RECONSIDERARI PRIVIND MANAGEMENTUL RISCURILOR BANCARE IN CONTEXTUL GLOBALIZARII
Cuvinte cheie: globalizare in sectorul industriei bancare; noile obiective ale
managementului riscurilor bancare in contextul globalizarii.
Summary: - The author give some considerations about the objectives of the bank risk management, in context of the globalization of the industry bank sector.. Also he makes some reference to the importance and the role of the diferents kind of the risk, with economic and financial nature,wich must to be take in consideration by the bank managers for to have a good bank's evolution on the market in the next period.
Viata economica contemporana, devenita deosebit de tumultoasa, obliga bancile comerciale sa-si revizuiasca continuu obiectivele strategice in general, cele ce tin de managementul lor financiar, in special.
In perioada imediata ce a urmat anilor *60 in cele mai renumite banci managementul financiar si, in acest context, managementul riscului bancar, s-a focalizat pe gestiunea activelor (asset management). Specific era faptul ca fondurile, cu deosebire cele atrase, erau procurate la asa zise "costuri plafonate" (regulatory ceiling). Aceasta permitea bancilor sa fie cat mai productive, sa obtina randamente financiare ridicate, intru-cat ele isi plasau fondurile in active cu un ridicat nivel de profitabilitate ( high yield assets). Abordand acest principiu, multe banci au acordat o atentie aparte pasivelor, resurselor atrase, mizand pe faptul de a le obtine la costuri cat mai rezonabile si a le plasa cat mai profitabil posibil. Intr-un astfel de context, gasirea surselor de provenienta a fondurilor si gestiunea costurilor acestora a constituit obiectivul major al gestiunii activelor si pasivelor in banci, implicit a riscului asociat acestora.
Cu timpul, odata cu cresterea volatilitatii dobanzilor in piata, fenomen vizibil cu precadere in deceniul *70 - *80, obiectivul major al managementului riscurilor in banci s-a schimbat radical. Scopul urmarit de aceasta data era mentinerea unei marje considerata adecvata intre randament (returns on assets) si costul fondurilor achizitionate. Altfel spus, acest obiectiv viza managementul marjei " dobanda activa - dobanda pasiva" (GAP), managementul senzitivitatii dobanzii, managementul maturitatilor (duration), acentul fiind pus pe simulare. Ca urmare, managementul financiar in bancile comerciale devine mult mai complex, bancile, in calitatea lor de intermediari financiari, intrind intr-o competitie deosebita datorata dereglementarilor ce au avut loc in sfera serviciilor financiare.
In perioada anilor *80 - *90, dereglementarea, dar mai ales intensificarea competitiei bancare transfrontaliere, a condus spre aparitia unor probleme mult mai dificil de rezolvat. Punctele slabe ale managementului financiar, in general, cel al riscurilor bancare in special, a cauzat un oarecare stress in industria economisirii si creditarii, cu deosebire pentru bancile care operau in regiuni cu o economie slab dezvoltata. A fost nevoie de interventii in planul restructurarii institutiilor financiare, cat si in cel al reglementarilor si practicilor de management, care si-au facut resimtite efectele cu deosebire dupa anii *90.
In prezent, deorece este imposibil sa predictezi cu exactitate trendul pe care il va marca in viitor managementul financiar si cel al riscurilor bancare, apreciem ca doua mari dimensiuni isi vor pune aprenta asupra evolutiilor viitoare si anume:
una de natura endogena, concentrata pe schimbari in domeniul serviciilor financiare, in general, al bankingului , in special, precum si al reglementarilor specifice;
a doua de natura exogena, ce tine mai mult de domeniul pietelor financiare, cu deosebire a celor externe, in care bancile trebuie sa opereze.
Asa cum apreciaza unii specialisti din domeniu , in perioada imediat urmatoare, industria serviciilor bancare si financiare se va schimba semnificativ. Numarul si tipul institutiilor financiare si bancare se vor reduce dramatic; barierele geografice si cele legislative privind afacerile vor fi eliminate; succesiv vor avea loc valuri de fuziuni si achizitii, favorizand concentrarea bancara. Sub impactul globalizarii vom asista la aparitia unor noi si puternice institutii financiar-bancare (grupuri financiare) care vor rivaliza cu marile banci de azi in privinta, produselor si serviciilor, a segmentelor de piata, a clientelei. In acest context reglementarile cu caracter global, furnizate de institutiile de supraveghere a prudentei bancare, vor pune accentul pe riscul de capital, pe riscul de lichiditate, pe cel al activelor externe. Deopotriva acentul va fi pus pe asigurarea depozitelor, iar ca tehnica de gestiune a riscului, costul istoric, utilizat de institutiile de depozitare, va fi inlocuit cu valoarea de piata.
In ultima perioada sunt tot mai des prezente opinii ale specialistilor, teoreticieni si practicieni de prestigiu, care sustin cu argumente, greu de combatut, ca, in prezent, suntem martorii unei revolutii in domeniul monetar si a celui financiar-bancar. Sunt nominalizati cu precadere cel putin cinci factori a caror actiune conjugata creaza premisele pentru a se infaptui o astfel de revolutie, asupra carora am staruit, intr-o alta interventie, in mod succint . Trebuie subliniat ca aceasta revolutie are un pronuntat caracter transfrontalier, se extinde dincolo de granitele unei tari sau a unor comunitati de state, de limitele teritoriale ale unor regiuni bine conturate, mai mult sau mai putin dezvoltate ale mapamondului si primeste dimensiuni mondiale. Acesta este si motivul pentru care se afirma ca mondializarea a cuprins deja sectorul financiar-bancar, fenomen care, la randul sau, sper[m noi,va crea premise pentru a se infaptui progresul si bunastarea in cele mai diverse regiuni ale globului pamantesc.
Primul factor care determina acest fenomen este globalizarea economica, prezenta din ce in ce mai mult ca o vointa politica. Suntem martorii, aproape de zi cu zi a unor activitati cu caracter panregional si panmondial, concretizate in diverse programe regionale, continentale si de ce nu mondiale,prin care scopul urmarit este acela de a se realiza, pentru comunitati si omenire, in general, o mai buna gospodarire a resurselor Terrei, un climat economic si social care sa sustina progresul.
Al doilea factor, cu influente deosebit de evidente si remarcate mai ales in ultima perioada, il reprezinta accelerarea dereglementarilor, a carui esenta consta in a se elimina barierele juridice, vamale si monetare, ce protejau in trecutul imediat sistemele economice nationale, inclusiv sistemele bancare, de a se realiza o convergenta in privinta principiilor si reglementarilor dupa care se pot realiza tranzactii nationale si internationale pe pietele bancare si cele de capital..Efectul va consta in aceea ca pe piata, in perioada imediat urmatoare, va exista o oferta mult mai ampla si mult mai diversificata de produse si servicii bancare, la un nivel calitativ superior si la un pret de livrare (cost) cu tendinta de scadere. In acest context dobandirea de noi clienti, de cele mai multe ori sofisticati si a unor noi segmente de piata, va face in mod necesar obiectul unei cocurente accerbe intre bancile domestice si cele cu raza internationala de actiune.
Un al treilea factor este reprezentat de dinamica fluxurilor transfrontaliere de capital generata fiind de mondializarea afacerilor. In acest domeniu se doreste de catre orice investitor o miscare a capitalului in conditii de siguranta, expusa la un risc asumat (controlat) si care prin finalizarea ei sa remunereze cat mai bine efortul financiar facut de posesorul de capital. Capitalul se va orienta cu precadere spre acele zone geografice in care reglementarile, certitudinea si siguranta afacerii, riscul limitat si profitabilitatea, vor fi cele mai convenabile detinatorilor de capital. Bancile comerciale, prin insasi ratiunea lor de a fi, sunt implicate in mod obiectiv din punct de vedere organizatoric si metodologic in derularea operatiunilor, in sustinerea acestor fluxuri de capital, oferind clientilor lor investitori, posesori de capital, atat servicii traditionale, servicii speciale (personalizate in raport de cerintele clientului) cat si complementare.
Ele sunt considerate astazi institutii de profil ce ofera atat asistenta consultativa, cat si asistenta angajata, depasindu-si astfel caracterul de institutie bancara traditionala si devenind una financiar-bancara cu caracter universal.
Un alt factor, al patrulea in ordinea prezentarii noastre, il reprezinta ingineria financiar-bancara, factor care a revigorat considerabil in ultima vreme si in proportii considerabile piata financiar-bancara. Asistam la reconsiderari de anvergura a operatiilor bancare si a celor de asigurari-reasigurari. Iata spre exemplu operatiunile de tip options, , futures sau swap, realizate pe rate ale dobanzilor, pe curs valutar sau pe contracte, toate menite sa serveasca investitorul de capital. S-au perfectionat produsele cu caracter personalizat oferite clientilor de tip private-banking (asset management), care sustin o strategie de firma a clientelei fidelizate a bancii.In acest context, in mod inevitabil, avem de a face cu un nou tip de bancher, un "structurist" cum se spune, care este un specialist al bancii ce se identifica cu clientul, ii defineste nevoia si ii ofera produsele si serviciile bancare cele mai potrivite cu natura afacerilor sale, supravegheaza modul in care sunt folosite si sustin prosperitatea clientului. Sa nu uitam fenomenul bancassurance promovat in ultima vreme cu multa insistenta. Descrierea noastra nu se poate opri aici. In acest domeniu creativitatea poate oricand interveni si rasturna judecatile. Esential este ca fiecare banca sa fie in masura de a indentifica cele mai potrivite metode, mijloace si proceduri, prin care, respectand legea, este in masura sa-si serveasca clientul pentru a prospera in afacerile sale si, odata cu aceasta, sa prospere si banca.
In fine, un ultim factor la care ne referim este inovatia tehnologica. In ultima perioada bancile din intreaga lume, inclusiv din tara noastra, au facut eforturi considerabile investind in echipamente performante, lucru ce a permis conceperea si livrarea de produse si servicii specifice bazate pe sisteme electronice. Sunt de acum cunoscute serviciile de tip "TELE", adica comandate de la distanta. Pot fi enumerate aici serviciile de tip "phone banking, home-banking si internet banking. Adaugam aici fara sa gresim solutiile tehnice de a transfera fonduri in sistem international prin SWIFT, Western Union, Money Gram si Merchant Bank.
Tehnologia este elementul ce va permite extinderea fara precedent a serviciilor bancare, in special a celor personalizate, care vor fi facilitate de catre societatile de telefonie. In orizontul de timp imediat serviciile bancare vor fi cu precadere realizate prin ATM-uri, chioscuri video, telefonic si cu ajutorul PC-ului.
In contextul acestor mutatii, a mondializarii serviciilor financiar-bancare, problema majora a fiecarei banci este aceea de a supravietui. Este necesar a se rezolva doua mari obiective considerate esentiale pentru existenta ei si anume:
rezultat va fi o economie planetara ce se doreste a fi intr-o continua crestere, o expansiune fara precedent a pietelor financiare;
Pentru a se raspunde unor astfel de deziderate se apreciaza ca bancile au nevoie cu prioritate de[4]:
Fiecare banca va incerca pe masura ei sa-si sporeasca cifra de afaceri si sa obtina cat mai mult profit, marindu-si cota de piata. O buna parte a acestor probleme de natura strategica sunt rezolvate prin fuziuni si achizitii, fenomen care s-a facut simtit cu deosebire in ultimii cinci ani in tarile din Europa de Vest precum:Germania, Franta, Italia, Anglia. Rezultatul la constituit o concentrare a sectorului serviciilor bancare caracterizata prin reducerea numarului de operatori pe piata, dar si prin cresterea numarului si valorii operatiunilor bancare ce revin la mia de locuitori.
Implementarea eurosistemului a permis a se opera in sfera serviciilor bancare cu reguli comunitare privind rezerva minima obligatorie, nivelul ratei dobanzii, evolutia masei monetare, supravegherea prudentei bancare, monitorizarea lichiditatii si solvabilitatii bancilor, aspecte care favorizeaza si sustin fenomenul mondializarii sectorului bancar. Ele sunt preluate si in practica bancara din tarile interesate sa adere la Comunitatea Europeana, in perioada imediat urmatoare, ceea ce va facilita si mai mult acest fenomen, dorit a fi un factor de progres pentru umanitate.
Schimbarile de mediu vor afecta managementul financiar al bancilor in multe privinte, considerate de baza si anume:
Am putea spune, fara sa gresim, ca in prezent, managementul cash-flow-lui (incasarilor) si managementul riscului sistemic, sunt menite sa devina cuvintele de ordine, pentru perioada imediat urmatoare, ale managementului financiar din bancile comerciale.
Legat de risc in banci, asa cum am subliniat si cu alta ocazie[5], ceea ce trebuie acceptat este faptul ca riscul decurge din fiecare tranzactie luata in parte si ca el se asociaza oricarui proces generat de activitatea bancara. Pentru echipa manageriala deosebit de important este sa identifice riscurile asociate fiecarei afaceri derulate. Aceasta deoarece majoritatea tranzactiilor dau nastere la o combinatie a riscurilor. Din acest motiv, un obiectiv major al managementului in banci, il reprezinta gestiunea riscului sistemic Se cunoaste ca excista o combinatie de riscuri avind urmatoarea structura: - riscul de solvabilitate al clientului bancii; - riscul de lichiditate a bancii; -riscul ratei dobanzii; - riscul de curs valutar; - riscul de piata bancara; - riscul juridic si de reglementare; - riscul de mediu (ecologic); - riscul de siguranta si de calificare a personalului bancar; - riscul operational si de comunicare.
Ca principiu general, se recomanda bancilor sa nu incheie tranzactii, sa nu deruleze acel tip de afaceri, unde nu pot fi identificate riscurile aferente si unde nu se poate concepe si aplica un control eficient asupra acestora. Cea mai mare parte a activitatii bancilor combina riscurile de mai sus. Din cauza complexitatii lor, la care se adauga dinamismul si volumul extrem de mare al operatiunilor zilnice, se impune in mod necesar implementarea unui sistem de control intern. Acesta este esential, extrem de solicitant si implicit, costisitor pentru banci.
Mai intai de toate, bancile, pentru a castiga increderea clientilor lor, pentru a avea o reputatie recunoscuta an fata partenerilor, trebuie sa dispuna in primul rand de o situatie financiara solida, sustinuta de existenta unui capital de lucru adecvat si a unui flux rezonabil de incasari si profituri, iar in al doilea rand, de un personal calificat si un management prevazator, prudent.
Multe banci pot suferi, datorita greselilor de management, a lipsei unei structuri de control intern si, nu in ultimul rand, datorita scandalurilor financiare, in care, cu voie sau fara voie, au fost implicate. Renumele unei banci odata cistigat nu este un risc, dar pierderea renumelui este in orice moment un risc. Aceasta poate fi pusa pe seama esecului de a gestiona riscurile, cu care orice banca comerciala, in mod iminent se confrunta. Consecintele unui astfel de esec se pot concretiza in cel putin urmatoarele:
pierderea relatiilor cu clientii, care duce, implicit, la pierdere de venituri,
de segmente de piata si de posibilitatea aparitiei unei crize cristalizate de lichiditate;
pierderea suportului investitorilor, respectiv a actionariatului considerat
strategic si a detinatorilor de obligatiuni, care rezulta din vanzarea masiva pe piata, de actiuni/obligatiuni, generand presiuni asupra pretului actiunilor. Apar, totodata, opiniile negative ale analistilor de piata care pot sa duca la reducerea ratingului. Consecinta acestor opinii o reprezinta cresterea costurilor pentru contractarea de imprumuturi, pentru atragerea de noi resurse si implicit pierderea clientelei sofisticate;
pierderea increderii in fata organelor de resort, in principal a autoritatii de
supraveghere, care se poate concretiza, in final, in supravegherea speciala si administrarea speciala pe care o poate institui, in declararea starii de faliment, toate dublate de pierderea autoritatii bancii comerciale.
Toate aceste argumente ne conduc spre necesitatea existentei unor preocupari pentru o abordare organizata, sistemica, a riscului in banci.si pentru controlul acestuia.
Bancile, pentru a atinge un astfel de obiectiv major specific managementului riscului, au nevoie, in primul rand, de proceduri corespunzatoare, bine elaborate si implementate, menite sa identifice, sa monitorizeze, sa masoare si sa raporteze, intr-o maniera precisa si la timp, orice fel de risc. Numai astfel se pot lua decizii eficiente, masuri de prevenire si inlaturare a disfunctionalitatilor si sa se inlature riscul ce se cristalizeaza. In acest fel managerii si fiecare angajat luat in parte, pot sa participe la protejarea bancii de riscul pierderilor, prin a stabili si executa un control eficient asupra lor. Aceasta este o responsabilitate a fiecaruia si necesita un anumit suport de calificare si chiar ultraspecializare, zicem noi, din partea personalului bancar. Nu trebuie sa existe risc pe care banca sa nu-l poata identifica, sa nu-l monitorizeze, sa nu isi impuna anumite limite in privinta expunerii la acest risc.
Trebuie insa sa se tina seama de faptul ca si sistemele de control concepute si implementate, oricat de sofisticate si eficiente ar fi ele, au totusi niste limite inerente, deoarece:
controalele sunt realizate de oameni si pot fi ineficiente datorita unor erori de judecata, a lipsei de percepere si comunicare, a altor factori specific umani;
pot exista sustrageri de la procedurile de control, in urma unor intelegeri secrete, a caracterului necorespunzator a managementului sau a calitatii persoanelor implicate in control, de la fiecare nivel organizatoric al bancii;
activitatea in banci este extrem de dinamica si, deci, riscurile la care acestea se expun se schimba mereu, atat ca natura, cat mai ales in dimensiuni.
Procedurile de control sunt, in general, costisitoare si mari consumatoare de resurse. Ele pot sa reduca viteza de realizare si chiar eficienta tranzactiilor. In aceasta privinta rostul managementului este acela de a gasi un echilibru intre costurile si beneficiile de care poate avea parte banca, aferente controlului. El trebuie sa analizeze cat de probabil este ca un risc; odata identificat, poate el sa genereze o pierdere, ce dimensiuni poate avea si care ar fi implicatiile acesteia asupra pozitiei bancii.
Experienta privind erorile in derularea operatiunilor, privind frauda, privind intreruperile de activitate de orice fel, privind costul ameliorarii sistemului, dupa producerea riscului etc., ofera posibilitatea folosirii unor indicatori utili de masurare a efectelor nedorite si, odata cu aceasta, definirea unor necesitati pentru ca structura controlului sa devina cat mai puternica posibil. Aceasta structura a controlului trebuie sa permita o abordare sistemica a riscului de orice fel, abordare a carei elemente principale pot fi considerate urmatoarele:
identificarea riscului, constand in stabilirea situatiilor (factorilor) care ar
putea avea un efect advers asupra bancii. Banca trebuie sa dispuna de proceduri de analiza a riscului si de indicatori specifici de risc. Este utila si o autoevaluare sistematica prin care sa se confirme ca, un sistem de control, odata implementat, opereaza efectiv si ca nu au aparut riscuri noi. Acolo unde se gasesc puncte slabe trebuie sa existe neaparat un plan de actiune care sa le corecteze.
evaluarea si cuantificarea riscului ce consta in analiza informatiilor
considerate relevante, care sa stabileasca posibilitatea ca un anumit eveniment nedorit sa poata avea loc, implicatiile posibile ale acestuia, importanta si dimensiunea unei posibile pierderi;
limitarea efectelor riscului, concretizata in masuri pentru fiecare domeniu
de activitate al bancii luat in parte, cu scopul sa minimizeze probabilitatea ca anumite situatii, sa conduca la pierderi sau sa limiteze cat mai mult nivelul acestora. Important este sa se prestabileasca nivelul pierderii care ar fi posibil de suportat, in cazul in care un risc se cristalizeaza sau sa se identifice masuri de a se transfera riscul la un tert;
evaluarea controlului privind riscul, in sensul ca metodele folosite,
eficienta controlului in sine, trebuie sa fie evaluate in mod regulat, iar caracterul sau intrinsec trebuie sa fie testat. Desi o evaluare completa nu poate avea loc in orice moment, trebuie sa existe o programare sistematica in privinta realizarii acesteia (spre exemplu, sub forma rapoartelor periodice inaintate conducerii bancii) sau evaluarea sa fie realizata ori de cate ori se identifica un punct slab sau un nivel ridicat de risc, specific unui anumit tip de operatiune sau a unei activitati;
tehnicile de evaluare a efectelor riscului sunt necesare pentru ca o evaluare
a controlului se face mult mai usor daca exista o abordare standard a riscului. Aceasta, realizata sistematic, permite a se identifica si masura cu mai multa usurinta punctele slabe, care, apoi, sa se ierarhizeze in functie de importanta si sa permita, in final, o repartizare mai corespunzatoare a resurselor in vederea corectarii lor. Aceste tehnici de evaluare nu ar fi suficient de eficiente decat atunci cand responsabilitatea de a elabora norme de control, de a implementa si de a evalua eficienta controlului realizat pe baza lor, nu va fi repartizata membrilor principali ai echipei de management si, aceasta, precizata in regulamente, ca fiind una din responsabilitatile lor cele mai de seama;
metodologia controlului intern. Fiecare banca trebuie sa-si prezinte
principiile, metodele si responsabilitatile in executarea controlului intern si apoi descrise intr-o norma (regulament) care sa fie pusa la dispozitia fiecarui membru al echipei de management precum si fiecarui lucrator bancar implicat.
Aceasta abordare structurata a gestiunii riscului ar fi utila de prezentat de catre fiecare banca intr-un tablou al riscurilor. Acesta ar putea fi conceput ca o imbinare de doua elementede baza, primul cu referire la prezentarea factorilor a caror influenta conduce la pierderi, precum si la masurile privind exercitarea controlului preventiv, prin intermediul caruia se evita sau se limiteaza riscul. Un al doilea element al tabloului, ar consta in prezentarea tipului actiunilor ce trebuiesc intreprinse: controlul cu rol de detectie, conceptia documentelor contractuale, rezolvarea litigiilor, tranzactiile de protejare de tip back-to-back, asigurari si reasigurari, pe de o parte, iar pe de alta parte o descriere a consecintelor unei pierderi cristalizate de valori, estimarea costurilor de inlocuire a infrastructurii, a personalului, costurile de instruire, obligatiile de natura contractuala si penala generate de producerea riscului, dimensiunea pierderii clientilor, respectiv a segmentului de piata, dimensiunea pierderii increderii investitorilor si autoritatilor. O astfel de descriere a tipurilor de risc, a potentialelor pierderi ce pot afecta banca, dar si a modalitatilor concrete de exercitare a controlului privind astfel de situatii probabile, poate deveni un util instrument ce ofera sansa unei cooperari eficiente intre compartimente si a unei angajari mai ferme a personalului bancar in gestionarea riscului.
George H.Hempel, Donald G. Simonson, Bank financial management:strategies and techniques for a changing industry. Jhon Wiley & Sons Inc. New York, USA. 1991.
. The changing banking enviroment in
|
