro”. Aceasta se realizeaza prin tinerea unui cont intern de catre banca – cont oglinda – pentru pastrarea evidentei. In contul oglinda se tine evidenta tuturor tranzactiilor la o data numita data valutei (data la care tranzactia se inregistreaza in contul nostro, deschis la banca corespondenta).
Transferul international al fondurilor[2] se realizeaza prin:
transfer letric prin posta (par avion) – transmiterea fizica a inscrisului printr-un anumit mijloc de transport (par avion) de la o banca la alta;
transfer telegrafic – transmitere prin telex, fax; autenticitatea datelor este confirmata printr-un cod secret asupra caruia cele doua banci au cazut de acord. in prealabil.
transfer prin sistemul SWIFT – SWIFT constituie o tehnica computerizata de transmitere a mesajelor, similara transferului telegrafic, cu particularitatile determinate de sistemul computerizat integrat care il defineste si securitatea absoluta a transmiterii informatiilor.
Modalitatile de plata pentru derularea operatiunilor de plati in valuta sunt:
Acreditivul;
Incasso-ul
Ordinul de plata;
Scrisoarea de credit comercial;
Scrisoarea de garantie bancara;
Cecul in valuta.
a) Acreditivul – modalitate de plata prin care banca emitenta, la cererea clientului, urmeaza sa efectueze plata catre beneficiar sau sa plateasca efecte de comert. De asemeni, poate autoriza o alta banca sa efectueze platti in baza unor documente stipulate initial.
Partile implicate in derularea acreditivului:
ordonatorul (importatorul) – clientul bancii, initiaza acreditivul;
banca emitenta (a importatorului) – cea care la solicitarea ordonatorului isi asuma angajamentul de achitare a documentelor emise de exportator, in conditiile stipulate de acreditiv.
beneficiarul acreditivului (exportatorul) – cel in favoarea caruia este deschis acreditivul si care in momentul depunerii documentelor incaseaza contravaloarea acestuia;
banca exportatorului – cea ce deserveste beneficiarul acreditivului.
Din punct de vedere al fermitatii, acreditivele pot fi:
1. acreditive revocabile;
2. acreditive irevocabile;
3. acreditive irevocabile confirmate.
Clauzele privind plata acreditivului pot mentiona:
plata la vedere – in momentul prezentarii documentelor;
plata la termen – in momentul stabilit prin acreditiv;
plata cu acceptare:
o de catre banca emitenta;
o de catre o alta banca;
plata prin negociere – specifica scrisorilor de credit ce presupun utilizarea unui efect de comert – cambie sau bilet la ordin.
Domicilierea acreditivului poate fi:
in tara exportatorului;
in tara importatorului;
intr-o tara terta.
b) Incasso-ul – este forma de decontare practicata de banci cu scopul de a obtine acceptarea unor documente si/sau efectuarea platii acestora sau a remite documente contra acceptare/contra plata, conform instructiunilor primite de la clienti.
Apelarea la incasso are loc in momentul in care cei doi parteneri – exportator si importator – exista mai multa incredere in cazul acreditivului. Cele doua banci implicate nu se angajeaza la plata, participa doar in calitate de gestionari ai documentelor mentionate de catre exportator.
Documentele gestionate sunt atat cele comerciale (facturi, acte de expeditie), cat si cele financiare (cambii, bilete la ordin, cecuri, chitante de plata).
Incasso-ul imbraca 2 forme:
incasso simplu - utilizeaza incasarea documentelor financiare neinsotite de documente comerciale;
incasso documentar – incasarea documentelor comerciale impreuna sau fara documentele financiare.
Partile implicate in cazul incasso-ului sunt:
initiatorul – clientul ce incredinteaza bancii documentele spre incasare, beneficiar al sumei rezultate din tranzactia comerciala sau financiara;
trasul – persoana care trebuie sa achite suma de plata si caruia i se inainteaza documentele spre acceptare/plata;
banca remitenta – banca careia i s-au incredintat de catre initiator documente pentru remitere si incasare;
banca prezentatoare – banca ce prezinta trasului documentele, poate sau nu coincide cu banca remitenta.
c. Ordinul de plata – este un instrument prin intermediul caruia emitentul dispune bancii efectuarea platii unor marfuri sau servicii prestate in favoarea furnizorului acestora. Plata are loc dupa receptia acestora si a documentelor insotitoare.
Ordinul de plata imbraca doua forme:
ordin de plata simplu;
ordin de plata documentar.
Ordinul de plata simplu se utilizeaza pentru marfurile sosite si receptionate, fiind necesara prezentarea declaratiei vamale de import, a facturii originale si a contractului sau comenzii externe confirmate, licenta de import. Se poate utiliza si pentru plata de avansuri de pana la 20% din valoarea contractului.
Ordinul de plata documentar se utilizeaza pentru plata unor marfuri care inca nu au sosit in tara sau nu au fost receptionate
d. Scrisoarea de credit comerciala – este utilizata de banca pentru decontarea exporturilor cu alte tari anglo-saxone. Este o forma de garantare a platii de catre banca emitenta
Scrisoarea de credit comerciala presupune manifestarea unui angajament irevocabil din partea bancii emitente de a achita o cambie trasa asupra ei, cambie emisa in favoarea unui exportator desemnat pentru aceasta.
Caracteristicile scrisorii de credit sunt:
nu presupune acoperirea ei in momentul emiterii;
remisa direct exportatorului;
se utilizeaza prin intermediul cambiilor;
este domiciliata intotdeauna in strainatate, in raport de exportator;
Scrisoarea de credit comercial este o forma asiguratorie suplimentara pentru diminuarea riscului de neplata.
e. Scrisoarea de garantie bancara – garanteaza de catre banca efectuarea platii in valuta in cazul in care trasul nu isi onoreaza obligatia de plata. SE utilizeaza ca masura asiguratorie pentru operatiile a caror plata se finalizeaza prin incasso sau ordin de plata.
f. Cecul in valuta – este un instrument ce permite decontarea obligatiilor dintre doi participanti la o relatie comerciala internationala. Este un ordin al titularului (tragator) dat unei alte persoane (tras) de regula o banca, de a plati o suma data unei terte persoane (beneficiar).
Pentru emiterea unui cec este obligatorie existenta la tras a sumelor necesare ordonarii platii.
Tipuri de cecuri folosite:
cecuri bancare;
cec postal;
cec de calatorie (ex.: American Expres, City Corp; Tomas Cook; Visa; Eurocecuri; International money order; Cecuri de trezorerie; Cecuri guvernamentale).
La incasarea cecurilor se va avea in vedere:
existenta semnaturilor emitentului;
incadrarea in termenul de valabilitate (VOID AFTER ONE YEARM, VOID AFTER A NINETY DAYS, VOID AFTER SIXTY DAYS);
daca operatia de vizare este corecta;
daca este corecta suma in cifre si litere.
|
