STUDIU DE CAZ. STRUCTURA VENITURILOR FISCALE INREGISTRATA IN CADRUL UNIUNII EUROPENE

STUDIU DE CAZ. STRUCTURA VENITURILOR FISCALE INREGISTRATA IN CADRUL UNIUNII EUROPENE

4.1. Considerente privind politica fiscala din Uniunea Europeana

Un aspect important al ,,calitatii" finantelor publice il reprezinta politica fiscala promovata de statele europene. Scopul principal al impozitarii este de a asigura resursele financiare pentru finantarea serviciilor publice. Se pot atasa si alte obiective complementare, in mod normal serviciile asigurate de sistemul public fiecarui cetatean nu sunt direct proportionale cu platile efectuate de fiecare contribuabil, impozitarea are si rolul de redistribuire a veniturilor.

Daca in cazul politicii monetare se poate vorbi de o politica unica, politica fiscala a statelor membre a ramas in zona de autonomie nationala in elaborarea politicii macroeconomice, respectiv cel mai important instrument al statului in asigurarea stabilitatii economice.

Politica in domeniul impozitarii este esentiala pentru toate statele membre, iar actiunile unei tari pot avea impact nu numai in acea tara, dar si in tarile invecinate.

La nivelul UE politica fiscala este subordonata tratatului de infiintare a Comunitatii Europene, care prevede:

- eliminarea taxelor vamale intre tarile membre (art.3) si a oricaror altor masuri cu efect similar;

- asigurarea liberei concurente in cadrul pietei comune.

In acest sens se au in vedere in special impozitele indirecte (TVA si accizele), impozitele directe fiind doar subordonate scopului de neafectare a liberei concurente pe piata, insa se recomanda membrilor incheierea de conventii, de evitare a dublei impuneri internationale.

In impozitarea afacerilor se impune realizarea unui dialog continuu cu eforturile UE, in special cu grupul pentru Codul de conduita pentru impozitarea afacerilor, pentru evitarea adoptarii unor reglementari care sa fie daunatoare competitiei si integritatii bazelor de venituri.

Acest cod de conduita se refera la masurile de impozitare a afacerilor care afecteaza sau pot afecta in mod semnificativ localizarea activitatii de afaceri in cadrul UE, care s-ar putea extinde si spre tarile candidate care vor sa obtina statutul de membru al UE.

Acest cod cuprinde un numar de 5 criterii in functie de care grupul pentru Codul de conduita, format din experti ai statelor membre, evalueaza daca o masura este sau nu daunatoare.

Astfel, o masura poate fi evaluata pozitiv, ca fiind daunatoare, daca:

- sunt acordate avantaje fiscale numai nerezidentilor sau in legatura cu tranzactiile efectuate cu nerezidentii;

- avantajele sunt izolate pe piata interna, astfel incat sa nu afecteze baza nationala de impozitare;

- sunt acordate avantaje in lipsa oricarei activitati economice reale si a unei prezente economice substantiale in statul membru care ofera aceste avantaje;

- regulile pentru stabilirea profitului referitor la activitatile in cadrul unui grup multinational de companii se indeparteaza de la principiile si regulile convenite la nivelul OECD.

- masurile de impozitare sunt netransparente, inclusiv prin relaxarea prevederilor legale la nivel administrativ, intr-un mod netransparent.

Legat de impozitarea veniturilor persoanelor trebuie tinut cont de faptul ca acesta este un atribut al fiecarui stat membru, ceea ce presupune riscul ineviabil al unor obstacole in calea liberei circulatii a fortei de munca, riscul evaziunii fiscale, precum si riscul migrarii fortei de munca inalt calificate. Pentru reducerea acestor riscuri trebuie concentrat efortul de coordonare fiscala pe trei obiective majore:

- eliminarea obstacolelor fiscale din circulatia libera a fortei de munca si a serviciilor pe care acestea le asigura (discriminarea fiscala si dubla impozitare);

- evitarea evaziunii transfrontaliere;

- prevenirea competitiei daunatoare.

Din analiza veniturilor realizate pe ansamblul Uniunii Europene in anul 2004 se constata ca impozitele directe participau cu 66,6%, iar cele indirecte cu 33,4%. Dintre impozitele directe, cele mai mari ponderi le aveau impozitele pe venit si pe profit (34,5% din totalul veniturilor) si contributiile la securitatea sociala (28,6%), iar dintre impozitele indirecte - cele percepute pe bunuri si servicii (30,9%).

Referitor la impozitele directe, prezentate ca o imagine de ansamblu la nivelul Uniunii Europene, in anul 2004, acestea au de asemenea in jurul a 1250-1300 de miliarde de euro, respectiv 19,3% din PIB-ul cumulat al statelor membre, ponderea cea mai mare detinand-o impozitele pe veniturile personale (11% din PIB) si impozitele pe veniturile din capital (6% din PIB), restul impozitelor avand o pondere scazuta (2,3% din PIB).

Impozitele indirecte sunt suportate in general de consumatorul final prin intermediul preturilor si al tarifelor. Cele mai cunoscute sunt: taxa pe valoarea adaugata (TVA), accizele, taxele vamale, impozitul pe spectacole etc.

O importanta foarte mare o au cele doua tipuri de impozite indirecte, TVA- ul si accizele, acestea au o serie de elemente caracteristice comune ce impun 131b12b armonizarea fiscala respectiv:

1. Ambele sunt incluse in preturile de vanzare ale produselor si serviciilor si sunt suportate in final de catre consumatori. Obligatia de plata fata de buget pentru aceste impozite ia nastere odata cu efectuarea tranzactiilor comerciale.

2. Aceste impozite sunt aplicate asupra produselor si serviciilor in tara in care acestea sunt consumate si sunt varsate ca venituri la bugetul tarii respective. In cazul produselor si serviciilor importate sau exportate, formalitatile de trecere a frontierei sunt esentiale pentru urmarirea si incasarea impozitelor indirecte.

3. Baza de impozitare poate fi mai larga sau mai ingusta in functie de gradul de cuprindere a produselor si serviciilor sau poate include diferite stadii in miscarea produselor de la producator la consumator, impozitele fiind aplicate intr-un singur stadiu sau in mai multe.

4. Impozitele fiscale sunt aplicate, de regula, asupra valorii monetare a produselor si serviciilor cumparate.

Avantajele impozitelor indirecte:

- sunt mai putin vulnerabile la efectele concurentei fiscale;

- administrarea lor este mai simpla;

- relative neutre din punctul de vedere al impactului asupra deciziilor de economisire, investire;

Dezavantajele impozitelor indirecte:

caracter regresiv;

- impact inflationist.

In procesul coordonarii politicilor fiscale in vederea adaptarii sistemului fiscal regulilor Uniunii Europene se impune armonizarea mult mai accentuata a impozitelor indirecte care sunt impozite pe consum.

Dat fiind faptul ca taxa pe valorea adaugata este neutra din punct de vedere al gradului de integrare verticala a producatorilor, permite dezvoltarea acestei probleme, acest tip de impozit indirect mai prezinta si alte avantaje:

1. Este un impozit care stimuleaza conformarea, datorita dreptului de deducere trebuie justificat, fiecare firma are interesul sa obtina de la furnizori facturi certificand plata TVA pana la stadiul respectiv.

2. Este o sursa de venit foarte robusta si stabilita, ceea ce explica si utilizarea TVA drept una din sursele de finantare a bugetului comunitar;

3. TVA este cea mai ,,eficienta" taxa din punctul de vedere al raportului dintre colectare si cheltuielile administrative. Fiecare punct procentual din majorare a TVA genereaza venituri suplimentare echivalente cu 0,4% din PIB.

Principalele momente ale armonizarii TVA in Uniunea Europeana sunt:

- introducerea TVA in toate statele membre (pana in anul 1970);

- uniformizarea bazei de impozitare pentru TVA (incepand cu anul 1977) si cotele de TVA (procentuale);

- trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA, o data cu realizarea pietei unice si desfiintarea frontierelor vamale (1 ianuarie 1993);

- simplificarea sistemului TVA si cooperarea statelor membre pentru reducerea fraudei fiscale.

Introducerea TVA in toate statele membre, eforturile de armonizare a sistemului au vizat doua aspecte principale:

1. Uniformizarea bazei de impunere (categorii de bunuri si servicii supuse impunerii), care a fost incheiata in linii mari odata cu adoptarea celei de a VI-a Directiva TVA;

2. Armonizarea ratelor de impunere: au fost considerate necesare pentru a contracara distorsiunile pe care diferentele mari de rate le pot induce in structura comertului intra-comunitar.

Uniformizarea bazei de impozitare a TVA-ului este necesara avand in vedere obligatia statelor membre ale Uniunii Europene de a contribui la bugetul uniunii cu o parte din impozitul incasat, ceea ce presupune aplicarea cotei de TVA la aceleasi tranzactii.

In interiorul UE exista diferente semnificative in ceea ce priveste cotele de impunere, acestea osciland de la 15% (Luxemburg) la 25% (Danemarca si Suedia).

Un sistem de TVA cu cota unica este mai eficient, iar costurile administrarii lui sunt mai reduse, un sistem TVA cu mai multe cote, ofera o anumita protectie consumatorilor cu venituri modeste.

Odata cu trecerea la piata unica, ceea ce presupune desfiintarea controlului la circulatia produselor si serviciilor intre statele componete ale UE, se impun cautarea unor solutii de a renunta la frontierele fiscale in cazul TVA. Acestea se poate realiza prin doua moduri:

a) fie prin trecerea la principiul originii in materie de TVA si adoptarea unui mecanism de corectare (decontare) pentru evitarea realocarilor importante de TVA intre bugetele diferitelor state membre.

b) fie prin mentinerea principiului destinatiei cu renuntarea la controlul fiscal la frontierele intre statele membre.

La data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana (1 ianuarie 2007), a intrat in vigoare legea armonizata privind taxa pe valoarea adaugata (TVA), care a reprezentat transpunerea in legislatia nationala a acqius-ului comunitar in domeniu, respectiv a Directivelor a VI-a, a VIII-a si a XIII-a ale CEE.

Principalele aspecte ale legii armonizate se refera la:

1. Includerea in legislatia nationala a regimului tranzitoriu in domeniul TVA, care se aplica numai in relatia cu statele membre ale UE.

2. Transpunerea Directivelor a VIII-a si a XIII-a ale CEE, care stabilesc procedura de restituire a TVA-ului pentru achizitiile efectuate in Romania de persoane impozabile din strainatate, stabilite atat in statele membre ale UE (Directiva a VIII-a), cat si in tari terte (Directiva a XIII-a).

3. Eliminarea unor scutiri de TVA care nu sunt permise de Directiva a VI-a a CEE si introducerea altor scutiri de TVA, prevazute inca in legislatia nationala.

4. Introducerea in legislatia nationala a altor prevederi, cum sunt:

- ajustarea dreptului de deducere a TVA;

- introducerea regimului special pentru producatorii agricoli, concomitent cu eliminarea scutirii de TVA pentru aceasta activitate;

- introducerea regimurilor speciale pentru: agentiile de turism, bunurile second hand, obiectivele de arta, de colectie sau de antichitati, aurul pentru investitii, bunurile vandute in sistem amanet si consignatie.

Sfera de aplicabilitate:

1) Persoane impozabile

- introducerea notiunii de persoana impozabila, care nu era prevazuta in legislatia romana privind TVA (conform art. 4 din Directiva 77/388/CEE);

- introducerea unor noi entitati in cadrul ,,persoanelor impozabile", care ar fi organizatii sindicale, organizatii nonguvernamentale, politice, religioase, profesiuni liberale sau persoane care desfasoara activitati independente pe baza liberei initiative.

2) Activitati impozabile

Includerea unor noi activitati care inainte erau scutite de plata TVA:

- activitati intreprinse de agentii economici autorizatii in zone libere;

- furnizarea de uniforme scolare si prescolare, articole de imbracaminte si incaltaminte pentru copii in varsta de pana la un an;

- activitati de taxi intreprinse de persoane ce desfasoara activitatii independente pe baza liberei initiative;

- importul de bunuri efectuat de institutiile publice, direct sau prin comisionari, finantate din imprumuturi contractate de pe piata externa cu garantie de stat;

- importul de materii prime destinat procesarii in vederea exportului, intr-o perioada de 45 de zile de la data importului.

Tabelul nr. 4.1.1. Cotele  TVA aplicate in statele membre ale Uniunii Europene

Sursa: https://www.worldwide-tax.com

Principiul care sta la baza aplicarii accizelor este ca acestea se aplica in tara in care are loc consumul. Armonizarea in cazul acestui tip de impozit vizeaza, in primul rand, produsele care poarta accize in statele membre ale UE, urmarindu-se o uniformizare a definirii produselor, unitatilor de masura si a exceptiilor, dar si in ceea ce priveste marirea cotelor de impozitare.

Diferentele mari intre cotele de accizare de la un stat la altul, explicate fie de politicile de descurajare a consumului (in cazul cotelor mari), fie prin importanta sectorului agricol (in cazul cotelor mici), distorsioneaza competitia si constituie un stimulent pentru frauda fiscala (contrabanda cu tigari si bauturi alcoolice etc.)

Un alt segment vizat de armonizare este adoptarea unor reguli uniforme pentru evidenta stricta a circulatiei si depozitarii produselor purtatoare de accize.

Principalele categorii de produse definite de Uniunea Europeana, purtatoare de accize sunt: produsele din tutun, produsele petroliere si bauturile alcoolice. In cadrul acestora identificam:

- produse din tutun: tigaretele, tigarile, tutunul pentru rasucit, tutunul pentru mestecat, alte tipuri de tutun pentru fumat;

- produse petroliere: benzina fara plumb, benzina cu plumb, gazele de sonda, pacura, gazul lichefiat, methana, kerosenul (banzina pentru avion);

- bauturi alcoolice: berea, vinul, bauturile spirtoase, produsele intermediare.

In cazul armonizarii regulilor pentru miscarea produselor purtatoare de accize, in conditiile suspendarii platii accizelor pana in momentul eliberarii produselor pentru consumul final trebuie adoptate regulile UE pentru urmarirea miscarii produselor, reguli stricte care se refera la:

1. Existenta unui sistem de antrepozite fiscale, in legatura unele cu altele, care sa fie autorizate pentru stocarea si miscarea produselor in regim suspensiv de plata a accizelor;

2. Obligatia antrepozitelor de a tine evidenta stocurilor;

3. Administrarea antrepozitelor fiscale de catre administratori autorizati de catre autoritatea nationala fiscala, acestia fiind responsabili pentru plata accizelor la livrarea catre consumatorul final; acestora li se percep garantii financiare.

4. Existenta unor documente specifice care insotesc produsele in regim suspensiv.

Taxele vamale au o importanta mai redusa in contextul UE, deoarece a fost adoptat principiul potrivit caruia bunurile importante din afara spatiului UE vor fi taxate intr-unul din statele membre, o singura data, ulterior acestea circuland liber in celelalte state ale pietei unice europene.

Bunurile provenind dintr-un stat membru al UE nu vor mai putea fi considerate importuri taxabile, asigurandu-se libera circulatie a acestora in spatiul UE.

Taxele vamale reprezinta venit propriu traditional la bugetul Uniunii Europene. Acesta este urmarit si incasat de catre fiecare stat membru in contul UE. Colectarea acestor venituri necesita resurse umane si materiale importante, statele membre au dreptul sa retina o cota de 25% din incasari pentru acoperirea cheltuielilor respective.

Desi s-au facut progrese importante pe linia armonizarii atat in tara noastra, cat si in celelalte tari, diferentele se mentin atat in ceea ce priveste PIB/loc ca nivel de dezvoltare, cat si in ceea ce priveste sistemul de impozite si taxe.

Impozitele pe bunuri si servicii si-au diminuat ponderea in tarile membre ale Uniunii Europene (in perioada 1995-2004), de la 38,2% in anul 1995 la 31% in anul 2000, stabilindu-se la acest nivel pana in anul 2004.

In anul 2004 impozitele indirecte la nivelul Uniunii Europene au fost de 13,8% din PIB-ul cumulat al statelor membre ale UE. Ponderea cea mai mare in randul acestora a avut-o taxa pe valoarea adaugata (TVA), cu 6,9% din PIB-ul pecizat anterior (respectiv 50% din volumul total al impozitelor indirecte), urmata de accize cu 3,5% din PIB, restul impozitelor indirecte (in totalitatea lor), reprezentand doar 3,4% din PIB.

4.2. Repartizarea sarcinii fiscale la nivelul Uniunii Europene

Sarcina fiscala in Uniunea Europeana, definita ca raport intre veniturile bugetare din impozite si PIB este relativ ridicata. In 2004 era 39,3% din PIB ponderat, mai mare cu aproape 14% decat SUA si Japonia. Diferenta fata de SUA nu s-a redus, pentru ca, potrivit statisticilor OECD, SUA si-a redus masiv impozitele in ultimii 5 ani. Datele disponibile pana in 2003 despre Japonia, sugereaza ca si aceasta tara si-a redus povara fiscala in aceasta perioada, intr-o masura usor redusa comparativ cu Uniunea Europeana.

Inainte de extinderea Uniunii Europene din anul 2004 exista o mare varietate a ratelor de impozitare, care se apropiau de 50% in tarile nordice si Belgia, sau care erau mai scazute in tari ca Irlanda, Spania, Marea Britanie si Grecia. In EU 15, diferenta dintre nivelul cel mai inalt (Suedia) si cel mai redus (Irlanda) ajungea la 21 de puncte procentuale.

Dupa extinderea din anul 2004, cele 10 noi state membre au condus la o diversitate crescuta: 2 noi state, Lituania si Letonia, au presiunea fiscala chiar mai redusa decat a Irlandei. In cele mai multe cazuri, noile state aveau rate de impozitare mai reduse, ceea ce a condus la scaderea mediei la nivelul Uniunii: 39,% in 2004, in timp ce media noilor 10 state era de 34,5%.

Exista diferente substantiale nu numai intre EU 15 si noile state, ci chiar intre noile state membre. Se disting doua grupuri de tari: Slovenia (39,7%) si Ungaria (39,1%), ce au un nivel apropiat de media EU 15 (40,3%) si alt grup, al celorlalte tari, cu nivele substantial reduse: pornind de la Cehia (36,6%), pana la Lituania (28,4%).

Noile state membre au o structura diferita comparativ cu tarile EU 15, inregistrand o pondere considerabil mai mica a impozitelor directe in totalul veniturilor fiscale.

In 2004 diferenta dintre media EU 15 si cea a statelor noi era de aproximativ 10 puncte procentuale (de la 36% la 25,7%), cu exceptia Maltei, toate noile state se situau sub media EU 15.

Impozitele directe aveau cea mai mica pondere in totalul veniturilor fiscale in Slovenia (19,8%), Polonia (24,1%), Ungaria (24,2%). Unul dinte motivele acestei diferente se gaseste in nivelul mai redus al ratelor de impozitare existente in noile 10 state, privitoare la impozitul pe profitul companiilor si impozitul pe venitul personal.

Tabelul nr. 4.2.1.  Veniturile fiscale din statele membre ale Uniunii Europene ca pondere in PIB in perioada 2004 -2006

Sursa: Eurostat; DOC_TAXATION.indd (Taxatino trends in the European Union)

Ponderea redusa a impozitelor directe in noile state este contracarata de ponderi mai ridicate ale contributiilor sociale. Diferentele dintre EU 15 si tarile noi, privitoare la contributiile sociale, se diminuasera in ultimii ani, dar au crescut in 2004. In grupul noilor state, cele mai mari ponderi ale contributiilor sociale inregistreaza Cehia, Polonia si Slovacia. Cele mai ridicate ponderi in cazul impozitelor indirecte le are Malta si Cipru.

Si intre vechile tari europene exista diferente notabile, tarile nordice au ponderi ridicate ale impozitelor directe, in timp ce in unele tari sudice (in special Portugalia si Grecia) predominante sunt impozitele indirecte.

In Danemarca, si intr-o mai mica masura in Marea Britanie si Irlanda, ponderea contributiilor sociale sunt scazute comparativ cu media EU 15. Ponderea impozitelor directe in Danemarca este cea mai mare din Uniunea Europeana. Germania detine cea mai mare pondere a contributiilor sociale, dar si cea mai mica in domeniul impozitelor directe.

In Uniunea Europeana, veniturile fiscale obtinute din impozitarea muncii, de cele mai multe ori retinute la sursa, reprezinta sursa predominanta pentru bugetul statului, in majoritatea tarilor membre. Impozitele asupra muncii contribuie in proportie de 50% la formarea veniturilor fiscale.

Rata efectiva a impozitului pe salarii se situa in medie la 36,5% (media la nivelul UE 25 pentru anul 2004) din salariul brut, 70% din aceasta reprezentand costuri non-salariale (contributii la protectia sociala si alte contributii) si 30% reprezentand impozit pe veniturile personale. Aceasta rata se situa semnificativ sub medie in Malta, Irlanda si Marea Britanie si intr-o mica masura in Spania si Portugalia. Cele mai mari rate se intalnesc in Suedia, Belgia, Franta, Finlanda, Danemarca si Italia.

Rata efectiva a impozitului pe capital atingea 29,7% (media la nivelul EU 25 pentru anul 2003), din excedentul brut de exploatare al economiei. In cadrul UE nivelul cel mai scazut al acestei rate se intalneste in Lituania, Letonia, Estonia, urmate de Grecia, in timp ce peste medie se situeaza Germania si Portugalia.

Tabelul nr. 4.2.2. Rata impozitului pe profit in statele membre ale UE

-%-

Sursa: Eurostat; DOC_TAXATION.indd (Taxatino trends in the European Union)

Taxele pentru consum ating 19,7% (media la nivelul EU 25 pentru anul 2004), din pretul platit de consumatori. Eforturile de uniformizare a regulilor de aplicare a TVA in cadrul Uniunii Europene fac ca diferentele intre statele membre sa fie oarecum aplanizate. Exista diferente datorate, pe de o parte, practicarii de rate TVA normale si reduse, si pe de alta parte, deosebirile in ceea ce priveste practicare accizelor.

In Uniunea Europena, sub medie se situeaza impozitele pe consum in Estonia, Olanda, Malta si peste medie in Luxemburg, Finlanda, Suedia, dar cel mai ridicat nivel in UE al acestor impozite se inregistreaza in Germania.

4.3. Contributia Romaniei la bugetul Uniunii Europene

De la data aderarii la Uniunea Europeana, Romania participa de drept si de fapt la procesul bugetar comunitar in ansamblul sau, respectiv atat in mecanismul sau de luare a deciziilor pe parcursul desfasurarii procesului bugetar comunitar la nivelul fiecarui an bugetar (de elaborare, aprobare, executie si control al bugetului), cat si la cel de stabilire si/sau schimbare a cadrului general legal de baza prevazut de Tratatul Uniunii Europene si de Regulamentele comunitare din domeniul bugetar.

Romania participa in procesul decizional din domeniul bugetului comunitar la nivelul grupurilor de lucru/comitetelor care se desfasoara la nivelul consiliului UE, incluzand ECOFIN-Bugetar, la nivelul Comisiei Europene, precum si la nivelul Parlamentului European prin europarlamentarii alesi prin votul direct al populatiei.

Resursele proprii necesare finantarii bugetului general comunitar pe anul 2008 reprezinta 0,95% din totalul venitului national brut (VNB) comunitar, situandu-se astfel sub plafonul maxim de 1,29% din totalul venitului national brut, calculat conform metodei prevazute la art. 3 aliniatul (1) din Decizia nr. 2000/597/EC, EURATOM a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunitatilor Europene.

Elementele care compun contributia statelor membre la sistemul resurselor proprii comunitare prezinta caracteristici diferite:

- resursele proprii traditionale sunt venituri fiscale care apartin de drept Uniunii Europene, fiind incasate de catre administratiile nationale si incasate direct la bugetul Comunitatii Europene, dupa retinerea unei cote de 25% corespunzatoare cheltuielilor cu colectarea.

- resursa bazata pe taxa pe valoarea adaugata, este o contributie bugetara calculata prin aplicarea unei "cote uniforme" la o baza a TVA, evaluata in mod uniform pentru toate statele membre, conform prevederilor regulamentului Comunitar.

- corectia/rabatul acordat Marii Britanii este o derogare obtinuta de Marea Britanie acoperind 2/3 din dezechilibrul bugetar constatat intre varsamintele veniturilor efectuate de Marea Britanie si cheltuielile Comunitatii referitoare la teritoriul balcanic si este luata in sarcina de catre alte state membre corespunzator unui pro-cote aplicate venitului national brut, national ca parte a venitului national brut comunitar.

- resursa bazata pe venitul national brut este o contributie bugetara care constituie resursa de echilibru a bugetului comunitar, reprezentand aproximativ 75% din totalul resurselor proprii.

Contributia estimata a Romaniei pentru anul 2007 se ridica la suma de 3.977,0 milioane lei ceea ce reprezinta circa 1,02% din totalul resurselor proprii din bugetul comunitar si circa 1,02 din produsul intern brut al Romaniei (PIB).

Pentru anul 2008 contributia estimata a Romaniei se ridica la suma de 4.239,0 milioane lei, ceea ce reprezinta circa 1,13% din totalul resurselor proprii din bugetul comunitar si circa 0,96% din PIB al Romaniei.

In tabelul urmator este prezentata in (euro si lei) estimarea contributiilor Romaniei la sistemul comunitar al resurselor proprii pentru anii 2007, 2008.

Tabelul nr. 4.3.1. Contributia Romaniei la bugetul Uniunii Europene

Sursa: Raport privind situatia macroeconomica a Romaniei

4.4. Analiza evolutiei gradului de fiscalitate in Romania. Comparatii internationale

Masurile de politica fiscala promovate de autoritatile fiscale din tara noastra, in perioada 2000-2007, alaturi de alti factori, printre care calitatea gestionarii creantelor fiscale ale statului si gradul de conformare voluntara la impozit, au influentat volumul si structura incasarilor fiscale, precum si presiunea exercitata de acestea.

In tabelul de mai jos este prezentata evolutia nivelului produsului intern brut si a veniturilor fiscale ale Romaniei precum si a gradului de fiscalitate, in perioada 2000-2007.

Tabelul nr. 4.4.1. Evolutia gradului de fiscalitate in Romania,

in perioada 2000-2007

Sursa: Iulian Vacarel "Politici fiscale si bugetare"

www. fmi.ro

In perioada 2000-2004, gradul de fiscalitate generala, calculat cu luarea in considerare a tuturor impozitelor, taxelor si contributiilor incasate de autoritatiile publice centrale si locale, a inregistrat o tendinta de scadere, de la 29,3% in anul 2000 la 27,9% in 2004. In perioada 2005-2007, gradul de fiscalitate a inregistrat o crestere de la 30,4% in 2005 ajungandu-se la 31,4% in 2007.

Evolutia gradului de fiscalitate este determinata si de evolutia gradului de colectare a prelevarilor obligatorii, in stransa legatura cu conformarea voluntara a contributiilor la plata acestora.

In conditiile in care, dupa anul 2000, produsul intern brut a inceput sa creasca, de la un an la altul, in termeni reali, tendinta descrescatoare a gradului de fiscalitate poate fi apreciata ca efect al tendintei generale de relaxare fiscala manifestata in perioada 2000-2005. Cu titlu de exemplu se pot mentiona, in acest sens, reducerea, de la 1 ianuarie 2000, a cotei impozitului pe profit, de la 38% la 25%, si apoi la 16%, incepand cu 1 ianuarie 2005, reducerea, tot de la 1 ianuarie 2000, a cotei generale de T.V.A, de la 22 % la 19%.

Indicele relativ al fiscalitatii este un indicator care poate fi utilizat pentru exprimarea nivelului fiscalitatii, reprezentat, in esenta de suma principalelor impozite si taxe percepute companiilor si persoanelor fizice.

Ca si gradul de fiscalitate, indicele relativ al fiscalitatii romanesti nu a fost si nu este printre cele mai ridicate, iar reducerea intr-un singur an 2005 a acestuia cu peste 30 de puncte procentuale, reprezinta un fapt mai rar intalnit la nivelul unei economii. Astfel, pentru anul 2005 indicele relativ al fiscalitatii este de 100% fata de 133%, in anul 2004. O usoara scadere s-a inregistrat si in anul 2006, acesta ajungand la aproximativ 98%.

Indicele relativ al fiscalitatii - suma principalelor impozite si taxe percepute companiilor si persoanelor fizice.

Tabelul nr 4.4.2. Indicele relativ al fiscalitatii in Romania, in perioada 2004-2006

Potrivit unui studiu al publicatiei Forbes, care ia in considerare 26 de economii europene, tara cu cel mai redus nivel al fiscalitatii, la nivelul anului 2004, este Irlanda, cu un indice al fiscalitatii de 90,3% (fara contributii de sanatate), comparativ cu 174,8%, cel mai ridicat indice, precum Franta. Cu un indice al fiscalitatii de 119,5% (fara contributii de sanatate), Romania se situeaza in acest clasament pe locul 16%, fiind devansata de 15 tari (Franta, Belgia, Suedia, Italia, Austria, Norvegia, Grecia, Spania, Slovenia, Olanda, Cehia, Finlanda, Ungaria, Danemarca, Portugalia) si devansand 11 tari (Polonia, Germania, Marea Britanie, Luxemburg, Slovacia, Elvetia, Lituania, Letonia, Rusia, Irlanda).

4.5. Comparatia sistemului fiscal romanesc cu sistemele fiscale din tarile UE 27

Specificul Romaniei fata de tarile UE 27 consta in structura veniturilor incasate la bugetul de stat.

In Romania, veniturile fiscale si bugetare sunt dependente de veniturile din taxele si impozitele indirecte (TVA, accize, taxe vamale etc.), in timp ce, in Uniunea Europeana, contributiile celor trei mari categorii de impozite si taxe (impozite directe, indirecte si contributiile sociale) la formarea veniturilor sunt relativ apropiate. In acest context, observam ca fiscalitatea din Romania este una medie fata de tarile din Uniunea Europeana, situandu-se la un nivel relativ apropiat de Irlanda sau Slovacia (unde se aplica o cota unica de 19% atat pentru venituri, cat si pentru TVA) si mult mai redusa atat fata de cea din tarile UE 15, de exemplu, Suedia, Franta sau Danemarca, cat si in comparatie cu unele dintre tarile nou-venite in UE in anul 2004, precum Cehia sau Ungaria.

In prezent, Romania are una dintre cele mai reduse cote din UE 27 la impozitul pe venitul persoanelor fizice. Cu o rata de impozitare de 16%, Romania se afla intre Serbia (cu venituri impozitate progresiv, cu o rata minima de 10% si una maxima de 14%) si tarile dezvoltate din UE, in care predomina, la fel, sistemul progresiv. Cele mai mari rate de impozitare a veniturilor sunt in Danemarca (38%-59%), Suedia (30%-55%), Finlanda (29%-53,5%), Olanda (34,2%-52%) si Norvegia (28%-51,3%). Dintre cele 12 tari noi membre ale UE  (zece care au aderat in mai 2004 si doua in ianuarie 2007), majoritatea au cote de impozitare mai ridicate decat Romania. Astfel, Ungaria are cote cuprinse intre 18% si 36%, Cehia (12%-32%), Polonia (19%-40%) iar Bulgaria intre 10% si 24%.

In ceea ce priveste impozitul pe profitul companiilor, Romania are printre cele mai scazute cote dintre tarile din UE 27. Pentru persoanele fizice, rata de impozitare a dividendelor este de 16%, astfel ca profiturile unei societati comerciale sunt impozitate cu 29,44%, in cazul actionarilor persoane fizice si cu 24,4%, in cazul persoanelor juridice.

Incepand cu anul 2008, Bulgaria aplica o cota de impozitare pe profitul companiilor de 10% ceea ce o situeaza in topul statelor cu cea mai redusa cota de impozitare. Ungaria foloseste o cota de 16% iar Estonia 22% (trebuie mentionat ca Bulgaria si Estonia nu impoziteaza veniturile din dividende).

Daca avem in vedere rata de impozitare combinata (impozit pe profit + impozit pe dividende), observam ca tarile dezvoltate din UE au un regim de impozitare mult mai restrictiv decat al Romaniei. Astfel,  daca impozitul final combinat este de 19% in Slovacia, in Irlanda acesta este de 26%, mai mic decat in Polonia (34,4%), Franta (55,9%), Germania (52,4%), Cehia (35,4%) si aproximativ egal cu cel din Grecia (29%).

Comparativ cu ratele practicate de statele membre UE, cota TVA aplicata in Romania se situeaza la un nivel relativ mediu. Aceeasi rata, 19%, este intalnita in Slovacia (unde se practica principiul cotei unice extins si la TVA), Germania, Cehia etc. Cea mai mare rata a TVA este inregistrata in Suedia, Norvegia si Danemarca (25%). Rata utilizata in Romania este mai mare decat cea practicata de alte state, cum ar fi, de exemplu, Luxemburg si Cipru (15%) sau Marea Britanie (17%). Altfel, legat si de taxa de prima inmatriculare, nou introdusa in Codul Fiscal si atat de contestata, trebuie mentionat ca, in Romania, taxele pe mediu sunt de 10 ori mai mici in comparatie cu Uniunea Europeana.

Reforma sistemului fiscal naste in continuare multe controverse in Romania. Succesul sau esecul ei depinde de momentul in care este aplicata, mediul economic in care este implementata si masurile acompaniatoare - reducerea cheltuielilor publice, impunerea de constrangeri tari rau-platnicilor, flexibilizarea Codului Muncii etc. In Romania, opiniile pro cota unica vorbesc despre cresteri de venituri la buget, "magnet" pentru investitiile straine, crearea de locuri de munca etc. Parerile contra recunosc cotei unice de impozitare doar avantajul reducerii birocratiei fiscale (simplitatea ei administrativa), imputandu-i lipsa de echitate. Se argumenteaza ca veniturile la buget s-au marit prin cresterea incasarilor din TVA, generate de expansiunea consumului datorata transferurilor banesti de la romanii plecati in strainatate si maririi cererii celor cu venituri mari, care au castigat mai mult ca urmare a aplicarii cotei unice. In mod cert, consensul minim privind consolidarea unei strategii fiscale predictibile in Romania este necesar deoarece concurenta fiscala intre tarile UE este din ce in ce mai puternica.