PIAŢA EURO-VALUTELOR
Termenul de eurovalute se refera la disponibilitatile într-o moneda straina aflata la banci care functioneaza an afara teritoriului statului care a emis valuta, moneda respectiva.
(exp: sumele în dolari americane aflate la bancile din Europa, Asia sau în oricare alta tara în afara teritoriului american sunt eurovalute, d 20420p155u upa cum tot eurovalutele sunt si sumele în lire sterline aflate în bancile din Franta).
Termenul de eurovalute nu reprezinta si nu se refera la o localitate geografica a conturilor unde se afla eurovalute, ci este numai o categorie economico-valutara acceptata prin consens.
Eurovalutele nu sunt deci moneda în sensul atribuit termenului respectiv; caracteristicile lor monetare deriva din caracteristicile monedelor nationale din care sunt constituite eurovalutele respective.
Operatiunile cu eurovalutele nu sunt supuse legislatiei tarii care au emis moneda respectiva si nici legilor din tara unde sunt depuse. Eventual doar la o parte din aceste legi, ceea ce confera eurovalutelor o libertate mai mare în afaceri.
Deschiderea unui cont în eurovalute ofera urmatoarele avantaje:
se pot obtine profituri mai mari pentru ca bancile care au sume importante în eurovalute cu o marja de manevra mai mare decât cele care ar detine numai conturi în moneda nationala.
Într-o economie normala dobânzile oferite pentru sumele depuse ca eurovalute sunt mai mari decât pentru cele oferite pentru depozit în moneda nationala.
posibilitatea obtinerii unei securitati mai mari a fondurilor.
Detinatorii de asemenea sume în mod normal se simt mai în siguranta când stiu ca bani pe care îi au sunt depusi în eurvalute cu larga arie de acoperire.
posibilitatea obtinerii unei comoditati mai mari în afaceri pentru ca este altceva daca având nevoie de eurovalute în dolari, acestia sunt depusi la o banca de lânga domiciliu sau afacerea ta decât dca ar exista regula ca ei sa fie depusi la o banca americana.
Diponibilitatile în eurovalute provin din:
o sumele provenite din încasari an moneda straina si depuse ca atare în banca fara sa fie schimbate în moneda nationala;
o sumele transferate de la bancile emitente a monedei respective;
o sume provenite din prescimbarea monedei nationale pe care o ai în diverse valute si depunerea la banci;
o sumele în moneda nationala transferate la bancile din alte tari;
o creditele acordate în eurovalute despre care se spun ca multiplica masa eurovalutelor.
Pietele valutare internationale unde au loc operatiuni în eurovalute sunt numite si europiete, iar bancile care fac operatiuni cu eurovalute sunt numite si eurobanci.
Operatiunile care se fac pe europiete sunt operatiuni de genul celor facute si pe pietele valutare.
Europietele apar în doua ipostaze:
Ca piete valutare daca operatiunile care se fac la vedere sau pe termene scurte si apar ca piate financiare atunci când sunt cumparate si vândute eurovalutare care sunt disponibile pe termen lung.
Europietele sunt formate de fapt din complexul de operatiuni care au loc între bancile comerciale si între banci si institute nebancare.
Prin intermediul lor, fondurile circula de multe ori între mai multe banci dintr-o tara sau mai multe tari de la primul depunator si pâna la ultimul utilizator transformându-se frecvent dintr-o valuta în alta inclusiv în monede nationale ale tarii respective.
Deyvoltarea operatiunilor pe europiete în ultimele decenii au sporit mobilitatea fondurilor, au introdus folosirea fondurilor private în circuitul international dar au si mictorat posibilitatea de control a miscarilor internationale de capital.
Bancile centrale încearca sa organizeze în control mai strâns asupra pietelor de capital, dar deocamdata în nici o tara nu a aparut o institutie capabila sa dirijeze evolutia tranzactiilor si sa supuna la o anumita conduita pe aceasta piata.
|
