Procedura falimentului bancilor

Procedura falimentului bancilor

Procedura falimentului bancilor este reglementata de Lg. 831998.

Potrivit art. 21, celelalte proceduri de derulare a operatiilor de lichidare sunt prevazute de Lg. 641995 privind procedura reorganizarii societatilor si a falimentului , modificata de Lg. 85aprilie 2006.

Dispozitiile Lg 83 se aplica numai bancilor aflate in stare de insolvabilitate, legea admitand ca o banca se afla in insolvabilitate daca:

a)      nu a onorat integral creantele lichide si exigibile de cel putin 30 de zile

b)      valoarea obligatiilor sale banesti depaseste valoarea activului sau

Prin aceste precizari, legiuitorul a urmarit sa reglementeze 2 situatii diferite:

termenul de insolventa

termenul de insolvabilitate

Termenul de insolventa presupune o stare de jena financiara. Banca nu-si poate onora integral obligatiile sale ajunse la scadenta din lipsa de lichiditati, independent de faptul ca patrimoniul sau poate acoperi cu usurinta pasivul.

Termenul de insolvabilitate presupune un pasiv mai mare decat activul (P>A).

Termenul de insolventa este sinonim cu incapacitatea temporara de plata datorata unor disfunctionalitati in activitatea bancara decat unei situatii de crestere a pasivului peste valoarea activului.

Dat fiind insa ca principala menire a bancilor este sa puna in circuit civil fondurile banesti disponibile ale clientilor depunatori, ar fi o eroare sa nu sanctionam aceasta stare de incapacitate de plati.

Pt. ca un comerciant sa fie declarat in stare de faliment nu este suficient a se dovedi incetarea virtuala a platilor sale ci este necesar a se stabili incetarea efectiva a platilor - o stare de insolventa si aceasta independenta de starea de solvabilitate sau insolvabilitate.

Pot fi declarati in stare de faliment comerciantii perfect solvabili daca sunt in incetare de plati.

Procedura falimentului nu poate fi declansata pt. orice fel de datorii ale sale ci numai pt. datoriile sale comerciale sau fiscale.

Neonorarea integrala a creantelor certe, lichide si exigibile trebuie sa fie consecinta incapacitatii de plata si nu orice refuz al debitorului intemeiat pe o exceptie invocata pt. ca altfel s-ar excede cadrul general al faliimentului.

Procedura de sesizare a tribunalului

Persoanele abilitate sa declanseze procedeului falimentului unei banci sunt fie banci debitoare fie oricare din creditorii sai, fie BNR iar procedura va incepe pe baza unei cereri introduse de oricare din acestea la tribunalul in a carui juristictie se afla sediul central 919b18j al bancii debitoare.

In cazul in care cererea de declarare a procedurii falimentului este formulata de BNR, aceasta trebuie sa fie conditionata de aplicarea in prealabil a masurilor de supraveghere speciala si administrare speciala.

La randul sau, banca debitoare poate adresa tribunalului o cerere pt. a fi supusa procedeului falimentului in situatia in care nu mai poate face fata in totalitate datoriei sale exigibile cu sumele de bani disponibile.

Cererea va trebui semnata de persoanele care potrivit legii au calitatea de a o respecta.

Cererea trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente:

bilantul contabil

copii de pe registrele contabile curente

o lista a tuturor bunurilor

pt. imobile - datele din registrul de publicitate imobiliara

o lista a numelor si adreselor creditorilor indiferent de creantele acestora

contul de profit si pierdere pe anul anterior depunerii cererii

Creditorii bancii debitoare care detin o creanta lichida si exigibila impotriva bancii pot introduce la tribunal o cerere de declansare a procedurii falimentului daca timp de cel putin 30 zile banca debitoare se afla in incetare de plati.

Starea de insolventa este o conditie a aplicarii procedeului falimentului trebuie dovedita. Legea prevede conditiile ca orice creditor sa se adreseze mai intai cu o actiune de executare silita asupra bancii debitoare, actiune care se introduce la BNR si dupa ce BNR a comunicat creditorului ca banca debitoare se afla in incetare de plati, aceasta se poate adresa tribunalului.

Dupa inregistrarea cererii tribunalul va notifica aceasta partilor interesate - creditorilor si Oficiului Registrului Comertului unde banca debitoare este inmatriculata, pt. efectuarea mentiunii de intrarec in faliment.

La primul termen de judecata, tribunalul va analiza cererea si in cazul in care banca debitoare nu contesta starea de insolvabilitate, va dispune inceperea procedeului falimentului.

Contestatia bancii debitoare impotriva cererii creditorilor sau Bancii Nationale de declansare a procedeului falimentului se poate face in termen de 5 zile de la data inregistrarii acestei cereri, iar tribunalul se va pronunta asupra contestatiei in 10 zile, termen care poate fi prelungit o singura data cu inca 10 zile.

Atributiile organelor care aplica procedura falimentului

Organele care aplica falimentul:

tribunalul

judecatorul sindic

lichidatorul

Nu intalnim nici adunarea creditorilor, administrator special, comitetul creditorilor.

Tribunalul competent este tribunalul in a carui jurisdictie se afla sediul bancii debitoare.

Principalele atributii ale tribunalului sunt cele prevazute de articolul 3 din lege:

desemnarea judecatorului sindic si desemnarea lichidatorului cu acordul BNR (tribunalul are controlul asupra acestora si daca este cazul ii poate inlocui)

judecarea actiunilor introduse de judecatorul sindic pt. anularea unor transferuri cu caracter catrimonial anterioare cererii introductive

judecarea contestatiei bancii debitoare sau a creditorilor impotriva masurilor luate de judecatorul sindic

confirmarea planului de distribuire a fondurilor obtinute din lichidare

solutionarea obiectiilor judecatorului sindic la rapoartele semestriale si la cel final

darea hotararii de incepere si inchidere a procesului falimentului

Hotararile tribunalului sunt definitive si executorii, insa in anumite conditii stabilite de lege ele pot fi atacate cu recurs

Judecatorul sindic

Este un judecator specializat desemnat de presedintele tribunalului dintre judecatorii sectiei de faliment.

Principalele indatoriri sunt prevazute de dispozitiile articolului f din lege:

a)      examinarea activitatii bancii debitoare

b)      intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la incetarea de plati cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila aceasta situatie si supunerea acestui raport in 10 zile de la desemnarea sa

c)      conditiile activitatilor persoanelor pe care le-a angajat sa-l ajute

d)     introducerea la tribunal de actiuni pt. anularea actelor frauduloase incheiate de banca debitoare

e)      mentinerea sau rezilierea unor contracte incheiate de banca debitoare

f)       admiterea planului de lichidare

g)      examinarea creantelor

h)     aplicarea sigiliilor

i)        primirea platilor pe seama bancii debitoare si consemnarea sumelor

Masurile luate de judecatorul sindic pot fi contestate numai in cazuri expres prevazute de lege, iar contestatia va trebui adreasata tribunalului si inregistrata in termen de 10 zile de la care masura a fost luata.

Pot fi contestate:

calculul valorilor unor creante

creantele in integralitatea lor sau rangul de prioritate al acestora

raportul de distributie

raportul final

Lichidatorul

In materia falimentului bancii lichidatorul nu pate fi decat o persoana juridica specializata.

Este investit de lege cu puteri de gestionare si control asupra bancii debitoare si poate lua orice masuri pt. lichidarea activelor bancii debitoare.

Astfel de masuri pot fi:

continuarea sau intreruperea in mod justificat al oricarei actiuni

modificarea ratei dobanzii aferente pasivelor bancii debitoare

incheierea de documente in numele bancii debitoare

initierea de actiuni sau proceduri legale in justificarea sau apararea debitorului in cazul in care acesta este partea parata

Lichidatorul va intocmi si prezenta lunar spre aprobare judecatorului sindic un raport asupra evolutiei procedeului falimentului, dupa care il va inainta Bancii Nationale.

Efectele declararii procedeului falimentului

Inchiderea conturilor bancii debitoare

Dupa primirea comunicarii hotararii tribunalului privind inceperea procedurii falimentului, BNR va inchide conturile bancii debitoare deschise in evidentele sale si va deschide un nou cont cu mentiunea "banca in faliment", unde vor fi virate toate sumele de bani existente in contul debitor si cele care se vor incasa dupa inceperea procedurii.

Suspendarea tuturor actionarilor judiciari sau extrajudiciari pt. realizarea creantelor asupra debitului sau bunurilor sale anterioare cererii introductive de faliment.

Suspendarea curgerii termenelor de prescriptie a actiunilor creditorilor - consecinta imediata a suspendarii actiunilor acestora.

Nulitatea oricarei constituiri de garantii personale sau reale efectuate dupa data inregistrarii cererii de faliment.

Suspendarea calculului dobanzilor la creantele negarantate.

Etapele procedeului falimentului

1) Luarea primelor masuri

ridicarea dreptului administratorului bancii de a conduce activitatea si numirea lichidatorului

inchiderea conturilor bancii debitoare

inscrierea de mentiuni in registrul de publicitate imobiliara

inventarierea bunurilor

sigilarea bunurilor

luarea masurilor de conservare a bunurilor etc.

2) Stabilirea masei pasive

intocmirea listei creditorilor si bunurilor debitorului

verificarea creantelor si intocmirea tabelului de creanta

solutionarea de tribunal a contestatiilor

intocmirea si afisarea tabelului definitiv al obligatiilor debitorului

3) Efectuarea lichidarii

vanzarea bunurilor

evaluarea bunurilor

publicitatea vanzarii

licitatia si adjudecarea

depunerea sumelor obtinute din vanzare

plata creditelor care au garantii reale

4) Distribuirea sumelor

intocmirea de judecatorul sindic a raportului si a planului de distribuire si notificarea acestora catre creditori

solutionarea de tribunal a obiectiilor la raport si la plan

acoperirea cheltuielilor aferente procedurii si plata creantelor in ordinea stabilita de lege

intocmirea raportului final si a bilantului de judecatorul sindic

solutionarea obiectiilor bancii si aprobarea lor de tribunal

5) Inchiderea procedurii

procedura va fi inchisa cand tribunalul a aprobat raportul final si cand toate fondurile au fost distribuite iar cele nereclamate au fost consemnate la Banca Nationala

la cererea judecatorului sindic tribunalul va da o hotarare inchizand hotararea

hotararea va fi comunicata in scris tuturor creditorilor bancii debitoare si BNR

BNR va inchide contul special iar sumele ramase nedistribuite vor fi virate bugetului de stat

Situatia unor acte juridice ale bancii debitoare

Potrivit legii, judecatorul sindic va putea introduce la tribunal actiuni pt. anularea unor acte juridice ale bancii debitoare:

anularea unor acte frauduloase incheiate de banca debitoare in dauna drepturilor creditorilor

anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale si constituirea unor garantii acordate de banca

mentinerea sau rezilierea unor contracte incheiate de banca debitoare

Raspunderea organelor de control si a cenzorilor

Potrivit dispozitiilor legale, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul bancii ajunsa in stare de faliment sa fie suportata de membrii organelor de conducere si dupa caz de cenzori, daca au contribuit la falimentarea acesteia.

Pt. a se stabili daca si in ce masura acestia au contribuit la falimentarea bancii trebuie clarificate raporturile juridice dintre aceste persoane si banca.

In ce priveste conditiile bancii, raspunderea acestora izvoraste dintr-un mandat incredintat de banca, mandat acordat fie prin actul constitutiv fie prin hotararea AGA si este acceptat ca atare de mandatar prin semnatura si depusa la Registrul Comertului.

In ce priveste cenzorii, raspunderea acestora deriva din lege.

Natura raspunderii juridice va fi determinata de sursa obligatiei incalcate sau neimplinite astfel incat vom avea fie o raspundere civila contractuala, fie delictuala.

Faptele care atrag raspunderea

Legiuitorul le-a prevazut explicit si limitativ in art. 22 alin. 1 din Lg. :

a)      au utilizat bunurile sau creditele bancii in folos propriu

b)      au facut acte de comert in interes personal sub acoperirea bancii

c)      au dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit banca la incetarea de plati

d)     au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea

e)      au deturnat sau au ascuns o parte din activul bancii sau au marit in mod fictiv pasivul acesteia

f)       au folosit mijloace ruinatoare pt. a procura bancii fonduri in scipul intarzierii, incetarii de plati

g)      in luna precedenta incetarii platilor au platit sau dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor in dauna celorlalti

Angajarea raspunderii juridice a acestor persoane nu se poate face in lipsa unui raport de cauzalitate intre fapta acestora si prejudiciul suferit de banca. Ceea ce face ca orice actiune indreptata impotriva lor va trebui sa fie analizata in concret de tribunal. Tribunalul va aprecia in functie de toate imprejurarile si circumstantele daca faptele lor au contribuit in mod direct la falimentul bancii sau au favorizat aparitia unor factori care au condus banca la incetarea de plati.

Obligatia de a suporta o parte din pasivul bancii trebuie sa fie proportionala cu intinderea prejudiciului cauzat astfel incat raspunderea sa nu fie mai mare decat prejudiciul.

Executarea silita importiva acestor persoane se efectueaza potrivit prevederilor codului de procedura civila iar sumele astfel incasate vor intra in averea bancii debitoare si vor fi destinate platii datoriilor.

MONEDA, CIRCULATIE BANEASCA SI CREDIT

Moneda. Aparitie si dezvoltare

Schimbul de bunuri si servicii. Valoarea lor

Pt. a trai, omul consuma bunuri si foloseste servicii care sunt produse numai cu scopul de a fi consumate.

Legatura dintre produs si consum se face prin intermediul schimbului.

Acesta se produce pe baza raportului de valoare intre bunurile sau serviciile care se schimba.

Cea mai veche forma de schimb este schimbul direct sau in natura.

Pt. efectuarea acestuia, trebuiau indeplinite cumulativ 3 conditii:

conditia de loc si timp: ambii coschimbasi sa se gaseasca in acelasi loc si in acelasi timp

conditia ca nevoia de bunuri a fiecaruia sa se regaseasca in bunurile celuilalt

bunurile care se schimba sa aibe valori aproximativ egale

Din punct de vedere juridic, schimbul in natura este un contract din categoria contractelor reale si nenumite.

Datorita primelor 2 conditii schimbul se face din ce in ce mai greu, iar datorita conditiei a 3-a devine aproape imposibil atunci cand bunurile care se schimba nu au aceeasi valoare si nici nu se pot imparti.

Dificultatea schimbului a fost solutionata de ratiunea omului prin crearea si folosirea in cadrul schimbului a unui instrument cu ajutorul caruia schimbul direct de bunuri a fost impartit in 2 faze: faza de vanzare si faza de cumparare, transformand schimbul perfect in schimb imperfect.

Schimbul in natura sau perfect are loc numai atunci cand bunurile care se schimba au rolul sa satisfaca direct si imediat o dorinta sau o necesitate a fiecaruia dintre partenerii schimbului.

Indata ce unul din bunuri indeplineste pt. coschimbasul ce-l primeste rolul de instrument intermediar de schimb adica sa-l foloseasca mai departe tot la schimb servindu-se de el numai ca mijloc de comparatie si estimare pt. obtinerea altui bun, bunul intermediar devine un tertium comparationist putand fi in acelasi timp si un tertium permutationist.

Aspectul juridic al schimbului neperfect de vanzare-cumparare ca derivare din schimbul perfectsau direct apare ca un contract real bilateral si cu titlu oneros.

Nevoia de a cunoaste valoarea unui bun o simtim numai cand este vorba de un act care se produce numai dupa o prealabila comparatie intre valorile bunurilor care se schimba.

Valoarea pare sa aibe 2 intelesuri:

exprima utilitatea unui bun - valoarea de intrebuintare

exprima puterea de cumparare, de procurare a altor bunuri pe care o putem realiza cu posesiunea acelui bun

Dupa unii autori din perioada inceputului de dezvoltare industriala, elementul care pare sa stea la baza notiunii de valoare este cuantumul de munca sau efort cheltuit pt. fiecare bun.

Dupa unii autori romani, valoarea este raportul de forte trecut prin filtrul de apreciere a doua fiinte omenesti care doresc si convin sa schimbe doua lucruri intre ele, fiecare scotand un echivalent dintre ceea ce primeste si ce da.

In schimbul indirect, valoarea este inlocuita cu elementul pret.

Moneda ca instrument de schimb

Cand omul in mod constient a inceput sa produca bunuri cu intentia de a le duce la targ si a fi schimbate a simtit nevoia unui instrument de care sa se foloseasca pt. efectuarea mai uoara a schimbului.

Legatura dintre epoca in care schimbul se facea direct si epoca in care schimbul se face prin intermediul banilor este realizata printr-o perioada de tranzitie.

Instrumentul de schimb, desi avea toate calitatile fizice caracteristice banului, era folosit in virtutea functiunii sale de instrument de schimb fara sa fi fost investit cu puterile si calitatile monedei.

Din acest punct de vedere, monetaristii disting 2 mari epoci:

premonetara - instrumentul de schimb este creatia liberei vointe a indivizilor fara niciun amestec din partea statului

monetara - semnul cu insusirile sale nu apare ca tutelat de stat sau ca o creatie a statului

Prin notiunea de bani intelegem orice bun cu destinatia de a servi ca mijlocitor la schimbul sau circulatia altor bunuri, el nefiind nici consumat, nici folosit ca atare, indiferent daca este recunoscut de cei ce il primesc in mod tacit sau este impus de autoritatile statului.

Notiunea de ban este mai veche decat cea de moneda. Cuprinde toate instrumentele de schimb folosite dupa epoca schimbului direct de bun contra bun si pana la aparitia monedei

Moneda este instrument de schimb intrucat scopul si destinatia sa este numai schimbul si plata.

Notiunea de schimb monetar trebuie redusa numai la sfera restransa a instrumentului de schimb creat si confectionat de stat, adica a instrumentului monetizat si numai din momentul acelei monetizari.

Moneda apare ca o creatie superioara. Ea naste din puterea statului.

In dreptul tuturor popoarelor gasim 3 elemente esentiale ale monedei:

legea

materia

forma monedei

Legea constituie pe drept cuvant sufletul monedei, nu poate fi conceput fara existenta prealabila a statului.

Notiunea de moneda trebuie legata de existenta statului si de interventia acestuia in confectionarea semnului monetar.

Caracteristica statului este efigia pe care o poarta.

Materia

Moneda poate fi confectionata din orice material, ca si banul, diferenta fiind aceea ca moneda este batuta de puterea suverana a statului, ceea ce-i asigura respectarea conditiilor de confectionare materiala a semnului monetar conform prescriptiilor legale si folosirea acesteia numai in cadrul schimbului.

Cata vreme moneda a fost confectionata dintr-o marfa care se putea folosi si in alte scopuri, deseori i-a fost data acesteia si o alta intrebuintare, transformand-o intr-o marfa propriu-zisa, lucru care s-a putut corecta doar prin aparitia monedei fiduciare.

Forma este stabilita corespunzator nevoilor de circulatie, avand ca preocupare principala ingreunarea contrafacerilor.

Definim moneda ca un instrument etalon legal de plata pt. facilitarea schimburilor, pt. acumulari, fiind masuratorul general de valoare care poarta girul autoritatilor emitente, se bucura de incredere si la nevoie se impune in societate prin forta de constrangere a statului.

Circulatia baneasca. Notiunea si formele circulatiei banesti

Principala menire a circulatiei banesti o constituie intermedierea schimbului si consta in procesul obiectiv de miscare a banilor in cadrul circuitului marfurilor.

Pt. ca schimbul sa aibe loc, este necesar ca mai intai sa existe pe piata o anume cantitate de bunuri, o cantitate de bani suficienta pt. a putea cumpara cantitatea de bunuri existenta.

Banii care exista pe piata se prezinta fie sub forma d numerar, fie sub farma de moneda scripturala sau cont.

Moneda scripturala este un instrument asemanator numerarului fiind creata de banci prin intermediul depozitelor pe care diferite persoane le detin la acestea. Nu exista in realitate, dar are o putere circulatie generala.

Capitalurile aflate sub forma de depozite la banci precum si disponibilul puteau fi utilizate in plata pe una din urmatoarele 3 cai:

ridicand din depozitul aflat la banca suma necesara in moneda efectiva si inmanand-o creditorului

dand ordin bancii sa plateasca beneficiarului din contul si depozitul titularului suma ce o datora creditorului

cand beneficiarul are si el un cont la banca se poate simplifica operatiunea dand bancii debitoare ordinul sa vireze suma din contul nostru in contul beneficiarului creditor. In acest caz, printr-o simpla inregistrare contabila, in scriptele bancii putem face sa circule un capital banesc din posesia unei persoane in posesia altei persoane.

Moneda scripturala trebuie vazuta in functiunea sa si nu in forma in care nu se poate nici concretiza nici materializa. Se poate observa distinctia pe care trebuie sa o facem intre functia si materia monedei.

La baza monedei scripturale sta creditul insa creditul in sens invers, acela pe care deponentul il acorda bancii cand depune numerarul in scopul de a fi utilizat de banca.

Nu trebuie facuta eroarea de acrede ca moneda scripturala poate fi creata din nimic de banca.

Circulatia baneasca este mecanismul economico-financiar complex prin intermediul caruia are loc miscarea banilor in procesul productiei circulatiei schimbului si consumului de marfuri, miscare concretizata in operatii de incasari, plati si operatii de credit.

Sfera, functiile si factorii care stau la baza circulatiei banesti

Transformarea marfurilor in bani are loc in economia de piata astfel:

cu ajutorul numerarului - banii functioneaza in principal ca masura a valorii si ca mijloc de circulatie, deservind actele de vanzare si cumparare

cu ajutorul creditului - banii functioneaza ca mijloc de plata

prin intermediul schimburilor cu strainatatea, unde o importanta cantitate de marfuri si servicii se vinde in cadrul comertului cu alte state

Circulatia baneasca reprezinta unitatea contradictorie dintre cele 3 mari modalitati in care are loc miscarea de ansamblu a banilor.

Indeplineste 2 functii:

determina aparitia, dezvoltarea si perfectionarea sistemului banesc cu toate elementele componente

permite emisiunea monetara conceputa ca punere in circulatie si ca retragere din circulatie a banilor

Circulatia baneasca depinde in primul rand de nivelul productiei de marfuri si servicii care influenteaza direct nivelul circulatiei acestora, dar si de alti factori:

preturile

situatia balantei de plati

puterea de cumparare a banilor

productivitatea mincii

inflatia

cursul de schimb etc.

Sistemul banesc si elementele sale

Este un complex de relatii financiar-monetare reglementate de norme juridice financiar-monetare prin intermediul caruia se realizeaza crearea sumelor banesti si circulatia banilor si care cuprinde totalitatea instrumentelor si tehnicilor de plata.

Cuprinde:

unitatea bancara

modul de punere in circulatie a banilor metalici cu valoare integrala

emisiunea de bancnote

emisiunea de moneda cu valoare reprezentativa

circulatia CEC-urilor si a altor instrumente de plata

Unitatea bancara

Orice sistem banesc defineste in primul rand unitatea sa baneasca, ca si raporul acesteia fata de metalul monetar.

Metalul monetar pe care il contine o unitate baneasca indeplineste functia de etalon al preturilor.

Punerea in circulatie a banilor metalici cu valoare integrala

Un sistem banesc se bazeaza si pe modul de batere si punere in circulatie a banilor metalici cu valoare integrala.

Trasatura caracteristica o constituie faptul ca puterea lor de cumparare corespunde cu valoarea intrinseca a metalului monetar pe care il contine.

Stabilirea valorii oficiale a unei monede nationale este un atribut al suveranitatii statului.

Continutul valoric al unitatii monetare stabilita ca atare prin legea monetara a tarii respectiva se numeste valoare paritara.

Paritatea este raportul valoric intre valorile paritare a doua monede care se schimba.

Cand paritatea este exprimata in aur - paritate aur sau paritate metalica.

Cand valorile paritare sunt exprimate intr-o valuta - paritate valutara.

Ca ordin de marime, paritatea este sinonima cu cursul oficial al valutelor insa cursul de schimb este notiunea concreta cu care se opereaza pe piata in timp ce paritatea este notiunea abstracta.

Emisiunea de bancnote

Insuficienta metalului pretios, gradul de uzura inregistrat de acesta in sfera circulatiei si numeroasele tentative de contrafacere, au facut cu timpul ca banii din aur sau argint sa fie scosi din circulatie, intrucat se demonetizau, fiind inlocuiti cu un simbol al continutului lor metalic oficial.

Cand s-a ajuns la separarea totala a aurului ca moneda de valoarea sa, in procesul circulatiei banesti au putut functiona ca bani si alte semne cum ar fi biletele de hartie lipsite practic de valoare.

Punerea in circulatie a acestora este un atribut al bancii de emisiune.

Ele aveau o oarecare stabilitate, intucat in proportie de o treime aveau acoperire in aur, putand fi convertibile la cerere.

Emisiunea de bani cu valoare reprezentativa

Cu timpul, bancnotele se transforma din moneda hartie in hartie moneda fara acoperire in aur.

Hartia moneda emisa pt. acoperirea cheltuielile neproductive ale statului nu se introduce la banca de emisiune, ci ramane in sfera circulatiei, grabind astfel procesul inflationist.

Hartia moneda si moneda divizionara confectionata din metale comune sunt simple forme ale valorii inlocuitoare ale banilor cu valoare integrala.

Circulatia CEC-urilor si a altor instrumente de plata

Dezvoltatrea productiei si a schimbului s-a lovit de insuficienta prodcerii de metale pretioase, fapt ce a condus la necesitatea aparitiei si a altor instrumente de plata cu precadere a instrumentelor de credit.

Astfel de instrumente sunt:

cambia

CEC-ul

Instrumentele nu au o valoare proprie, ci reprezinta un simbol al banilor din aur cu valoare intrinseca.

Spre deosebire de banii de hartie, instrumentele de credit sunt in acelasi timp si documente de credit care exprima relatiile dintre debitori si creditori.

Cambia, in ambele forme in care se prezinta, trata si bilet la ordin, este in primul rand efect de comert. Se naste ca urmare a raportului international in cazul in care vanzatorul marfii, in loc sa primeasca banii de la beneficiar, ii incaseaza cu ajutorul unei trate.

Trata este un document timbrat, completat de vanzator cu suma care urmeaza sa o incaseze, cu adresa beneficiarului si cu mentiunea ca acesta sa plateasca la scadenta suma.

In cadrul celei mai simple trate, avem de aface cu 3 persoane:

tragatorul (vanzatorul) - trage trata

trasul (cumparatorul debitor) - trebuie sa achite suma

beneficiarul tratei - poate fi creditorul sau o alta persoana indicata de acesta

La aceste 3 persoane se pot adauga unul sau mai multi avalisti care mentioneaza pe fata sau spatele documentului ca garanteaza plata sumei de debitor, devenind astfel solidari cu debitorul (codebitor).

Biletul la ordin este un instrument mai simplu decat trata. Este un document completat chiar de debitor, prin care acesta se angajeaza sa plateasca o suma de bani la o anumita data, unei anumite persoane.

Din cele 3 persoane au ramas doar 2, disparand tragatorul.

Un asemenea bilet la ordin poate circula ca si trata prin andosari succesive insa plata este mai putin sigura. Are numai angajamentul unei persoane la care se adauga raspunderea solidara a andosatorilor in cazul in care instrumentul circula.

CEC-ul este un titlu de credit emis pe un formular eliberat de o banca pe care titularul unui cont creditor il completeaza, in sensul ca da ordin bancii sa achite din contul sau suma inscrisa pe CEC fie la ordinul titularului, a unui tert, a purtatorului. Poate circula.

Creditul

Ca si moneda, creditul este o categorie economico-financiara creata de om pt. a rezolva problemele schimbului de marfuri.

Consecinta cresterii productiei si a schimbului este crearea schimbului pe datorie.

Apare intr-un anumit stadiu de dezvoltare al schimbului cand vanzatorul preda valoarea de intrebuintare in schimbul unor promisiuni ca va primi candva o valoare egala.

Opinii:

schimbul unei bogatii prezente contra unei bogatii viitoare

schimbul unei valori monetare prezente contra unei valori monetare viitoare

Profesorul Savescu sustine ca este vorba de o operatie de credit ori de cate ori este vorba de cedarea unei sume de bani din partea unui subiect economic altui subiect economic cu obligatia pt. acesta din urma de a restitui mai tarziu la un termen fixat, suma primita plus o suma de bani - interes sau dobanda.

Strict lexical, creditul reprezinta schimbul unui bun prezent cu un altul viitor si echivalent.

Din analiza acestor opinii se constata existenta a 2 curente in definirea creditului:

schimbul unui bun prezent contra unui bun viitor si echivalent

imprumutul unei sume de bani sau a unei valori monetare pe o anumita perioada contra unei sume de bani sau valori monetare viitoare si echivalente

Ambele curente au la baza un element comun in definirea creditului - imprumutul ca generator de obligatiune.

Creditul nu este un imprumut in forma sa pura. Obligatia imprumutului il formeaza un bun care va trebui restituit in forma sau substanta sa.

Definitii date creditului

Privit in mod unilateral ca o notiune de ceva concret ce ne sta la indemana de a dispune de el ca de un instrument, a creat confuzia pt. cei mai multi de a atribui creditului un aspect de categorie economica, de instrument de schimb, exagerandu-i rolul in dauna complementului sau care este capitalul.

Creditul fara capital nu poate sa existe.

Obiectul creditului este capitalul intr-una din multiplele sale forme.

Putem vedea caracteristicile creditului intr-un act de schimb conditionat de dare si restituire, despartite printr-un interval de timp iar bunul, dreptul sau serviciul care face obiectul creditului sa aibe caracter de capital.

Conditia principala este ca acest fel de schimb pe credit sa se petreaca intr-un cadru economic, iar restituirea bunului, lichidarea operatiunii sau contraprestatia serviciului sa se produca de o egala potentialitate de valoare cu aceea a capitalului.

Relatiile de credit pot fi analizate din 2 puncte de vedere:

al continutului social-economic, respectiv al trasaturilor care caracterizeaza relatiile de productie

Creditul apare ca o categorie economica prin care-si gaseste expresia un anumit tip de relatii sociale.

din punct de vedere al formei juridice

Creditul apare ca o categorie juridica de un fel deosebit, concretizata printr-o conventie.

Definitia creditului ca fiind o operatie de schimb a unui capital concretizata intr-un imprumut al capitalului, conditionata si despartita de un interval de timp.

Formele creditului

Intrucat obiectul creditului este capitalul sub oricare din formele sale, creditul in miscarea sa nu-si pierde insusirea de a ramane capital.

Dupa forma sub care se prezinta (marfuri, servicii sau bani) creditul imbraca 2 forme:

comercial, acordat sub forma de marfuri si servicii

bancar, acordat sub forma de capital banesc

Creditul comercial constituie baza intregului sistem de credite si deserveste circuitul capitalului industrial favorizand transformarea acestuia din marfa in forma baneasca.

Apare atunci cand un producator are marfurile gata fabricate, iar un comerciant are desfacerea asigurata dar nu are banii lichizi pt. a le cumpara.

Plata marfurilor se face la o data ulterioara.

Poate favoriza desfacerea produselor fara sa se astepte pana cand cumparatorii vor dispune de numerar.

Aceasta insusire accelereaza circulatia capitalului industrial.

Obiectul creditului bancar este capitalul banesc de imprumut care se formeaza din procesul de productie al capitalului, din depunerile retinerilor si din economiile diferitelor clase sociale depuse la banci.

Are dubla calitate:

ca imprumut de capital - sporeste capitalul real

ca imprumut de bani - se foloseste numai ca mijloc de plata fara a da loc la o largire a productiei

Prin scontarea cambiilor de banca, creditul comercial se transforma in credit bancar. Bursele de valori contribuie la dezvoltarea sistemului de credite in economia de piata.

Capitalurile destinate imprumuturilor din punct de vedere al relatiilor au dubla existenta:

ca proprietate se afla in mainile capitalistilor creditori

ca numerar se afla in mainile capitalistilor debitori, proprietatea capitalului fiind astfel separata de utilizarea lui, proprietarul pastrandu-si numai dreptul de a-i cere debitorului restituirea la scadenta, majorata cu dobanda aferenta

Forma de circulatie a capitalului banesc de imprumut se deosebeste de formele de circulatie ale capitalului indistrial si comercial, fiind de fapt o miscare bani-bani.