PIEŢE VALUTARE
Piata valutara este locul unde se desfasoara operatiuni de vânzare - cumparare de valute si devize la vedere si pe termene scurte.
De obicei o piata valutara se compune dintr-o bursa valutara care este o organizatie interbancara cu activitate reglementata prin lege specializata în comertul cu valute si devize si dintr-o serie de case de schimb si dintr-un numar de banci care-si organizeaza propriile case de schimb.
Exista tari în care piata 11411i822l valutara nu are în componenta sa o bursa specializata (exp: România).
Pietele valutare au marimi diferite functie de gama operatiunilor care se fac pe pietele respective, dar si de volumul operatiunilor care se realizeaza.
Importanta unei piete valutare depinde si de zona geografica în care îsi desfasoara activitatea, mai renumite piete din Londra, Paris, New York, Zurich, Tokyo, Chicago.
Pietele valutare sunt organizatii economice ale tarilor pe teritoriul carora functioneaza, se supun legislatiei din tara respectiva, personalul si intermediarii sunt cetateni ai tari respective, activitatea lor fiind controlate de institutii specializate stabilita de guvernul national, în România de banca nationala.
Exista si piete valutare care deservesc interese nelocalizate într-un spatiu geografic anume, desi formal ele se gasesc într-o anumita tara si se supun legislatiei respective. Se spune ca acestea sunt adevaratele pietele internationale (exp: piata eurovalutare).
Operatiunile care se fac pe pietele valutare sunt de 2 categorii:
propriile operatiuni ale bancilor;
operatiuni ordonate de clientii bancilor.
Între cele 2 tipuri de operatiuni nu sunt diferente nici ca tehnica de realizare si nici ca efecte economico-financiare.
Cea mai mare parte a operatiunilor care se fac pe o piata valutara se lichideaza prin viramente între conturile bancare si numai o mica actiune genereaza plati si încasari cash.
Dintre cele mai importante operatiuni care se fac pe piata valutara sunt:
Operatiuni la vedere, adica operatiuni de vânzare-cumparare de valuta cu lichidarea operatiuni, adica încasarea sau plata cash sau virament între conturi în cel mult 48 de h de când operatiunea a fost încheiata.
Toate vânzarile si cumpararile se fac în functie de cursurile valutare adica în functie de raporturile valorice între valute, cursurile formându-se prin raportul dintre ordinele de cumparare si cele de vânzare de valute care se manifesta în acea zi la casa de schimb respectiva, la banca respectiva, pe plan national.
Operatiuni la termen de tip FORWARD, acestea sunt operatiuni de vânzare sau cumparare a unei sume în valuta sau devize cu lichidarea operatiunii la o data ulterioara fixata prin contract.
Interesul pentru acest gen de operatiune convine fie din nevoia de protectie împotriva riscului valutar, fie din motive speculative.
Principalele valute care se negociaza pe pietele valutare coteaza atât la vedere cât si la termen.
Cotatia este raportul valoric între valute, stabilit liber, în functie de cerere si oferta si publicat în aceiasi zi de o casa de schimb, de o banca, de o bursa sau de BNR.
Cotatia este de 2 feluri:
a) Cursul valutei A exprimat în moneda B, poate sa fie mai ridicat în cazul operatiuni la termen fata de operatiuni la vedere. Expresia tehnica este: cursul la termen face prima.
b) Cursul monedei A exprimat în moneda B, sa fie mai scazut la termen decât la vedere. În principiu ar trebui ca, cursul la termen a unei valute sa fie întotdeauna mai mare decât cursul la vedere deoarece la cursul la vedere trebuie sa se adauge în mod normal si dobânda aferenta capitalului investit în valoarea respectiva pe termenul prevazut.
Sunt situatii însa când cursul la termen este sensibil mai mare decât cel la vedere si anume în situatiile în care exista previziuni favorabile, optimist referitoare la cursul valutei respective. Daca exista previziuni negative, pesimiste atunci întotdeauna cursul la termen este mai mic decât cel la vedere.
În prima situatie diferenta în plus se numeste tehnic agiovalutare, iar cursul în minus se numeste disagiovalutara, iar în sistemul financiar-bancar când se vorbeste de asemenea diferente ele sunt denumite diferential valutar.
Arbitrajul valutar, este vorba de operatiuni de vânzare-cumpârare de multe ori simultane, de valute si alte harti de devize urmarindu-se obtinerea unui câstig din:
a) Diferenta dintre cursurile aceleiasi valute înregistrate concomitent pe 2 piete diferite;
b) Diferentele dintre cursurile aceleiasi valute pe aceiasi piata la momente de timp diferite;
c) Diferenta dintre cursurile a 2 valute pe 2 piete diferite.
Bancile fac asemenea operatiuni din 2 motive:
Pentru a-si valorifica disponibilitatile pe care le au;
Pentru a se proteja împotriva riscului valutar.
Între banci se schimba ordinea de vânzare-cumparare prin toate posibilitatile pe care bâncile le au.
Arbitrajul valutar se realizeaza în mai multe variante:
a) Arbitraj direct (simplu), înseamna a vinde o valuta pe piata unde considera ca ea coteaza cel mai bine si cumpararea a aceleiasi valute de pe piata unde coteaza mai slab.
b) Arbitraj la termen, care se poate face pe 1 sau pe 2 piete astfel:
Arbitaj la termen pe o singura piata, înseamna sa cumepri la termen o anumita valuta unde se spera ca la termenul respectiv ea va cota cel mai bine;
Arbitaj la termen pe 2 piete, înseamna sa cumperi o valuta la termen pe o piata unde speri ca va cota mai bine si sa vinzi la termen aceiasi valuta pe piata unde crezi ca va cota mai slab.
Arbitaj combinat, adica operatiunile de tip diferit pe piete diferite, cum ar fi vânzarea la vedere a unei valute pe piata, sau sa cumpere la vedere pe o piata si sa vinzi la termen pe o alta piata, totul în functie de informatiile pe care le capeti, de informari.
Arbitraj combinat cu arbitrajul dobânzilor, înseamna sa faci în acelas timp o operatiune de arbitaj valutar, dar sa faci si o operatiune bancara, deplasarea fondurilor disponibile, urmarindu-se obtinerea unui câsting din:
Diferenta dintre dobânzile aferente, plasamente de capital într-o valuta, ori pe o piata sau alta la un moment dat.
Diferenta dintre dobânzile obtinute din plasamentele de capital care se spera pe baza informatiilor detinute, ce se vor încasa în timp.
Principala conditie de care depinde succesul unei asemenea operatiuni este ca evolutia cursurilor valutare sa nu anuleze câstigul rezultat din diferente de dobânda.
Speculatia valutara. Se spune ca este o speculatie valutara acea operatiune facuta numai cu scopul de a realiza un câstig din diferente de curs valutar.
Apeculatia valutara se practica atâz la vedere cât si la termen. În fapt este foarte dificil de a stabili si a delimita o speculatie valutara de alte operatiuni care se fac pentru ca motivul obtinerii profitului este prezent în toate operatiunile care se fac.
Termenul de speculatie valutara este destul de vag, el mai mult sugerând decât sa poata stabili cu precizie care sunt operatiunile care se fac pentru obtinerea unui profit din simpla jonglare cu diferente de curs de valute si cu termene aferente.
Dintre cele mai importante tipuri de speculatiivalutare sunt:
Speculatia activa la vedere
EXP: Presupunem ca o valuta A are scaderi continue de cursu pe o anumita piata, un speculant chiar daca nu dispune de fonduri împumuta o anumita suma în valuta respectiva si încearca sa stabileasca un termen de rambursare cât mai convenabil.
Cu aceasta suma A cumpara cât poate o suma în valuta B, despre care se crede ca este stabilita si chiar ca are perspctive sa se aprecize. La termenul de rambursare speculantul respectiv face operatiunea inversa si daca a calculat corect, vinde valuta B daca s-a apreciat si cumpara valuta A din suma obtinuta rambursând împrumutul, diferenta fiind profitul pe care îl obtine.
Speculatia activa la termen, se bazeaza pe presupunerea ca între cursul la termen si cursul la vedere din ziua în care expira termenul va exista o anumita diferenta.
EXP: cursul la vedere al valutei A fata de valuta B este de 1 la 2, iar cursul la termen de 3 luni este de 1 la 1,5 pentru ca exista unele indici ca pe parcursul celor 3 luni valuta A se va deprecia. Speculantul are însa anumite indicii ca valuta A nu se va deprecia pentru care, el cumpara valuta A la termen de 3 luni platind-o cu valuta B. Dupa 3 luni daca indicii lor au fost bune, el poate sa vânda la vedere la cursul zilei., mai mare, valuta A contra valuta Brealizând astfel un profit.
Speculatia activa la vedere si la termen.
Sunt operatiuni de aceleasi dimensiuni, numai ca ele sunt facute pentru a se preveni care pot aparea din cauza riscului valutar si nu neaparat pentru obtinerea unui profit.
Este confirmare a faptului ca asemenea operatiuni nu se încadreaza în definitia data speculatiei, ceea ce complica si mai mult încercarea de a se delimita si de a se clasifica operatiunile care se fac pe piata valutara.
Speculatia pasiva este în fapt o reactie normala a detinatorilor de valute.
CURS 2
- continuare Curs 1 -
Principalul efect al operatiilor care se fac pe pieta valutara conduce la uniformizarea cursurilor valutare. Acest efect se manifesta la 3 nivele:
la nivelul fiecarei banci;
lanivelul fiecarei piete valutare;
la nivel mondial.
În toate cele 3 cazuri se produce o compensare ordinelorde vânzare si cumparare în cadrul bancii, al pietelor valutare si între pietele valutare la nivel mondial.
Cursurile valutare care se formeaza la cele 3 nivele este raportul dintre ordinele de vânzare si cumparare, la nivelul clientilor în cazul bancilor, la nivelul tuturor operatiunilor când vorbim de piete valutare si la nivel mondial.
În cazul unei banci daca sporesc ordinele de cumparare banca mareste cursul precedent, iar daca sporesc ordinele de vânzare, cursul va fi micsorat.
Diversele genuri de operatiuni au influente diferite asupra formarii preturilor în functie de specificul lor.
Arbitrajul valutar conduce la echilibrarea cererii si a ofertei de pe piata, deci la uniformizarea cursurilor sia a dobînzilor deoarece sporeste cererea pentru o valuta acolo unde cursul este mai slab si opreste oferta pentru aceeasi valuta acolo unde cursul este mai ridicat.
Speculatia valutara tinde sa mareasca dezechilibrele dintre cererea si oferta existentei.
Din aceasta cauza mecanismul de formare al cursurilor valutare nu este practic niciodata liber influentat de corectiilr si interventiile organismelor monetare.
|
