POSIBILITATI DE PERFECTIONARE A GRADULUI DE COLECTARE A IMPOZITELOR SI TAXELOR
“Mai inainte de a ridica un zid as vrea sa stiu ce anume
Las deoparte si de alta. 222e47c
(Robert Frost, poet american 1874-1963)
Problema impozitelor este o problema pe cat de complexe, pe atat de greu de rezolvat in practica.Principiile de echitate fiscala impun ca stablirea impozitelor sa se faca in functie de capacitatea contributiva a fiecarui, adica in functie de veniturile si de averea obtinuta.
Obligatiile fiscale trebuie sa inceapa de la un anumit nivel al veniturilor unei persoane fizice si juridice, sa tina cont de situatia economica si sociala a acestora.
Un stat este cu atat mai bogat, mai puternic, cu cat are mai multi cetateni bogati.Interesul statului este ca numarul si bogatia acestora sa creasca tot mai mult intrucat si veniturile sale vor fi mai mari.Pe cale de consecinta, interesul statului este de a avea cat mai putini cetateni saraci.Cu cat numarul acestora si gradul lor de saracie este mai mic, cu atat mai mult statul se va elibera de greaua povara a intretinerii celor saraci, din veniturile obtinute, pe calea impozitelor incasate de la cei bogati.
In acelasi timp, permanent si in orice tara, se pune problema daca fondurile bugetare sunt cheltuite in mod eficient.Frecvente sunt exemplele in care insemnate fonduri bugetare fie au fost cheltuite ineficient, fie fraudulos.”Viata usoara” si birocratia din unele institutii fundamentale ale statului, ca si fenomenele de frauda, risipa si abuzuri, bine surprinse si evidentiate de mass-media, au generat in randul majoritatii cetatenilor sentimente de neincredere si chiar de dispret fata de puterea legislative, executive si judecatoreasca, cerand reducerea cheltuielilor acestor institutii.
Bugetul de stat curpinde partea de venituri si pe cea de cheltuieli.Veniturile bugetului de stat se obtin in cea mai mare parte pe calea impozitelor, in general intre 50% si 90%.Cheltuielile bugetului de stat, numite si cheltuieli publice sau cheltuieli guvernamentale, au ca destinatie satisfacerea unor necesitati sociale precum cele de invatamant, educatie, sanatate, protectie sociala, ordine publica, protectia mediului, aparare.
Cum materia impozabila cunoaste, in general modificari reduse de la un an la altul, singura posibiliate de sporire a veniturilor bugetare ramane cresterea sarcinii fiscale, adica a impozitelor, ceea ce presupune schimbarea unor reglementari fiscale.Un asemenea scop nu se poate realiza practic intr-un an fiscal, avand in vedere etapele care trebuie parcurse respectiv:
1. constatarea decalajului (mare sau foarte mare) intre venituri si incasari;
2. stabilirea masurilor legislative ce trebuie intreprinse pentru obtinerea diferentei de venituri bugetare;
3. elaborarea proiectelor legislative, aprobarea acestora in Guvern sau Parlament, promulgarea lor si publicarea in “Monitorul Oficial”;
4. stabilirea noilor sarcini fiscale ale contribuabililor (mult mai mari), care sa le mai si plateasca, integral si in termenul legal.
Un sistem fiscal rational, specific statului bunastarii sociale, se bazeaza pe posibilitatile efective reale si echitabile de stabilire a impozitelor pe contribuabil.Astfel spus, se va avea in vedere si necesitatile de venituri bugetare, dar, in determinarea veniturilor cuvenite bugetului de stat, se porneste si de la posibilitatile de plata, de la puterea contributiva a fiecarui contribuabil, stabilita conform principiilor de echitate fiscala, pe baza unei legislatii fiscale cat mai stabila in timp.
Este important numarul persoanelor intretinute de cei ce muncesc, dar foarte importanta este si marirea cheltuielilor necesare si efective pentru o asemenea persoana.Una este ca, cheltuielile de protectie social, necesara sau efectiv consumate, pentru o persoana ce necesita masuri de protectie sociala sa fie de cativa euro lunar si alta este ca acestea sa fie de mii si zeci de mii de euro lunar, precum in cazul copiilor bolnavi de SIDA.Ca urmare, masurile profilactice sunt decisive in asigurarea sanatatii populatiei si mod deosebit, a generatiilor ce urmeaza.Sunt tari care cheltuiesc mult cu tratamentele terapeutice, in timp ce alte tari cheltuiesc putin cu tratamentele profilatice,dar ajung ca o mare parte din populatiei sa fie suferinda de boli incurabile, persoane care nu mai pot fi recuperate si pentru al caror tratament nu exista fondurile necesare.
Problema este foarte complexa si a fost subliniata numai prin prisma cauzalor care pot conduce la “povara contributiilor” care alaturi de “povara impozitelor”, conduce la “povara obligatiilor bugetare”, cu numeroasele si gravele consecinte pe care le genereaza.
Am subliniat aceste aspecte pentru a se intelege mai bine problemele dificile ce se ridica atunci cand se pune problema modului in care se asigura veniturile bugetare necesare exercitarii rolului si functiilor statului:
1. printr-un singur buget, pe calea impozitelor generale, sau
2.prin mai multe bugete, respectiv bugetul de stat, ale caror venituri se obtin, in cea mai mare parte, pe cale impozitelor, bugetul asigurarilor sociale de stat, ale caror venituri se obtin pe calea contributiilor, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale.
Pentru tara noastra se poate mentiona ca, in conditiile actualului regim fiscal al contributiilor pentru pensii, al modului de colectare si repartizare, acestea pot fi incluse in veniturile fiscale, in vederea calcularii unor indicatorii, asa cum este rata fiscalitatii.
Atata timp cat nu se va institui un “un sistem de pensii bazat pe contributii si venituri bine definite si corelate”, prin care sa se cunoasca precis, cu cat a contribuit fiecare asigurat pe parcursul vietii sale si cat are dreptul sa consume, sub forma de pensie, contributiile pentru asigurarile sociale vor avea un caracter fiscal, nedeosebindu-se prea mult de impozite.
|
