Procedura falimentului bancilor
Procedura filimentului bancilor e reglementata de legea nr. 83/1998. potrivit art. 21 din aceasta lege celelalte proceduri de derulare a operatiunilor de lichidare sunt prevazute in legea 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului sectiunea a opt-a a falimentului modificata in intocmita de legea 85/aprilie 2006
Dispozitiile legii 83 se aplica numai bancilor aflate in solvabilitate legea admitand ca o banca se afla in solvabilitate daca: articolul 2
nu a onorat integral creantele certe lichide si exigibile de cel putin 30 zile
valoarea obligatiilor sale banesti depaseste valoarea activului sau
Prin aceste precizari legiuitorul a urmarit sa reglementeze doua situatii diferite si anume termenul de insolvente si termenul de insolvabilitate.
Termenul de insolventa presupune o stare de jena financiara in sensul ca banca nu-si poate onora integral obligatiile sale ajunse la scadenta din lipsa lichiditatii, independent de faptul ca patrimoniul sau poate acoperi cu usurinta pasivul.
Termenul de insolvabilitate astfel cum este definit in dreptul civil presupune un activ mai mare decat pasivul.
Termenul de insolventa este sinonim cu incapacitatea temporara de plata datorata mai degraba unor disfunctionalitati in activitatea bancii decat unei situatii restere a pasivului peste valoarea activului. Dat fiind insa ca princi 131b17b palul scop al bancilor este de a pune in circuitul civil fondurile banesti disponibile ale clientilor depunatori ar fi o eroare sa nu sanctionam aceasta stare de incapacitate de a plati. Pentru ca un comerciant sa fie declarat in stare de faliment nu este suficient a se dovedi incetarea virtuala a platilor sale ci este necesar a se stabili incetarea efectiva a platilor adica o stare de insolventa si aceasta independent de starea de solvabilitate sau insolvabilitate. Pot fi declarati in stare de faliment comerciantii perfect solvabili daca sunt in incetare de plati.
Procedura falimentului unei banci nu poate fi declansata pentru orice fel de datorii ale sale ci numai pentru datoriile sale comerciale sau fiscale. Neonorarea integrala a creantelor certe, lichide si exigibile trebuie sa fie consecinta incapacitatii de plata si nu orice refuz al debitorului intemeiat pe o intentie invocata cu buna credinta pentru ca altfel s-ar excede cadrul general al falimentului.
Potrivit articolului 1 legea 83 privind procedura instituita de aceasta lege se aplica bancilor in stare de insolvabilitate.
Procedura de sesizare a tribunalului
Nedeclararea la timp a falimentului se constituie o infractiune.
Persoanele abilitate sa declanseze procedura falimentului unei banci sunt fie banca debitoare fie oricare din creditorii sai , fie B.N.R., iar procedura ca incepe pe baza unei cereri introduse de oricare din acestea la tribunalul in a carui jurisdictie se afla sediul central al bancii debitoare. In cazul in care cererea de declansare a procedurii falimentului este formulata de B.N.R. aceasta trebuie sa fie conditionata de aplicarea in prealabil a masurilor de supraveghere speciala si administrare speciala. La randul sau banca debitoare poate adresa tribunalului o cerere pentru a fi supusa procedurii falimentului in situatia in care nu mai poate face fata in totalitate datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile.
Cererea va trebui semnata de persoane care, potrivit legii au calitatea de a o reprezenta. Cererea bancii trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente
bilantul contabil
copii dupa registrele contabile curente
o lista a tuturor bunurilor, iar pentru imobile se vor trece datele din registrele de publicitate imobiliara
o lista a numelor si a adreselor creditorilor, indiferent cum ar fi creantele acestora, adica certe sau sub conditie, lichide sau nelichide, scadente sau nescadente
contul de profit si pierderi pe anul anterior depunerii cererii
Creditorii bancii debitoare sau oricare dintre acestia care detin o creanta certa lichida si exigibila impotriva bancii pot introduce la tribunal o cerere de declansare a procedurii falimentului daca timp de cel putin 30 zile banca debitoare se afla in incetare de plati.
Starea de insolventa care este o conditie a aplicarii falimentului trebuie dovedita asa incat legea prevede conditia ca orice creditor sa se adreseze mai intai cu o actiune de executare silita asupra bancii debitoare, actiune care se introduce la B.N.R., si dupa ce B.N.R. a comunicat creditorului ca banca debitoare se afla in incetare de plati aceasta se poate adresa tribunalului.
Dupa inregistrarea cererii, tribunalulul va notifica aceasta partilor interesate in primul rand creditorilor si oficiului Registului Comertului unde banca creditoare e inmatriculata pentru efectuarea mentiunii de intrare in faliment. La primul termen de judecata, tribunalul va analiza cererea si in cazul in care banca debitoare nu contesta starea de insolvabilitate va dispune inceperea de indata a procedurii falimentului.
Contestarea bancii debitoare - impotriva cererii creditorilor sau B.N.R.-ului de declansare a procedurii falimentului se poate face in termen de 5 zile de la data inregistrarii acestei cereri, iar tribunalul se va pronunta acestei contestatii in termen de 10 zile, termen care poate fi prelungit o singura data cu inca 10 zile.
Atributiile organelor care aplica procedura falimentului
Organele care aplica falimentul in banci sunt tribunalul, judecatorul sindic si lichidatorul si nu intalnim in aceasta procedura nici adunarea creditorilor nici administratorii speciali nici comitetul directorilor. Tribunalul competent este tribunalul a carui jurisdictie se afla sediul bancii debitoare. Principalele atributii ale tribunalului sunt cele prevazute de art. 3 din lege din care enumeram:
desemnarea judecatorului sindic si cu acordul B.N.R. desemnarea lichidatorului, tribunalul are controlul asupra acestora si daca este cazul il poate inlocui
judecarea actiunilor introduse de judecatorul sindic si anularea unor transferuri cu caracter patrimonial anterioare cererii introductive
judecarea contestatiilor bancii debitoare ori ale creditorilor impotriva masurilor luate de judecatorul sindic
confirmarea planului de distribuire a fondurilor obtinute prin lichidare
solutionarea obiectiilorr la rapoartele semestriale si la cel final ale judecatorului sindic
- darea hotararilor de incepere si de incheiere a procedurilor falimentului
Hotararile tribunalului sunt definitive, si judecatorul insa in anumite conditii stabilite de lege ele pot fi atacate cu recurs. Judecatorul sindic este un judecator specializat, desemnat de presedintele tribunalului dintre judecatorii sectiei de faliment.
Principalele indatoriri ale judecatorului sindic sunt prevazute ca atare de dispozitiile art. 7 din lege din care enumeram:
examinarea activitatii bancii debitoare – se finalizeaza cu un raport asupra situatiei acesteia
intocmirea unui raport asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la incetarea de plati cu mentionarea persoanelor carara le-ar fi imputabila aceasta situatie si supunerea acestui raport tribunalului in termen de 30 zile de la desemnarea sa.
conducerea activitatii persoanelor pe care le-a angajat sa-l ajute
introducerea la tribunal de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de banca debitoare
mentinerea sau rezilierea unor contracte incheiate de banca debitoare
admiterea planului de lichidare
examinarea creantelor
aplicara sigiliilor
inventarierea bunurilor
primirea platilor pe seama bancii debitoare si consemnarea sumelor
si alte masuri care l-ar desprinde din activitate curenta
Masurile luate de judecatorul sindic pot fi contestate de cei interesati numai in cazuri expres prevazute de lege, iar contestatia va trebui adresata tribunalului si inregistrata in termen de 10 zile de la care masura a fost luata. Lichidatorul este investit de lege cu puteri de gestionare si de control asupra bancii debitoare si poate lua orice masuri pe care le considera necesare in scopul lichidarii activelor bancii debitoare.
Pot fi contestate cu titluri de exemplu:
calculul valorii unor creante
creantele in integralitatea lor sau rangul de prioritate al acestora
raportul de distribuire
raportul final
lichidatorul in materia falimentului bancilor nu poate fi decat o persoana juridica specializata. El este investit de lege cu puteri de gestionare si de control asupra bancii debitoare si poate lua masuri pentru lichidarea activelor bancii debitoare. Astfel de masuri pot fi:
continuarea sau intreruperea in mod justificat a oricarei actiuni
modificarea ratelor dobanzilor aferente pasivelor bancii debitoare
incheierea de documente in unele banci debitoare
initierea de actiuni sau proceduri legale in justitie sau apararea debitoare in cazul in care aceasta este parata.
Lunar lichidatorul va intocmi si prezenta spre aprobare judecatorului sindic un raport asupra evolutiei procedurii falimentului dupa care il va inainta B.N.R.
Efectele declansarii procedurii falimentului ca urmare a declansarii procedurii:
inchiderea conturilor bancii debitoare. Dupa primirea comunicarii hotararii tribunalului privind inceperea procedurii falimentului, B.N.R. va inchide de indata conturile bancii debitoare deschise in evidentele sale si va deschide un nou cont cu mentiunea bancara – in faliment – unde vor fi virate toate sumele de bani existente pana la acea data in conturile debitoare si cele care se vor incasa dupa inceperea procedurii.
suspendarea tuturor actiunilor judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale anterioare cererii introductive e faliment
suspendarea scurgerii termenelor de prescriptie a actiunilor creditelor, care este o consecinta imediata a suspendarii actiunilor acestora.
nulitatea oricarei constituiri de garantii personale sau reale efectuate dupa data inregistrarii cererii de faliment
suspendarea calculului dobanzii creantele negarantate
Etapele procedurii falimentului
Prescriptia este o sanctiune prevazuta de lege impotriva celui care in termenul prevazut de lege nu-si exercita drepturile sale. Ea priveste dreptul material la actiune.
1 luarea primelor masuri cum ar fi limitarea dreptului administratorilor bancilor de a conduce activitatea si numirea lichidatorului, inchiderea contului bancii debitoare, inscrierea sau inregistrarea de mentiuni in registrele de publicitate imobiliara, inventarierea bunurilor, sigilarea bunurilor, luarea masurilor de conservare a bunurilor, etc.
2. stabilirea masei pasive, intocmirea listei creditorilor si a listei bunurilor debitorului, verificarea creantelor si intocmirea tabelelor de creanta, solutionarea de catre tribunal a contestatiilor, intocmirea si afisarea tabelului definitiv a obligatiilor debitoare.
3. efectuarea lichidarii, vanzarea bunurilor din averea debitoare, evaluarea bunurilor, publicitatea vanzarilor, licitatia si adjudecarea, depunerea sumelor obtinute din vanzari, plata creditorilor care au garantii reale.
4. distribuirea sumelor in care enumeram: intocmirea de catre judecatorul sindic al raportului si a planului de distribuire si notificarea acestuia de catre creditare, solutionarea de catre tribunal a obiectiilor la raport si la plan, acoperirea cheltuielilor aferente procedurii si plata creantelor stabilite de lege, intocmirea raportului final si a bilantului de catre judecatorul sindic, solutionarea obiectiilor acestora si aprobarea lor de catre tribunal.
5. inchiderea procedurii falimentului ca fi inchisa atunci cand tribunalul a aprobat raportul final si cand toate fondurile au fost distribuite iar cele nereclamate au fost consemnate la B.N.R. La cererea judecatorului sindic tribunalul va da o hotarare inchizand procedura. Hotararea va fi communicate in scris tuturor creditorilor bancii debitoare si B.N.R..
B.N.R. va inchide de indata contul special, iar sumele ramase nedistribuite vor fi virate bugetului statului.
Situatia unor acte juridice ale bancii debitoare
Potrivit legii, judecatorul sindic va putea introduce la tribunal actiuni pentru anularea unor acte juridice ale bancii creditoare cum ar fi:
anularea unor acte frauduloase incheiate de banca debitoare in dauna drepturilor creditorilor
anularea unor transferuri cu caracter patrimonial al unor operatiuni comerciale si constituirea unor garantii acordate de banca
mentinerea sau rezilierea unor contracte incheiate de banca debitoare.
Raspunderea organelor de conducere si ale cenzorilor
Potrivit dispozitiilor legale, tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul bancii ajunsa in stare de faliment sa fie suportat de catre membrii organelor de conducere si dupa caz de cenzori daca au contribuit la falimentul acestuia. Pentru a se stabili daca si in ce masura acestia au contribuit la falimentul bancii trebuiesc clarificate raporturile juridice dintre aceste persoane si banca. In ceea ce priveste conducerea bancii, raspunderea acestora izvoraste dintr-un mandat incredintat de banca, mandat care este acordat fie prin actul constitutiv fie prin hotararea A.G.A. si este acceptat ca atare de mandatar prin semnatura sa depusa la registrul comertului. In ce priveste cenzorii respunderea acestora deriva din lege. Natura raspunderii juridice va fi intotdeauna determinata de sursa obligatiei incalcate sau neindeplinite asa incat vom avea fie o raspundere civila contractuala fie una delictuala.
Faptele care atrag respunderea. – in ceea ce priveste faptele care atrag raspunderea, legiuitorul le-a prevazut explicit si limitativ in art. 22 alin. 1 din lege. Acestea sunt urmatoarele:
au utilizat bunurile sau creditele bancii in folos propriu
au facut fapte de comert in interes personal sub acoperirea bancii
au dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit banca la incetarea de plati
au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea.
au deturnat sau au ascuns o parte din activul bancii sau au marit in mod fictiv pasivul acesteia
au folosit mijloace ruinatoare pentru ai procura bancii fonduri in scopul intarzierii incetarii de plati
in luna precedenta incetarii platilor au platit sau au dispus sa se plateasca o preferinta unui creditor in dauna celorlalti creditori.
Trebuie precizat ca angajarea raspunerii juridice a a cestor persoane nu se poate face in lipsa unui raport de cauzalitate intre fapta acestora si prejudiciul suferit de banca, ceea ce face ca orice actiune indreptata impotriva lor va trebui sa fie analizata in concret de catre tribunal care va aprecia in functie de toate imprejurarile si circumstantele daca faptele lor au contribuit in mod direct la falimentul bancii sau au favorizat aparitia unor factori care au condus banca la incetarea de plati.
Trebuie retinut ca obligatia de a suporta o parte din pasivul bancii trebuie sa fie proportionala cu intinderea prejudiciului cauzat asa incat raspunderea sa nu fie mai mare decat prejudiciul.
Executarea silita impotriva acestor persoane se efectueaza potrivit prevederilor codului de procedura civila iar sumele astfel incasate vor intra in averea bancii debitoare si vor fi destinate platii datoriilor.
|
