ROLUL BĂNCILOR ÎN TRANSFERURILE VALUTARE
Unul din operatorii cei mai importanti de pe pietele valutare sunt bancile nationale. Ele îsi deschid una cealalta conturi în valuta . Bancile aflate în permanenta legatura de afaceri se numesc banci corespondente.
În conturile respective bancile îsi pastreaza disponibilitat 12312n1318m ile proprii, dar si cele ale clientilor sai facând diverse operatiuni la ordinul acestiua. Fiecare banca dechide contul corespondentilor si clientilor sai în moneda tarii de resendinta.exp: o banca din SUA care are o serie de corespondenta bancara, descide la fiecare din corespondentii sai un cont în valuta respectiva cum ar fi în Anglia-lire sterline, la Tokyo în yeni; la toate operatiunile pe care le are de facut într-o anumita valuta, le face prin banca corespondenta unde are cont dechis în valuta respectiva la rândul lor fiecare corespondenta bancara, deschide la partenerul sau din SUA un cont în dolari.
În activitatea practica în termeni bancari conturile unei banci la corespondentii sai se numesc conturi nostro.
Iar conturile corespondente la banca respectiva se numesc conturi vostro.
Conturile clientilor la aceiasi banca sunt numite conturi loro.
Conturile noastre se împart în disponibilitat 12312n1318m i proprii si în disponibilitat 12312n1318m i ale clientilor. Fiecare client are fata de banca sa o anumita pozitie valutara.
Principalele operatiuni facute în valuta de catre banci sunt:
operatiuni la vedere, adica vânzarea si cumpararea de valuta la vedere facute la ordinul clientilor sau pentru a fructifica propriile disponibilitat 12312n1318m i valutare;
operatiunile la termen, adica cumpararea si vînzarea de valuta la termen sau acorduri sau primiri de împrumuturi la termen.
operatiuni tip SWAT care consta în a face concomitent o operatiune la vedere si una la termen prin care fiecare banca partiipanta acorda una celeilalte un anumit credit pe o anumita perioada de o valoare echivalenta în valuta diferita la termen, fiecare banca restituie suma primita în moneda respectiva la cursul stabilit initial.
Operatiuni de tip SWAT mai sunt:
a) legarea unei vânzari de valuta la vedere, de o cumparare de valuta la termen;
b) efectuarea a doua operatiuni la termen din care una la termen mai îndepartat decât cealalta.
În ultima perioada de timp frecventa si amploarea unei asemenea operatiuni a crescut foarte mult, ele fiind folosite pentru a combate fenomenele negative de pe pietele valutare, adica cresteri sau scaderi neasteptate de cursuri.
CURS 3
Mijloace de plata internationala
Sunt de 3 tipuri:
Valutele
Devizele
Monedele internationale
1) Valutele
Prin valuta se întelege moneda nationala a unei tari indiferent daca apare ca moneda efectiva sau se afla în conturile unei banci, atunci când moneda respectiva e folosita în operatii si tranzactiile internationale.
Principalele valute sunt monedele reciproc convertibile al tarilor cu cea mai mare pondere în comertul international, dolar, euro, lire, etc.
Totusi si monedele care nu sunt convertibile devin si ele valute atunci cînd sunt folosite de catre nerezidenti. Valutele apar în primul rand ca valute effective si ca valute în cont.
Valutele efective au o pondere din ce în ce mai mica în operatiunile internationale.
Legislatiile din diferite tari prevad în mod expres care este cantitatea de valuta ce poate fi transportata în alta tara, iar pe de alta parte se pun si probleme de securitate.
Valuta efectiva este folosita mai mult în deplasari în strainatate facute în interes de serviciu, pentru studii si pentru vacanta.
Dar si volumul acestor plati scade în mod constant fiind folosite din ce în ce mai mult cecurile de calatori, cât si tichetele de credit (cardurile).
Valuta în conta pare ca disponibil în contul unei banci, viramentele între conturi facându-se cu diverse instrumente de plata, acele instrumente care pun practic în miscare valuta respectiva.
Dupa posibilitatea de preschimbare valutele se împart în :
convertibile, adica acele valute care se pot schimba unele cu altele în mod liber la cursul de pe piata ;
neconvertibile, sunt cele care nu îndeplinesc aceasta conditie.
In ultimele decenii, FMI a adoptat un alt termen si anume de valuta liber utilizabila.
Este vorba de valutele tarilor membre ale FMI recunoscute :
sunt folosite pe larg în tranzactiile internationale;
sunt negociate pe principalele piete de schimb.
Valutele care corespund cel mai mult acestei definitii, sunt valutele convertibile. Exista si valute emise de unele tari care u au declarat în mod expres convertibilitatea monedei lor, dar sunt totusi folosite în unele tranzactii internationale putând fi negociate pe pietele de schimb, daca ele sunt acceptate reciproc de cei 4 parteneri.
Potrivit statutului FMI operatiunile ce se pot face cu valute liber utilizabile sunt :
a. la solicitarea unei tari membre, o alta tara membra a fondului este obligata sa schimbe o suma în moneda sa nationala, vânduta de fond primei tari într-o valuta liber utilizabila.
b. O tara membra a FMI poate sa obtina de la fond platind cu valuta liber utilizabila orice fel de valuta care îi este necesara.
c. O tara membra pe care o indica FMI este obligata sa furnizeze valuta liber utilizabila la cerere unei alte tari membre într-o suma corespunzatoare în drepturi speciale de tragere (Abreviat DSP).
Principala diferenta între valuta liber convertibila si valuta liber utilizabila este ca prima presupune existenta unui angajament ferm în alte valute si invers, totul la cursul pietei.
Valuta liber utilizabila presupune angajamentul tuturor tarilor memebre ale FMI de a furniza valuta liber utilizabila în schimbul propriei valute sau cu DS-uri precum si de a schimba orice suma de valuta utilizabila cu alta valuta în cadrul operatiunilor facute de fond.
Valuta de rezerva - care sunt valute convertibile ale unor tari cu economie dezvoltata care pastrându-si identitatea lor nationala sunt folosite si de alte tari ca mijloc de rezerva si pentru plati internationale.
Pentru ca o moneda nationala sa fie valuta de rezerva trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii :
Sa fie larg utilizata în tranzactiile si operatiunile internationale ;
Sa aibe cursuri cât mai stabile ;
Sa se bucure de încredere partenerilor ceea ce înseamna în fapt o apreciere pozitiva asupra evolutiei cursurilor acestei monede si totodata asupra perspectivei economice ale tarii emitente.
Tarile emitente ale monedelor care sosesc ca valuta de rezerva obtine avantaje în principal de imagine, încredere, dar au si obligatii principala fiind de a asigura stabilitatea valutei respective.
2) Devizele
Prin notiunea de devize se înteleg titluri de credit pe termen scurt ce pot fi schimbate (libelate) în valuta si care pot fi folosite la efectuarea platilor si lichidarea datoriilor fata de strainatate.
Titlurile de credit care servesc ca devize permit beneficiarului (detinatorului) sa încaseze la scadenta o anumita suma în valuta în localitatea stabilita de parti. Pâna la termenul respective le pot circula prin girare (andosare) cu ele putându-se stinge succesiv obligatiile de plata ale posesorului sau pot fi încasate prin cedarea lor catre bancile comerciale care fac operatiuni cu devize. In general, bancile cumpara devize contra sumei corespunzatoare, adica valoarea nominala înscrisa în deviza, din care se scade taxa de scont. Scontarea este deci, operatiunea prin care cel care detine o deviza solicita la o banca schmbarea ei în bani.
De obicei bancile accepta pentru asemenea operatiuni devizele care sunt la vedere si pe termen scurt. Ele accepta si devize pe termen lung (exp: obligatiile) daca ele sunt usor mobilizate, care pot fi usor transferabile în bani.
Dupa forma devizele pot fi de 3 feluri:
- cambii, adica efecte de comert (cambio);
- cecuri, trase de titluri de cont asupra bancii unde cere contul deschis;
- valori mobiliare, actiuni - obligatiuni, daca ele pot fi rambursabile în strainatate.
si devizele pot fi:
- convertibile, adica acelea care sunt acceptate si pot fi preschimbate liber în orice alta moneda;
- neconvertibile, daca sunt supuse anumitor restrictii;
- clearing (compensare)
Cambia
Cambiile pot fi:
Trate
Bilete la ordin
A) Trata - este un ordin scris neconditionat adresat de o persoana altei personae si semnat de persoana emitenta prin care ea cere personeicaruia îi este adresata sa plateasca la cererea sa sau la o data ulterioara, data stabilita sau determinata o aumita suma de bani.
Trata implica participarea a 3 parti.
a) Tragatorul - este persoana care ordona plata, care în practica platilor internationale poate fi exportatorul sau prestatorul de servicii catre un partener din alta tara.
b) Trasul - este persoana caruia i se da ordinul de a face plata si care este obligat sa o faca.
c) Beneficiarul - persoana în favoarea caruia trebuie sa se faca plata, este deci cel în care se afla posesia tratei.
Beneficiari si posesori ai tratei pot devenii si persoane care a obtinut trata prin girare sau scontare si care nu au nici o legatura cu tragatorul.
Pentru ca o trata sa fie valabila trebuia sa contina urmatoarele elemente obligatorii:
denumirea de trata, tiparit pe documentul respectiv în limba în care este redactata trata.
ordinul de plata care poate sa apara sub expresia: "Platiti, sau veti plati!" nelegat de nici o conditie, suma trebuie sa fie scrisa în cifre si litere. Daca apar diferenta între aceste doua totdeauna trebuie platita suma scrisa în litere, iar daca pe o trata apar mai multe sume în cifre sau litere, totdeauna trebuie platita suma cea mai mica.
numele trasului
scadenta care poate fi:
o la vedere sau la prezentare când plata trebuie facuta imediat;
o la un anumit numar de zile de la prezentare;
o la o data fixa calendaristica ;
o la unanumit numar de zile, de când trata a fost emisa.
locul unde trebuie facuta plata. De obicei acesta este domiciliul trasului, dar o trata poate fi platita si la domiciliul unei terte persoane, aceasta fiind de obicei o banca, se cheama în aceasta situatie ca trata este domiciliata, dar domicilierea tratei la o banca nu înseamna ca acea banca pe viitor cambial.
Totdeauna debitor ramâne trasul.
Domicilierea tratei ofera urmatoarele avantaje:
- trasul nu trebuie sa pastreze asupra sa sume importante;
Beneficiarul este mai comod sa se prezinte la o banca pentru a încasa trata, iar banca poate cunoaste afacerile clientilor sai si încaseaza pentru domiciliere comision respective.
numele beneficiarului, cu precizarea ca dupa felul în care este indicata persoana caruia trebuie s i se faca plata se cunosc2 categorii de trate:
data si locul unde a fost emisa trata. Elementul care srveste în anumite situatii la stabilirea scadentei.
semnatura tragatorului data de el sau semnata de reprezentantul sau sau de al caruia îi da o procura în acest sens.
Pe trate pot fi scrise si anumite mentiuni facultative.
Curs 4 14.11.2007
Continuare curs 3
Pe trate pot fi înscrise o serie de mentiuni / clauze în procesul cambial (ex. poate exista clauza de neacceptare legat de anumite conditii sau clauza de provizion, adica dovada de acoperire).
De precizat ca dreptul cambial anglo-saxon nu recunoaste avalul. Din aceasta cauza, când se lucreaza cu o firma din Marea Britanie, nu trebuie niciodata solicitate avaluri, ci scrisori de garantie bancara.
Girul (andosarea) este operatiunea prin care beneficiarul initial al tratei, în ipoteza în care trata nu este nominativa, transmite unei alte persoane dreptul de a încasa trata la scadenta. Acest lucru este mentionat pe spatele tratei, de unde si denumirea de andosare. De mentionat ca în cazul girului, toti garantii succesivi raspund solidar de achitarea tratei.
Acceptarea este formalitatea prin care o terta persoana, de obicei o banca, se angajeaza ca va plati la scadenta suma înscrisa pe trata, în cazul în care trata nu este platita de cel pe care banca îl garanteaza. Firma sau banca care da avalul sunt numiti avaisti iar firma pentru care se da avalul se numeste avalizata. Avalistul trebuie sa indice în mod expres pentru cine da avalul,a dica pentru tragator, tras sau pentru unul din giranti. Când nu este facuta o mentiune speciala, în majoritatea legislatiilor nationale, se considera ca avalul a fost dat pentru tragator.
Scontul - consta în preluarea contra plata, de catre o banca, a unei trate de la beneficiarul ei.
La preluare, banca achita suma înscrisa pe trata dinc are scade dobânda calculata (taxa de scont) pâna la scadenta titlului. Iar la scadenta încaseaza de la tras suma înscrisa pe trata, operatiunea fiind lichidata.
Trate de complezenta - sunt situatii în care o firma, neavând lichiditati, la întelegere cu un partener fara ca între ei sa existe vreun act de comert, emite o trata (tragator), prietenul lui fiind de acord sa apara ca tras. Dupa aceasta, el încearca sa faca rost de banii care îi trebuie, cautând o terta persoana care sa preia trata conta cost, poate sa încerce sa o sconteze la o banca sau sa o prezinte ciar beneficiarului care nestiind de întelegerea dintre cei 2, o accepta ca atare. Pentru a nu fi în situatia de a fi înselat, cea mai sigura metoda este ca înainte de preluare sa încerce scontarea ei l ao banca.
B) Biletul la ordin - este înscrisul prin care o persoana, numita emitentse obliga sa plateasca unei alte persoane (beneficiar) sau la ordinul acestuia o anumita suma de bani la scadenta.
În cazul biletului la ordin intervin 2 parti:
emitentul (tragatorul), adica persoana care dispune, dar si trebuie sa faca plata, care de obicei este un importator sau un beneficiar de servicii prestate;
beneficiarul, care este posesorul titlului si care este de obicei exportatorul (prestatorul de servicii).
Ulterior, prin girare, prin scontare, prin rescontare, beneficiaripot aparea si alte persoane cu care emitentul nu a avut nici un fel de legatura.
La fel ca la trata, si B.O.-ul ca sa fie valabil, trebuie sa contina urmatoarele elemente obligatorii:
denumirea de B.O. (tiparit de obicei în limba de redactare);
obligatia neconditionata sau cel putin promisiunea de plata a unei anumite sume. La fel ca la trata, si la BO, suma trebuie sa fie trecutp si în cifre si în litere, cu precizarea ca daca apar diferente între suma in litere si cea în cifre, se plateste suma în litere, iar daca apar mai multe sume, se plateste suma cea mai mica.
scadenta - termenul când trebuie facuta plata care poate fi indicata în urmatoarele moduri:
- la vedere (la prezentare),
- la un anumit numar de zile de la prezentare,
- la o data fixa calendaristica,
- la un anumit numar de zile de la emiterea BO-ului,
locul unde trebuie facuta plata, care este de obicei domiciliul emitentului, cu aceleasi
aspecte privind domicilierea ca si în cazul tratei;
numele beneficiarului sau al persoanei la ordinul careia trebuie sa se faca plata;
data si locul unde a fost emis BO-ul;
semnatura emitentului, cu precizarea ca în cazul BO-ului se pot face diverse mentiuni care constituie clauze stabilite între cei 2 parteneri. Actualmente, BO-ul se foloseste destul de mult si la noi, cum ar fi situatiile în care se acorda credit comercial, adica faptul ca marfa va fi platita la un anumit numar de zile de la receptionarea ei, dar pentru mai multa siguranta se solicita si un BO pentru a-l asigura pe furnizor, exportator.
Curs 5 21.11.2007
Cec-ul - este înscrisulprin care o persoana numita emitent da ordin bancii, unde are disponiil si cont deschis sa plateasca o suma unei terte persoane numita beneficiar.
În cazul cec-ului intervin 3 persoane:
- emitentul (tragator) - pesoana care ordona plata (în practica afcerilor internationale acesta este importatorul de marfuri sau beneficiarulunor servicii);
- trasul- persoana care treuie sa faca plata (o banca). Bancile elibereaza de obicei la solicitarea clientilor carnete de cec-uri titularilor de cont în baza disponibilitat 12312n1318m ilor existente în contul respectiv. Eliberarea unor cec-uri, deci semnarea si punerea lor în circulatie fara acoperire (provizion) înseamna în legislatia tuturor tarilor o infractiune sanctionata de corpurile penale cu amenda si închisoare.
- beneficiarul - e persoana careia trebuie sa i se faca plata si care în practica relatiilor internationale e un exportator de marfuri sau prestator de servicii.
Carnetele de cec cuprind între 25-50 de bucati, fiecare cec având 3 exemplare: origialul care se da partenerului, duplicatul care se trimite bancii din strainatate asupra careia a fost tras cec-ul, si un al treilea exemplar folosit în contabilitatea emitentului.
Carnetele de cec au si un cotor, parte pe care se completeaza de emitent cu numele beneficiarului si suma.
Cec-ul trebuie sa aiba urmatoarele elemente obligatorii:
denumirea de cec;
ordinul neconditionat de plata (tiparit pe cec);
suma în cifre si litere(cu precizarile de la cambii);
numele persoanei care trebuie sa faca plata (trasul - banca respectiva);
locul unde trebuie sa se faca plata (de obicei acesta e domiciliul trasului - sediul bancii - chiar daca nu e facuta nici p mentiune în acest sens);
data si locul unde a fost emis cec-ul;
semnatura emitentului sau a reprezentantului sau care are speciment de semnatura la banca respectiva, sau o persoana careia i s-a dat procura.
În afacerile internationale e folosita o gama variata de cec-uri. Se pot face urmatoarele clasificari:
I. Dupa modul în care e indicat beneficiarul:
ce-uri ominative (nu pot circula prin girare);
cec-uri la purtator - în care numele beneficiarului e mentionat, dar poate circula prin girare sau andosare;
la purtator - nu e indicat beneficiarul, poate circula prin girare, poate fi folosit pentru plata unei datorii.
II. Dupa modul în care pot fi încasate:
A).- barate (de casa sau albe) - se platesc cash de banca
B) - barate (se platesc doar prin virment, bararea facându-se prin 2 linii paralele).
III. Dupa cum e facuta bararea avem:
cecuri cu barare generala - 2 linii paralele fara nici un fel de mentiune, plata se face prin virament si circula prin girare sau andosare;
cecuri cu barare speciala simpa - înte liniile paralele fiind scris numele unei banci, nu circula prin girare, iar plata se face în cont;
cec cu barare speciala conditionata - între liniile paralele e scris "nenegociabil", nu circula prin girare, plata se face doar în cont, doar beneficiarului înscris pe cec
C). - cecuri prin virament - au mentionat prin textul lor ordinul de a transmite o suma într-un
cont de virament;
D). - cec-ul documentar - plata se poate face doar dacabeneficiarul prezinta anumite documente
stabilite înainte;
E). - cecuri certificate - când plata se poate face, ele pot fi emise numai daca se constata
existenta provizionului (acoperirii);
F). - cec cu plata garantata - cu ele se pot face orice plati, pâna la nivelul unu pplafon care e
specificat pe formular;
G). - cec de voiaj (calatorie) - folosite în cazul deplasarilor pentru cheltuielile de transport, cazare, masa. Ele sunt eliberate de banci în diferite valori. La eliberare trebuie sa semnezi în fasa functionarului bancii în stânga sus, si în dreapta jos când se foloseste, pt a se vedea ca semnaturile coincid. Agentiile de voiaj, restaurantele, hotelurile care accepta astfel de plati au lipite la intrare modele ale cec-urilor de calatorie care le accepta.
H) - cecul circular - (Asegnio Circulare) - pe ele este trecuta o anumita suma si posesorul unui asemenea cec platibil la vedere, fiind deci transferabil.
La fel ca si cambiile, si cec-ul poate fi avalizat. Unele pot circula prin girare sau andosare si sunt folosite foarte mult.
În afara de cele 3 tipuri de devize prezentate, pot circula ca orice alt tip de hârtie de valoare (actiunile, obigatiunile, conosamentele valabile în transportul maritim, scrisori de trasura, chitante ale unor case de expeditii, cu conditia ca ele trebuie sa fie acceptate de partenerul pe care vrei sa-l platesti astfel sau sa fie scontate la o banca).
Monede internationale
În prezent, termenul de moneda interntionala are 2 acceptiuni:
ca moneda nationala a unor tari cu economie dezvoltata si care au o mare pondere în comertul international, si care datorita fprtei economice pe care o reprezinta sunt folosite si de alte tari servind ca mijloace de plata internationale. În acest sens, monedele internationale sunt monedele convertivile.
monede internationale emise de anumite organisme internationale pentru a fi folosite pe plan regioal sau mondial.
Tendinta e de a creste rolul acestor monede emise de organisme internationale.
Drepturile speciale de tragere (DST):
- La început avea functii limitate, servea ca unitate de cont si ca mijloc de rezerva.
- A fost creata în 1969 prin modificarea statutului FMI. În acea perioada exista o lipsa mare de lichiditati internationale.
DST-urile sunt folosite de tarile membre ale FMI, fiindsemnate de catre tari declaratii oficiale în acest sens.
Volumul, masa si data l care se fac emisiuni snt stabilte de FMI si sunt justificate întotdeauna de necesitatea globala pe termen lung de lichiditati internationale.
Sumele pot fi folosite pentru:
cumpararea de valute convertibile de la o alta tara membra a FMI pe care acesta o indica;
rascumpararea propriei monede nationale;
obtinerea de valuta convertibila de la o alta tara, prin întelegere directa cu aceasta fara interventia FMI.
Tot din sumele alocate se platesc si anumite dobânzi si comisioane catre FMI.
Actualmente, exista foarte multe banci comerciale care au conturi deschise în DST-uri. Sunt anumite firme care emit obligatiuni ce pot fi schimbate în DST-uri, iar în multe acorduri internationale si î diferite contracte, preturile sunt exprimate în DST-uri.
Ţarile beneficiare de alocatii din partea FMI nu sunt obligate la contraprestatii, deci ele sunt acordate gratuit. Dar alocatiile sunt facute totusi în functie de otele de participare ale tarilor, ceea ce face ca numai o mica parte sa ajunga la tarile în cus de dezvoltarepentru ca participarile lor la FMI sunt foarte mici.
La început, DST-urile erau definite pe baza aurului, ulterior, s-a trecut la definirea acestora pe baza cosului valutar în care initial au intrat 16 valute; apoi, definirea s-a facut pe baza unui cos format din 5 valute principale existente.
Cursurile diferitelor monede nationale fata de DST, se caculeaza în functie de cursul de piata al valutei respective fata de $.
În legatura cu DST-urile, auavut loc de-a lungul timpului numeroase discutii.
Argumente favorabile sunt:
fiid calculat ca o medie ponderata a cursurilor monedelor din cos, DST e mai stabil decât monedele de referinta (din cos);
DST-urile fiind create de FMI au la baza acordul tuturor natiunilor membre si nu depind de situatia economico-financiara a unei singure tari.
volumul emisiunilor poate fi dozat în mod constient de FMI;
fiind acordate în mod gratuit nu conduc la imobilizarea unei parti a bogatiei nationale a tarii care primeste.
Obiectia principala e cea referitoare la emisiunea DST în functie de cota de participare. În acelasi timp, folosirea DST nu exclude aparitia inflatiei sau a deflatiei.
În ultimele 2 decenii au fost luate masuri pentru a mari supletea, atractivitate si posibilitatile de folosire a DST-urile, cum ar fi:
marire dobânzilor în favoarea detinatorilor de DST;
au fost eliminate restrictiile si astfel DST poate fi fost si în tranzactiile private internationale;
se pot acorda credite si se pot acorda garantii în DST.
În afara de DST, pe plan regional au aparut de-a lungul timpului mai multe tipuri de monede regionale:
Europa: - ECU - moneda de cont, nu putea fi folosita în plata tranzactiilor internationale.
- Rubla transferabila - impusa de fosta Uniune Sovietica;
- EURO - ceamai importanta dintre valutele existente.
Asia: - se foloseste unitatea monetara asiatica;
Ţarile Arabe:-dinarul arab;
Organizatia Aviatica Internationala - IATA - IUV
Curs 6 28.11.2007
Convertibilitatea
O conditie esentiala pe care trebuie sa o îndeplineasca mijloacele de plata pentru a deveni mijloace de plata internationale si, deci pentru a putea fi negociate pe pietele valutare e convertibilitatea acestora.
În prezent, prin convertibilitate - se întelege, însusirea unei monede de a putea fi schimbata cu alta pri vânzare-cumparare pe piata în sensul de a nu exista restrictii în privinta sumei de preschimbat, scopul preschimbarii (tranzactii curente sau tranzactii de capital) sau calitatea persoanei care face preschimbarea (rezident sau nerezindent).
De-a lungul timpului, convertibilitatea a aparut atunci când bancile au început sa emita bancnote cu obligatia de a le preschimba în aur. În perioada respectiva, monedele nationale aveau acoperire în aur (etalon aur) sau în argint (etalon argint). Ulterior, deoarece existau dificultati pentru unele economii de a asigura un stoc de acoperire în metalul respectiv, stoc care trebuie constituit într-o anumita proportie fata de cantitatea bancnotelor emise, s-a trecut la etalonul aur-devize, detinatorii de devize putând primi în locul lor si bancnote, si devize.
În practica, putine tari au putut introduce o convertibilitate absolut libera. Unele tari chiar daca au îcercat sa introduca o asemenea convertibilitate au trebuit sa renunte ulterior datorita conditiilor economice defavorabile. În majoritatea tarilor s-a introdus o convertibilitate limitata, fie dpdv al beneficiarului (de obicei numai pt nerezidenti), fie dpdv al operatiunii (adica petru tranzactii curente si nu pentru miscari de capital).
Dupa ultimul razboi mondial, în 1944, a avut loc o conferinta la Bretton-Woods (SUA) pentru a institui un nou sistem monetar international. Cu acest prilej s-a stabilit ca dolarul american sa fie convertibil în aur, dar numai la nivelul bancilor centrale si sa se introduca o convertibilitate reciproca a valutelor tarilor participante la conferinta.
Convertibilitatea reciproca între valute a fost introdusa mai târziu de tarile europene dupa ce economiile s-au refacut refacut dupa razboi, iar în 1971 s-a renuntat la convertibiliatatea în aur a dolarului american.
În prezent, statutul FMI întelege prin convertibilitate, în sens larg, desfintarea tuturor restrictiilor privind platile curente (convertibilitate privata), si totodata bancile centrale trebuie sa rascumpere propria moneda nationala detinuta de bancile centrale ale celorlalte tari membre (convertibilitate oficiala).
Declarearea convertibilitatii de catre un stat e o decizie politico-economica de mare prestigiu pentru tara respectiva, înseamna beneficii pentru acea tara, dar si obligatii. O convertibilitate totala nepregatita corespunzator si introdusa prematur, poate sa produca mari pierderi economice tarii respective.
Principalele avantaje pe care le poate obtine o tara prin introducerea convertibilitatii sunt:
1). - permite o evaluare corecta a eficientei comertului exterior al unei tari sau firme si chiar a unei tranzactii în parte pentru ca implica existenta unor preturi apropiate de preturile pietei mondiale.
2). - stimuleaza eficienta alocarii resurselor nationale ale unei tari, conduce la cresterea productivitatii muncii si la ridicarea calitatii produselor si serviciilor, deoarece bunurile obtinute într-o tara intra într-o concurenta reala cu produsele din alte tari, ceea ce face ca datorita concurentei, sectoare, ramuri si firme necompetitive sa fie eliminate de pe piata.
3). - permite adaptarea supla a unei economii la cerintele de pe piata externa pentru ca stimuleaza sectoarele/ ramurile/ firmele a caror produse a caror produse au desfacerea asigurata pe piata externa.
4). - ajuta la realizarea mai usoara a echilibrului valutar, pentru ca moneda nationala poate fi folosita pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balantei de plati.
5). - aseaza cursurile valutare si valoarea manedei nationala pe o baza economica reala, aceasta rezultând din cererea si oferta de pe piata valutara.
Pentru trecerea la convertibilitatea trebuie îndeplinite urmatoarele conditii:
-a). - tara respectiva sa obtina un înat potential economic capabil sa satisfaca cererea de informatii a partenerilor straini în conditii de calitate si la preturi competitive;
-b). - aliniaza preturile interne la cele mondiale;
-c). - trebuie sa obtina cursuri reale, economic fundamentate ale monedei nationale;
-d). - constituire de rezerve de mijloace de plata internationale corespunzatoare;
-e). - trebuie obtinuta o echilibrare a balantei de plati externe;
-f). - extinderea competentelor în sensul ca firmele sa poata participa la activitatea de comert exterior.
La toate acestea se adauga crearea unei piete valutare si a unor instrumente de interventie a statului pe aceste piete.
Transferabilitatea:
- e însusirea unei monede de a permite detinatorului unui activ exprimat în moneda respectiva, de
a-l schimba în altul exprimat într-o alta moneda nationala;
- e considerata ca o forma limitata de convertibilitate, deci ca o etapa intermediara între monopolul valutar si convertibilitate.
Liber utiizabilitatea:
- O moneda e liber utilizabila daca FMI constata ca e folosita pe scara larga pentru lichidarea tranzactiilor internationale, si daca e negociata frecvent pe pietele valutare.
Interventia statului pe pietele valutare
- consta, în esenta, în activitatea bancii centrale (în Ro. - BNR) de vânzare-cumparare a unor valute în scopul cresterii sau descresterii, dupa caz a cursului monedei nationale fata de aceste valute.
Interventia statelor se face, de obice, printr-o valuta de interventie, care e acea valuta pe care o tara o are în rezerva si e dispusa sa o vânda sau sa o cumpere pentru a influenta cursurile.
De obicei, interventia se face pentru a obtine un curs socotit optim pentru moneda nationala:
Ex. daca balanta de plati are tendinta sa devina excedentara, pe piata se manifesta o tendinta sporita pentru moneda nationala respectiva, totodata o oferta sporita pentru celelalte valute. Aceasta conduce la majorarea cursurilor valutare a monedei nationale. Cresterea cursurilor valutare ale monedei nationale duc însa la scumpirea exporturilor si atunci bancile centrale intervin pe piata si cumpara valute în încercarea de a obtine un echilibru între cerere si oferta.
De obicei, statul întervine când are motive sa creada ca miscarile normale ale curusrilor valutare depasesc anumite praguri, precum si ca acest lucru s-ar putea datora unor operatiui speculative.
Instrumentele de interventie ale statului pe pietele valutare sunt cu actiune directa si cu actiune indirecta.
a). - Instrumente cu actiune directa - statul prin banca centrala completeaza oferta de valuta daca ea e insuficienta sau înn caz contrar, completeaza cererea de valuta.
Interventia directa poate fi:
limitata în timp - pâna la un anumit nivel al cursurilor;
discretionara - statul îsi permite sa intervina oricând si la orice nivel al cursurilor.
Interventiile directe se pot face în legatura cu operatiunile la vedere si la termen. Mijloacele necesare interventiei sunt procurate din rezervele monetare internationale ale statului sau din fonduri special create pentru stabilizarea cursurilor.
b). - Instrumente cu actiune indirecta - sunt cele care permitând marirea sau reducerea masei monetare interne pot duce la cresterea sau descresterea ofertei de moneda nationala pe pietele valutare. Dintre interventiile indirecte enumeram: manevrarea taxei de scont si regimul rezervelor obligatorii. Manevrarea taxei de scont reprezinta o crestere generala a dobânzilor pe piata respectiva, o scadere a creditelor acordate de banci si a emisiunii monedei. Dar manevrarea taxei de scont are ca efect negativ diminuarea activitatii economice din tara respectiva.
În trecut, interventia statului se facea pe baza unor conventii nternationale; pâna în momentul în care cursurile flotante au luat amploare, statutul FMI prevedea ca statele sa intervina când variatiile de curs depaseau anumite limite. Astazi, când folosirea cursurilor flotante s-a generalizat, o asemenea obligatienu mai exista, se considera ca reglarea se face pe piata pe baza cererii si a ofertei cu interventia statului când este necesara.
Curs 7 19.12.2007
Contracte internationale
Comertul international - vânzarea de marfuri si prestari de servicii între 2 parteneri din tari diferite, cât si platile aferente se desfasoara pe baza de contracte între parti.
În contracte e prevazut modul de desfasurare a operatiunilor respective. Printre clauzele pe care le pot contine sunt si cele privind pretul, modalitatea de plata, plata primelor de asigurare, cheltuielile de transport si legea aplicabila în caz de litigiu.
Prin clauza de plata cuprinsa în contracte, se reglementeaza:
- natura platilor care revin fiecarui partener (cine plateste primele de asigurare, cheltuielile de transport si pâna unde);
- modalitatea de plata convenita (ordin de plata, cec, incasso, acreditiv);
- valuta în care se va face plata;
- termenele de plata;
- documentele necesare pentru efectuarea platii;
- clauzele de asigurare a platii;
- alte clauze care pot fi cu/ fara avans, plata partiala/ integrala, plata esaonata în timp.
Contractele care se încheie stabilesc regimul juridic al operatiunii respective prin vointa celor 2 parti. Sunt situatii în care relatiile ce se instituie, cât si contractele încheiate sunt urmare a unor acorduri si protocoale internationale.
Aceste protocoale si acorduri internationale sunt semnate de împuterniciti ai guvernelor respective, conducatorii Ministerelor de Comert Exterior, de reprezentanti ai bancilor centrale din cele 2 tari si chiar de catre reprezentanti ai unor grupuri de firme care sunt de acord cu aceasta.
În functie de legile din fiecare tara, ele sunt semnate (parafate) si deci aprobate de presedintele tarii respective sau de primul ministru al tarii, sau poate sa fie nevoie sa fie ratificate de catre Parlamentul tarii sau de organul legiuitor pe care îl are tara.
Acordurile internationale pot fi: bilaterale sau multilaterale.
Acordurile internationale pot cuprinde într-un singur document activitatile comerciale respective, cât si probleme privind platile respective (- acord comercial si de plati). De mult ori se încheie însa 2 documente: un acord comercial si unul de plati.
În ceea ce priveste obligatiile asumate, acestea sunt ferme când în discutie intra un stat condus de o dictatura (de dr sau de stg), si au numai grad de reglementare când statele sunt democratice, care se angajeaza în fapt sa faciliteze, sa ajute fara a-si lua obligatii ferme de livrari de marfuri sau plati.
Un acord international indiferent de forma lui, odata parafat nu poate fi modificat decât prin procedura folosita la încheierea lui.
Principalele tipuri de acorduri folosite în relatiile internationale de plati sunt:
acorduri de clearing propriu-zis;
acorduri de clearing si plati;
angajamente interbancare de aplicare a acordurilor de plati prin clearing;
acordul de plati.
. Acordul de plati - document prin care se stabileste lichidarea creantelor nascute din prestatiie reciproce, se face prin transfer de valuta liber convertibila care poate fi moneda uneia dintre tari sau o terta moneda, fara nici un fel de obligatie pentru cele 2 tari contractante de a-si echilibra livrarile reciproce.
În practica, se poate ajunge si lao astfel de echilibrare si pentru a se realiza acesta, bancile centrale tin evidente statistice a platilor respectiv, fara ca sub o forma sau alta sa fie semnat un document în acest sens.
Actualmente, în practica, termenul de acord de plati s-a generalizat folosindu-se în fapt pentru toate acordurile care cuprind în ele prevederi privind platile dintre 2 tari.
Exista acorduri de plati a caror cuprins au caracter de prevederi cadru pentru ca lasa detalierea derularilor la dispozitia organismelor din statul respectiv, din tarile respective, de obicei bancile centrale. Detalierea obiectivelor cadru se realizeaza prin aranjamente interbancare de aplicare a acordului respectiv.
Relatiile de plati sunt de 2 forme: relatii de plati neconventionale (cele cu caracter privat, care apar spontan între parteneri) si neconventionale (cele înc are contractele încheiate au la baza texte oficiale scrise).
Creditele comerciale
În general, tranzactiile pe plan international, fie ca e vorba de comert, prestari servicii, operatiuni de capital, implica folosirea unor fonduri importante ce pot fi folosite din fonduri proprii, credite si subventii acordate de stat. Proportiile dintre cele 3 componente ale finantarii depind de factori economici, financiari si politici.
Creditele folosite pe plan international sunt: creditele comerciale, creditele interguvernamentale.
1). Creditele comerciale: - creditele pe care si le acorda unul altuia importatorul sau exportatorul marfurilor si au 2 forme:
a). Credit de export (furnizor) - creditele pe care exportatorul-vânzator le acorda importatorului asteptând ca acesta sa achite contravaloarea marfurilor livrate ulterior primirii la o data cuvenita cu anticipatie. Marimea acestor credite depinde de valoarea furniturii, iar termenele pot varia de la câteva luni pâna la câtiva ani (masini, etc). Vânzarile de marfuri pe credit urmaresc sa promoveze vânzarile respective, dar exportatorul daca nu are disponibilitat 12312n1318m i în banci, trebuie sa reconstituie pe alte cai fondurile imobilizate, si apeleaza de obicei la credite bancare plus ca îsi asuma si riscul de tip comercial.
b). Credit de tip import - credite pe care importatorul le acorda exportatorului, platind în avans, partial/total contravaloarea marfurior respective. si în cazul importatorului, se pune problema de a-si reconstitui fondurile pe care le blocheaza platind cu anticipatie marfurile apelând la creditele bancare.
Creditele bancare - importatorul poate solicita credite bancare pentru plata contravalorii marfurilor, plata cheltuielilor de transport, asigurarea, eventuale taxe vamale, dar întotdeauna el le include, ele fiind aruncate în acest fel asupra clientului. Exportatorul poate contracta credite pentru a cumpara marfuri, daca nu e el producatorul, pentru prelucrarea si ambalarea lor, pentru cheltuielile de transport, asigurare daca îi revin, si pentru cheltuielile din firma lui.
2). Credite interguvernamentale - credite acordate / primite de guverne, municipii, primarii sau alte institutii publice, fiind folosite pentru necesitatile financiare ale acestora,dar sub nici o forma pentru finantarea unor tranzactii comerciale.
În numeroase tari, exista organisme si practici speciale de garantare si asigurare a creditelor.
Garantarea creditelor e facuta pentru ca creditorul sa previnp sau sa acopere riscurile care-i revin. Garantarea e ceruta întotdeauna de creditor sau de banca sa, dar cheltuielile cu garantarea se adauga la elelalte cheltuieli si se suporta de debitor si apoi de clientul propriu-zis.
Garatarea se face prin avalizarea tratelor, constituirea de ipoteci si gajuri, scrisoare de garantie bancara.
Un importator nu accepta usor introducerea unor astfel de clauze în contract, dar daca are mare nevoie de marfuri, din care poate scoate un profit bun, accepta. Bancile accepta scrisori de garantie bancara doar daca solicitantul e fie valid, fie garantul obtine garantie corespunzatoare. Garantia nu se instituie pe toata valoarea creditului, dar pentru ca solicitantul are nevoie de suma solicitata, garantia e mai mare cu procentul respectiv de neacoperire.
Asigurarea creditelor e complementara activitatii de garantare si conta în preluarea riscurilor de catre o sociatate de asigurari, în schimbul unei prime de la asigurat. De obicei, societatile de asigurare nu se ocupa doar de un anumit tip de asigurari, ele practica o gama larga de asigurari pentru a face fata unor eventuale situatii urgenta. si în cazul asigurarilor, primele sunt aruncate asupra importatorului prin majorarea corespunzatoare a pretului marfurilor.
si în cazul asigurarilor este acceptata dupa ce în prealabil este verificata solvabilitatea debitorului. Asigurarea nu exclude garantarea creditului, ba mai mult, o societate de asigurari nu accepta asigurarea unui anumit tip de transport de marfuri decât daca exista în prealabil garantiile respective; si nu acopera întreaga valoare a creditelor acordate, ci numai 70-80% din suma, diferenta numita fransiza ramânând în sarcina creditorului.
si în cazul asigurarilor, se procedeaza la ca garantii, în sensul ca se asigura întregul credit, dar primele sunt mai mari proportionale cu valoare fransizelor.
|
