Rezultatele activitatii unei banci depind in mare masura de calitatea portofoliului de credite pe care aceasta il detine, precum si de sistemul de urmarire si control al creditelor. Scopul si modul de functionare a unor astfel de sisteme intrabancare difera de la o banca la alta. Creditele necesita o forma cat mai eficienta de supraveghere din interior a activitatii.
Urmarirea comportamentului si a performantelor clientilor, precum si a desfasurarii intregii lor activitati constituie o etapa deosebit de importanta si absolut necesara in derularea unui credit. Scopul acestei activitati este, in general, acela al depistarii, cat mai timpurii, a unor indici asupra oricaror probleme care pot sa apara in derularea imprumutului, astfel incat sa se poata lua, din timp, masuri de remediere in vederea preintampinarii deteriorarii serviciului datoriei imprumutului.
O comunicare deschisa intre banca si beneficiarul de credit este o conditie esentiala pentru un program eficient de urmarire. Un alt element de baza este intocmirea completa si riguroasa a dosarelor de credit. Dosarele de credit constituie coloana vertebrala a procesului de monitorizare a imprumuturilor, deoarece acestea contin toate documentele (corespondenta, rapoarte, situatii financiare, rapoarte de credit, contracte de imprumut, contracte de garantii etc.) ce pot furniza ofiterului de credit, expertului contabil, precum si altor parti interesate, o inregistrare cronologica si permanenta a relatiei de imprumut.
La incheierea acestei sesiuni, cunostintele obtinute va vor permite:
sa explicati de ce urmarirea si controlul derularii creditelor trebuie sa constituie parte integranta a procesului de creditare;
sa identificati etapele si instrumentele folosite in activitatea de monitorizare a creditelor;
sa explicati de ce este necesar ca dosarele de credit sa constituie o parte componenta a procesului de administrare a creditului;
sa aratati ce treb 252f57c uie sa contina un dosar de credit, modul in care astfel de dosare sunt intocmite si utilizate;
sa intelegeti necesitatea si utilitatea sistemelor de clasificare a creditelor, precum si alte cerinte prudentiale;
sa stiti cum sa folositi sistemul de clasificare a creditelor, elaborat de BNR (obligatoriu pentru toate bancile comerciale).
A. MOTIVELE URMARIRII CREDITELOR
Exista o serie de motive care releva importanta procesului de urmarire a creditelor. Astfel, aflarea situatiei la zi a afacerii clientului, precum si a posibilitatii acestuia de a plati in continuare, datoria catre banca, urmarirea tendintelor contrare astfel incat sa se poata lua masuri preventive, confirmarea folosirii creditului in scopul acordarii, infirmarea sau confirmarea informatiilor date de client, descoperirea practicilor neobisnuite folosite de client si informarea despre activitatea clientului si a credibilitatii lui, asigurarea ca acest client este inca solvabil, sunt motive care arata ca, pe langa procesul complex de acordare a creditului, urmarirea creditelor o etapa deosebit de importanta si absolut necesara in derularea unui credit.
De la aprobarea si acordarea unui credit bancar si pana la rambursarea integrala a lui si a tuturor datoriilor aferente acestuia, scopul activitatii de urmarire a derularii lui este de a mentine pe tot parcursul creditarii conditiile initiale de la acordare. Aceasta, pentru a se preveni ca un credit initial performant sa devina neperformant, datorita deteriorarii situatiei economico-financiare a imprumutatului.
B. MONITORIZAREA CREDITELOR
Monitorizarea creditelor se va realiza de catre inspectorul de credite in mod practic pe baza unei planificari, la nivel de sucursala, stabilita in comitetul de credite al acestuia. Urmarirea se efectueaza lunar sau ori de cate ori este nevoie, adica ori de cate ori exista informatii, ca situatia economico-financiara a agentului economic are tendinte de declin.
Programele de monitorizare a creditelor pe care le desfasoara o banca trebuie sa includa:
analiza periodica a tuturor creditelor sau a celor selectate, pentru a se asigura ca ele se deruleaza in conformitate cu politica de creditare a bancii, cu cerintele documentatiei si in conditii de profitabilitate;
clasificare a creditelor din punct de vedere al performantelor, prin calcularea indicatorilor cheie;
expertize contabile prin care se determina calitatea portofoliului de credite pe care il detine banca.
Ofiterul de credit are un rol determinant in stabilirea unui sistem eficient de comunicare intre banca si beneficiarul de credit, in alcatuirea dosarelor de credit, in conducerea analizelor de credit sau la participarea la acestea, in clasificarea creditelor precum si in efectuarea expertizelor contabile. Datorita faptului ca ofiterul de credit este singura persoana din banca ce intra in contact direct cu clientul, in toate etapele procesului de creditare, el este cel mai in masura sa anticipeze eventualele probleme, si, impreuna cu clientul, sa gaseasca solutii pentru rezolvarea lor. in consecinta, un ofiter de credit slab pregatit sau care nu isi indeplineste in mod constiincios sarcinile, poate cauza nerealizarea unui program de monitorizare a creditelor, oricat de cuprinzator si bine elaborat ar fi acesta.
C. RESPONSABILITATILE OFITERULUI DE CREDIT
Comunicarea dintre ofiterul de credit si client
Din momentul acordarii unui credit, banca trebuie sa intretina un contact permanent cu beneficiarul de credit, adica sa dezvolte relatia ce s-a stabilit in timpul discutiilor preliminare, in perioadele de analiza si de aprobare a cererii de imprumut. Multi dintre clienti apreciaza faptul ca, din cand in cand, telefonic, ofiterul de credit se intereseaza de modul in care ei isi desfasoara activitatea. Contactele telefonice si vizitele periodice la sediul beneficiarului constituie o practica prudenta de monitorizare a unui credit si, in acelasi timp, si o relatie buna intre banca si client.
Discutiile telefonice pot constitui un factor incurajator pentru o comunicare reciproca intre banca si client. Este mult mai probabil ca un client care se confrunta cu un declin financiar va instiinta banca despre acest lucru, daca ofiterul de credit a avut o atitudine deschisa in trecut, manifestandu-si bunavointa si dorinta de a ajuta.
Comunicarea se poate realiza in scris, prin discutii telefonice, vizite la locul unde societatea isi desfasoara activitatea sau prin evenimente sociale, cum ar fi un pranz de afaceri. In toate cazurile, scopul este de a mentine deschise liniile de comunicare intre banca si client. Ofiterul de credit trebuie sa creeze o atmosfera de incredere si cooperare. Nu exista substituent pentru un dialog deschis si onest intre banca si beneficiarul de credit. Daca legatura dintre banca si client este buna, un ofiter de credit cu experienta poate deseori reconstitui situatia reala a unui cont de credit, chiar daca clientul este sincer sau nu.
Verificarea contului curent al clientului
Se pot trage foarte multe concluzii din monitorizarea contului curent al unui client si a modalitatilor de plata practicate. De exemplu, atunci cand contul curent prezinta o crestere a soldului debitor sau cand se intarzie plata dobanzii si a ratei la un credit pentru investitii, trebuie sa se acorde o atentie speciala clientului respectiv.
Aceste evolutii pot semnala probleme de lichiditate care pot fi cauzate de incasarea cu intarziere sau neincasarea creantelor scadente, imobilizari prea mari in stocuri nevandabile sau pierderea unui client important.
Atunci cand apare o schimbare majora in modalitatile de plata practicate de client, ofiterul de credit trebuie sa faca o analiza suplimentara. O practica foarte buna in administrarea creditelor o constituie contractarea de catre banca a catorva dintre colaboratorii clientului, cum ar fi contabilul, expertul contabil sau consultantul pe probleme financiare, care ar putea furniza informatii relevante.
Vizita la sediul clientului
Ofiterul de credit trebuie sa faca din cand in cand efortul de a vizita firma clientului. O inspectie la locul de desfasurare a activitatii acestuia poate releva anumite probleme organizatorice sau operationale. Cea mai buna modalitate de evaluare cu acuratete a conditiei si valorii activelor pe care le detine clientul este, in cazul unui ofiter de credit responsabil, evaluarea facuta personal si nu cea bazata pe rapoartele colegilor. O vizita la fata locului, creeaza, de asemenea, posibilitatea de a verifica orice alte garantii ramase in posesia clientului, daca acestea sunt intretinute sau stocate corespunzator.
INTOCMIREA DOSARULUI DE CREDIT
a) Importanta dosarului de credit
Ofiterul de credit are un rol determinant in intocmirea, completarea si aducerea la zi a dosarului de credit al fiecarui client. Dosarul de credit reprezinta o evidenta scrisa a relatiilor dintre banca si beneficiarii de credite si este indispensabil desfasurarii fara probleme a procesului de creditare. Practic, orice angajat al bancii implicat in activitatea de creditare are, mai devreme sau mai tarziu, ocazia de a se referi la dosarul de credit. Juristii din banca apeleaza la dosarul de credit in eventualitatea unui litigiu sau atunci cand trebuie sa verifice sau sa clarifice anumite probleme juridice iar expertii contabili folosesc un astfel de dosar ca sursa primara de informatii, atunci cand analizeaza o relatie de creditare.
Este evident ca un dosar de credit corespunzator poate contribui la imbunatatirea calitatii creditului si la minimalizarea riscurilor. Ofiterul de credit care efectueaza o inregistrare incompleta si dezordonata a datelor referitoare la derularea activitatii clientului, nu poate identifica si urmari tendintele financiare ce ar putea indica aparitia unui credit neperformant. Ofiterul de credit, ale carui dosare de credit sunt cuprinzatoare si bine organizate, poate sa reactioneze prompt si in concordanta cu informatiile pe care le are.
b) Sursa de informatii
Dosarul de credit poate furniza:
evidenta a relatiei de creditare si modul cum aceasta a evoluat in timp;
sursa de referinta pentru verificarile interne;
un tablou global al relatiilor dintre client si banca, ce se poate dovedi util atunci cand se incearca vanzarea altor produse si servicii bancare;
suma de informatii financiare, de exemplu, pentru compararea rezultatelor mai multor firme.
c) intocmirea, completarea si actualizarea dosarului de credit
Desi la strangerea ca si la utilizarea informatiilor necesare intocmirii dosarelor de credit pot contribui mai multi angajati ai bancii, responsabilitatea cu privire la continutul si structura lor revine, de regula, ofiterului de credit.
Daca, de exemplu, lipseste un contract de garantie sau un alt document de garantare, ofiterul de credit este primul chemat sa dea explicatii asupra acestui fapt.
Totusi, faptul ca ofiterul de credit poarta raspunderea principala pentru dosarul de credit, nu inseamna ca acesta poate fi conceput ca si cum el ar fi singurul utilizator. Relatia este intre client si banca, nu intre client si ofiterul de credit. Orice angajat al bancii trebuie sa aiba acces la dosarul de credit, pentru a gasi rapid informatia de care are nevoie.
In fiecare banca exista un sistem propriu de intocmire a dosarelor de credit.
Indiferent de modul de aranjare, este important ca astfel de dosare sa fie bine intocmite si sa urmeze un principiu consecvent de alcatuire. Adnotarile necitete, abrevierile sau insemnarile lipsite de sens nu vor fi deniei un folos decat, poate, celui care le-a tacut.
d) Continutul dosarelor de credit
Informatiile cuprinse in dosarele de credit se grupeaza in mai multe categorii, dupa cum urmeaza:
Documente de creditare
Aceasta sectiune include contractele de credit, actele de incorporare, certificatele de la Registrul Comertului si alte documente similare.
Informatii financiare
Aceasta sectiune include bilantul, contul de profit si pierdere, desfasuratoarele, situatiile fluxurilor de fonduri, prognoza lichiditatilor, planul de afaceri, situatia financiara personala si documente privind situatiile financiare ale garantilor.
Garantii
Orice informatie referitoare la garantiile constituite trebuie sa fie inclusa in aceasta sectiune, si, in mod special, contractele de garantie.
Corespondenta, rapoarte si note
Dosarul de credit contine, de asemenea, intreaga corespondenta purtata intre departamentul de creditare si client, discutiile, rapoartele asupra vizitelor facute la sediul clientului sau a altor intalniri cu clientul, rezumate ale convorbirilor telefonice, comentarii cu privire la desfasurarea procesului de creditare, orice alte situatii deosebite ale programului de rambursare, informatii contabile si recomandari facute de ofiterul de credit sau de comisia de creditare, referitoare la cererea de imprumut.
Alte materiale
Aceasta sectiune include toate actele ce nu se inregistreaza in alta parte. De exemplu: brosuri referitoare la productia societatii, materiale de reclama, articole din ziare si reviste referitoare la viabilitatea proiectului pentru care se solicita creditul, practicile utilizate in afaceri de catre client si proiecte de viitor.
D. CONTROLUL CREDITELOR BANCARE SI MASURI CE POT FI LUATE IN URMA CONTROLULUI
Datorita faptului ca din totalul fondurilor utilizate de catre agentii economici, creditele au o pondere insemnata, bancile comerciale au dreptul nu numai sa controleze utilizarea imprumuturilor, ci si principalele laturi ale activitatii acestora. Controlul bancar privind creditele acordate se exercita atat scriptic, adica pe baza documentatiei, cat si faptic, prin verificarea concreta a situatiei debitorilor. Acest control se efectueaza diferentiat, pe cele doua categorii mari de credite: credite pe termen scurt si credite pe termen mediu si lung.
Controlul creditelor pe termen scurt
Pentru creditele pe termen scurt, verificarea scriptica se face lunar, pe baza datelor din balanta de verificare si a datelor patrimoniale. Totusi, pentru firmele debitoare care nu au credite, dobanzi sau plati restante, controlul se poate face trimestrial. Pe baza datelor din documentele mentionate anterior, se intocmeste situatia garantiei creditelor pe termen scurt. Astfel, daca din verificare rezulta minus de garantie, clientul va trebui sa ramburseze rate ale creditului egale cu minusul de garantie, iar daca debitorul nu are disponibilitati banesti, minusul de garantie se transforma in credite restante cu dobanda penalizatoare. Controlul creditelor se realizeaza preponderent in cazul creditelor negarantate, deci a minusului de garantie.
In urma controlului, se prezinta, conducerii bancii, situatii care cuprind analiza faptica a debitorului, propuneri de sistare a creditarii, solutii de recuperare a creditelor restante. Daca exista, plusurile de garantie sunt luate in consideratie pentru acordarea unor eventuale credite viitoare, suplimentare. Controlul faptic are ca obiect urmatoarele elemente:
1. Urmarirea si analiza gradului de realizare a principalilor indicatori, cei mai importanti fiind:
realizarea fluxului de disponibilitati monetare in concordanta cu cel prezentat bancii, odata cu documentele de creditare;
realizarea programelor si utilizarea capacitatilor de productie;
existenta resurselor si a factorilor de productie;
stadiul de fabricatie, depozitarea produselor si conservarea garantiilor;
existenta pietelor de desfacere si respectarea contractelor cu beneficiarii;
existenta faptica a datelor din contabilitatea agentului economic;
respectarea destinatiei creditelor.
Verificarea destinatiei creditului trebuie sa aiba in vedere urmatoarele elemente:
- destinatia data creditului dupa angajarea lui trebuie sa corespunda cu datele declarate de agentul economic in cererea de credit si detaliat pe furnizori in planul de afaceri si cu datele consemnate in contractul de credit; daca este vorba de linie de credit, destinatia initiala trebuie sa fie pastrata in fiecare ciclu de rotatie a creditului;
- verificarea se efectueaza prin confruntarea datelor din contabilitatea sintetica cu cele din contabilitatea analitica si acestea cu datele din actele de plata a furnizorilor;
2. Evaluarea garantiilor.
3 Prezentarea masurilor luate.
4. Intocmirea actelor de control si inregistrarea lor la banca.
Controlul creditelor pe termen mediu si lung
In cazul creditelor pe termen mediu si lung, exista, de asemenea, un control scriptic si unul faptic. Primul se realizeaza atat in cursul executarii proiectului de investitii, cat si dupa punerea in functiune a obiectivului, pana la rambursarea creditului. Controlul se face atat prin documentele de plati si de constituire a resurselor proprii, cat si prin balanta de verificare, rezultatele financiare, obligatiile fiscale, situatia patrimoniului, principalii indicatori economico-financiari si alte documente prezentate de firma debitoare, in timpul executiei proiectului.
La efectuarea platilor, ofiterul de credit trebuie sa verifice:
incadrarea platilor in devizul general si devizele pe obiecte;
incadrarea platilor in volumul creditelor aprobate;
incadrarea veniturilor, cheltuielilor si profiturilor in limita celor prevazute in bugete de venituri si cheltuieli;
daca resursele proprii au fost constituite conform documentatiei de creditare;
daca creditele din balanta de verificare a agentului economic corespund celor din evidenta bancii;
daca se respecta graficul de esalonare a executiei obiectivului;
constituirea si eliberarea resurselor proprii pentru investitii.
Controlul faptic, ce se realizeaza semestrial sau chiar trimestrial, se exercita dupa un grafic de control, in care vor fi urmarite:
respectarea solutiilor tehnice din documentatii;
stadiul fizic si calitatea lucrarilor executate;
asigurarea factorilor de executie pentru perioada urmatoare;
incadrarea lucrarilor executate si a platilor facute in cele prevazute in documentatia de creditare;
analiza fluxului de numerar comparativ cu cel din documentatia de credite;
gradul de realizare a indicatorilor aferenti obiectivului pus in functiune;
situatia bunurilor ce constituie garantia creditelor.
Masuri ce pot fi luate in urma controlului
Pe baza rezultatelor controalelor efectuate, inspectorii de credit fac propuneri de masuri, care se aproba de conducerea unitatii, si anume:
- trecerea la restanta a creditelor utilizate, pentru diminuarea corespunzatoare a limitei de creditare si recuperarea creditelor respective din disponibilitatile si incasarile clientului inaintea altor plati, cu exceptia drepturilor de salarii care au prioritate potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003 Codul muncii;
- anularea sau reducerea creditului aprobat, in cazul in care se constata ca imprumutatul a prezentat bancii date nereale pentru determinarea cuantumului creditului. Aceasta masura se ia numai dupa expirarea termenului de 5 zile de preaviz scris;
- intreruperea imediata, fara preaviz, a punerii la dispozitia debitorului de noi transe din creditul aprobat; creditul utilizat in alte scopuri, cu dobanzile aferente, se retrage imediat din contul de disponibilitati al imprumutatului, iar atunci cand nu este posibil se trece la restanta;
intreruperea, fara preaviz, a creditarii in cazul in care situatia economica si financiara a imprumutatului inregistreaza nivele sub cele avute in vedere la aprobarea creditului si care nu mai asigura conditii de rambursare; banca poate reveni la aceasta masura dupa ce se constata redresarea situatiei clientului;
- retragerea imediata a creditului si dobanzilor datorate din contul de disponibilitati al debitorului, iar cand acest lucru nu este posibil se va trece la recuperarea creditului si dobanzilor prin executare silita;
- pentru creditele care au fost in competenta de aprobare a centralei bancii, se va informa Directia de Creditare asupra masurilor luate;
- dupa aprobarea lor, masurile stabilite se vor comunica in scris debitorului in termen de 5 zile.
- in urma activitatii de urmarire si control rezulta o serie de semnale de avertizare:
Semnale de avertizare din interiorul bancii:
- viteza de miscare a contului in crestere sau in scadere; retrageri mari de numerar; intrari de cecuri returnate; variatia situatiilor prognozate prezentate; amanarea furnizarii situatiilor financiar-contabile; clientul este intotdeauna grabit sa obtina un imprumut; zvonuri;
- nerespectarea acordurilor de imprumut si a formelor si principiilor de creditare;
- fondurile imprumutate sunt utilizate in alte scopuri decat cele convenite.
Semnale de avertizare de la client:
schimbarea comportamentului managerilor fata de intalnirile anterioare;
evitarea de catre acestia a contactelor cu banca;
probleme personale ale conducerii;
schimbari dese in conducere;
conducere inadaptabila la schimbare;
viteza mare de miscare a personalului;
active neutilizate; stocuri fara miscare;
modificarea conditiilor comerciale;
imposibilitatea de acoperire a comenzilor;
politici nestiintifice de stabilire a preturilor;
ramura in recesiune;
presiune mare exercitata de catre creditori;
obiective inexistente pe termen lung; risc de tara ridicat.
ANALIZA PORTOFOLIULUI DE CREDITE
Scopurile analizei portofoliului de credite
Portofoliul de credite al unei banci este alcatuit din mii de imprumuturi acordate. Pe parcursul derularii, unele dintre credite se dovedesc a nu avea riscuri importante, iar altele pot devia de la principiile politicii de creditare a bancii. Pentru a preveni astfel de situatii, precum si aparitia altor riscuri, bancile trebuie sa efectueze o analiza periodica a creditelor pe care le detin in portofoliu. Scopurile acestor analize sunt:
- identificarea creditelor pentru care exista probabilitatea de a se transforma in credite neperformante;
- examinarea procedurilor de creditare folosite, in scopul asigurarii concordantei acestora cu politica de creditare a bancii;
- efectuarea unei aprecieri generale a calitatii portofoliului de credite si a structurii acestuia;
- evaluarea competentei ofiterilor de credit din banca.
Organizarea si scopul programului de efectuare a analizelor de credit variaza de la o banca la alta. Volumul si calitatea portofoliului de credite al bancii, costurile si problemele legate de personal reprezinta unii dintre factorii care influenteaza periodicitatea si datele efectuarii analizelor de credit si cui ii revine responsabilitatea efectuarii unor astfel de analize.
in cazul aparitiei unor stari de forta majora o banca trebuie sa analizeze toate creditele acordate. in mod similar, atunci cand apare o neconcordanta cu anumite reglementari legale, banca trebuie sa-si analizeze intregul portofoliu de credite, pentru a restabili conformitatea in domeniul respectiv.
Rolul ofiterului de credit in administrarea unui credit este diferit de la o banca la alta. De exemplu, in unele banci, ofiterul de credit are sarcina de a intocmi si pastra propriile dosare de credit, de a analiza si evalua in mod total independent creditele pe care le acorda, spre deosebire de alte banci, unde aceste activitati se desfasoara mult mai centralizat.
Organizarea analizei portofoliului de credite
Bancile al caror portofoliu de credite este mai mare si mai diversificat trebuie sa organizeze un departament care se ocupa cu analiza creditelor, alcatuit din personal specializat, de inalt profesionalism si care sa raspunda direct conducerii bancii.
O analiza de credit minutios efectuata trebuie sa cuprinda:
1. Asigurarea concordantei cu politica de creditare a bancii.
Fiecare banca trebuie sa aiba un document scris in care sa se regaseasca politica de creditare, in care sa se scoata in evidenta conceptia conducerii bancii in acest domeniu si care sa puna la dispozitia lucratorilor un set oficial de proceduri necesare desfasurarii activitatii de creditare.
Planul analizei portofoliului de credite
Cele mai multe politici bancare de creditare includ:
- o descriere a sistemului de aprobare a creditului, practicat de banca respectiva;
- o explicatie cu privire la competentele detinute in acordarea imprumuturilor (limitele pana la care ofiterii de credit pot acorda credite fara a solicita aprobarea de la un nivel superior);
- explicatie asupra sistemului de analiza, clasificare si expertiza contabila a creditelor, practicat de catre banca.
Documentul care cuprinde politica de creditare a bancii este singurul document care asigura cadrul general pentru toate practicile utilizate in activitatea de creditare a bancii respective. In absenta unei politici unitare de creditare, banca va fi, in mod invariabil, victima unor decizii de acordare a imprumuturilor luate la intamplare si in mod inconsecvent. Astfel, un ofiter de credit ar putea respinge acordarea unui imprumut solicitat in conditii perfect valabile din punct de vedere al standardelor impuse de banca, in timp ce alt ofiter ar putea aproba credite a caror suma depaseste nivelul sau de competenta.
Scopul (obiectul creditului)
Pe parcursul efectuarii unei analize de credit, este esential sa se verifice daca scopul pentru care a fost acordat imprumutul este acelasi cu cel prezentat initial - scopul creditului trebuie sa reiasa foarte clar din documentatia prezentata. De exemplu, un imprumut acordat pentru capital circulant trebuie utilizat pentru acoperirea obligatiilor rezultate din creditele comerciale, sau acoperirea necesitatilor in activitatea de exploatare si nu pentru a finanta cumpararea unui utilaj.
Evidenta rambursarilor
Evidenta platilor efectuate pentru rambursarea creditului, trebuie sa faca obiectul verificarii, avand in vedere ca reprezinta un indicator despre capacitatea de rambursare a clientului.
Situatia financiara a clientului
In cadrul unei analize de credit trebuie, de asemenea, evaluata situatia financiara a clientului, acordandu-se atentie oricarei imbunatatiri sau deteriorari a bilantului contului de profit si pierderi, a situatiei fluxului de lichiditati, principalilor indicatori etc. Alte domenii de interes sunt evolutia concurentei, schimbarile cadrului legislativ si economic, precum si alti factori externi.
Documentatia
Verificarea tuturor documentelor care alcatuiesc dosarul de credit constituie in mod obisnuit o latura a analizei de credit. Acest lucru da siguranta ca toate documentele au fost intocmite si semnate corespunzator.
Garantiile
Multe dintre pierderile rezultate din activitatea de creditare apar atunci cand constituirea garantiilor se face pe baza unei documentatii necorespunzatoare, din care nu reiese clar valoarea reala a acestora sau pe baza unor evidente neactualizate, care nu reflecta deprecierea valorica a activelor constituite drept garantii. De aceea, o analiza de credit trebuie sa includa atat inspectarea fizica a bunurilor constituite drept garantii, cat si verificarea evidentelor scriptice ale acestora. Aceasta analiza se efectueaza in mod normal lunar dupa expirarea termenului de depunere a situatiei contabile periodice si implica doua faze:
Verificarea garantiei obiectului creditului care are drept scop regasirea creditelor utilizate in activele circulante ale firmei (credite pe termen scurt) sau in imobilizari corporale (credite pentru investitii). Verificarea garantiilor creditului se efectueaza faptic prin constatari la fata locului si scriptic pe baza datelor din evidenta contabila a agentului economic.
Verificarea garantiilor colaterale se realizeaza faptic prin identificarea pe teren la sediul firmei (depozite, magazii, hale de productie, magazine etc.) a bunurilor achizitionate din credite: stocuri de materii prime si materiale, de produse neterminate, produse finite si marfuri.
In ceea ce priveste verificarea faptica, inspectorii de credite trebuie sa verifice existenta stocurilor in structura declarata in planul de afacere si confruntarea cu datele din contabilitatea societatii: autenticitatea actelor de provenienta a stocurilor, bunurilor; daca stocurile identificate pe teren au consumul asigurat; starea calitativa si conditiile de pastrare.
Verificarea scriptica se efectueaza pe baza evidentei contabile si se urmareste reflectarea corecta in evidente a cheltuielilor efectuate din credite si in al doilea rand concordanta soldurilor conturilor de credite din extrasele de cont cu cele din evidentele agentului economic. In cazul in care se constata un plus de garantie, acesta reprezinta un semn bun pentru activitatea agentului economic. in cazul in care se constata un minus de garantie, se procedeaza fie la rambursarea imediata a creditului pana cand se ajunge la o suma la care valoarea garantiei este acoperitoare, fie la reesalonarea creditului sau creditul este trecut in categoria creditelor restante.
Intrebarile fundamentale care se pun sunt: Care este starea fizica a activelor constituite drept garantii? Care este valoarea curenta de piata si valoarea de lichidare a acestora?
7. Respectarea reglementarilor legale
In cadrul unei analize de credit trebuie verificat daca acordurile de imprumut intre banca si client au fost incheiate conform prevederilor tuturor reglementarilor legale in vigoare.
|
