UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR BUCURESTI
Finante Banci Contabilitate
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
OPERAŢIUNILE DE LEASING
Aspecte generale privind operatiunile de leasing
1.1 Aparitia si evolutia operatiunilor de leasing
. Istoricul operatiunilor de leasing
Implicarea bancilor în leasing.
1.1.3.Reglementarea leasingului în legea româna.
Terminologie
Notiunea de leasing..
Importanta leasingului
Modul de formare al operatiunilor de leasing
Relatia operatiune de leasing-contract de leasing.
Raporturile juridice care iau nastere în cadrul unei operatiuni de leasing.
3. Mecanismul formarii operatiunilor de leasing.
CAPITOLUL II
Delimitari si fundamentari privind leasing-ul. Economic si juridic.
.1.1.Tipuri de leasing
.1.2.Operatiunile de leasing
.1.3.Fazele operatiunii de leasing
.1.4.Principalele forme ale leasing-ului
.1.5.Natura juridica a leasing-ului
.2.Contractele de leasing
2.2.1.Elementele contractului leasing
2.2.2.Contractul de leasing financiar
2.2.3.Principalele coordonate ale unui contract de leasing
2.2.4.Efectele contractului de leasing
2.2.5.Contractele de leasing - concluzii
2.3.Leasingul in viziunea normalizatoare internationala
2.3.1.Contabilizarea contractelor de leasing in Franta
2.3.2. Contabilizarea contractelor de leasing in SUA
2.3.3.Contabilizarea contractelor de leasing in Germania
2.3.4. Contabilizarea contractelor de leasing in Spania
CAPITOLUL III
3.1.Contabilitatea contractelor de leasing in cadrul RCI Leasing Romania SRL
3.1.1.Prezentarea generala a RCI Leasing Romania SRL
3.2.Contabilizarea contractului de leasing in Romania
3.3.Contabilizarea contractelor de leasing in accord cu IAS 17
3.4.Contractul de leasing financiar in viziunea normelor contabile romanesti
3.5.Analiza pozitiei financiare si a performantei RCI Leasing Romania SRL
3.6.Implicatiile fiscale - impozitul pe profit si TVA
3.7.Concluzii
INTRODUCERE
Analistii comertului international au scos în evidenta faptul ca leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu.
Insistenta asupra acestui tip de contract este explicata de mai multi autori prin pragmatismul si eficacitatea lor. În contextul economic actual din România, importanta leasing-ului, ca instrument de finantare este legata, în primul rând, de necesitatile de dezvoltare ale firmelor, în special ale celor din sectorul privat, care beneficiaza de facilitati fiscale si vamale, iar flexibilitatea platilor, sistemul de garantare si procedura obtinerii finantarii prin leasing, întregesc pragmatismul recurgerii la o astfel de operatiune
Activitatile comerciale si de productie devin realizabile într-un mod avantajos prin recurgerea la aceasta tehnica juridica si de comert, care releva un contract complex si inedit. Acest fapt impune tratarea regimului juridic al operatiunilor de leasing în ansmblu, pornind de la mecanismele specifice care definesc operatiunea analizata, pentru a putea astfel particulariza elementele definitorii ale contractului stricto-sensu.
Lucrarea de fata are drept scop delimitarea trasaturilor caracteristice ale contractului de leasing, precum si efectele pe care le produce încheierea unui astfel de contract, acestea putând fi evidentiate prin identificarea locului si importantei pe care contractul de leasing îl ocupa în cadrul unei operatiuni de leasing.
Contractul de leasing este contractul principal, în jurul caruia se formeaza celelalte contracte necesare pentru desfasurarea unei operatiuni de leasing. De aici rezulta si raportul dintre cele doua notiuni, întrucât contractul bilateral de leasing si operatiunile de leasing se afla în relatie de la parte la întreg, contractul neputând fi înteles ca atare, decât prin raportarea sa la multitudinea raporturilor juridice ce iau nastere în cadrul unei operatiuni de leasing.
Astfel, o abordare pertinenta a problemei se poate face numai prin prezentarea în ansamblu a acestor raporturi, urmata de tratarea amanuntita a elementelor contractului de leasing bilateral. Din aceste considerente, prezenta lucrare este structurata în parti distincte, adica pe capitole si sectiuni.
Prima parte a lucrarii abordeaza conceptul operatiunilor de leasing, cu expunerea evolutiei acestora, definirea notiunii de leasing de catre literatura juridica, domeniul de aplicare a reglementarilor române a leasingului, avantajele si limitele pe care le presupune recurgerea la aceasta tehnica juridica si de comert.
CAPITOLUL I
Operatiunile de lesing
Aspecte generale privind operatiunile de leasing
Accesul la finantare pentru dezvoltarea afacerilor mici, mijlocii si mari este dificil si extrem de costisitor, neabordabil în prezent din cauza ratei dobânzilor si exigentelor bancare. Finantarea în sistem leasing a investitiilor pentru dezvoltare este azi accesibila pentru orice societate serioasa.
Leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finantare a investitiilor orientate catre productia de bunuri si prestarea de servicii. Statele au încurajat finantarile prin intermediul leasingului, oferind facilitati pentru toate partile implicate si dând posibilitatea întreprinzatorilor de a achizitiona activele pe care le detin în societatile si companiile nationale, în acest fel se încurajeaza întreprinderile rentabile, capabile sa produca profitul necesar achitarii ratelor de leasing.
Leasingul ocupa un loc deosebit de important în economia moderna, facând posibila disocierea între cei care detin mari capitaluri si cei care au nevoie de aceste capitaluri si le folosesc în mod eficient. Pe plan international, leasingul este un mijloc de sprijinire a exportului ori de finantare a societatilor cu proiecte de dezvoltare, dovedindu-si eficienta atât în statele capitaliste, cât si în tarile în curs de dezvoltare.
Daca pâna la reglementarea juridica în România problema era tratata în exclusivitate de dreptul comertului international, prin adoptarea Ordonantei Guvernului nr.51/1997 privind operatiunile de leasing, si societatile de leasing, si aprobarea acesteia de catre Parlament s-au creat premisele recurgerii la aceasta operatiune si în raporturile comerciale interne, astfel ca studiul operatiunilor de leasing si al contractului de leasing face în prezent si obiectul dreptului comercial, alaturi de celelalte contracte comerciale traditionale. Leasingul a început sa cunoasca o larga utilizare si în tara noastra.
Daca în anul 1993 existau numai doua societati specializate în astfel de operatiuni, în prezent sunt înregistrate peste 7000 de astfel de firme, însa numai 30% dintre acestea desfasoara o activitate consistenta în domeniu. si se pare ca numarul unor astfel de firme este într-o continua crestere. Societatile de leasing care s-au implicat în mod hotarâtor în industria de leasing din România, si care au realizat, potrivit datelor statistice, mai mult de 80% din totalul contactelor de leasing încheiate la nivelul anului 2000 (corespunzator valorii de cea. 400 milioane USD), au constituit Uniunea Nationala a Societatilor de Leasing din România (UNSLR), care este o organizatie profesionala, ce apara interesele membrilor sai, promoveaza operatiunile de leasing si prezinta, în simpozioanele si conferintele pe care le sustine, aspecte pertinente privind problemele intervenite în activitatea practica a societatilor de leasing, care impun clarificari si precizari.
În contextul economic actual din România, importanta leasingului, ca instrument de finantare este legata, în primul rând, de necesitatile de dezvoltare ale firmelor, în special ale celor din sectorul privat, care beneficiaza de facilitati vamale si fiscale, iar flexibilitatea platilor, în sistemul de garantare si procedura obtinerii finantarii prin leasing, întregesc pragmatismul recurgerii la o astfel de operatiune. Din punct de vedere macroeconomic, leasingul imobiliar reprezinta o cale de retehnologizare si de capitalizare a societatilor comerciale, care au posibilitatea de a deveni proprietare ale unor spatii de productie, precum si ale utilajelor aferente. Statul roman încurajeaza, promoveaza si sustine în mod primordial acest tip de leasing, considerându-1 ca strategie nationala de privatizare.
Aparitia si evolutia operatiunilor de leasing
1.1.1. Istoricul operatiunilor de leasing
nca din antichitate s-a obsevat ca beneficiile sunt obtinute prin folosinta unui lucru, având mai putina importanta cine detine titlul de proprietate. Aristotel exprima ideea ca "bogatia nu se masoara prin titlurile de proprietate, ci prin efectiva utilizare a unor lucruri, chiar daca sunt proprietatea altora."
Leasingul îsi afla radacinile în forma arhaica a creditului pe care o constituia în dreptul roman "fiducia": Împrumutatorul îsi rezerva pentru garantia creantei sale proprietatea asupra lucrului împrumutat. Aparitia operatiunilor de leasing a fost determinata de ritmul alert al comertului, al cererii si ofertei, al progresului tehnic, care implica decizii si investitii imediate, ce depasesc uneori posibilitatile de autofinantare de care acesta dispune. Leasingul a reprezentat un pas deosebit de important în finantarea întreprinderilor care doreau sa-si achizitioneze utilaje si echipamente, dar care nu aveau posibilitati financiare, dând astfel satisfactie agentilor economici care nu doreau sa apeleze la credite bancare ori sa îsi greveze bunurile mobile sau imobile prin constituirea unor gajuri sau ipoteci.
n epoca moderna, spre sfârsitul secolului al XDC-lea, aveau loc in S.U.A. primele operatiuni care prefigurau leasingul. Astfel, în anul 1877, societatea Bell Telephone Comp. a oferit abonatilor sai posibilitatea de a le închiria aparatele telefonice, în locul vânzarii acestora, iar contractul ca atare a fost denumit "lease". În 1937, "Safe Stores Inc." a cumparat un teren pe care ulterior a ridicat magazinul "Safeway Stores"; având nevoie de capital mobil, acesta l-a vândut imediat unui grup de investitori care, la rândul lor, 1-au lasat spre exploatare fostului proprietar, în regim "lease", pe o perioada îndelungata.
Cam în aceeasi perioada, o operatiune similara lease-back-ului avea loc în Ohio. Operatiunea consta în vânzarea unui imobil catre o banca, cu titlu de garantie, imobil ce urma sa fie exploatat de vânzator în regim de "lease" timp de 99 de ani, dupa care utilizatorul avea optiunea cumpararii bunului.
Operatiunile de "lease financing" s-au dezvoltat foarte mult dupa al II-Iea razboi mondial si datorita încurajarilor pe care S.U.A. le-a dat prin facilitatile fiscale.
În 1950, peste 150 de universitati si colegii americane erau angajate în tranzactii de "sale and lease-back" în jurul carora s-au grupat mari finantatori pentru a derula prin intermediul lor operatiuni economice cu fiscalitate redusa.
"Leasingul financiar"este strâns legat de numele omului de afaceri californian Schoenfeld, care a fondat in 1952, alaturi de câtiva parteneri, între care si D.P.Booth Jr. "United States Leasing Corporation"-prima societate specializata în operatiuni de leasing al echipamentelor imobiliare, societate care este si astazi una din cele mai puternice în domeniu. Schoenfeld si D.P. Booth pot fi considerati, pe drept cuvânt, "parinti" ai leasingului modern.
Stralucita idee i-a venit lui Schoenfeld dintr-o fericita experienta personala. Pe vremea când era directorul unei întreprinderi din domeniul industriei alimentare, Schoenfeld, beneficiind de o mare comanda, s-a confruntat cu nevoia de masini suplimentare pentru a o putea executa la timp. Astfel, el a convins un alt comerciant sa-i închirieze în regim asemanator contractului de "lease", utilajele de care avea nevoie, pentru un termen îndelungat n urma afacerii, Schoenfeld si-a dat seama ca aceasta poate fi o metoda eficienta de finantare în viitor.
1.1.2. Implicarea bancilor în leasing
Principalele sustinatoare ale leasingului echipamentelor industriale au fost bancile, fie indirect prin intermediul unor societati specializate de leasing, fie direct dupa ce acestea au primit autorizatia sa desfasoare asemenea operatiuni.
În 1963, cea mai importanta retea bancara, National Banks, a primit aceasta autorizatie, urmata de Bank Holding Companies în 1970. Pâna în 1975 bancile au primit autorizatii sa desfasoare activitati de leasing în 41 de state americane. În prezent, cele mai multe societati de leasing, "leasing companies", sunt înfiintate si sustinute de banci, beneficiaza de un regim fiscal deosebit (valoarea bunului poate fi dedusa pâna la 100%din profitul impozabil).
Acest lucru a determinat o explozie a acestor societati, ajungând ca ele sa finanteze un sfert din totalul investitiilor de la finele deceniului opt. Consacrarea legislativa a principiilor fundamentale aplicabile leasingului în general, s-a realizat prin doua acte normative de natura comerciala si anume, United States Uniform Cunsomer, Credit Code.
Operatiunile de leasing au fost preluate imediat de Marea Britanie, în special datorita similitudinilor legislatiei acestui stat cu legislatia americana. Astfel, prima forma de leasing folosita în economia englezeasca a fost "sale and lease-back" ,înfiintarea si dezvoltarea rapida a acestui tip de operatiuni a fost posibila tot prin implicarea societatilor bancare. Prin adoptarea United Kingdom Consumer Credit Act 1974, operatiunile de leasing au cunoscut o larga raspândire.
Ulterior, leasingul a început sa fie folosit si în alte tari, fie în baza principiilor de drept comercial, fie în baza normelor de drept intern. De mentionat însa ca nu în toate statele leasingul cunoaste o consacrare legislativa expresa, astfel ca regulile privind încheierea si executarea contractului de leasing, precum si cele care privesc raporturile juridice ce iau nastere în cadrul unei operatiuni complexe de leasing, se stabilesc în functie de principiile ce guverneaza raporturile juridice obligationale în general, respectiv, de regulile aplicabile anumitor contracte reglementate expres de lege, cum ar fi locatiunea-vânzare, vânzarea la termen, vânzarea în rate, etc.
Ca urmare a folosirii pe scara larga a operatiunilor de leasing la nivel international, fapt ce a dus si la aparitia unor divergente determinate de deosebirile dintre reglementarile statelor în care îsi aveau sediul sau domiciliul partile contractante, în anul 1988, s-a încheiat la Ottawa, Conventia privind leasingul financiar international, în care comisia UNIDROIT a redactat anumite reguli uniforme, în scopul elaborarii unor principii de egalitate între partile care iau parte la operatiune si care îsi au sediul în state diferite.
1.1.3. Reglementarea leasingului în legea româna
În România, leasingul a fost pentru prima oara reglementat, prin Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, care dupa ce a suferit doua modificari, a fost republicata în Monitorul Oficial în forma sa finala. Anterior consacrarii legislative a operatiunilor de leasing în România, primele referiri la leasing s-au facut în Hotarârea Guvernului nr. 72/1993 privind regimul vamal al bunurilor importate ce fac obiectul tranzactiilor de leasing. Aceasta a fost urmata de Ordonanta Guvernului nr.12/1995 privind unele masuri referitoare la regimul vamal al masinilor, utilajelor si instalatiilor importate in cadrul tranzactiilor de leasing, precum si la regimul vamal al materiilor prime, pieselor de schimb, materialelor si componentelor folosite în productia proprie a unor agenti economici .
Actele normative adoptate ulterior au facut aplicatia contractului de leasing, delimitând si unele elemente specifice ale leasingului imobiliar cu clauza irevocabila de vânzare având ca obiect active apartinând societatilor comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale este actionar majoritar, sau regiilor autonome, în prezent, contractul de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vânzare mai este reglementat de Hotarârea Guvernului nr. 577/2002 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, care prevede în concret elementele pe care trebuia sa le contina un astfel de contract, precum si de Legea nr, 133/1999 privind stimularea întreprinzatorilor privati pentru înfiintarea si dezvoltarea întreprinderilor mici si mijlocii.
Din punct de vedere contabil, operatiunile de leasing sunt reglementate de Ordinul Ministerului Finantelor nr. 686/25.06.1999 pentru aprobarea Normelor privind înregistrarea în contabilitate a operatiunilor de leasing si de Circulara B.N.R. nr.3/10.01.2000 privind înregistrarea în contabilitatea bancilor a operatiunilor de leasing. Reglementarile vamale referitoare la operatiunile de leasing extern sunt prevazute de Hotarârea Guvernului nr.l 114/2001 pentru aplicarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al României. De asemenea, pentru leasingul extern vor fi avute în vedere si prevederile Regulamentului Bancii Nationale a României nr.3/23.12.1997 privind efectuarea operatiunilor valutare, care, pe lânga delimitarea inechivoca a operatiunilor de leasing financiar si leasing operational (art.l pct. l ,7), reglementeaza conditiile de efectuare a platilor de catre utilizatorul rezident (persoana fizica sau juridica cu domiciliul sau sediul în România) catre nerezidenti. Legislatia fiscala contine reglementari cu referire expresa la operatiunile de leasing, vizând, în principal, cuantumul cheltuielilor deductibile în cadrul unei operatiuni de leasing, în scopul calcularii profitului impozabil. Astfel, art.12 din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit prevede ca:
În cazul leasingului financiar, utilizatorul este tratat din punct de vedere fiscal ca proprietar în timp ce în cazul leasingului operational locatorul/finantatorul nu are aceasta calitate.
Amortizarea bunului ce face obiectul contractului de leasing se face de catre utilizator în cazul leasingului financiar si de catre locator în cazul leasingului operational, cheltuielile fiind deductibile. În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul leasingului operational utilizatorul deduce chiria.
Aceste prevederi sunt strâns legate si vor fi coroborate cu legislatia româna privind regimul amortizarilor, si anume, Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale, prezentând interes pentru noi în special prevederile art.ll, care stipuleaza modul de calculare a amortizarii în cazul unui contract de leasing operational, realizând indirect si o delimitare mai clara a acestei notiuni.
1.1.4. Terminologie
Termenul de "leasing" este susceptibil de interpretari diferite si mai ales de extindere la alte operatiuni care nu fac parte din sfera sa, cum ar fi închirierea sau vânzarea afectata de termen. Termenul este preluat de legislatia noastra ca un neologism, renuntându-se implicit la termenul francez de "credit-bail"; fiind un neologism pare firesc a se aplica numai unei operatiuni noi, distincte de institutiile juridice deja reglementate. Expresia "financial- lease" a aparut în perioada când contractul de "lease" desemna în mod exclusiv o tranzactie imobiliara, ajungând în prezent sa desemneze atât operatiunile de finantare a imobilelor cât si a echipamentelor. Elementul de trecere catre un mijloc de finantare a fost aparitia dreptului de achizitie a bunului la un pret rezidual. Ca o forma particulara a leasingului este "lease-back-ul" imobiliar, prima forma de "financial leasing" care a aparut si s-a dezvoltat în America.
Termenul "leasing" se alatura celorlalti termeni din sfera economica, consacrati la scara internationala, având o origine anglo-americana. Marketing, factoring, joint-venture, know-how sunt termeni care vorbesc de vocatia economico-practica a spiritului american.
1.1.5. Notiunea de leasing
Leasingul este pe de o parte un mijloc de creditare pe termen mediu, iar pe de alta parte un mijloc de introducere rapida a tehnologiilor avansate fara folosirea unor investitii proprii. Este o operatiune complexa care se stabileste între trei participanti; furnizorul(vanzator), locatorul (finantator), si locatarul (utilizator).
Din punct de vedere economic, leasingul reprezinta o operatiune de finantare în care finantatorul asigura fondurile necesare pentru întreaga investitie.
Din punct de vedere juridic, leasingul reprezinta un contract complex care permite unei persoane sa obtina si sa utilizeze un lucru fara a plati imediat pretul, cu posibilitatea de a-1 cumpara la un pret rezidual.
Definitia operatiunilor de leasing trebuie sa reliefeze elementele esentiale ale acestora, precum si modul lor de realizare. Diferentele ce se întâlnesc între unele reglementari ale leasingului privesc importanta pe care statele au înteles s-o acorde unor aspecte referitoare la leasing.
Definitiile elaborate în literatura juridica straina au avut la baza, în principal, legislatia fiscala din tarile respective, care delimiteaza aproape invariabil elementele specifice ale operatiunilor de leasing, precum si criteriile de diferentiere dintre leasingul financiar si cel operational.
Leasingul poate fi definit ca fiind operatiunea prin care o parte, denumita finantator, se angajeaza la cererea unui utilizator, sa-i asigure posesia sau folosinta unui bun, cumparat sau realizat de finantator, contra unei redevente, iar la sfârsitul perioadei de folosinta convenite, sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a dobândi proprietatea bunului la un pret rezidual, sau de a prelungi cotractul de leasing, ori de a înceta raporturile contractuale.
Raspunzând intereselor specifice mediului românesc, legiuitorul se delimiteaza de reglementarile statelor occidentale, dând leasingului nu numai un scop economic, ci si unul social.
Ţinta economica este încurajarea investitiilor, prin punerea la dispozitie a unui instrument cu multiple avantaje, inclusiv de ordin fiscal si care, în acelasi timp, ofera securitate creditului fara sa greveze bunurile cu sarcini speciale.
Scopul social urmarit este sprijinirea achizitionarii de locuinte si bunuri de folosinta îndelungata de catre persoanele fizice.
1.1.6. Importanta leasingului
Leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finantare a investitiilor productivi oferind un plus de siguranta detinatorului de capital. Statele au încurajat finantarile prin intermediul leasingului a unor investitii de interes general.
Unele proiecte ale statului pot fi finantate prin intermediul "leasingului public". Leasingul combinat cu facilitati fiscale adecvate, poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor subdezvoltate.
Prin acest mijloc, se încurajeaza întreprinderile rentabile, capabile sa aduca profit necesar achitarii redeventelor. Aceasta forma de finantare ofera creditorului drept garant însusi dreptul de proprietate, fapt ce da creditului un grad de risc scazut.
Prin utilizarea fondurilor pentru plata furnizorilor de bunuri, se încurajeaza, indirect productia de bunuri mobile si construirea de imobile. Fondurile sindicalizate din contracte de leasing, cu valoare mare, pot atrage capitalul de pe piata si directionarea lui cât investitii:în acest fel, leasingul se dovedeste un mijloc de vitalizare a unei econonomii decapitalizate.
Leasingul poate fi un complementar al sistemului bancar; prin emiterea de actiuni si alte titluri de valoare se pot atrage fondurile de la populatie si folosi de societatile de leasing. Totusi leasingul ar putea avea efecte negative asupra economiei printr-o dezvolta necontrolata a sa.
În economia de piata, leasingul poate fi, prin controlul asupra creditului, un mijloc prin care statul intervine în dezvoltarea economica, încurajând anumite investitii, orientând cresterea economica
Pe plan international, leasingul este un mijloc de sprijinire a exportului, ori de finantare a societatilor cu proiecte de dezvoltare si nu în ultimul rând, leasingul poate fi o forma credibila de finantare a investitiilor statelor în curs de dezvoltare. La ora actuala, exista asociatie europeana- "Leaseurope"- a celor care practica leasingul.
Ca mijloc de finantare, leasingul s-a extins deosebit în Europa, extindere care exprima în cifre o imagine fidela a succesului sau.
Finantarea prin sistem leasing a diverselor bunuri si chiar a imobilelor a început sa dezvolte din ce în ce mai puternic si în România. Este important sa evidentiem faptul ca România, peste jumatate din vânzarile în sistem leasing au avut ca obiect achizitionarea unei masini.
1.2. Modul de formare al operatiunilor de leasing
1.2.1 Relatia operatiune de leasing -contract de leasing
Succesul economic deosebit al acestei noi operatiuni a impus leasingul în atentia tuturor. Leasingul este la acest moment, pe plan international, unul dintre cele mai raspândite mijloace de realizare a finantarilor. Ce este însa leasingul? Un contract sau o operatiune formata dintr-un complex de contracte?
Leasing este un termen generic, folosit atât pentru denumirea operatiunii, în ansamblul sau, cu toate raporturile juridice pe care le include, cât si pentru denumirea contractului de leasing încheiat între finantator si utilizator.
Operatiunea de leasing este o operatiune complexa care cuprinde, pe lânga contractul de leasing propriu-zis, si alte raporturi juridice ce iau nastere ca urmare a încheierii unor alte conventii scrise sau verbale între care partile ce se implica în cadrul operatiunii, ori ca urmare a nasterii unor drepturi sau obligatii în patrimoniul uneia dintre parti, prin anumite mecanisme juridice.
Dintre acestea, rolul cel mai important ,pentru încheierea unui contract de leasing, este contractul de vânzare-cumparare încheiat între furnizor si finantator. Operatiunea de leasing vizeaza, deci, o actiune tripartita, la care iau parte un producator sau un furnizor de bunuri, un finantator (societate de leasing) si un utilizator persoana fizica sau juridica, în cadrul operatiunii trebuie sa avem în vedere si contractele adiacente care se încheie pentru aducerea la îndeplinire a scopului pentru care s-a ales o astfel de alternativa, si anume, contractul de asigurare a bunului care face obiect al contractului de leasing, contractul de creditare încheiat intre finantator si o societate bancara, având ca obiect împrumutarea fondurilor necesare pentru achizitionarea bunurilor în cauza, etc.
Ordonanta nr.51/1997 se intituleaza "Ordonanta privind operatiunile de leasing si societatile de leasing", iar art.l alin. l arata ca "prezenta Ordonanta se aplica operatiunilor de leasing". Aceste operatiuni pe care O.G. nr. 51/1997 le numeste "leasing" cuprind, conform legii, mai multe elemente distincte: transmiterea catre utilizator a folosintei unui bun (art.l); o exploatare comerciala a bunului (art.10 lit.b); un mandat (art.5); un drept de optiune (art. 9 lit.d). Din enumerare reiese faptul ca operatiunea de leasing poate fi disociata într-un complex de contracte numite si nenumite. Pe de alta parte, Ordonanta nr.51/1997 reglementeaza "încheierea contractului de leasing" art.9, lit c, 'Valoarea contractului de leasing" (art.2), durata minima (art.7) sau titlul executoriu (art.8).
Contractul de leasing este un contract bilateral, care se încheie între un proprietar (finantator sau locator) si utilizator, având ca obiect un bun pe care proprietarul îl detine sau pe care l-a cumparat de la furnizor, cu scopul de a-1 da în leasing utilizatorului.
Contractul de leasing este o tranzactie bipartita (si nu tripartita ca operatiunea de leasing), întrucât el se încheie între cele doua parti, chiar daca pâna în momentul semnarii acestuia (sau dupa semnare) au existat (sau vor exista) demersuri ale celor doua parti, care au dus (sau vor duce) la nasterea unor alte raporturi juridice între ele sau între ele si terte persoane.
Disocierea rigida a operatiunii de leasing de contractul de leasing nu este întotdeauna pertinenta, întrucât nu se poate face abstractie de totalitatea drepturilor dobândite si a obligatiilor asumate chiar si numai de cele doua parti (finantator si utilizator), înainte sau dupa încheierea contractului de leasing, pentru ca aceste drepturi si obligatii sunt în strânsa interdependenta. Se poate face însa o disociere a contractului de leasing de operatiunea de leasing în situatia în care nu exista un finantator propriu-zis, astfel ca cel care da în leasing un bun nu apeleaza la o societate specializata. Este cazul contractului de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vânzare, reglementat de legislatia noastra ca alternativa de privatizare, în acest caz nu se mai poate vorbi de o operatiune de leasing propriu-zisa, întrucât bunul ce constituie obiect al contractului a existat si va exista în proprietatea locatorului pâna la exercitarea optiunii de catre utilizator, în sensul cumpararii acestuia.
În concluzie, contractul de leasing si operatiunea de leasing sunt doua notiuni distincte, însa contractul stricto-sensu nu poate fi înteles ca atare decât prin raportarea sa la multitudinea raporturilor juridice ce iau nastere în cadrul operatiunilor de leasing.
Datorita acestui fapt, se impune tratarea contractului de leasing în contextul mai larg al mecanismelor specifice ce definesc si delimiteaza operatiunile de leasing, cu care se afla în relatie de la parte la întreg.
Atunci când ne referim la totalitatea raporturilor juridice ne aflam în fata operatiunilor de leasing, iar când ne referim la actul încheiat între finantator si utilizator, vom folosi notiunea de "contract de leasing".
1.2.2. Raporturile juridice ce iau nastere în cadrul unei operatiuni de leasing
Operatiunile de leasing au un caracter complex, incluzând, pe lânga contractul de leasing încheiat între finantator si utilizator (contractul principal, de baza), si alte raporturi juridice specifice altor contracte ori rezultând din specificul pozitiilor pe care le ocupa partile. Raporturile juridice ce iau nastere în cadrul unei operatiuni de leasing au la baza urmatoarele contracte:
Contractul de vânzare-cumparare încheiat între finantator si furnizor, care are ca obiect bunurile ce urmeaza a fi date în leasing. Acest contract creeaza drepturi si obligatii specifice între cele doua parti, conform regulilor generale în materie de vânzare-cumparare si a clauzelor încheiate între finantator (în calitate de cumparator si furnizor). Specific acestui contract este clauza referitoare la obligatia vânzatorului de a pune la dispozitie bunul ce constituie obiect al contractului (obligatia de a da).
Contractul în folosul unei terte persoane (stipulatia pentru altul) este integrat, practic, sub forma unei clauze, în contractul de vânzare-cumparare încheiat între furnizor si finantator.
Contractul de mandat încheiat între finantator si utilizator. Atât jurisprudenta cât si literatura juridica au precizat ca în baza acestui contract, mandantul (finantator) îi împuterniceste pe mandatar (utilizator) sa verifice conformitatea bunului livrat de furnizor. Acest mandat poate fi verbal sau sub forma unei clauze inserate în contractul de leasing, conform careia, la intrarea în posesie a bunului, utilizatorul este obligat sa întocmeasca un proces-verbal de receptie (ori de punere în functiune) care sa constate starea echipamentelor sau utilajelor livrate de furnizor.
Contractul de leasing încheiat între finantator si utilizator, care are ca obiect bunul pe care finantatorul l-a cumparat de la furnizor, conform specificatiilor utilizatorului. Acesta este contractul principal în jurul caruia se formeaza celelalte contracte accesorii. Contractul de leasing cuprinde însa clauze particulare, ce dau nastere la alte raporturi juridice specifice, ce definesc caracteristicile operatiunii de leasing în ansamblul ei. Este vorba de dreptul de actiune directa a utilizatorului împotriva furnizorului care poate îmbraca forma unei clauze exoneratoare de raspundere pentru finantator în contractul de leasing, de promisiunea unilaterala de vânzare asumata de finantator sau de dreptul de optiune al utilizatorului, clauze care, desi au natura legala, sunt apte sa produca raporturi juridice obligationale specifice .
Contractul de asigurare a bunurilor ce constituie obiect al contractului de leasing, se încheie între o societate de asigurare pe de o parte, si finantator sau utilizator, pe de alta parte. Indiferent cine ia parte la încheierea contractului de asigurare în calitate de asigurat, în contractul de leasing va trebui obligatoriu sa se prevada cine va plati primele de asigurare.
Legea mai prevede ca utilizatorul are dreptul de a-si alege societatea de asigurare, însa numai cu acordul finantatorului.
Mecanismul formarii si derularii operatiunilor de leasing
Realizarea unei operatiuni de leasing implica, de regula, trei parti:
un potential utilizator- lessee în S.U.A./ le credit preneur în Franta, persoana fizica sau
juridica;
un furnizor de bunuri- supplier în S.U.A./ lefourniseur în Franta;
o societate de leasing- lessor în S.UA./ le credit-baile în Franta, institutie financiara specializata. Daca avem în vedere prevederile Conventiei UNIDROIT asupra leasingului financiar international, operatiunea de leasing ia nastere prin încheierea de catre finantator (locator, în terminologia folosita de conventie), a doua contracte succesive si anume:
un contract de furnizare încheiat la indicatia utilizatorului cu o terta parte (furnizorul), în virtutea caruia achizitioneaza echipament, materiale sau utilaje, în termenii aprobati de catre utilizator,
un contract de leasing încheiat cu utilizatorul, în virtutea caruia acorda acestuia
dreptul de a utiliza bunul respectiv, în schimbul platii ratelor de leasing.
Etapele care dau nastere unei operatiuni de leasing propriu-zise (tripartite) si care apar pe parcursul derularii acesteia, sunt urmatoarele:
Selectarea societatii de leasing si contactarea acesteia, în vederea încheierii contractului de leasing, prin trimiterea unei oferte scrise (cerere de oferta),în care se arata în mod concret bunurile care îl intereseaza.
Finantatorul încheie contract de vânzare-cumparare cu furnizorul, în conditiile specificate de utilizator (art. 9 lit. b).
Încheierea contractului de leasing între finantator si utilizator.
Încheierea contractului de asigurare a bunurilor care formeaza obiect al contractului de leasing între finantator si o societate de asigurare aleasa de utilizator cu acordul finantatorului (art. 5 si art. 9 lit. J).
Punerea bunurilor la dispozitia utilizatorului de catre furnizor (livrarea bunurilor), la termenul stipulai în contractul de leasing.
Plata ratelor de leasing, de catre utilizator, finantatorului conform clauzelor contractuale.
Manifestarea dreptului de optiune, la sfârsitul perioadei contractuale (sau înainte de aceasta, în anumite conditii).
Capitolul II
Delimitari si fundamentari privind leasing-ul.
Economic si juridic.
2.1.Leasingul
2.1.1. Tipuri de leasing
Cele mai întâlnite forme ale leasingului sunt:
Leasing-ul direct;
Leasing-ul financiar;
Vânzare si leaseback
a). Leasing-ul direct
Cel care da bunul cu chirie este producatorul, care detine dreptul de proprietate asupra bunului respectiv, utilizatorul detinând numai dreptul de folosire a bunului. Deseori, cel care da cu chirie este obligat prin contractul de leasing sa asigure si service-ul de întretinere; într-un asemenea caz se vorbeste de service lease. Un element foarte important este clauza anularii.
Utilizatorul bunului poate sa decida sa nu mai plateasca chiria, înainte de expirarea termenului de închiriere, atunci când bunul respectiv s-a uzat moral inacceptabil de mult sau nu mai este necesara prelungirea contractului din cauza declinului activitatii chiriasului. Platile prevazute prin contract nu acopera în întregime costul bunului, iar durata contractului este mult mai mica decât durata normala de utilizare a bunului, cel care da cu chirie asteptându-se fie sa vânda bunul la încheierea contractului de leasing, fie sa închirieze bunul si altor chiriasi.
b). Leasing-ul financiar
În aceasta forma de leasing exista trei parti: finantatorul, utilizatorul si respectiv, furnizorul bunului. Utilizatorul selecteaza bunul si negociaza pretul si termenul de livrare cu furnizorul, apoi negociaza conditiile de încheiere a contractului de leasing cu finantatorul. Finantatorul (de regula o firma de leasing) achizitioneaza bunul vizat si îl ofera utilizatorului prin contract de leasing.
O forma particulara este leasing-ul pârghie. Finantatorul furnizeaza celui care da cu chirie o mare parte din fonduri necesare pentru achizitionarea bunului respectiv. Cel care da cu chirie trebuie sa ramburseze împrumutul contractat pentru achizitia bunului. Redeventa contractului de leasing variaza în functie de conditiile financiare în care a fost obtinut împrumutul.
c). Vânzare si leaseback
Proprietarul bunului (teren, cladire, echipament) vinde bunul respectiv si încheie simultan o întelegere cu cumparatorul pentru a închiria bunul respectiv în anumite conditii. Cumparatorul bunului poate fi o banca, o firma de asigurari, o societate de leasing, un investitor particular.
Vânzatorul primeste imediat pretul de cumparare al bunului si utilizeaza bunul, platind redevente noului proprietar (cumparatorul).
2.1.2. Operatiunile de leasing
Operatiunile triunghiulare de leasing reprezinta o forma des întâlnita a leasing-ului. Initiativa apartine, de regula, utilizatorului care are nevoie de un anumit bun sau grupuri de bunuri si procedeaza la prospectarea pietei pentru identificarea unui eventual furnizor si a unui finantator.
Dupa ce furnizorul si utilizatorul s-au pus de acord asupra perfectarii unui contract de vânzare-cumparare cu privire la bunul dorit de utilizator, utilizatorul va adresa finantatorului o cerere, cuprinzând date referitoare la caracteristicile tehnico-functionale ale bunului dorit, la situatia sa materiala si financiara, la identificarea furnizorului si detaliile negociate în privinta contractului de vânzare-cumparare.
Daca finantatorul accepta cererea, el va intra în afacere preluând din acel moment, în nume propriu, negocierea cu furnizorul cu care încheie contractul de vânzare-cumparare. Vânzarea lucrului, desi se perfecteaza la momentul în care finantatorul intervine, intra în vigoare la data încheierii procesului verbal de predare-receptie, intervenit între furnizor si utilizator.
Drepturile beneficiarului si ale finantatorului fata de furnizor:
a). Beneficiarul (utilizatorul bunului), în calitate de mandatar, este împuternicit de finantator, în calitate de mandant, sa achizitioneze titlul de proprietate asupra bunului ales de el, sa rezolve orice diferend privind calitatea bunului si sa conserve bunul pâna la manifestarea optiunii de cumparare - va negocia cu furnizorul conditiile de cumparare, pretul, modalitatile de plata, modalitatile de livrare, momentul transferului proprietatii si a riscurilor, asigurarea transportului, data si locul receptiei, termenele de formulare a reclamatiei cantitative si calitative, modul de solutionare a acestora, penalitatile pentru nelivrare sau livrare necorespunzatoare, efectele fortei majore si suportarea consecintelor etc.;
b). Finantatorul primeste mandat de la Beneficiar sa procure bunul ales de acesta din urma în scop de garantie, astfel încât beneficiarul sa raspunda de riscuri.
Utilizatorul, în temeiul mandatului primit, va îndeplini formalitatile administrative de a sta în justitie si de a introduce actiunile în garantie contra furnizorului.
Rolul furnizorului este secundar, obligatiile sale limitându-se la garantarea calitatii bunului.
Finantatorul (societatea de leasing) nu raspunde pentru cazul în care bunul ce face obiectul contractului de leasing nu este livrat utilizatorului, cu exceptia cazului în care societatea de leasing are calitatea de furnizor; în aceasta situatie, utilizatorul se va vedea nevoit sa plateasca redeventele convenite, fara ca el sa se poata bucura de folosinta bunului contractat, sfârsind prin a plati întreaga valoare a contractului.
În cazul leasing-ului, contractul de locatiune este precedat de o promisiune bilaterala (reciproca, sinalagmatica) de locatiune, ceea ce înseamna ca finantatorul promite ca va da în locatie lucrul pe care îl cumpara, iar utilizatorul promite ca îl va lua ca locatar. Practic, contractul de locatiune este un instrument juridic de punere a lucrului la dispozitia utilizatorului.
2.1.3. Fazele operatiunii de leasing
Fazele operatiunii de leasing:
Achizitionarea bunului de catre societatea finantatoare;
Restituirea treptata de catre beneficiar a creditului primit (prin plata redeventelor), folosind resursele financiare obtinute din exploatarea bunului (a investitiei).
Redeventa contractului de leasing cuprinde: ratele de amortizare ale bunului, chiria pe capitalul neamortizat, taxele, asigurarile, precum si o marja de profit a societatii finantatoare;
Dreptul beneficiarului ca la expirarea contractului sa-si exprime optiunea privind bunul care face obiectul contractului de leasing.
La încetarea perioadei de închiriere, utilizatorul are urmatoarele posibilitati:
-sa restituie bunul finantatorului, contractul luând astfel sfârsit;
-sa reînnoiasca locatiunea pentru o noua perioada si cu chirie redusa. Leasing-ul nu poate fi însa asimilat vânzarii pe credit, deoarece pâna la expirarea duratei locatiunii si manifestarii optiunii de cumparare, utilizatorul este un simplu locatar, iar translatia proprietatii nu opereaza cu efect retroactiv;
-sa cumpere bunul la un pret rezidual (diferenta dintre pretul platit de investitor si sumele restituite, periodic, de catre beneficiar). Deoarece pretul de cumparare este inferior valorii reale a bunului, aceasta varianta este cea mai avantajoasa pentru utilizator.
2.1.4.Principalele forme ale leasing-ului
Formele leasing-ului sunt diferite, fiind determinate si folosite în functie de posibilitatile de finantare ale furnizorului, de limitele pietei, gradul de organizare si desfacere a produselor la export.
- dupa obiectul sau, leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. În relatiile comerciale internationale, un loc important revine leasing-ului mobiliar, pentru ca se refera la echipamente industriale, oferind garantia folosirii lor pe o perioada mai mare de un an, dând posibilitatea utilizatorului sa achizitioneze echipamentul la expirarea termenului de locatie. Leasing-ul mobiliar reprezinta optiunea cea mai frecventa în relatiile comerciale internationale si din motive financiare.
- în raport de implicarea partilor, leasing-ul este direct sau indirect. Leasing-ul este definit ca fiind direct când perfectarea contractului are loc între furnizor si client, iar indirect este atunci când este realizat prin intermediul unei societati specializate.
- dupa continutul ratelor leasing-ul este financiar sau operational. Leasing-ul financiar se caracterizeaza prin aceea ca în perioada de baza a închirierii este recuperat pretul de export, costurile auxiliare si se obtine un anumit beneficiu. Leasing-ul operational este caracterizat prin aceia ca în perioada de baza se obtine numai o parte din pretul de export.
- dupa procedurile de calcul al ratelor, leasing-ul este net sau brut. Leasing-ul net este acela în care ratele cuprind pretul net de vânzare al echipamentului si beneficiul realizat din utilizarea bunului respectiv. Leasing-ul brut, care mai este cunoscut si sub denumirea de full-service leasing, este acela în care ratele includ: pretul net de vânzare al bunurilor închiriate; cheltuielile efectuate pentru întretinerea si reparatiile echipamentelor, masinilor sau utilajelor închiriate; beneficiile realizate pe parcursul utilizarii lor.
- dupa durata închirierii, leasing-ul poate fi pe termen scurt sau pe termen lung. Leasing-ul pe termen scurt implica închirierea echipamentelor pe baza mai multor contracte de o durata mai redusa. Leasing-ul pe termen lung este acela în care se încheie un singur contract pentru întreaga perioada.
- mai sunt întâlnite: leasing-ul experimental, leasing-ul ordinatoarelor, renting-ul si lease-back-ul. Leasing-ul experimental se caracterizeaza prin închirierea bunurilor pe o perioada scurta de doua sau de trei luni, în mod experimental. Leasing-ul ordinatoarelor se caracterizeaza prin finantarea si comercializarea calculatoarelor si a altor echipamente. Aceasta forma de leasing mai este cunoscuta si sub denumirea de time sharing. Renting-ul sau hire îsi dovedesc utilitatea, mai ales, în cazul mijloacelor de transport. Fiind un mijloc de finantare deosebit de ingenios, lease-back-ul este utilizat într-o masura tot mai mare. Prin lease-back, proprietarul, fara sa piarda echipamentul care îi serveste onorarii comenzilor, obtine capital în scopul dezvoltarii activitatilor sale economice.
Natura juridica a leasing-ului
Dupa cum am vazut, leasing-ul este o forma de finantare cu termen, o operatiune de credit-bail, care se caracterizeaza prin faptul ca obiectul contractului se refera la un echipament care urmeaza sa fie folosit numai în scopuri profesionale . Bunurile sunt cumparate de catre locator numai pentru a fi date în locatie. Durata locatiei trebuie sa corespunda duratei economice de utilizare a masinilor sau echipamentelor respective . Ratele chiriei sunt fixate astfel încât sa permita amortizarea valorii bunurilor . Utilizatorul are latitudinea sa opteze pentru achizitionarea bunului la un pret care sa corespunda valorii sale reziduale.
Leasing-ul este o operatiune care cuprinde:
- un contract de vânzare-cumparare;
- un contract de locatiune;
- un contract de mandat;
- un contract prealabil privind promisiunea de vânzare pe care o face cumparatorul, care valoreaza drept vânzare din momentul în care sunt concretizate toate elementele esentiale ale vânzarii.
Leasing-ul mai cuprinde, de asemenea, promisiunea bilaterala de locatie din partea finantatorului si a utilizatorului, preexistenta contractului de locatiune, care va avea valoare de contract numai atunci când se vor concretiza toate elementele contractului de locatie. În acelasi timp, este inclusa o stipulatie pentru altul, în baza careia utilizatorul poate actiona în garantie pe vânzatorul bunului.
Asadar, contractul de locatiune din cadrul operatiunii de leasing este sinalagmatic perfect, consensual si intuitu personale. Locatorul nu se obliga decât în consideratia calitatilor persoanei sau a garantiilor pe care le ofera intreprinderea utilizatoare.
Rolul finantatorului este de a finanta afacerea, neavând vreo influenta asupra mersului acesteia, ceea ce îngaduie acestuia sa cedeze contractul sau, daca circumstantele o cer .
În acelasi timp, leasing-ul are trasaturile caracteristice ale unui contract de adeziune, deoarece la încheierea sa utilizatorul nu are posibilitatea sa aduca modificari clauzelor stipulate.
În concluzie, leasing-ul este - prin natura sa juridica si prin trasaturile enuntate - un contract complex, reprezentând o îmbinare a mai multor tehnici juridice, într-un cadru unitar.
2.2.Contractul de leasing
În România, contractul de leasing este reglementat prin Ordonanta Guvernamentala nr. 51/1997, republicata în Monitorul Oficial nr. 9 din 12.01.2000, operatiunile de leasing constituind o noua categorie de fapte de comert care se adauga la cele prevazute de art. 3 Cod Comercial.
2.2.1.Elementele contractului de leasing sunt:
Partile:
● locatorul/finantatorul;
● locatarul/utilizatorul.
Descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing;
● Valoarea totala a contractului de leasing;
Valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora;
● Perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;
Clauza privind obligatia asigurarii bunului.
Partile într-un contract de leasing sunt:
Utilizatorul (locatarul) - clientul solicitarilor sau beneficiarul bunului
Finantatorul operatiunii - creditorul sau cumparatorul bunului (de regula, este o societate comerciala specializata);
Furnizorul (vânzatorul) - constructorul, producatorul sau fabricantul lucrului.
Obiect al operatiunilor de leasing îl pot constitui bunurile imobile, bunurile mobile de folosinta îndelungata aflate în circuitul civil, cu exceptia înregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor.
Statistic, obiect al leasingului îl formeaza în special echipamentul de calcul, aparatele si instrumentele de masura, mijloacele de transport, masinile unelte, masinile agricole.
Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului înainte de sfârsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract.
2.2.2. Contractul de leasing financiar
Operatiunile de leasing financiar trebuie sa îndeplineasca mai multe conditii:
Riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata;
Perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normala de utilizare a bunului, chiar daca dreptul de proprietate nu este transferat la finalul contractului.
Contractul de leasing financiar cuprinde, pe lânga elementele standard ale contractului de leasing, urmatoarele elemente suplimentare:
valoarea initiala a bunului;
clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la conditiile în care poate fi exercitat acest drept.
Valoarea contractului de leasing este data de suma tuturor redeventelor, iar în cazul achizitiei bunului, se adauga si valoarea reziduala a acestuia.
Principala componenta a redeventelor o reprezinta amortizarile. Conform prevederii art. 5 lit. c) din Ordonanta nr. 70/1994, modificata prin Legea nr. 90/1998, redeventa platita va fi calculata tinând seama de marja de profit si de amortizarea integrala a bunului sau cel putin a unei parti din valoarea de intrare a acestuia; în acest caz, regimul de amortizare va fi stabilit de parti de comun acord, functie de natura bunului si de valoarea sa de intrare, în conformitate cu Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale.
2.2.3.Principalele coordonate ale unui contract de leasing
Sunt definite de IAS 17 ca fiind:
1. Inceputul unui contract de leasing care coincide cu data de semnatura a contractului de leasing sau este data de angajare reciproca a partilor în momentul în care semnarea este anterioara
2. Durata contractului de locatie reprezinta perioada de timp nereziliabila pentru care locatorul s-a angajat sa închirieze activul cu includerea daca exista certitudinea a perioadelor în care se va obtine optiunea de continuare a contractului în schimbul sau nu a unei plati suplimentare.
Plati minimale în numele locatiei reprezinta plati pe care locatarul este obligat sa le faca în timpul derularii contractului fara a se lua în considerare chiria conditionala, costul serviciilor si a taxelor de platit sau de rambursat locatorului adica toate sumele a caror plata a fost garantata de acesta sau de o persoana legata de acesta; privit din punct de vedere al celeilalte parti a contractului, a locatorului platiile pe care trebuie sa le încaseze pe masura derularii contractului plus valoarea reziduala a carei plata îi este garantata.
4. Valoarea justa (fair value) este valoarea la care o datorie, respectiv un activ ar putea sa fie achitata, respectiv schimbat într-un mediu concurential normal si între parti bine informate.
Durata de viata economica este definita ca perioada de utilitate economica a unui activ asteptata de utilizatorii sai.
O îmbunatatire a normalizarii initiale IAS 17 urmareste o îmbunatatire a criteriilor de clasificare prin furnizarea unor indicatori suplimentari în identificarea contractelor de leasing financiar, bineînteles sub incidenta principiului de sorginte anglo-saxona "substance over form"; în acelasi scop durata de utilitate este înlocuita cu "durata de viata economica" deoarece termenul anterior utilizat de "durata de utilitate" nu lasa locul si posibilitatea mai multor utilizatori.
Din punct de vedere al aspectelor financiare ale contractelor de leasing, norma IAS 17
Astfel, valoarea reziduala este defalcata in functie de valoarea maxima care ar putea deveni exigibila în orice situatie în:
-valoarea reziduala garantata (guaranteed residual value) reprezinta partea din valoarea reziduala garantata de catre locatar sau o persoana care are capacitatea financiara de achitare
-valoare reziduala negarantata este partea din valoarea reziduala negarantata de catre locatar sau este garantata numai de catre o parte legata de locator.
Din punctul de vedere al locatorului, se defineste investitia bruta în contractul de finantare ca fiind suma platiilor minimale la care se adauga valoarea reziduala negarantata. Prin diminuarea sa cu veniturile financiare neachizitionate se va obtine investitia neta în contractul de leasing. Veniturile financiare neachizitionate se calculeaza ca diferenta dintre suma platiilor minimale care includ si valoarea reziduala negarantata si valoarea sumei platiilor minimale la rata dobânzii luata în calcul.
Daca se ia în considerare faptul ca locatarul s-ar putea împrumuta pentru a obtine activul, din aceasta prisma se calculeaza rata marginala de îndatorare - rata dobânzii pe care locatarul ar trebui sa o plateasca daca apeleaza la aceasta alternativa în conditii asemanatoare leasingului.
Locatarul va avea de achitat o serie de plati, chiriile; partea din aceste plati a caror marime nu depinde de timp ci de anumiti factori ca marimea cifrei de afaceri, indicii preturilor, gradul de utilizare este chiria conditionala (contingent rent).
2.2.4.Efectele contractului de leasing
În contractul de leasing, obligatiile vânzatorului sunt:
- sa livreze un echipament de calitate, adica în stare de functionare;
- sa asigure asistenta tehnica a personalului care îl va exploata;
- sa asigure piesele de schimb necesare reparatiilor ;
sa efectueze reparatiile echipamentului închiriat, în masura în care defectiunile nu sunt din culpa utilizatorului .
Utilizatorul (beneficiarul) are obligatia:
- sa plateasca ratele chiriei, la termenele si conditiile stipulate în contract;
- sa exploateze bunul închiriat prin respectarea instructiunilor tehnice;
- sa nu efectueze modificari în constructia echipamentului închiriat; în cazul în care asemenea modificari sunt necesare, utilizatorul are obligatia sa solicite acordul societatii de leasing;
- sa conserve bunul în stare de functionare ;
- sa asigure echipamentul închiriat în folosul societatii de leasing.
Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligatii a caror aducere la îndeplinire se întemeiaza pe clauzele stipulate în contract. Astfel, societatea de leasing are obligatia sa înlocuiasca bunul avariat. De asemenea, societatea de leasing poate înlocui echipamentul învechit, uzat sau depasit. Aceasta înlocuire implica perceperea unei chirii majorate.
Societatea de leasing are dreptul sa controleze modul în care este exploatat echipamentul de catre beneficiar. În acelasi timp, este îndrituita sa vânda echipamentul locatarului în conditiile examinate în subcapitolele anterioare.
Daca beneficiarul nu plateste ratele la termenele si în conditiile stipulate în contract societatea de leasing are dreptul sa rezilieze contractul, iar clientul are obligatia: sa restituie echipamentul; sa suporte cheltuielile aferente; sa platesca ratele restante ale chiriilor. Mai mult, beneficiarul este obligat sa plateasca o indemnizatie forfetara de reziliere, care reprezinta ratele restante viitoare. Toate acestea pun în evidenta existenta unor conditii severe impuse de institutia finantatoare beneficiarului. Toate aceste masuri au caracter sanctionator, de pedepsire a utilizatorului.
Finantatorul primeste bunul înapoi, având posibilitatea sa-l reînchirieze unei alte persoane sau sa-l vânda, în timp ce primeste si plata integrala a tuturor ratelor, calculate în raport cu viata economica a echipamentului respectiv.
Cu toata severitatea acestor masuri în privinta beneficiarului, instantele arbitrale s-au pronuntat constant în favoarea creditorului, argumentul evocat fiind ca, în felul acesta utilizatorul, primul interesat în încheierea unui contract de leasing, trebuie sa respecte cu scrupulozitate toate clauzele contractului, deoarece numai în cazul unui asemenea comportament, au de câstigat toate partile implicate, iar afacerea se deruleaza cu succes.
5.Contractele de leasing - concluzii
Analistii comertului international au scos în evidenta faptul ca leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare în acest domeniu. Insistenta asupra acestui tip de contract este explicata de mai multi autori prin pragmatismul si eficacitatea lor.
Leasing-ul a aparut pentru prima data în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, sa patrunda si în alte tari, îndeosebi în Europa .
În S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code si prin Uniform Commercial Code . În Marea Britanie , Franta si Belgia s-au elaborat reglementari, care definesc relatiile contractuale pe baza de leasing si precizeaza operatiunile pe care le include.
Leasing-ul a fost determinat, în aparitia sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie si în alte tari erau întâmpinate greutati în finantarea afacerilor, ca urmare a rigiditatii formelor si procedeelor existente. Oamenii de afaceri simteau nevoia dotarii societatilor lor comerciale cu echipamente moderne, în conditiile în care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpararii unor bunuri de la vânzator în scopul închirierii lor acelor clienti care aveau nevoie de ele a aparut ca o formula salvatoare si eficienta.
Leasing-ul a fost definit ca fiind o operatiune juridica prin care o persoana cumpara un bun spre a-l închiria unei alte persoane.
Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporara a bunurilor de investitii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriaza masini si utilaje.
Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpararea unor bunuri în scopul închirierii lor; închirierea acestor bunuri în scopul unei redevente locative; folosirea acestor bunuri de catre client în scopuri profesionale; latitudinea clientului sa achizitioneze bunul respectiv la sfârsitul locatiunii.
În contractul de leasing sunt implicate mai multe parti, si anume:
cumparatorul - persoana care cumpara bunul pentru a-l închiria;
● vânzatorul - persoana care vinde bunul si care poate fi chiar producatorul acestui bun;
● clientul - persoana care are nevoie si, deci, solicita masina sau utilajul respectiv în locatie.
Prin intermediul acestui contract, cumparatorul obtine beneficii importante , vânzatorul are o piata asigurata pentru produsele sale , iar clientul are posibilitatea sa-si procure masinile si utilajele fara investitii prea mari. Mai mult, el realizeaza reducerea cheltuielilor de productie si de credite pentru plati.
Din cele prezentate mai sus reiese ca putem defini leasing-ul ca fiind acea operatiune juridica prin care o persoana fizica sau juridica (o societate specializata) cumpara un anumit bun (de regula masini si utilaje) în vederea închirierii unei alte persoane (o societate care utilizeaza bunul respectiv).
2.3.Leasingul în viziunea normalizatoare internationala
2.3.1 Contabilitatea contractelor de leasing in Franta
Continua lupta dintre contabilitatea franceza - continentala si cea anglo-saxona - insulara se regaseste si în confruntarea dintre problema economica cu cea juridica în cazul contractelor de leasing .
Contabilitatea franceza partizana a formei juridice nu permite înscrierea bunului care face obiectul contractului de leasing în bilantul locatarului, privind activul ca pe un gaj comun al creditorilor si, deoarece firma care închiriaza nu este proprietara, bunul nu se înscrie ca post bilantier de activ.
În acest caz, juridicul primeaza; în contradictie, luând în considerare dreptul de utilizare a bunului, contabilitatea anglo-saxona impune chiar înregistrarea bunului în activ.
Acest fapt reprezinta materializarea în practica a principiului primordialitatii realitatii economice în fata aparentei juridice.
Normalizarea internationala se încadreaza în aceleasi coordonate prin IAS 17 si are ca idee generatoare initiala - prioritatea fondului asupra formei.
Normalizarea internationala cunoaste o schimbare prin modificarea normei initiale IAS 17 "Contabilizarea contractelor de locatie" (Accounting for Leases) care a aparut pe 1 ianuarie 1984 si a fost aprobata de Consiliul IASC în anul 1994 cu o norma revizuita, iar rezultatul acesteia se aplica situatiilor financiare începând cu 1 ianuarie 1999.
În primul rând, modificarea din 1998 a avut în vedere, plecând de la definitia contractului de leasing, aspectul termenului de "chirie" care ar fi însemnat o încadrare a leasingului în sfera unei simple închirieri, cu termenul de "o plata sau o serie de plati". Locatarul trebuie sa onoreze o plata si nu o chirie pentru ca dupa cum se va mentiona ulterior în norma generalitatea acestei categorii permite si luarea în consideratie a dobânzii.
Contractul de leasing devine un acord prin care locatorul cedeaza locatarului pentru o perioada determinata dreptul de utilizare a unui activ în schimbul unei plati sau a unei serii de plati.
Delimitarea dintre categorii este realizata în functie de cvasitotalitatea riscurilor si avantajelor inerente proprietatii. Leasingul financiar intra clar în categoria exceptiilor de proeminenta a economicului asupra juridicului astfel încât translatarea tuturor riscurilor si beneficiilor înseamna proprietate economica; mai intervine în definitia leasingului financiar si alternativa de la sfârsitul contractului de transfer al proprietatii juridice. Termenul de leasing financiar reprezinta un element de referinta pentru ca în functie de acesta se defineste leasingul financiar ca fiind orice alt tip de contract de locatie cu exceptia celui de locatie- finantare. Pentru a se încadra în categoria unui contract de leasing financiar, contractul respectiv trebuie sa prevada ca proprietatea bunului va fi transferata la sfârsitul perioadei locatarului, pretul de optiune sa fie destul de avantajos astfel încât locatarul sa fie cointeresat sa-si exercite optiunea - adica pretul de optiune mai mic în raport cu valoarea justa a bunului, activele care fac obiectul contractului sa raspunda nemijlocit nevoilor locatarului, fara modificari ulterioare.
În concordanta cu prevederile tarilor din Uniunea Europeana, IAS 17 va recunoaste ca pe un contract de leasing, acela a carui durata acopera cea mai mare parte a duratei de viata economica a bunului respectiv.
Normalizarea internationala cunoaste o schimbare prin modificarea normei initiale IAS 17 "Contabilizarea contractelor de locatie" (Accounting for Leases) care a aparut pe 1 ianuarie 1984 si a fost aprobata de Consiliul IASC în anul 1994 cu o norma revizuita, iar rezultatul acesteia se aplica situatiilor financiare începând cu 1 ianuarie 1999.
În primul rând, modificarea din 1998 a avut în vedere, plecând de la definitia contractului de leasing, aspectul termenului de "chirie" care ar fi însemnat o încadrare a leasingului în sfera unei simple închirieri, cu termenul de "o plata sau o serie de plati". Locatarul trebuie sa onoreze o plata si nu o chirie pentru ca dupa cum se va mentiona ulterior în norma generalitatea acestei categorii permite si luarea în consideratie a dobânzii.
Contractul de leasing devine un acord prin care locatorul cedeaza locatarului pentru o perioada determinata dreptul de utilizare a unui activ în schimbul unei plati sau a unei serii de plati.
Delimitarea dintre categorii este realizata în functie de cvasitotalitatea riscurilor si avantajelor inerente proprietatii. Leasingul financiar intra clar în categoria exceptiilor de proeminenta a economicului asupra juridicului astfel încât translatarea tuturor riscurilor si beneficiilor înseamna proprietate economica; mai intervine în definitia leasingului financiar si alternativa de la sfârsitul contractului de transfer al proprietatii juridice. Termenul de leasing financiar reprezinta un element de referinta pentru ca în functie de acesta se defineste leasingul financiar ca fiind orice alt tip de contract de locatie cu exceptia celui de locatie- finantare. Pentru a se încadra în categoria unui contract de leasing financiar, contractul respectiv trebuie sa prevada ca proprietatea bunului va fi transferata la sfârsitul perioadei locatarului, pretul de optiune sa fie destul de avantajos astfel încât locatarul sa fie cointeresat sa-si exercite optiunea - adica pretul de optiune mai mic în raport cu valoarea justa a bunului, activele care fac obiectul contractului sa raspunda nemijlocit nevoilor locatarului, fara modificari ulterioare.
În concordanta cu prevederile tarilor din Uniunea Europeana, IAS 17 va recunoaste ca pe un contract de leasing, acela a carui durata acopera cea mai mare parte a duratei de viata economica a bunului respectiv.
In Franta spre deosebire de Marea Britanie, activul nu isi dovedeste calitati bilantiere si nu va figura in bilantul locatarului deoarece acesta nu detine proprietatea juridica asupra bunului respectiv.
Criteriile de incadrare a contractului de leasing in sfera unui contract de leasing financiar sunt
-contractul prevede ca proprietatea bunului va fi transferata locatarului la sfârsitul perioadei de inchiriere
-durata contractului este aproximativ egala cu cea a duratei de utilizare a bunului
-optiunea de cumparare a bunului poate fi exercitata in conditii avantajoase
-valoarea actualizata a platilor minimale este aproximativ egala cu valoarea justa a bunului - in conformitate
Marimea redevențelor se inregistreaza in contul de profit si pierdere.
Prin Decretul nr. 72-665 din 4 iulie 1972 Articolul 12, societațile comerciale care nu beneficiaza de regim simplificat la nivelul anexei si care utilizeaza credit-bailul pentru procurarea de echipamente, imobile trebuie sa prezinte in anexa urmatoarele informații:
Valoarea bunurilor in momentul semnarii contractului
Valoarea redevențelor aferente fiecarui exercițiu, cât si valoarea cumulata a redevențelor aferente exercițiilor precedente
Amortizarile care au fost inregistrate pentru aceste bunuri in exercițiile incheiate, precum si suma cumulata a amortizarilor aferente exercitiilor precedente
Evaluarea redevențelor care raman de platit si suma reziduala aferenta opțiunii de cumparare a bunului
Celelalte persoane fizice sau juridice care au calitatea de agenți comerciali, trebuie ca:
-sa releve in contul de profit si pierdere separat sumele de plata la termenul stabilit in contract; sa fie evidențiate operațiunile de credit-bail pe categorii: credit-bail de active imobiliare separat de cele care au ca obiect activele mobiliare
-elementele din anexa sunt determinate dupa aceleasi principii si metode utilizate la bilanț si la contul de profit si pierdere
Toate informațiile prezentate trebuie sa fie verificabile prin prezentarea documentelor justificative.
2.3.2.Contabilizarea contractelor de leasing in S.U.A.
Situatiile financiare care reflecta operatiunile de leasing financiar. În bilantul locatorilor se vor recunoaste bunurile detinute ca fiind creante imobilizate "la o valoare egala cu investitia neta în leasing", obtinuta prin actualizarea sumei dintre platile minimale si valoarea reziduala negarantata deoarece acesta nu este proprietarul decât din punct de vedere juridic.
Activul avut în vedere nu este privit ca un bun material ci o investitie pe care si-o recupereaza si pentru care este remunerat prin dobânziile aferente; dobânzile se vor recunoaste ca venituri si trebuie sa reflecte o anumita rata periodica a rentabilitatii aferente investitiei totale nete neamortizabile. Comisioanele si taxele directe initiale (comisioanele si taxele de înregistrare) suportate de locatori sunt recunoscute ca o cheltuiala în contul de profit si pierdere avându-se în vedere doua alternative: contabilizarea la cheltuieli sau repartizarea pe toata durata contractului, în ritmul de înregistrare a veniturilor.
Din punctul de vedere al locatarilor, operatiunile de leasing financiar sunt recunoscute "în bilant ca active si datorii la valoarea justa a bunului sau cu o valoare actualizata a platiilor minime de leasing", prin utilizarea unei rate a dobânzii prevazute în contract sau rata marginala de îndatorare, daca aceasta este mai mica decât valoarea justa.
Abordare pe plan international privind contabilizarea operatiilor de leasing-aspecte privind pozitia doctrinei
Progresul tehnic si al concurentei caracteristice ale secolului în care traim, devanseaza posibilitatile de autofinantare ale agentilor economici si de creditare.
Avantajele pe care le presupune leasingul face din acesta componenta a politicii manageriale a firmei si varietatea de forme ale acestei categorii se impun în întreaga lume.
Cererea mare de tehnica de calcul, echipamente de telecomunicatii si mijloace de transport reprezinta factori de crestere a utilizarii leasingului pe scara mondiala.
S.U.A. este tara de provenienta a operatiilor de leasing si totusi aici nu exista o organizatie coordonatoare a pietei; legislatia fiscala este cea care impune derularea operatiilor de leasing-legea din 1981 ECONOMIC RECOVERY TAX ACT transforma tranzactia de leasing într-o operatiune pe hârtie de tipul "port de refugiu".
In S.UA. ,societatile de leasing au pus la punct un fel de "leasing credit-scoring", care asemânator metodei credit-scoringului din activitatea bancara, clasifica diversele contracte de leasing in functie de punctajul obtinut, si in functie de acesta acordarea in chirie a bunului.
Sistemul credit-scoringului arata valorile formulate asemanatoare acordarii creditelor, astfel incât in final sa avem scorul acordat contractului de leasing care poate fi comparabil cu cel al acordarii creditelor.Modele de credit-scoring sunt comparate cu modele obtinute de locator in trecutul sau, avându-se in vedere structura organizationala a locatorului, trecutul sâu in materie de credit, marimea, anii de functionare si alte criterii.
Tipurile de echipamente pe care locatorul le va inchiria depind de experienta sa in domeniu in legatura cu variate tipuri de echipamente.
Intotdeauna informatiile financiare, precum si criteriile sunt stabilite de locatorul in cauza.
Bunul care face obiectul operatiei de leasing este ales de utilizator In functie de specificatiile tehnice si conditiile de vânzare comunicate de furnizor.Ulterior, el va fi cumparat de locator si inchiriat utilizatorului pe o perioada determinata, revocabila, ce trebuie sa acopere durata minim de amortizare final a bunului.
In momentul in care echipamentul care face obiectul leasinglui este livrat si instalat, locatorul ii da autorizatia locatarului pentru platile pe care acesta din urma trebuie sa le efectueze.Autorizatia ca locatarul sa plateasca sumele de bani furnizorului sunt indicate in SUA. pe un certificat de acceptare .
Multe din tranzactiile tip leasing impun plata in avans a una, doua sau mai multe rate.
Ca regula, atunci când sunt necesare mai multe plati in avans decât anuitatea aferenta perioadei, aceste plati sunt facute la sfârsitul leasingului.
Exista insa si situatia in care nu e necesara nici-un fel de plata in avans, si platile se efectueaza la sfârsitul fiecarei perioade.
Majoritatea locatorilor utilizeaza un formular denumit "Formular de leasing" in care se inscriu toate informatiile necesare pentru a evalua daca sunt indeplinite conditiile de credit si situatia financiara a locatarului.
Acest formular inregistreaza:
-Denumirea exacta a afacerii
-Tipul de proprietate (Privata-proprie, parteneriat, corporatie)
-Numarul de ani de functionare
-Tipul de activitate
-Numar de angajati
-Informatii despre furnizorul de echipament si detalierea listei
In situatia actuala, pentru un echipament care costa mai mult de 50000 USD este necesara si prezentarea unei Situatii financiare sau O Declaratie de Venituri.
Criteriile luate in considerare la acordarea creditului, precum si informatiile financiare necesare variaza de la un caz la altul si sunt stabilite de locator dupa propria dorinta.
Anumiti locatori acorda creditul doar pe baza informatiilor furnizate de Formular; aceste date impreuna cu datele de la banca stau la baza acordarii creditului luind in considerare limita de pana la 50,000 USD.
Desi nu exista un cadru legal special pentru leasing, in Marea Britanie industria leasingului cunoaste o evolutie rapida si are ca obiect echipamentele de telecomunicatii, tehnica de calcul, poligrafice, agricole,medicale si utilaje comerciale.
Se includ in categoria contractelor de leasing financiar, acele contracte "pentru care valoarea actualizata a platilor minimale majorate de valoarea reziduala garantata este egala sau superioara pragului de 90% din valoarea bunului".
2.3.3.Contabilizarea contractelor de leasing in Germania
In Germania criteriile teoretice de inscriere a unui activ in bilant sunt legate de natura economica a elementului considerat si a capacitatii sale de a acoperi o datorie.
"Capacitatea se refera fie la posibilitatea ca elementul respectiv sa fie vandut sau la posibilitatea de a vinde drepturile de exploatare fara a transmite proprietatea(licente, brevete)"
Bunul care face obiectul leasingului trebuie inscris in bilantul utilizatorului atunci numai cand acesta "controleaza bunul de asa maniera, incat pe plan economic, este in masura sa indeparteze influenta proprietatii juridice asupra acestui bun pe durata sa de utilizare obisnuita"; problema este legata de detinerea bunului din punct de vedere fizic si dispune de toate riscurile detinerii sale.
In absenta dispozitiilor legale intreprinderea locatara incurajata si de doctrina fiscala poate inscrie bunul respectiv in bilantul sau si datoriile corespondente in pasiv - inscrierea se supune anumitor conditiei de determinare a celui care suporta riscul economic al operatiunii. Se realizeaza o disociere a proprietatii economice de cea juridice si in conformitate cu normalizarea la nivel de standard international IAS 17 si in spiritul pricipiului contabil "prioritatea economicului asupra juridicului" economicul este cel care dicteaza tratamentele contabile din punct de vedere teoretic.
Pentru a intra in categoria proprietatii economice, bunul care face obiectul contractului trebuie ca operatiunea de leasing sa acopere 40-90% din durata de viata a bunului inchiriat, iar in cazul leasingului financiar 10%.
Comisia superioara a specialistilor mentioneaza criteriile de integrare in categoria economica si se refera numai la contractele care nu mai pot fi revizuite ca durata:
-durata de utilizare si cea a contractului sunt aproximativ echivalente
-durata contractului este mai scurta decat cea de utilizare cu specificatia ca locatarul beneficiaza de optiunea de prelungire a contractului egala cu durata reziduala de utilizare a bunului
-durata contractului este mult mai mica decat cea de utilizare, dar bunul a fost fabricat pentru a veni in slujba nevoilor utilizatorului si numai pentru acesta prezinta un real interes economic
-in momentul in care locatorul a recuperat pe durata contractului costul de achizitie,de finantare si cheltuielile accesorii, durata contractului care este mai mica decat cea de utilizare se mareste cu o perioada egala cu durata de utilizare previzionala
-la sfarsitul contractului locatorul are dreptul sa ceara locatarului sa cumpere bunul
-contractul prevede o optiune de cumparare a bunului
Cand locatarul este proprietar economic al bunul ce face obiectul contractului trebuie sa inscrie in bilantul la active bunul la o valoare egala cu marimea actualizata a redeventelor nete care trebuie platite obtinute din scaderea din redevente a sumelor ce reprezinta prestatii complementare care urmeaza a fi furnizate de locator.
Pentru a ajunge la o valoare actualizata se utilizeaza o dobanda a carei valoare se stabileste in functie de operatie.
Daca indeplineste conditiile de proprietate economica, administratia fiscala impune inregistrarea bunului la costul de achizitie pe care il suporta locatorul care includ si cheltuielile accesorii adica cheltuieli vamale, comisioane, cheltuieli de contractare a contractului.
Nu se includ cheltuielile care intra in categoria celor legate de utilizarea bunului la locatar si care sunt atasate contractului de leasing: cheltuieli cu montajul, cheltuielile cu transportul bunului de la furnizor la locatar.
Societatile de capital sunt obligate sa furnizeze in anexe informatii asupra contractelor de leasing ("credit - bail") numai in masura in care sumele sunt semnificative in ideea unei prezentari fidele a situatiilor financiare.
Independent de aceste informatii, la sfarsitul fiecarui exercitiu, intreprinderea verifica daca valoarea bunului care face obiectul contractului de leasing este inferioara valorii actuale a obligatiilor corespondente din pasiv; daca este cazul, pentru diferenta care rezulta se constituie provizioane pentru riscuri si cheltuieli si in acest mod se ajunge la echilibru financiar si la amortizarea indirecta a bunului.
Diferenta dintre amortizarea derogatorie si cea economica nu are baze clar definite in bilantul german spre deosebire de cel francez. Acest fapt conduce la o supraevaluare a imobilizarilor corporale in rapot cu valoarea lor economica si la o imagine inexacta a potentialului economic al intreprinderii.
Din punct de vedere practic, locatorul are in vedere aspectul fiscal si urmareste ca prevederile contractului sa nu includa vreun element de indiciu al proprietatii economice.
2.3.4.Contabilizarea contractelor de leasing in Spania
Spania-conditii de contabilizare
Bunurile primite in leasing sunt intotodeauna contabilizate la imobilizari necorporale in cazul in care indeplinesc conditiile economice ale contractului - care tin de realizarea unei achizitii:
-contractul contine o optiune de cumparare la un pret inferior valorii estimate a bunului la data la care se poate exercita optiunea de cumparare
-durata contractului este echivalenta cu durata de utilizare a bunului care face obiectul contractului de leasing
-valoarea actualizata a redeventelor la o rata de piata a dobanzii este aproximativ egala cu valoarea de piata a bunului dupa deducerea avantajelor fiscale pe care intreprinderea spera sa le obtina.
Numai in cazul in care nu exista indoieli in privinta exercitarii optiunii de cumparare bunul trebuie inregistrat in activul intreprinderii.
Dreptul juridic ale locatarului il indreptatesc sa inregistreze la imobilizari necorporale bunul respectiv deoarece nu detine decat proprietatea sa juridica - bunul va figura la imobilizari corporale in bilantul locatorului.
In contrapartida se inregistreaza in pasiv datoria totala - valoarea redeventelor si cea a optiunii de cumparare
Diferenta dintre valoarea din activ si datoria totala reprezinta o cheltuiala financiara si este contabilizata ca o cheltuiala de repartizat pe mai multe exercitii.
Chiar daca aspectul juridic este cel care primeaza, in momentul inregistrarii amortizarii se ia in considerare criteriul economic al duratei de utilizare a bunului care face obiectul contractului de leasing; se considera acest criteriu din cauza exercitarii optiunii de cumparare la sfarsitul contractului.
In momentul exercitarii optiunii de cumparare, suma drepturilor inregistrate si a amortizarilor cumulate sunt transferate in valoarea bunului achizitionat, deci intr-un post corespunzator de imobilizare corporala .
Acest tratament este destul de subiectiv din cauza argumentelor care prevad includerea unui contract de leasing in aceasta categorie;
Pentru a se exercita optiunea de cumpsrare sunt aduse in discutie urmstoarele criterii:
-contractul prevede posibilitatea exercitsrii optiunii de cumpsrare la un pret semnificativ mai mic decat valorea bunului la data terminarii contractului
-durata contractului este aproximativ aceeasi cu durata economica de utilizare a bunului
Tratamentul juridic cu materializarea drepturilor de utilizare se imbina in Spania cu cel economic in cadrul aceleiasi firme si pentru acelasi bun.
In materie de contracte de locatie finantare, Belgia da intsietate aspectului economic in raport cu cel juridic.
O intreprindere care a incheiat un contract de leasing nereziliabil trebuie sa inscrie drepturile de utilizare a bunului in bilantul sau - in postul imobilizari corporale atata timp cat respecta conditiile urmatoare:
-redeventele si pretul de optiune trebuie sa acopere capitalul investit
-la sfarsitul contractului sa se exercite optiunea de cumparare
Se includ in cadrul contractelor de locatie-finantare contractele pentru care :
1)durata contractului sa fie egala cu perioada de utilizare a bunului respectiv
2)contractul trebuie sa prevada optiunea de cumparare a bunului la sfarsitul sau
3)bunul trebuie sa fie achizitionat de catre locator in functie de necesitatile exprimate de locatar
Capitolul III
Contabilizarea contractelor de leasing in Romania
3.1.Contabilitatea contractelor de leasing in cadrul RCI Leasing Romania SRL
3.1.1.Prezentarea generala a societatii
Scurt istoric
Infiintata in ianuarie 2002 RCI Leasing Romania SRL promoveaza servicii complete de finantare in system leasing pe piata romaneasca.
Serviciile promovate de RCI LEAsing Romania SRL se caracterizeaza prin professionalism, identificarea solutiei optime pentru beneficiarii finantarilor, operativitate si un mod de lucru deoasebit de agreabil cu clientii.
Regimul juridic al mijloacelor care asigura identificarea agentilor economici, persoane fizice si persoane juridice , este stabil in prezent in principal prin dispozitiile Legii Registrului Comertului (legea nr.26/1990) si completat cu Legea Societatilor Comerciale (legea nr.31/1990).
Sediul societatii
Sediul societatii este in Bucuresti, Bd.Aviatorilor nr.41, Sector 1. Schimbarea sediului societatii poate fi facuta prin vointa Adunarii Generale a Asociatilor.
RCI Leasing Romania SRL inregistrata la Oficiul Registrului Comertului al Municipiului Bucuresti sub nr.J40/96/2002 cu sediul mentionat mai sus , a fost inregistrata in Registrul Societatilor Comerciale de la Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat a Municipiului Bucuresti sub nr.133622/2002.
Codul unic de inregistrare 14378619, emis la data de 10.01.2002 .
Asociatii
Asociatii firmei RCI Leasing Romania SRL sunt in numar de 4 : Dumitru Viorel , Dumitru Doris, Bota Andrei , Ghimes Luca .
Capitalul social
Capitalul social al societatii la infiintare a fost de 16.580.400 Ron. Capitalul social este divizat in 16.580.400 parti sociale, cu o valoare nominala de 1 Ron. Orice modificare a capitalului social va fi decisa cu respectarea dispoziilor prevazute de lege.
Capitalul social prevazut este constituit din aportul asociatilor , aportul fiind in numerar. Aceasta suma va fi depusa in contul societatii. Pentru aportul in numerar , asociatii au primit fiecare 4.145.100 parti sociale.
RCI Leasing Romania SRL infiintata in ianuarie 2002, avand capitalul social de 16.580.400 Ron, nu a demarcat nici un fel de activitate pana in iunie 2002, toate efectele economice fiind obtinute in urma contului deschis la banca, unde au fost operate comisioane si dobanzi .
Inceperea activitatii
Incepand cu iulie 2002, firma a inceput o activitate de leasing.
Durata societatii
Durata societatii este de nelimitata , putand fi modificata prin decizia Adunarii Generale a Asociatilor.
Exercitiul Financiar si Bilantul societatii
Exercitiul financiar incepe la 01 Ianuarie si se incheie la 31 Decembrie ale fiecarui an.Primul exercitiu financiar incepe la data inregistrarii in Registrul Comertului.
Bilantul societatii va fi intocmit prin grija administratorului , de catre un contabil - persoana fizica sau juridica , angajat al societatii .
Bilantul societatii impreuna cu contul de Beneficii si pierderi , Raportul Administratorilor si documetele justificative vor fi supuse aprobarii Adunarii Generale a Asociatilor.
Beneficiul societatii se stabileste pe baza bilantului aprobat de Adunarea Generala a Asociatilor Beneficiul impozabil se stabileste in conformitate cu normele legale in vigoare. Societatea isi va constitui un fond de rezerve egal cu 50 % din capitalul social.
Profitul net se va repartiza de Adunarea Generala a Asociatiilor sub forma de dividende .
Dizolvarea societatii si lichidarea ei
Societatea se va dizolva in conformitate cu prevederile Legii 31/1990. In cazul dizolvarii societatii acesta va intra in lichidare. Lichidarea se va realiza de catre lichidatori numiti de catre Adunarea Generala a Asociatilor , procedura desfasurandu-se in conformitate cu normele legale in vigoare.
Cheltuielile de constituire avansate de catre fondatori , in vederea constituirii societatii se deconecteaza de catre societate dupa inregistrarea ei la Registrul Comertului.
Orice modificari la prezentul statut vor fi efectuate in baza hotararii Adunarii Generale a Adociatilor in acte aditionale, publicate in Monitorul Oficial al Roamniei si inscrise in Registrul Comertului.
Obiectul de activitate
RCI Leasing Romania SRL are urmatorul ca obiect de activitate: leasing-ul operational si financiar.
3.2.Contabilizarea contractelor de leasing in Romania
Normele juridice se materializeaza în practica prin înregistrarea in contabilitate a principalelor operatiuni legate de contactul de leasing financiar care iau in considerare argumentul acceptat si de normele internationale (I.A.S.17) de proprietate economica asupra bunului.
Obiectul contractului se va inscrie in activul locatarului ca urmare a faptului ca acesta "suporta" toate beneficiile si riscurile legate de utilizarea lui.
Principiul prioritatii fondului asupra formei este recunoscut si aplicat si de normalizarea romaneasca in concordanta cu "Reglementariile contabile armonizate cu Directiva a IV a a Comunitatilor Economice Europene". In acest sens norma Ordinul nr. 686 din 25 iunie 1999 prevede ca inregistrarea in contablitate sa se desfasoare dupa modelul:
1.in contabilitatea societatilor de leasing (locator)
- achizitionarea de imobilizari corporale de la furnizori interni, care urmeaza a fi preluate in regim de leasing:
% = 404 "Furnizori de imobilizari" 535.500 lei
212 "Mijloace Fixe" 450.000 lei
4426 "T.V.A. Deductibil˛" 85.500 lei
- achizitionarea de bunuri mobile de natura imobilizarilor corporale de la furnizori externi, care urmeaza a fi preluate in regim de leasing:
212 "Mijloace Fixe" = 404 "Furnizori de Imobilizari" 30.000 lei
- Predarea catre beneficiar (utilizator) a bunurilor care fac obiectul contractelor de leasing la valoarea inscrisa in contract, respectiv la costul de achizitie, si evidentierea creantei, inclusiv a dobsnzii de incasat prin conturile 2672 "Imprumuturi acordate pe termen lung", respectiv 2678 "Dobanzi aferente creantelor imobilizate" :
2672 "Imprumuturi acordate pe termen lung"=212 "Mijloace Fixe" 15.000 lei
2678 "Dobanzi aferente creantelor imobilizate"=472"Venituri inregistrate in avans" 12.000 lei
- Emiterea facturilor reprezentand ratele de incasat potrivit contractului si inregistrarea lor in contabilitate:
411 "Clieti" = % 90.445 lei
706 "Venituri din redevente locatii de gestiune si chirii" 65.500 lei
2678 "Dobanzi aferente creantelor imobilizate" 12.500 lei
4427 "T.V.A. colectat˛" 12.445 lei
- Inregistrarea la venituri a dobanzii facturate :
472 "Venituri inregistrate in avans" = 706 "Venituri din redevente 15.000 lei
locatii de gestiune si chirii"
Se inregistreaza diminuarea creantei din debitul contului 2672 "imprumuturi acordate pe termen lung" cu cota-parte din veniturile facturate si inregistrate in creditul contului 706 "Venituri inregistrate in avans":
658 "Alte cheltuieli de exploatare" = 2672 "Imprumuturi acordate pe termen lung" 1.250 lei
La expiarea contractului de leasing, odata cu facturarea ultimei rate se consemneaza si transferul de proprietate pe baza contractului de vanzare cumparare.
Observatie : Locatorul va inregistra in categoria conturilor speciale - 8038 "Alte valori in afara bilantului analitic - Bunuri predate in leasing financiar" imobilizarile corporale predate in leasing financiar .
Contul se va credita pe masura facturarii ratelor de leasing potrivit contractelor, iar soldul debitor reflecta valoarea ratelor ramase de incasat.
Normalizatorul roman uita sa mai ia in calcul faptul ca aceste informatii le putea obtine prin insumarea soldurilor debitoare din conturile 2678, respectiv 2672.
2.In contabilitatea utilzatorului (locatarului)
- Inregistrarea in contabilitate a imobilizarilor corporale care fac obiectul contractului va lua in calcul dupa cum s-a precizat anterior si in conformitate cu I.A.S. 17 proprietatea economica asupra bunului, punctul de tratament francez fiind lasat la o parte. Se utilizeaza ca atare un cont de active imobilizate in contrapartida cu un cont de datorii "Alte imprumuturi si datorii asimilate" prin evidentierea ulterioara a categoriilor: datorii care vor contribui la refacerera capitalului investit si dobanzile percepute ca o cheltuiala cu dobanda ca urmare a remunerarii aceluiasi capital
212 "Mijloace Fixe" = 167 "Alte datorii si imprumuturi asimilate" 12.000 lei
Locatarul va folosi deasemenea un cont extrabilantier pentru a reflecta valoarea imobilizarilor corporale inclusiv dobanda in debitul contului 8036 "Redevente, locatii de gestiune, chirii si datorii asimilate".
- Amortizarea imobilizarilor corporale luandu-se in calcul pentru aceasta durata normala de functionare fapt care dezavantajeaza locatarul deoarece durata de utilizare este mai mica decat cea durata a contractului.
681 "Cheltuieli de exploatare " = 281 "Amortizari privind 15.000 lei
privind amortizarea imobilizarilor" imobilizarile corporale
- Inregistrarea obligatiilor de plata a ratelor pe baza facturilor emise de proprietarul bunurilor prin debitarea contului de obligatie si a dobanzii concomitent cu o crestere de pasiv a contului de furnizori:
% = 404 "Furnizori de imobilizari" 68.550 lei
167 "Alte imprumuturi si datorii asimilate" 45.000 lei
1687 "Dobanzi aferente altor imprumuturi si datorii" 15.000 lei
4426 "T.V.A. Deductibil˛" 8.550 lei
666 "Cheltuieli privind dobanzile" = 471 "Cheltuieli inregistrate in avans" 15.000 lei
Se crediteaza contul extrabilantiera 8036.
Daca societatea de leasing este persoana juridica straina cu sediul in strainatate, se inregistreaza si impozitul pe dobanzi datorat de aceasta (conform prevederilor din conventiile de evitare a dublei impuneri, incheiate de Romsnia cu alte state, sau potrivit Ordonantei Guvernului nr. 83 / 1998 privind impunerea unor venituri realizate din Romsnia de persoanele fizice si juridice nerezidente), dar va fi achitata
3.3.Contabilizarea contractelor de leasing in accord cu IAS 17
Criteriile de includere in categoria contractelor de locatie financare sunt in majoritatea lor in acord cu IAS 17:
-durata contractului este aproximativ egala cu de utilitate a bunului
-bunul respectiv este specific activitatii locatarului, si pentru uitlizari in alte activitati i se vor aduce modificari ulterioare
-exista posibilitatea ca locatarul sa obtina un al doilea contract de locatie care sa includa chirii nesemnificative
-in cazul rezilierii contractului la cererea locatorului, toate cheltuielile aferente se vor suporta de catre acesta
-locatarul trebuie sa profite de fluctuatia valorii reziduale a bunului
Bunul care face obiectul contractului de locatie finantare se va inscrie in bilantul locatarului la o valoare egala cu valoarea actualizata a platilor minimale si valoarea reziduala garantata pentru locator.
Contabilizarea in pasiv se face ca o datorie aferenta, reprzentand o parte din "capital" Varsamintele efectuate au doua componente: o parte de "capital" si una de dobanda. Elementul de capital reduce angajamentul - datoria, iar dobanda este contabilizata ca o cheltuiala.
Pentru calculul amortizarii se are in vedere cea mai mica durata dintre cea de utilizare economica si cea a contractului.
Si aici legea din 1971 "The finance act" aduce facilitati propietarului de bunuri inchiriate in sensul unui beneficiu de "alocatii de capital".
Bunurile care fac obiectul contractului se pot amortiza intr-un an iar beneficiarul calculeaza ratele de leasing ca o cheltuiala dedusa din veniturile aferente obtinute. Se poate observa ca in acest mod influenta cheltuielilor este direct proportionala cu obtinerea veniturilor-nu exista decalaj intre plata si incasare.
Se urmareste frecvent, ca credit-bailurile sa fie incadrate in categoria contractelor operationale.
Se va exemplifica contabilizarea unui contract de leasing în conditiile în care valoarea de piata a bunului este de 1 000 000 u.m., contractul are o perioada de 5 ani si este în valoare de 175 000 u.m.;ratele vor fi virate trimestrial în numar de 20, iar suma de virat pe trimestru va fi de 175 000 : 20 = 8 750 u.m. pe trimestru.
Locatorul va înregistra la semnarea contractului suma totala a creantelor fata de locatar, iar în contrapartida, valoarea echipamentului cedat si beneficiul aferent.
Cedarea echipamentului
Clienti = % 175 000 lei
Costul de vânzare 100 000 lei
Beneficii constatate în avans 75 000 lei
Încasarea chiriei de la locatar, trimestrial
Conturi la banci = Clienti 8 750 lei
Veniturile obtinute ca dobânzi
Rezerva de beneficii = Profituri realizate 3 750 lei (75 000 : 20)
Constatate în avans
Locatarul va contabiliza :
Achizitionarea contractului
% = Furnizori 175 000 lei
Active imobilizate 100 000 lei
Cheltuieli financiare în avans 75 000 lei
Virarea ratei trimestriale
Furnizori = Conturi la banci 8 750 lei
Înregistrarea cheltuielilor cu dobânzile aferente trimestrului
Cheltuieli privind dobânzile = Cheltuieli fianciare în avans 3 750 lei
Înregistrarea amortizarii trimestriale
Cheltuieli privind amortizarea = Amotizare 5 000 lei
3.4.Contractul de leasing financiar în viziunea normelor contabile românesti
Dispozitii generale
Mnifestarile de tip normativ cu privire la contractele de leasing financiar din România tind sa realizeze comparabilitatea cu normalizarea internationala, cu IAS 17.Cele doua tipuri de leasing - operational si financiar au aceleasi coordonate.
Primele prevederi legale în acest sens dateaza din 1997 prin Ordonanđa nr. 51 din 28 august 1997 - privind operatiunile de leasing si societatile de leasing.
Definitia operatiunilor de leasing cuprinde cele doua parti identificate ca fiind locatorul / finantatorul care are ca principal rol de a "transmite pentru o perioda determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este" si utilizatorul cel care solicita bunul; obiectul contractului este bunul in cauzul si acesta raspunde nevoilor si este in conformitate cu cererea locatarului .
Conditia de a beneficia de dreptul de utilizare a bunului este din partea locatorului ca acesta sa fie proprietarul bunului, iar din partea locatarului sa plateasca o plata periodica" - "rata de leasing" .
La sfarsitul contractului, locatarul are trei posibilitati:
1)de a prelungi contractul
2)de a-si exercita dreptul de optiune de cumparare a bunului
3)de a inceta raporturile contractuale
Legea prevede ca locatarul poate cumpara bunul chiar inainte de sfarsitul contractului cu conditia :"daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract.
Legea nr. 90 din 28 aprilie 1998 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, modifica definitia prin inlocuirea termenului de locatar cu cel de "utilizator" si a termenului de plata periodica cu "redeventa".
Rolul locatorului se schimba : "sa cumpere sau sa preia de la un tert", intervenind in acest moment si o a treia parte denumita "furnizor", iar dreptul de utilizare devine drept de exploatare.
Drepturile utilizatorului se largesc, acesta avind dreptul de a alege furnizorul, "cu exceptia cazului in care societatea de leasing are si caliatatea de furnizor" si de alegere a societatii de asigurare "cu acordul societatii de leasing".
Obietul operatiunilor de leasing il reprezinta:
a)utilizarea bunurilor mobile, inclusiv a valorilor mobiliare
b)utilizarea echipamentului industrial
c)utilizarea bunurilor imobile cu destinatie comerciala, achizitionate sau construite de o societate de leasing, denumita in continuare societate imobiliara pentru comert si industrie
d)utilizarea fondului de comert sau a unuia din elementele sale
e)utilizarea bunurilor de folosinta indelungata si a imobilelor cu destinatie de locuinte pentru persoanele fizice
Finantatorul este orice fel de societate de leasing, iar utilizatorul poate fi orice persoana fizica sau juridica, romina sau straina.
Categoriile recunoscute si definite de normalizatorul roman sunt in primul rand : leasingul financiar si cel operational.
In categoria leasingului financiar intra doar acele operatiuni care indeplinesc restrictiile:
- riscurile si beneficiile dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului
- la expirarea contractului se prevede in mod cert trecerea bunului in proprietatea utilizatorului
- pretul de optiune, mai bine zis de cumparare este de cel mult 50% din valoarea de intrare (de piata) la data exprimarii optiunii de cumparare
- perioada de durata a contractului acopera cel putin 75% din durata de utilizare a bunului
In cadrul oricarui gen de operatie de leasing, utilizatorul este cel care are dreptul de a-si alege furnizorul si societatea care va asigura bunul cu precizarea ca este necesar acordul societatii de leasing.
Art. 2 /O.G. NR. 51/1997 precizeaza termenii:valoarea de intrare - este costul de achizitie al bununlui respectiv, valoarea la care a fost achizitionat finantatorul ;valoarea totala reprezinta valoarea totala a ratelor de leasing la care se adauga valoarea reziduala, rata de leasing definita in cadrul leasingului financiar ca fiind cota parte din valoarea de intrare a bunului si rata medie a dobanzii pe piata romaneasca. Se face delimitarea clara intre cea ce reprezinta rata de leasing pentru leasingul financiar si cea pentru cel operational care inglobeaza cota de amortizare calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit intre parti.
Avem diferenta clara :dobanda - beneficiu, amortizare - cota parte din valoarea de intrarea bunului.
Reglementarea raportului dintre partile contractului :
- Atat finantatorul cat si utilizatorul prin incheiarea contractului care prevede o operatiune de leasing isi asuma anumite obligatii legate de desfasurarea contractului si de obiectul acestuia stipulate in art 9 si 10 ale O.G NR.51/28 AUGUST 1997 aprobata si completata prin legea nr. 90/28 aprilie 1998.
- Finantatorul (locatorul) trebuie sa respecte dreptul locatarului de a alege furnizorul conform nevoilor sale si sa incheie prin desemnarea utilizatorului un contract de vanzare cu furnizorul in conditiile utilizatorului.
Asigurarea bunului oferit in leasing printr-o societate de asigurare este deasemenea obligatia locatorului.
Utilizatorul in virtutea contractului de leasing trebuie sa respecte prevederile contractuale de a receptiona si primi bunul la termenul stipulat, de a respecta instructiunile elaborate de furnizor in momentul utilizarii activului.
Deoarece locatarul foloseste bunul direct acesta trebuie ca pe intreaga durats a contractului ss isi asume toate obligatiile derivate din folosirea bunului direct adics riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului "din cauze fortuite", continuand plata redeventelor pana la termenul stabilit. In acest sens ii vor reveni si cheltuielile de intretinere si toate cheltuielile care decurg din contractul de leasing.
Utilizatorul trebuie sa-si indeplineaca obligatiile financiare fata de finantator la termenele convenite cu acesta; in caz contrar, in momentul neplatii ratei doua luni consecutive, finantatorul "are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul, sa plateasca ratele scadente, cu daune interese, daca in contract nu se prevede altfel" reglementari prevazute de O.G.51/19997 la Art. 10.
Legea 90/1998 modifica aceste prevederi, si mentioneaza ca: "in cazul in care utilizatorul nu isi executa obligatia de plata a redeventei, societatea de leasing are dreptul de a rezilia contractul de leasing, cu obligatia utilizatorului la restituirea bunului si la plata ratelor scadente si nerambursate, cu daune interese, cu exceptia unei prevederi contrare". Daunele interese cuprind cuantumul valoric al redeventei care a ramas de platit pana la expirarea contractului de leasing. ."In acelasi sens nerespectarea de catre finantator a dreptului de optiune al utilizatorului atrage dupa sine plata de daune interese in cuantum egal cu valoarea reziduala a bunului sau cu valoarea sa de circulatie.
Articolul din Ordonanta care prevedea ca obligatia si drepturile prevazute prin contract se vor respecta si in cazul in care bunul va fi vandut altui finantator s-a abrogat.
In ceea ce priveste bunul, acestuia nu i se pot aduce modificari decat cu acordul finantatorului si trebuie restituit in "conformitate cu prevederile contractului".
Ca regim de Ordonanta din 58/1997 in Art.20 prevede ca societatile comerciale care efectueaza operatiuni de leasing precum si cele care utilizeaza bunurile in regim de leasing valoarea de intrare a bunurilor la momentul incheierii contractului, suma totala a ratelor de leasing intr-un exercitiu financiar - pentru leasingul financiar se va tine seama de valoarea de intrare si de dobanda aferenta etalonata pe toat˛ durata contractului, plata amortismentelor iar plata acestora se face la locator.
Bunurile care sunt importate in scopul utilizarii in regim de leasing se incadreaza in regimul vamal de admitere temporara, pe toata durata contractului de leasing, cu exonerarea totala de obligatia de plata a sumelor aferente dreptuirlor de import incluzandu-se si garantiile vamale
In cazul bunurilor importate in sistem de leasing, cumparatorul este obligat sa achite taxa vamala calculata la valoarea reziduala a bunului din momentul intocmirii actului de vanzare-cumparare, avandu-se la baza declaratia vamala de import definitiv.
Daca la expirarea contractului de leasing nu si-a exercitat dreptul de optiune pentru prelungirea sau pentru achizitia bunului, iar bunul nu a fost restituit din vina societatii de leasing sau a furnizorului, utilizatorul este obligat sa platesca taxele vamale la valoarea reziduala a bunului numai daca el utilizeaza in continuare bunul respectiv.
3.5.Analiza pozitiei financiare si a performantei a RCI Leasing Romania SRL
Bilantul - suport al analizei financiare
Structura bilantului financiar presupune gruparea elementelor patrimoniale in cele doua mari categorii: active si pasiv, astfel:
|
RCI Leasing Romania SRL | |||||||
|
Bd.Aviatorilor nr.51 | |||||||
|
Activ |
Pasiv | ||||||
|
Active imobilizate , din care: |
Capitaluri proprii , din care: | ||||||
|
1.Imobilizari necorporale |
1.Capital social | ||||||
|
2.Imobilizari corporale |
2.Rezerve | ||||||
|
3.Imobilizari financiare |
3.Rezultatul exercitiului | ||||||
|
4.Subventii | |||||||
|
Active circulante, din care: |
5.Provizioane pentru riscuri si cheltuieli, pentru o perioada mai mare de un an ( care au caracter de rezerve ) | ||||||
|
1.Stocuri |
Datorii pe termen lung | ||||||
|
2.Creante |
Datorii pe termen scurt , din care: | ||||||
|
3.Investitii financiare |
1.Credite pe termen scurt |
| |||||
|
4.Disponibilitati |
2.Obligatii | ||||||
|
3.Provizioane pentru riscuri si cheltuieli, pentru o perioada mai mica de un an | |||||||
|
Total active |
Total pasiv |
Analiza structurii patrimoniale a intreprinderii
Analiza structurii patrimoniale urmareste analiza ponderii diferitelor elemente patrimoniale.
Metoda de analiza este metoda ratelor.
a) Rata activelor imobilizate =Active imobilizatex100
Total activ
Situatia ratelor activelor imobilizate la RCI Leasing Romania SRL
|
Specificatie | |||||||
|
Valoare |
Procent |
Valoare |
Procent |
Valoare |
Procent |
||
|
Active imobilizate | |||||||
|
a) necorporale | |||||||
|
b) corporale |
|
||||||
|
c) financiare | |||||||
|
Total activ | |||||||
Indicatorul rata activelor imobilizate inregistreaza o valori crescande 75.62 % pentru 2002 si 75.74 % pentru 2003 si 93.01% pentru 2004 deoarece firma RCI Leasing Romania SRL a efectuat investitii financiare.
b) Rata activelor circulante = Active circulante x100
Total activ
|
Specificatie | ||||||
|
Valoare |
Procent |
Valoare |
Procent |
Valoare |
Procent |
|
|
Active circulante | ||||||
|
1.Stocuri | ||||||
|
2.Creante | ||||||
|
3.Investitii financiare | ||||||
|
4.Disponibilitati | ||||||
|
Total activ | ||||||
Indicatorul rata activelor circulante reflecta flexibilitatea financiara , astfel ca in anul 2002 ( 24.03%) reiese ca activele circulante au fost mai bine gestionate fata de anul 2003 ( 21.28%) si anul 2004 (5.87%).
rata stocurilor - nu este cazul -
rata creantelor in 2002 ( 24.03%) a fost crescuta fata de anul 2003 ( 21.28 %) ceea ce inseamna o modificare a termenului de scadenta a facturilor, si anul 2004 (5.87%),
rata disponibilitatilor in anul 2003 (2.982%) fata de anul 2002 ( 0.35%) a crescut deoarece variabilitatea disponibilitatilor este in mod natural ridicata de la o perioada la alta.
a) Rata stabilitatii financiare
Capital permanent x100
Total pasiv
Capitalul permanent este egal cu capitalul propriu , nu exista credite pe termen lung.
b) Rata autonomiei globale
Capital propriu x100
Total pasiv
|
Specificatie | ||||||
|
Valoare |
Procent |
Valoare |
Procent |
Valoare |
Procent |
|
|
Capital propriu | ||||||
|
Total pasiv |
Comparand capitalul propriu din anul 2002 (7.26%) fata de 2003 (9.90%) si anul 2004 ( 10.18%) se observa o crestere a capitalului social si prin repartizarea profitului la alte rezerve.Nu se poate considerea un indicator in stare de normalitate ( nivelul fiind de 33%).
c) Rata datoriilor pe termen scurt
Datorii pe termen scurt x100
Total pasiv
|
Specificatie | ||||||
|
Valoare |
Procent |
Valoare |
Procent |
Valoare |
Procent |
|
|
Datorii pe termen scurt | ||||||
|
Total pasiv |
|
Specificatie | ||||||
|
Valoare |
Procent |
Valoare |
Procent |
Valoare |
Procent |
|
|
Active circulante | ||||||
|
Datorii pe termen scurt |
Daca se face corelarea indicatorului datorii pe termen scurt cu indicatorul activelor circulante se observa ca in anul 2002 nu pot fi acoperite datoriile cu 68.71 % , in anul 2003 diferenta este 68.82 % si in anul 2004 cu 83.95 %.
d) Rata datoriilor totale
Datorii totale x100
Total activ
Nu este cazul calcularii acestui indicator , se poate identifica cu datoriile pe termen scurt.
Analiza patrimoniului net
Patrimoniul net reprezinta interesul rezidual al prorietarilor in activele intreprinderii dupa deducerea tuturor datoriilor sale, fiind similar avutiei acestora ca urmare a alocarii si implicarii capitalurilor in activitatea sa.
Patrimoniul net poate fi determinat pe baza a doua metode:
a) Metoda sintetica
Patrimoniul net = Active totale - Datorii totale
Patrimoniul net la 31.12.2002 = 95.321.402 lei - 88.399.400 lei = 6.922.002 lei
Patrimoniul net la 31.12.2003 = 284.349.977 lei - 256.196.242 lei = 28.153.735 lei
Patrimoniul net la 31.12.2004 = 321.336.589 lei - 288.635.895 lei = 32.700.694 lei
Valoarea patrimoniala se poate identifica cu capitaturile proprii , evolutia patrimoniului net se poate explica prin comporarea dinamicii activelor totale cu cea a datoriilor totale.
Activele totale ale anului 2004 au crescut fata de anii precedenti 2002 - 2003.
b)Metoda aditiva
Patrimoniul net se determina prin insumarea surselor proprii de finantare : capiatal social , rezerve , rezultat reportat si rezultatul exercitiului corectat cu repartizarile efectuate din acesta in cursul exercitiului respectiv.
Analiza corelatiei dintre fondul de rulment , nevoia de fond de rulment si trezoreria neta
La 2002 FR = 23.236.321 - 88.399.400 = (65.163.079) lei
La 2003 FR = 68.976.094 - 256.196.242 = (187.220.148) lei
La 2004 FR = 22.461.550 - 288.635.895 = (266.174.345) lei
Indicatorul fond de rulment exprima in marime absoluta lichiditatea unei intreprinderi pa termen scurt.
Pentru a se vedea sursele de finantare se calculeaza fondul de rulment propriu (FRp) si fondul de rulment imprumutat ( FRi).
FRp= Capitaluri proprii - Active imobilizate
La 2002 FRp = 6.922.002 - 72.085.081 = (65.163.079) lei
La 2003 FRp = 28.153.735 - 215.373.883 = (187.220.148) lei
La 2004 FRp = 32.700.694 - 298.875.039 = (266.174.345) lei
FRi = Datorii pe termen lung
La 2002 FRi = 0
La 2003 FRi = 0
La 2003 FRi = 0
Nevoia de fond de rulment reprezinta un element avand natura de activ si reprezinta acea parte a activelor circulante care trebuie finantate pe seama fondului de rulment:
NFR = (Active circulante - Disponibilitati ) - Obligatii pe termen scurt
sau
NFR = (Stocuri + Creante) - (Datorii pe termen scurt - Credite pe termen scurt )
La 2002 NFR = (23.236.321-332.236) - (88.399.400 - 81.143.747)= 30.159.738 lei
La 2003 NFR = (68.976.094-8.462.015) - (256.196.242 - 226.148.276)= 90.562.045 lei
La 2004 NFR = (22.461.550-3.586.503) - (288.635.895 - 287.962.912)= 19.548.030 lei
Trezoreria neta reprezinta indicatorul care pune in corelatie fondul de rulment cu necesarul de fond de rulment .
Nevoia de fond de rulment exprima nevoia unor credite de trezorerie pe termen scurt.
Analiza lichiditatii si solvabilitatii
a) Rata lichiditatii curente (generala)
b) Rata lichiditatii intermediare (rapida , redusa)
c) Rata lichiditatii la vedere
d) Rata solvabilitatii generale
e) Rata solvabilitatii patrimoniale
|
Indicator |
Formula | ||||
|
Rata lichiditatii curente |
RLc |
Active curente Datorii curente | |||
|
Rata lichiditatii intermediare |
RLi |
Active curente - Stocuri Datorii curente | |||
|
Rata lichiditatii la vedere |
RLv |
Disponibil +Investitii financiare pe termen scurt Datorii curente | |||
|
Rata solvabilitatii generale |
Rsg |
Activ total Datorii totale | |||
|
Rata solvabilitatii patrimoniale |
Rsp |
Capital propriu Capital propriu + Credite bancare | |||
Rata lichiditatii curente la 2002 (0.26) , la 2003 (0.26) si la 2004(0.08) reprezinta un nivel mai putin asigurator pentru aceasta rata, intreprinderea are capacitatea de a-si onora obligatiile scadente pe termen scurt.
Rata lichiditatii intermediare la 2002 (0.26) , la 2003 ( 0.26) si la 2004 (0.08) indica ca ar fi probleme de onorare a platilor scadente.
Rata solvabilitatii generale la 2002 (1.08) , la 2003 (1.10) si la 2004(1.11) rata calculata este mai mica decat minimul ratei 1.4, rezulta ca intreprinderea nu este solvabila .
Rata solvabilitatii patrimoniale la 2002 , 2003 si la 2004 se inregistreaza mai mica decat 1, ceea ce evidentiaza un fond de rulment negativ.
Analiza performantelor intreprinderii pe baza rentabilitatii
Contul de profit si pierdere face parte dintre situatiile financiare de inchidere a exercitiului financiar, fiind un document contabil de sinteza , care masoara performantele activitatii unei firme in cursul unei perioade date.
In contul de profit si pierdere este prezentat rezultatul activitatii desfasurate de o societate pe parcursul unui exercitiu financiar, care poate fi profit sau pierdere.
|
RCI Leasing SRL | ||||
|
Bd.Aviatorilor nr.51 | ||||
|
Contul de profit si pierdere |
||||
|
Venituri din exploatare | ||||
|
Cheltuieli din exploatare | ||||
|
Rezultatul din exploatare | ||||
|
Venituri financiare | ||||
|
Cheltuieli financiare | ||||
|
Rezultatul financiar | ||||
|
Rezultatul curent | ||||
|
Venituri extraordinare | ||||
|
Cheltuieli extraodinare | ||||
|
Rezultatul extraordinar | ||||
|
Venituri totale | ||||
|
Cheltuieli totale | ||||
|
Rezultatul brut | ||||
|
Impozit profit | ||||
|
Rezultatul net al exerc.finan | ||||
|
Nr.salariati | ||||
Principalele rate de rentabiliate:
Rata rentabitatii comerciale
Rata rentabitatii resurselor consumate
Rata rentabitatii economice
Rata rentabitatii financiare
Rata rentabitatii veniturilor totale
Rata autonomiei financiare
|
Indicatori |
Formula | ||||
|
Cifra de afaceri |
Ca | ||||
|
Venituri totale |
Vt | ||||
|
Cheltuieli totale |
Ct | ||||
|
Profit/pierdere |
Pr | ||||
|
Profit net/pierdere |
Prn | ||||
|
Capital propriu |
K | ||||
|
Capital permanent |
Kp | ||||
|
Rata rentabitatii comerciale |
Rc |
Profit brut Cifra de afaceri | |||
|
Rata rentabitatii resurselor consumate |
Rrc |
Profit brut Cheltuieli totale | |||
|
Rata rentabitatii economice |
Rre |
Profit brut Active totale | |||
|
Rata rentabitatii financiare |
Rrf |
Profit net Capital propriu | |||
|
Rata rentabitatii veniturilor totale |
Rrvt |
Profit brut Venituri totale | |||
|
Rata autonomiei financiare |
Raf |
Capital propriu Capital permanent |
Rata rentabitatii comerciale aferent anului 2002 (0.20) , anul 2003 (0.25) si anul 2004 ( 0.56) exprima eficienta activitatii comerciale .
Rata rentabitatii resurselor consumate aferent anului 2002 (0.26) , anul 2003 (0.28) si anul 2004 (0.59 ) , reflecta corelatia dintre profitul cifrei de afaceri si costurile totale aferente vanzarilor.
Rata rentabitatii economice aferent anului 2002 (0.02) , anul 2003 ( 0.05) si anul 2005 ( 0.06) , pune in evidenta performantele utilizarii activului total al unei intreprinderi, respectiv capitalul investit pentru obtinerea acestor performante
Rata rentabitatii financiare este un indicator urmarit de investitori si de management , investitorii pot aprecia in ce masura investitia lor este rentabila sau nu, la anul 2002 (0.20) , anul 2003 (0.39) si anul 2004 (0.45 ) .
Rata rentabitatii veniturilor totale se inregistraza la anul 2002 (0.20) , anul 2003 (0.25) si la anul 2004 (0.56) , ce reflecta o crestere a veniturilor fata de anii precedenti.
Rata autonomiei financiare reprezinta stabilitatea financiara , firma are imprumuturi .
3.6.Implicatii fiscale- impozitul pe profit si TVA
Amortizarea
Valoarea totala a platilor locatiei este deductibila în scopuri fiscale, numai daca bineînteles contractul respectiv intra în sfera leasingului.
Principala componenta a redeventelor o reprezinta amortizarea deoarece rata de leasing in cazul leasingului financiar este formata din cota-parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing in conformitate cu L egea nr. 15 / 1994.
In determinarea duratei economice de viata a bunului achizitionat se va tine seama de tipurile de amortizare, respectiv lineara, degresiva sau accelerata, modificand corespunzator atat cuantumul redeventelor cat si durata optima de derulare a contractelor.
Redeventa platita va fi calculata tinandu-se seama de o marja de profit si de amortizarea integrala a bunului sau a unei parti din valoarea de intrare a acestuia.
In acest ultim caz, regimul de amortizare va fi stabilit de catre parti, de comun acord, in functie de natura bunului si de valoarea sa de intrare, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 15 / 1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale cu modificarile ulterioare.
In ceea ce priveste regimul de amortizare trebuie avute in vedere doua aspecte:
-pe durata contractului de leasing, amortizarea bunului in cauza se inregistreaza doar la locator;
-la expirarea contractului de leasing daca se realizeaza optiunea achizitia bunului respectiv se va face la valoarea reziduala iar pentru calculul amortizarii se va face la valoarea reziduala a bunului;perioada cat bunul a fost utilizat se va obtine prin scaderea din durata normala de utilizare.
Impozitul pe profit si Taxa pe valoarea adaugata
In ceea ce priveste impozitul profit, in cazul leasingului financiar ratele platita sunt tratate similar restituirii unui imprumut, deci nu genereaza cheltuieli.
Ratele sunt deductibile fiscal numai in cazul in care leasingul ia forma procurarii de active imobilizate cu plata in rate de natura investitiilor. Valoarea bunurilor achizitionate prin contractul de leasing financiar sunt inscrise in contabilitatea utilizatorului la "Mijloace fixe" si se recupereaza pe calea amortizarii.
Amortizarea si dobanziile se vor deduce pentru contractul de leasing financiar: "cheltuielile efectuate pentru livrarea bunurilor mobile sau imobile vandute in baza unui contract de vanzare cu plata in rate, precum si in cazul contractelor de leasing sunt deductibile la data efectuarii lor; utilizatorul va deduce amortizarea si dobanzile pentru contractele de leasing financiar in concordanta cu Legea nr.189 din 17 aprilie 2001 privind abrobarea Ordonantei de urgenta nr. 70 /1994 privind impozitul pe profit.
Soldurile debitoare ale conturilor "Cheltuieli cu dobanzile" - 666 si "Chelutieli privind amortizarea imobilizarilor" - 681 sunt preluate prin contul de "Profit si pierdere" - 121 si sunt luate in calculul profitului impozabil prin deducere din total venituri.
In ceea ce priveste taxa pe valoare adaugata pentru avansurile achitate in baza contractului de leasing acesta se datoreaza la data platii avansului.
Pentru finantatorul contractului - locatorul datoreaza 4426 - Taxa pe valoare adaugata deductibila, dar isi recupereaza aceasta suma pe masura platilor pe care le face locatorul la termenele prevazute.
Concluzia finala
Leasing-ul este solutia ce permite depasirea dificultatilor generate de un mediu economic necorespunzator - finantari limitate si scumpe, birocratia sistemului bancar.
Motivul pentru care a fost ales acest domeniu, aflat la inceputurile dezvoltarii sale in Romania, vine tocmai dintr-o atenta observare si deplina intelegere a complexitatii mecanismelor economiei de piata: nu dreptul de proprietate asupra mijloacelor fixe genereaza profituri pentru companie ci utilizarea cu maxim de randament a acestora.
Folosirea in mod corespunzator a resurselor de capital, investirea continua a disponibilitatilor in noi "oportunitati"de afaceri, alocarea de fonduri pentru marketing si publicitate, instruirea continua si pregatirea superioara a personalului, reprezinta strategii si politici ce determina progresul unei companii.
Leasing-ul este solutia ce permite depasirea dificultatilor generate de un mediu economic necorespunzator - finantari limitate si scumpe, birocratia sistemului bancar - si permite companiilor obtinerea dreptului de folosinta, cu eforturi financiare initiale minime, asupra unor masini, utilaje, echipamente tehnologice ce le permite cresterea productivitatii, rentabilizarea activitatii, ceea ce conduc la cresterea profitului.
Cresterea ponderii sectorului privat in Romania, cresterea mediului concurential in care aceste companii activeaza a determinat o mult mai atenta si judicioasa organizare a resurselor financiare si directionarea lor catre cat mai multe sectoare de activitate.
In acest fel leasing-ul a devenit un instrument de finantare din ce in ce mai folosit, avantajele acestuia, in comparatie cu alte modalitati de finantare a achizitionarii de mijloace fixe, promovand-ul ca fiind un factor important al cresterii economice la nivel global.
Managementul taxelor si exploatarea facilitatilor de import
Prin achizitionarea unui bun in sistem de finantare leasing, compania poate folosi facilitatile acordate de legislatie legate de deductibilitatea platilor de leasing, conform tipului contractului de leasing: amortizare, dobanda, asigurare in cazul leasing-ului financiar sau intreaga rata de leasing in cazul leasing-ului operational.
Deasemnea, in cazul in care bunul achizitionat provine din import, acesta este exceptat de la plata tuturor obligatiilor de import pe perioada derularii contractului de leasing, acestea urmand a fi achitate, la sfarsitul contractului, avand ca baza de impunere 20% din valoare de intrare a bunului.
Managementul resurselor financiare
In conditiile derularii unui program de investitii, resursele financiare proprii ale companii pot fi indreptate catre finantarea mai multor proiecte simultan. Totodata, alegerea leasing-ului ca optiune pentru finantarea achizitionarii de mijloace fixe, perimite economisirea unei parti a fondurilor proprii si utilizarea acestora pentru investitii in pregatirea personalului, marketing si publicitate, etc.
Flexibilitatea graficului de plati
In derularea unui contract de leasing, exista posibilitatea negocierii graficului platilor in functie de specificul activitatii companiei, sezonalitatea industriei, permitand mentinerea unui cash-flow real pozitiv. In acelasi timp, modalitatea de garantare poate fi adaptata situatiei si necesitatilor fiecarui client.
Substituirea creditului bancar
Procedurile de obtinere a unei finantari in sistem leasing sunt, de cele mai multe ori, mult mai simple si mai accesibile unei categorii mult mai largi de clienti, decat in cazul aplicarii pentru
Bibliografie selectiva
1.Hoanta Nicolae: Finantele firmei, Editura Continent, 1996
2.Odobescu Valentin: Drept comercial - îndrumar pentru oamenii de afaceri, Editura Timpul, 2000, Iasi
3.Ristea Mihai , Corina Graziela Dumitru, Contabilitate financiara , Editura Margaritar , 2002
4.Valceanu Ghe., Robu Vaisle, Georgescu Nicolae, Analiza economico -finanicara - Editura Economica 2004
5.Legea nr. 31/1990, republicata în Monitorul Oficial partea I, nr. 33/29.01.1999
6.Legea nr. 64/1995, republicata în Monitorul Oficial partea I, nr. 608/13.12.1999
7.Odonanta Guvernului nr. 51/1997, republicata în Monitorul Oficial partea I-a, nr. 9/12.01.2000
Imaginea fidela ca obiectiv si principiul primordialitatii fondului în fata formei
Originea notiunii de imagine fidela se gaseste in doctrina anglo-saxona, desi francezii ar fi putut pretinde intaietatea prin termenul de sinceritate.
Trebuie precizat ca expresia britanica de imagine fidela - TRUE AND FAIR VIEW nu a fost niciodata definita de normele organismelor de normalizare sau de textele legale.
Realitatile unui mediu de afaceri intotdeauna in schimbare si continua crestere a factorului profesionalism face din imaginea fidela nu numai o conditie pe care trebuie s-o indeplineasca orice fel de informatie contabila si financiara, cat o necesitate pentru fundamentarea unor decizii viabile ale firmei - fiabilitatea informatiei.
In tarile anglo-saxone din America de Nord, principiile contabile general admise au fost initial formulate de asociatiile de profesionisti in contabilitate : Accountig Principales Board (A P B) din cadrul American Institute of Certified Public Accountants (A I C P A) Đn S.U.A...Aceast˛ organizatie a fost inlocuita cu Financial Accountig Standards Board (F A S B) formata nu numai din profesionisti contabili, ci si reprezentanti ai lumii academice, marcanti oameni de afaceri si are independenta atat economica cat si financiara.
In acest sens, Declaratia nr. 4 a Accounting Principales Board mentioneaza : "desi contabilitatea financiars trateazs efectele legale si economice ale tranzactiilor si alte evenimente si desi numarul conventiilor sale este bazat pe reguli juridice, fondul economic al tranzactiilor si a altor evenimente este in general privilegiat, atunci cand fondul economic deroga de la forma legala. Se retine expresia "este privilegiat" care va fi ulterior exemplificata prin capitalizarea contractelor de leasing in cadrul buletinului nr. 13 al F A S B. Avand in spate mai mult de un secol de practica contabila liberala profesionista, tarile anglo-saxone au pus bazele unei scoli redutabile contabilitate anglo-saxona.
Directivele a IV-a si a VII nu au avut impactul scontat, si de aceasta data, scoala anglo-saxona de contabilitate reusind sa se impuna prin gandirea contabila filtrata prin actiunea principiilor fundamentale, anexa ca un element complet de informatii, care invita producatorii de conturi la transparenta, si rezultatul curent ca informatie criteriu de judecare comparativa a performantelor intreprinderii.
Pentru lumea anglo-saxona, ca dealtfel pentru toate mediile bursiere, socitatea cotata trbuie sa publice informatii financiare cat mai complete, care sa privilegieze imaginea economic in detrimentul aparentei juridicului - adica va avea tendinta sa puna in aplicare acele politici contabile care conduc la cresterea beneficiului sau a cresterii activului sau dimpotriva, pentru un mediu financiar predominant bancar, contabilitatea va privilegia secretul profesional si protectia creditorilor, de unde si tendinta de a subevalua beneficiul intreprinderii si activul sau. Informatia contabila trebuie deci sa redea o imagine fidela pentru investitori.
Bineinteles, proverbialul traditionalism se regaseste sub forma rolului statului in normalizarea contabila si a juridicului.
Ca o componenta fundamentala a conceptului - obiectiv imagine fidela regasim principiul de sorginte anglo-saxona "intaietatea realitatii asupra aparentei" (substance over form concept) enuntat in norma F R S 5 (Financial Reporting Standard) si recunoscut international : operatiile sunt inregistrate si prezentate conform naturii lor si realitatii lor financiare, fara sa se tina cont, in mod unic de aparenta (natura) lor juridica. Principiul "substance over form" este mentionat explicit in FRS 5, dar el era deja analizat in dispozitivul reglementar britanic anterior SSAP 21, care obliga prezentarea in activul locatarului a bunurilor luate sub contract de locatie-finantare.
In tarile Europei continentale - tari in care informatia contabila este putenic influentata de aspectele juridice, principiul nu este acceptat ca atare decat pentru conturile consolidate.
Norma IAS 1include si defineste principiul prioritatii realitatii in fata formei astfel: "operatiile si alte evenimente ale vietii intreprinderii trebuie sa fie inregistrate si prezentate conform naturii lor si realitatii financiare, fara sa se tina cont, in mod unic, de apartenenta lor juridica.
Ceea ce pentru mediul britanic - realitatea economica a operatiilor primeaza este traditional, pentru mediul continental reprezinta o noutate.
In esenta, acest mod de a vedea operatiile este criteriul care sta la baza recunoasterii (constatarii activelor si datoriilor).
Exemplificarea apicarii acestui principiu este redata de contractele de leasing financiar.
Pozitia economica cere inregistrarea bunului in contabilitatea locatarului (in numele dreptului sau de utilizare). Se probeaza astfel primordialitatea economicului in fata aparentei juridicului. Aceasta este solutia obtinuta de lumea anglo-saxona. Este si punctul de vedere al normei internationale IAS 17 "Contabilizarea contractelor de locatie".
Pozivtia juridics este diferita: activul este gajul comun al creditorilor: intreprinderea locatara nu este proprietara bunurilor, acestea nu pot figura in activ.
Imobilizarile obtinute prin in cazul unor contracte de leasing contin un caz tip de forma juridica diferita de fondul economic: locatarul beneficiaza de toate avantajele si suporta toate dificultatile fara a fi din punct juridic proprietar. Ori, in ciuda tuturor eforturilor profesionistilor contabili, Planul General Contabil a retinut ca bunul, obiect al contractului de leasing nu poate fgura in activul bilantului utilizatorului, in masura in care el nu este in mod legal proprietar, adica atata timp cat nu ridica optiunea de cumparare.
IAS 17 prevede ca locatarul sa imobilizeze bunul la valoarea sa economica si sa inregistreze in pasiv obligatia de plata a chiriilor viitoare pentru o suma egala, facandu-se departajarea cheltuieli cu dobanzile si rambursare de pasiv.
Pentru stabilirea conturilor consolidate Planul Contabil General autorizeaza capitalizarea aceasta a contractelor de leasng.
Aici se atinge un paradox recent al contabilitatii franceze: forma juridica trebuie sa fie privilegiata in conturile anuale ale societatilor individuale si fondul economic in conturile consolidate ale grupurilor.
Totusi cenzorii trebuie sa certifice in al doilea caz daca "conturile sunt corecte, sincere si dau o imgine fidela a rezultatului operatiunilor exercitiului terminat ca si asupra situatiei financiare si a patrimoniului la sfarsitul exercitiului " .
Oscilarea aceasta nu-si gaseste temeiul logic.
Partizanii conceptiei economice in acord cu normalizarea internationala IAS 17 in virtutea dreptului de utilizare al locatarului si ca urmare a faptului ca acesta beneficiaza de avantajele economice si riscurile aferente pentru cea mai mare parte a duratei sale economice de viata, permit inregistrarea bunului in activul utilizatorului.
Trebuie remarcat faptul ca o necontabilizare a operatiunilor de leasing in bilantul utilizatorului determina o deformare a indicatorilor financiari calculati prin subevaluarea resurselor (activelor) si prin subevaluarea angajamentelor financiare.
Sensul acordat de francezi principiului "substance over form " presupune un fel de subordonare a juridicului in fata economicului, adica neluarea in consideratie a faptului ca nevoia care a generat principiul a fost aceea de informatie fiabila si iar duplicitatea reflectata in conturile consolidate - conturile individuale reprezinta un paradox acceptat pe deplin acceptat.
O parte din specialisti au vazut în principiul fidelitatii posibilitatea de a se elibera de regulile contabile constrângatoare invocând suprematia realitatii economice asupra aparentei juridice. Dar argumentul lor este mai mult sau mai putin o traducere necorespunzatoare a expresiei britanice substance over form care acorda imaginii fidele o putere suprareglementara la nivelul fiecarei firme, ceea ce este bineînteles contrar obiectivelor principiului.
Diferitele ramuri ale dreptului pretind sa detina monopolul asupra realitatii.
Disputa cea mai interesanta se da între dreptul fiscal si dreptul contabil .
Profitând de afirmarea internationala a primordialitatii realitatiiasupra aparentei în contabilitate, suatinatorii dreptului contabil prezinta realitatea nu ca o caracteristica generala a materiei dreptului, ci ca un pilon principal al contabilitatii, punând-o pe picior de egalitate cu regula fiscala "toti sunt egali în fata impozitului" .
Aceasta tendinta de imitare a imperiului fiscalitatii interpreteaza primordialitatea realitatii asupra aparentei ca o primordialitate a realitatii ecoomice asupra aparentei juridice ;o asemenea intapretare relanseaza discutia asupra pozitiei contabilitatii în raport cu economicul si juridicul.Sensul asfel atribuit acestui principiu este susceptibil de a se dovedi inechitabil, caci implica existenta unei aparente juridice si inevitabil subordonarea sa la o realitate care scapa domeniului sau (juridicului).
Se poate trage concluzia, ca dreptul nu include în sfera sa toate situuatiile posibile exitente în practica, fiind "depasit " oarecum de ingeniozitatea economicului, chiar în unele cazuri, solutia jurica propusa este inadecvata.
Printr-o anumita prisma, regatul juridicului apare deci a fi în opzitie fata de cel al realitatii, care ar apartine exclusiv economicului.Dar acest lucru nu este adevarat; de cele mai multe ori realitatea economica intra în sfera celei juridice în fara unor cazuri exceptionale.
Preeminenta realitatii asupra aparentei, a economicului asupra juridicului, conduce în mod inevitabil la depasirea granitelor dreptului pozitiv, caci nerespectarea regulilor juridice în întocmirea conturilor anuale constituie oinfractiune penala.
De exemplu, pe plan financiar nu este nici o diferenta între achizitia unui bun prin modalitatile clasice de finantare (apel la credit) si achizitia sa prin leasing. Din contra, cele doua ipoteze sunt complet distincte în dreptul poztiv. Daca este vorba de un împrumut, utilizatorul este si proprietarul bunului, în timp ce daca bunul a fost achizitinat prin contract de leasing, el este numai locatar.Avantajarea realitatii economice, ne conduce la prezentarea bunului în activ, ceea ce presupune întru-un anumit fel "falsificarea bilantului".
Limitarea la o astfel de interpretare se datoreaza traducerii neadaptate a expresiei britanice "substance over form" în literatura franceza de specialitate, de unde a fost preluata si în literatura româna.
Referindu-ne la prima norma internationala a IASC:"Transactions and other events should be accounted for and presented in acordance with their substance and financial reality and not morely with their legal form".
Aparenta nu este exclusa în totalitate, se precizeaza doar faptul ca poate fi pur si simplu insuficienta.
Nu este vorba de o primordialitate exista pur si simplu riscul ca nici una dintre cele doua sa fie suficienta.
Redactorii de conturi sunt astfel invitati sa tina cont de amândoua.
Semnificatia substantei si a formei ofera posibilitatea analizei unui contract. De exemplu, forma unei vânzari este un contract sinalagmatic, în timp ce substanta sa o constituie un schimb de bunuri contra unei cantitati de bani. Atât forma, cât si substanta au propria lor realitate. Înregistrarea în contabilitate a acestor realitati ne conduce la obtinerea unor documente contabile care ne dau o imagine normalizata asupra realitatii substantei. Anumite particularitati din viata întreprinderii vor conduce însa, eventual la cautarea unei imagini mai personalizate.
Realitatea formei este baza juridica intentiei partilor, ea corespunde nasterii acordului. Realitatea substantei este expresia materiala a acestei intentii, ea corespunde executiei acordului.
Între cele doua notiuni, contabilii au ales realitatea substantei deoarece ei contabilizeaza executia unui contract si nu angajamentul contractual. De fapt, contabilitatea privilegiaza aspectul substantei în cazul în care aceasta nu coincide cu realitatea formei.
Norma legala, reglementara sau profesionala enunta realitatea substantei într-un anumit cadru; ea asigura producerea imaginii normalizate a acestei realitati (aparenta normalizata), dar numai în cazul în care se raporteaza la evenimente ordinare si la situatii curente. Evenimentele exceptionale, proprii firmei nu pot fi evidentiate prin încadrarea într-o anumita regula. Obiectivul unei bune informari ne pune în situatia de a recalcula toate posibilitatile avute la dispozitie pentru ca utilizatorii de conturi sa aiba o cât mai justa informare.
Înlocuirea formei prin substanta constituie în fapt înlocuirea unei aparente normalizate printr-una personalizata, ccea ce reprezinta un mod esential pentru a explica necesitatea derogarilor.
Evenimentele care stau la originea acestei actiuni, cele exceptionale nu trebuie decât raportate la specificul firmei respective - în acord cu substanta si realitatea; pozitia economicului în raport cu juridicul din cadrul principiului, nu are inentia de a stabili vreun fel de competitie între cele doua aspecte.
1)Sunteti de acord ca cei care aplica ias sa-si dezvolte o singura metoda de contabilizare a acestora?avandu-se in vedere ca notiunile fundamental recunoscute activ si pasiv ar trebui luate in calcul pentru analiza leasingului si a altor contracte similare
2)Suntetid acord cu distinctia din capitolul 2 al ias17 si daca nu care sunt factorii care sunt relevanti in aceasta privinta?
_leasingul ar trebui sa se faca distinctia intre leasing si contractele executorii prin faptul ca leasingul inceteaza a mai fi executoriu in momentul livrarii obiectului contractului, adica cand ii este pusa la dispozitie locatarului
-cand contractul de lesing contine si clauza servicii aferente obiectului serviciile trebuie tratate ca si operatiunea de leasing
-in momentul in care contractul de leasing contine si un contract de servicii cele doua elemente trebuie tratate separat
Problema o reprezinta posibilitatea unei modificari a contractului de leasing pentru a obtine anumite raspunsuri de contabilitazare, cand substanta economica tranzactiilor transferul de risc si beneficii dintre locator si locatar nu s-au modificat, numai contractul s-a complicat.
Asemenea contracte vor determina penalitati importante pentru furnizor daca un anumit serviciu nu este indeplinit corect.Imaginea pe care ne-o creem este aceea ca locatarul nu isi asuma totalitatea obligatiilor care ii revin decat numai atunci cand conditiile serviciilor sunt indeplinite.Dar producerea acestor servicii este asigurata de faptul ca neproducerea lor inseamna penalitati foarte mari pentru locator , astfel ca serviciile luate in calcul se vor indeplini fara nici o discutie.
Paragraful 35 sugereaza posibilitatea de incadrare a time-share in categoria contractelor executorii..Finanatatorul nu are nici un drept de a-i lasa pe altii sa beneficieze de obiectul contractului pe timpul derularii sale, pentru ca beneficiarul are tot dreptul de a dispune de bun in perioada aceasta.
Deasemenea nu suntem de acord cu concluziile P38 si 39 ale cap2 in privinta contractelor take-or -pay si a contractelor de servicii.Credem ca, chiar si cand proprietarul activului trebuie sa furnizeze produsul acelui activ, contractul poate fi incadrat in categoria leasingului daca proprietarul este obligat sa livreze rezultatul identificat in contract. De exemplu, proprietarul unei centrale electrice incheie un contract cu producatorul sa-i furnizeze o anumita cantitate de electricitate la o anumita perioada de timp in schimbul unei plati lunare plus suma pentru consumul de combustibil livrat necesar pentru producerea electricitatii. Daca centrala nu ar fi operationala, proprietarul nu este obligat sa livreze energie dar nici nu are dreptul la plati lunare fixate. Daca proprietarul nu are nevoie de cantitatea de electricitate, orice fel de profit rezultat din comercializarea produsului de catre acesta nu este transmis producatorului.
Credem ca acest tip de contract este un contract de leasing deoarece obiectul sau este identificata proprietatea care este utilizata pentru producerea electricitatii.
Trebuie avut in vedre faptul ca, un astfel de contract trebuie incadrat in categoria leasingului chiar daca ii sunt aferente seviciile locatorului-proprietar aferente operativitatii centralei.
Sunteti de acord ca leasingul care are ca obiect de contract imobilizari necorporale (incluzandu-se aici contractele de exploatare de resurse naturale) nu trebuie excluse din aria de discutie?
Ce fel de probleme se intalnesc referitoare la aceste tipuri de contracte?
Regula impusa de sec curentul Noii Economii este aceea ca imobilizarile necorporale sunt importante daca nu mai importante decat cele corporale in discordanta cu opinia contabiliilor sc. 20 care le-au caracterizat ca fiind prea dificile si mult prea nesemnificative.In secolul 21 o informatie contabila de acest tip va avea o importanta neglijabila utilizatorilor de situatii financiare.
Scaderea in timp a importantei imobilizarilor corporale impune un altfel de viziune contabila.
Deexemplu trebuie luat in considerare faptul ca poate face obiectul unui contract de leasing accesul unei companii la anumite formule pe care sa le utilizeze pentru dezvoltarea propriilor ei servicii sau produse.
O alta problema este aceea de a nu se face nici un fel de exceptie de la regula fata de contractele de leasing cu o scurta durata prin conditia impusa doar de principiul materialitatii.Faptul ca materialitatatea va determina cand leasingul va apare in bilant da nastere la o serie de interpretari subiective in functie de recunoasterea principiului in tarile respective.
Sunteti de acord ca valoarea la care trebuie recunoscute in bilant datoriile aferente contractului de leasing si activul propriu-zis de catre locatar este in legatura cu drepturile si obligatiile transferate in momentul in care finantatorul si-a indeplinit obligatia de a pune la dispozitie bunul din proprietatea sa pe durata contractului?
Valoarea la care trebuie sa fie evaluate drepturile locatarului nu trebuie sa fie mai mici decat valoarea actuala ale platilor facute de locator.
Dorinta de a se inregistra atat obligatiile si drepturile in contabilitate este neobisnuit in contabilitate, deoarece standardul se concentreaza numai asupra unui element, adica de a recunoaste si masura activul si abia atunci sa se confrunte cu consecintele.
Se poate ridica problema ca o consecinta a acestei duble viziuni este maniera diferita de tratament contabil decat daca ar fi tratate considerand doar un aspect.
Tratamentul contabil ar trebui sa ia in considerare suma recunoscuta de beneficiar ca pe o datorie sau activ ca fiind egala cu valoarea actuala a platilor minime incluzandu-se si valoarea garantata reziduala a activului la sfarsitul contractului prin exercitarea optiunii de cumparare.Din punctul de vedere al riscului, al beneficiului pe care îl are locatarul exista mica diferenta intre un contract de leasing pe o perioada de un an cu o valoare reziduala garantata si optiune de cumparare, si un contract de leasing pe o perioada lunga vis-a-vis de durata de viata a activului.
Ar fi mult mai aproape de realitate daca ele ar fi tratate prin prisme diferite la nivelul bilantului.
Se mai aduce în discutie si problema tratamentului contractelor de leasing cu optiunile aferente si chiriile luate în calcul.
Locatarul va înregistra atât în activ cât si în pasiv drepturile si obligatiile aferente leasingului si vor afecta dreptul de a utiliza proprietatea si optiunile de a extinde contractul în schimbul chiriilor de utilizare sau dreptul de a achizitiona proprietatea.
Contractele de leassing care includ optiuni de reînnoire sau de închiriere a contractului nu vor fi contabilizate pe baza faptului ca se va optiunea va fi chiar exercitata si chiar daca acesta va fi rezultatul viitor.
De ce Optiunile care sunt incluse în contract trebuie recunoscute în acelasi mod ca si activul si obligatiile, adica sa fie incluse la valoarea justa a optiunii ca si cum valoarea optiunii ar fi diferita de cea a unui contract asemanator prin aceea ca nu da posibilitatea unui acord
Leaseback-ul reprezinta o tranzactie care presupune vânzarea unui activ de catre proprietarul sau concomitent cu închirierea sa în sistem de leasing vânzatorului. Platile legate de operatiunea de leasing si pretul de vânzare sunt interdependente si depind de prevederile contractuale negociate de parti.
Tratamentul tranzactiilor de acest tip depinde de rezultatul care se obtine.Daca finalitatea vânzarii si a leaseback-ului este un contract ce se încadreaza în categoria leasingului financiar, atunci orice depasire a sumelor obtinute din vânzare peste suma platilor nu trebuie recunoscuta într-un post de venituri a vânzatorului - locatar. Rezultatul trebuie privit ca un venit amânat si amortizat pe perioada contractului.
Daca leaseback-ul este un contract de tip locatie - finantare, tranzactia reprezinta în fapt o finantare asigurta de catre locator, locatarului care are nevoie neaparata de bani, iar bunul este garantia.
Din acest motiv nu este corect sa privim sumelerespective ca fiind venituri.
|
