Pregatirea mediului unei economii de piata presupune remodelarea si înlocuirea vechiului sistem economic cu unul nou, bazat pe un cadru institutional cu sisteme financiare, bancare, monetare si valutare specifice economiei de piata.
Procesul de remodelare a sistemului bancar a vizat, pe de o parte, crearea unui sistem bancar specific economiei de piata, iar pe de alta parte armonizarea legislatiei românesti cu aceea a tarilor din Uniunea Europeana.
Remodelarea sistemului bancar românesc a vizat în principal urmatoarele aspecte:
Restructurarea sistemului bancar;
Reglementarea, autorizarea si supravegherea activitatii bancare.
Procesul de restructurare a sistemului bancar a debutat înca de la sfârsitul anului 1990, când Banca Comerciala Româna (B.C.R.) nou înfiintata a preluat functia comerciala pe care o des 23123l114x fasura pâna atunci Banca Nationala.
Fostele banci de stat specializate (Banca Româna pentru Comert Exterior, Banca Agricola, Banca de Investitii) au fost transformate în banci comerciale, putând efectua toate operatiunile bancare fara a mai tine cont de specializarea sectoriala avuta.
Odata cu adoptarea celor doua legi bancare - Legea privind activitatea bancara si Legea privind Statutul Bancii Nationale, care au intrat în vigoare la 3 mai 1991 (modificate ulterior prin Legea nr. 58 / 1998 privind activitatea bancara si Legea 101 / 1998 privind Statutul Bancii Nationale a României, s-a consfintit crearea unui sistem bancar pe doua niveluri, de tip occidental, bazat pe principiul universalitatii bancilor.
Prin lege, Banca Nationala a României a capatat autonomie fata de puterea executiva, astfel:
Are personalitate juridica;
Este unicul organ de emisiune, elaboreaza, aplica si raspunde de politica monetara, valutara, de credit, de plata, precum si de autorizarea si supravegherea prudentiala a societatilor bancare;
Este un organ consultativ în procesul de elaborare a actelor normative ale autoritatilor publice, care privesc direct politica monetara, activitatea bancara, regimul valutar si datoria publica;
Conducerea Bancii Nationale este asigurata de un Consiliu de Administratie numit de Parlament, membrii Consiliului de administratie nu pot fi parlamentari sau membrii unui partid politic.
Bancile comerciale au statut de societati comerciale pe actiuni si functioneaza în baza Legii nr. 31 / 1990 privind societatile comerciale i si a Legea nr. 58 / 1998 - Legea bancara.
Bancile comerciale se pot constitui cu aport partial sau total de capital autohton, privat sau strain. Bancile comerciale sunt independente, având dreptul sa se implice în diverse operatiuni bancare cu conditia respectarii reglementarilor bancare emise de Banca Nationala a României.
Procesul de privatizare a bancilor comerciale cu capital de stat s-a dovedit a fi un proces anevoios, abia în luna mai 1997 fiind adoptata Legea privind privatizarea bancilor comerciale cu capital de stat.
În luna august 1998 s-a declansat procesul de privatizare a Bancii Române pentru Dezvoltare (BRD) - proces încheiat în decembrie 1998 prin preluarea a 51 % din actiuni de catre Société Générale si a Bankpost, urmând a fi privatizata Banca Agricola, Banca Comerciala si Bancorex.
Procesul de restructurare a vizat si Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC), care a fost reorganizata începând din iulie 1996 ca societate bancara pe actiuni, având ca obiect de activitate atragerea, pastrarea si fructificarea economiilor populatiei si a disponibilitatilor persoanelor juridice.
Modernizarea sistemului de plati prin introducerea unor instrumente specifice economiei de piata: cambia, cecul si biletul la ordin a fost însotita de deschiderea Casei de compensatie interbancara de catre Banca Nationala, prin care schimbul de plati interbancare este intermediat de catre Banca Nationala, care coordoneaza si administreaza 41 de Case de compensatii judetene si Centrul informatic al compensarii si decontarii.
sedintele de compensare se tin zilnic. Mecanismul a asigurat o îmbunatatire a sistemului de decontari interbancare prin cresterea vitezei de decontare, siguranta decontarilor si reducerea costurilor de operare.
Pentru eliminarea riscului în procesul de decontari interbancare (emiterea de instrumente de plata fara acoperire sau cecuri fara autorizarea trasului, încasarea unor instrumente furate, anulate, pierdute) s-a organizat si functioneaza, la Banca Nationala, Centrala Incidentelor de plati (CIP) începând cu luna februarie 1997.
CIP gestioneaza Fisierul National de Plati (FNIP) pe trei componente:
Fisierul National de Cecuri;
Fisierul National de Cambii;
Fisierul National de Bilete la ordin.
Ca urmare a recomandarilor Uniunii Europene în cursul anului 1996 s-a înfiintat Fondul de garantare a depozitelor populatiei în sistemul bancar. Spre deosebire de CEC, la care depozitele sunt garantate integral de stat, depozitele populatiei la banci sunt garantate în limita unui plafon care este modificat semestrial prin indexarea acestuia cu indicele preturilor de consum, în limita plafonului incluzându-se si dobânda aferenta depozitului.
Începând cu anul 1998 s-a introdus un nou plan de conturi bazat pe principii contabile moderne, care corespunde legislatiei Comunitare în domeniu, precum si unele norme metodologice de tinere a evidentei contabile de catre banci.
Activitatea de autorizare, reglementare si supraveghere prudentiala a societatilor bancare are ca obiectiv central mentinerea stabilitatii si viabilitatii întregului sistem bancar.
Reglementarile elaborate de Banca Nationala sunt aliniate la standardele internationale în materie, fiind în concordanta atât cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel[1] privind activitatea de supraveghere bancara, cât si cu Directivele Uniunii Europene privind reglementarile activitatii institutiilor financiare si de credit.
Ansamblul acestor reglementari are un caracter deosebit, întrucât se porneste de la o abordare a rolului Bancii Nationale fundamental diferit de acel practicat în economiile centralizate.
În economiile de piata, reglementarea si supravegherea activitatii bancare fie ca este executata de Banca Centrala, fie de o entitate distincta, nu se aseamana cu functia de control ierarhic.
Bancile comerciale sunt entitati autonome, care desfasoara o activitate cu scop lucrativ în limitele legilor tarii. Spre deosebire de alte tipuri de întreprinderi bancare, bancilor li se încredinteaza resurse banesti de catre alti agenti economici si de catre populatie - de aceea reglementarea activitatii bancilor este mai severa, mai riguroasa, dar nu se îndeparteaza de la principiile generale care guverneaza economia de piata.
Banca Nationala a României a finalizat practic la finele anului 1995 activitatea de reglementare prudentiala prin aprobarea Normelor nr. 2 / 1996 privind procedura decaderii din calitatea de fondator, administrator si cenzor al societatilor bancare si normele nr. 3 / 1996 privind procedura reorganizarii si lichidarii judiciare a societatilor bancare.
În perioada 1992 - 1996 Banca Nationala a elaborat o serie de norme necesare instituirii prudentei în domeniul bancar:
x Adecvarea capitalului (solvabilitatea): fondurile proprii ale unei societati bancare, formate din capitalul propriu si capitalul suplimentar trebuie sa reprezinte cel putin 8 % din totalul activelor si al elementelor din afara bilantului ponderate în functie de gradul de risc;
x Expunerile mari: împrumuturile acordate unui singur debitor nu pot depasi, cumulate, 20 % din totalul fondurilor proprii ale bancii, împrumuturile acordate persoanelor aflate în relatii speciale cu banca nu pot depasi, pe total, 20 % din totalul fondurilor proprii ale bancii;
x Expunerea valutara: la sfârsitul fiecarei zile lucratoare, pozitia valutara totala nu poate depasi 10 % din totalul fondurilor proprii ale bancii;
x Participarea unei societati bancare la capitalul social al societatilor nebancare: nu poate depasi 20 % din capitalul unei firme care nu are legatura cu activitatea bancara;
x Participarea unei societati bancare la capitalul altei banci: pâna la maximum 5 % din capitalul acesteia, cu conditia participarii si a unei societati bancare persoana juridica straina sau a unei institutii financiare internationale;
x Clasificarea împrumuturilor (creditelor) acordate: în functie de riscul acestora, pe 5 categorii: "standard", "în observatie", "substantard", "îndoielnic", "pierdere";
x Rezerva generala pentru riscul de credit si provizioanele specifice de risc: privesc nevoile de asigurare a bancilor împotriva riscurilor la creditele acordate;
x Regulament privind împrumuturile acordate debitorilor aflati în relatii speciale cu societatile bancare;
x Reguli privind pregatirea si experienta profesionala necesare asigurarii calitatii si activitatii eficiente a conducatorilor de banca.
În domeniul autorizarii constituirii de noi societati bancare s-a pus accent pe latura calitativa, au fost autorizate numai bancile care au îndeplinit exigentele impuse de Banca Nationala.
În vederea intensificarii concurentei în sistemul bancar a fost autorizata înfiintarea unor sucursale si filiale ale unor prestigioase societati bancare straine. Astfel, la data de 31 decembrie 1997 functionau un numar de 43 societati bancare.
Politica exigenta în domeniul autorizarii a permis în linii mari evitarea crizelor financiare, sistemul bancar ramânând relativ solid în ciuda unor probleme ale unor banci: Dacia Felix, Credit Bank, a caror situatie financiara a dus la încetare de plati, precum si cel al Bancii Agricole care a fost expusa riscului de credit ca urmare a obligarii acesteia, prin acte normative, sa crediteze agricultura; în aceeasi situatie este si Bancorex, care a finantat prioritar sectorul energetic.
Având în vedere exigentele privind volumul capitalului social, Banca Nationala a decis, înca din 1992, ca nivelul minim al capitalului subscris sa fie echivalentul a 5 mil. ECU, aliniat standardelor comunitare
În consecinta, nivelul minim al capitalului, exprimat în lei, a fost majorat la 50 mld. Lei începând cu luna mai 1997. aceasta orientare a evitat proliferarea de banci slabe, cu o baza de capital insuficienta, care ar fi putut pune în pericol viabilitatea sistemului bancar.
În paralel cu aparitia de noi banci, cu capital privat, a avut loc si majorarea capitalului bancilor de stat, prin emisiuni de actiuni. În 1994 capitalul acestor banci a crescut pe baza unor injectii din partea statului de circa 77 mld. lei, ceea ce a condus la cresterea fondurilor proprii cu peste 136 % fata de anul anterior, fiind anul cu cea mai mare crestere reala din perioada 1990 - 1994.
Supravegherea prudentiala a societatilor bancare s-a facut de catre Banca Nationala, atât pe baza raportarilor bancilor comerciale, dar mai ales prin inspectii la fata locului, care reprezinta cea mai complexa forma de supraveghere.
Obiectivele urmarite de echipele de control sunt asemanatoare cu cele folosite în practica internationala: calitatea activelor, calitatea managementului, solvabilitatea, lichiditatea, adecvarea capitalului, câstigurile.
Desi deficientele constatate nu au fost de natura sa puna în pericol stabilitatea si pozitia financiara a societatilor bancare, acestea au scos la iveala lipsa de maturitate si loialitate a managementului bancar, situatie care a determinat ca Banca Nationala sa emita noi norme mai stricte cu privire la autorizarea societatilor bancare (Normele nr. 6 / 1995).
Prin normele emise, Banca Nationala pune conditii exigente conducerii bancilor referitoare la onorabilitatea, calificarea si experienta profesionala, a fondatorilor si actionarilor care trebuie sa constituie adevaratii giranti ai gestiunii sanatoase si prudente a societatii bancare.
Bancile comerciale au aparut în acceptiune moderna în legatura cu desfasurarea comertului si acumularea de mari capitaluri banesti, expresie a desfasurarii productiei, intensificarii schimburilor comerciale si expansiunilor economice. Participând la dezvoltarea operatiilor comerciale prin intermediul titlurilor cambiale în mod firesc aceste banci s-au numit banci comerciale.
În epoca contemporana locul si rolul bancilor comerciale sunt strâns legate de calitatea lor de intermediari, în perspectiva relatiei economii-investitii, fundamentala pentru cresterea economica. Mobilizarea resurselor banesti ale agentilor economici si ale populatiei la dispozitia si prin intermediul bancilor comerciale este premiza economica primordiala a realizarii de economii care se constituie în dubla ipostaza:
a) Neconsumate, ale perioadei curente;
b) Ca o cerere potentiala pentru productia viitoare.
Agentii economici recurg la capitaluri proprii si la credite bancare, în procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor banesti de economie. Deci banii sunt materie prima pentru producerea banilor.
În acest mod se creeaza premizele unei ample redistribuiri a capitalurilor banesti printr-o retea de intermediari care în exclusivitate, sau cu preponderenta în cadrul sistemului bancar, s-au constituit în reteaua bancilor comerciale sau de depozit.
Bancile comerciale efectueaza urmatoarele operatiuni:
Operatii pasive, care constau în formarea capitalului propriu, atragerea depunerilor si rescontul;
Operatii active, operatii de creditare si de plasament care se deruleaza pe baza depozitelor bancare constituite;
Operatii comerciale si de comision constituie un grup special de operatii ale bancilor comerciale care privesc tranzactiile de vânzare-cumparare de devize efectuate cu prilejul mijlocirii de plati internationale
Operatii pasive: A) -formarea capitalurilor proprii
Bancile comerciale, ca persoane juridice, sunt societati pe actiuni care îsi constituie capitalul prin 3 modalitati:
a) Pe baza capitalului social;
b) Pe baza fondului de rezerva;
c) Pe baza provizioanelor.
Principala caracteristica a bancilor comerciale este ca în cadrul resurselor proprii, capitalul propriu detine cea mai mare pondere. Este mai putin semnificativa capitalizarea profitului bancar, ca modalitate de reciclare si valorificare capitalurilor banesti depuse. Banca comerciala îsi constituie fond de rezerva pentru acoperirea unor pierderi, generate în principal de insolvabilitatea unor debitori. Resursele proprii, constituite sub forma fondului de rezerva, ating la bancile comerciale o marime egala cu capitalul social. Aceasta dimensiune a fondului de rezerva se justifica prin varietatea riscurilor bancare. Pentru mentinerea unui anumit plafon de lichiditati corelat cu o stare prudentiala, bancile recurg la constituirea de provizioane (ele pot fi reglementate si se constituie în baza unor acte normative care urmaresc amplificarea capitalurilor proprii) sau pot fi provizioane de risc pe baza lor putând fi acoperite pierderi bancare care pot fi anticipate nerecunoscându-se marimea si momentul producerii acestor pierderi.
Operatii pasive: B) -atragerea depozitelor
Distingem 3 feluri de depozite:
a- La vedere;
b- La termen;
c- Prin cont curent.
a- Se caracterizeaza prin flexibilitate în sensul ca depunatorii pot dispune oricând utilizarea lor sub forma platilor sau retragerilor din cont. Suma lor este constanta pentru ca platile din anumite conturi se constituie ca depozite în alte conturi, putându-se vorbi în acest sens de un depozit la termen.
b- Sunt o conventie între deponent si banca referitor la suma, durata si nivel al dobânzii bonificate. În România instrumentele cele mai utilizate pentru constituirea depozitelor la termen sunt certificatele de depozite. De exemplu la BCR certificatele de depozit se emit pentru sume de 100.000, 300.000, 500.000 si 1.000.000 pe termene de 3 luni, 6 luni sau 1 an, în conditiile unor dobânzi fixe pentru toata perioada de depozitare. Pentru sume mai mari bancile comerciale folosesc ca instrument de depunere la termen conturi de depozite. Clauzele de retragere si nivelul dobânzilor difera de la banca la banca.
c- Prin intermediul contului curent se evidentiaza o multitudine de operatii de încasari si plati, folosindu-se diferite instrumente de decontare: CEC, ordin de plata, foi de varsamânt. Toate operatiunile de cont curent au loc numai la solicitarea clientilor si necesita un efort deosebit din partea organului bancar, ceea ce face ca bancile sa bonifice în mod diferit soldurile de disponibilitati din acest cont (se acorda dobânzi mai mari ca la depozitele pe termen).
Rescontul - modalitate de procurare de noi resurse de creditare prin cedarea portofoliului de efecte comerciale unei alte banci comerciale de scont dar de regula de emisiune. Alaturi de rescont, bancile comerciale practica "lombardarea" (acele operatii de împrumut garantate cu efecte publice: obligatiuni, bonuri de tezaur), în acest fel bancile comerciale obtin de la banca de emisiune resurse pe termen scurt. Rescontul si "lombardarea" sunt operatii specifice recreditarii si refinantarii.
2. Operatii active - sunt operatii de creditare si plasament pe baza depozitelor bancare
a) Creditarea persoanelor fizice:
Credite pentru constituirea de active fixe, acordate pe termen scurt, credite pentru exploatare acordate pentru active curente. Aici distingem: creditarea creantelor - operatii specifice cum ar fi operatii cambiale, împrumutul pe gaj de actiuni, efecte publice, operatii de report;
Creditele de trezorerie - sunt acordate pe termen scurt, mai mic de 1 an, pentru necesitati legate de ciclul de exploatare si comercializare. Avem 2 forme: avansul în contul curent - apare sub forma cinci de credit sau plafon de creditare si creditul pe termen mijlociu, mobilizabil, este o refinantare
b) creditarea persoanelor juridice - se utilizeaza frecvent, pentru nevoi generale de ordin social, cum ar fi constructia, introducerea gazelor naturale.
3. Operatiuni comerciale si de comision - privesc tranzactii în devize pe pietele internationale
Banca comerciala actioneaza în numele si contul clientului facând operatii de plati, remiteri, acreditive INCASSO. Remiterile sunt operatii de transfer la solicitarea clientilor a unor documente, titluri, sume catre terti. Acreditivul este operatia de plata conditionata, efectuata în baza documentului de încarcare si expediere a marfurilor. Transfer de suma, urmare a unei investiri de suma pe care clientul o acorda bancii comerciale. Incasso efectuarea serviciilor de încasare de o banca a diferitelor creante apartenente clientilor sai: cambii, facturi, hârtii de valoare. Mandatori sunt operatii efectuate în numele bancii, dar în contul clientului, se refera la administrarea hârtiilor de valoare (executori testamentari, gestionarea fondului de tutela). Se percep comisioane de banca pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestarile de servicii si realizare de profit bancar.
|
