Insolvabilitatea, in general, reprezinta situatia in care se afla o persoana juridica de a nu putea satisface angajamentele sale de plata. In cazul unei banci, insolvabilitatea reprezinta imposibilitatea acesteia ( 858d31i in postura de debitor) de a stinge la scadenta obligatiile fata de creditori (deponenti).
Strans legat de riscul de credit, riscul insolvabilitatii depinde in principal de volumul si calitatea creditelor acordate. Caracteristic economiei romanesti este faptul ca riscul de capital depinde si de fenomene exterioare activitatii bancare caracteristice starii de instabilitate organica a economiei si de insuficienta reglementarilor de natura legislativa in domeniul economico-financiar si monetar ce au determinat o permanenta subcapitalizare a bancilor comparativ cu nivelurile necesare unei solvabilitati acceptabile.
In vederea evitarii si prevenirii acestui risc se utilizeaza o serie de masuri de ordin macroeconomic si microeconomic, dupa cum urmeaza:
La nivel macroeconomic, banca centrala stabileste norme de prudenta bancara, referitoare la:
asigurarea unui capital social minim;
calculul si analiza ratei de solvabilitate, numita norma Cooke (adecvarea fondurilor proprii), calculata ca raport intre fondurile proprii si creditele acordate ponderate cu gradul lor de risc aferent. Banca centrala a stabilit un minim de 8% pentru rata solvabilitatii calculata ca raport intre capitalul propriu si activele ponderate cu gradul de risc si un minim de 12% pentru rata solvabilitatii, calculata ca raport intre fondurile proprii si activele ponderate cu gradul de risc;
Insolvabilitatea unei banci conduce la falimentul sau; potrivit legislatiei in vigoare in tara noastra, o banca este considerata in stare de faliment daca nu poate onora integral o creanta certa, lichida si exigibila in termen de cel mult 7 zile lucratoare de la scadenta. Principala cauza a insolvabilitatii bancilor ramane calitatea slaba a activelor, in special a creditelor (riscul de credit).
|
