Sfera pietelor financiare si componentele lor
Pietele financiare se individualizeaza în ansamblul pietelor nationale si internationale prin faptul ca ofera cadrul organizatoric de efectuare a operatiilor de vânzare si de cumparare a valorilor mobiliare pe termene medii si lungi, prin care se mobilizeaza capitalurile disponibile si se ofera mecanisme de finantare agentilor economici din diverse tari.
Pornind de la sensul larg al finantelor, în sfera pietelor financiare se încadreaza pietele monetare, pietele valutare si pietele financiare propriu-zise.
Pietele financiare realizeaza confruntarea cererii de finantare a guvernelor, administratiilor locale, societatilor comerciale cu oferta de capital provenita de la banci, investitori, societati de asigurare, fonduri de pensii, fonduri de investitii si de la alti posesori de capitaluri pe termen lung.
Pietele monetare si valutare, ce fac parte din sfera larga a pietelor financiare, se deosebesc prin obiectul tranzactiilor care îl reprezinta titlurile de credit pe termen scurt si valutele.
În sens restrâns, pietele financiare mijlocesc confruntarea cererii si a ofertei de actiuni si obligatiuni, fiind denumite pietele valorilor mobiliare.
Uneori, pietele financiare în sens restrâns sunt denumite piete de capital, deoarece faciliteaza miscarea capitalului dintr-o forma în alta si accesul la resurse de finantare.
Pietele financiare sunt formate din pietele financiare nationale si europietele pe care se negociaza euroactiuni si euroobligatiuni. Pe pietele financiare nationale se emit si negociaza titluri interne si titluri straine emise în moneda nationala. Pietele financiare internationale mijlocesc atragerea capitalurilor disponibile pe termen mediu si lung si plasarea lor în alta tara, precum si obtinerea unor resurse de finantare de agentii economici de pe piete financiare straine. Plasarea capitalurilor disponibile prin intermediul pietelor financiare din alte tari reprezinta o forma de deplasare a capitalurilor catre agentii economici din alte tari.
Pietele financiare derivate sunt reprezentate de pietele futures si pietele optiunilor pe care se negociaza contracte ce se vor derula în viitor care au ca obiecte instrumente financiare bazate pe valori mobiliare sau pe indici ai pietei prin care se pot gestiona unele riscuri sau obtine câstiguri.
În cadrul pietelor financiare se deosebesc doua componente care se afla într-o strânsa conexiune si anume piata primara si piata secundara
Piata primara reprezinta acea componenta a pietelor financiare pe care se emit si plaseaza valorile mobiliare în vederea mobilizarii capitalurilor disponibile pe termen mediu si lung.
Piata secundara mijloceste vânzarea si cumpararea valorilor mobiliare emise si plasate pe piata primara. Piata secundara asigura detinatorilor de valori mobiliare dreptul de negociere si valorificare, precum si confirmarea valorii lor. Piata secundara concentreaza cea mai mare parte a operatiilor de vânzare si cumparare a valorilor mobiliare si stabileste pretul acestora. Prin intermediul pietei secundare se asigura lichiditatea si mobilitatea capitalurilor disponibile pe termen lung.
În functie de natura valorilor mobiliare emise si negociate pe pietele financiare se deosebesc piata actiunilor, piata obligatiunilor, piata futures, piata optiunilor.
Piata actiunilor cuprinde segmentul emisiunii si negocierii actiunilor exprimate în moneda nationala prin care se mobilizeaza si redistribuie capitalurile interne. Piata internationala a actiunilor mijloceste plasarea titlurilor emise într-o tara în monedele altor tari pe piete straine si mobilizarea capitalurilor necesare dezvoltarii întreprinderilor.
Piata obligatiunilor asigura cadrul necesar emisiunii si plasarii obligatiunilor fiind formata din piata obligatiunilor interne, piata obligatiunilor straine si piata euroobligatiunilor.
Piata obligatiunilor interne reprezinta un segment important al pietelor financiare interne pe care se negociaza obligatiuni emise în moneda nationala, detinatorii de capital si solicitatorii fiind rezidenti ai statului respectiv.
Piata obligatiunilor straine se deosebeste prin faptul ca asigura plasarea obligatiunilor din strainatate, exprimata în moneda tarii pe a carei piata se negociaza si desfasoara conform reglementarilor din tara respectiva
Piata euroobligatiunilor reprezinta o componenta a pietelor financiare internationale pe care se negociaza obligatiuni exprimate într-o moneda care apartine altei tari decât cea a emitentilor si a investitorilor.
Pietele "futures" în calitate de piete financiare derivate realizeaza tranzactii de vânzare cumparare a contractelor "futures", prin care se reflecta angajamentul de a preda sau a primi o anumita suma într-o valuta, sau un numar de titluri la o data mentionata si la un pret stabilit în momentul încheierii.
Pietele optiunilor asigura tranzactiile privind contractele pe optiuni, prin care se prevede dreptul de optiune de cumparare sau de vânzare a unei sume în devize, sau a unui numar de titluri la un pret determinat si la o anumita scadenta. Pe baza contractului de optiune cumparatorul sau vânzatorul, are dreptul la scadenta sa opteze pentru primirea sau cedarea titlurilor sau sa renunte la optiune în schimbul platii unei prime.
Piete financiare internationale prin care se asigura confruntarea cererii si a ofertei de capital provenite din diverse tari în centrele financiare internationale sunt formate din pietele internationale de actiuni, pietele obligatiunilor internationale, pietele euroefectelor si piata eurocreditelor.
Titlurile de valori ce se negociaza pe pietele financiare reprezinta înscrisuri sub forma materiala care atesta existenta unor relatii contractuale între emitent si detinator si confera anumite drepturi posesorilor.
Titlurile de valori mobiliare ce se negociaza pe pietele financiare se deosebesc prin urmatoarele:
obligatia reflectarii în titlu are un caracter autonom;
titlurile de valori reflecta miscarea factorilor de productie, dar valoarea la bursa se formeaza în functie de alti factori;
valoarea de piata a titlurilor depinde de raportul dintre cerere si oferta
Titlurile primare sunt considerate documentele ce se emit în vederea mobilizarii si majorarii capitalului propriu (actiuni) si cele pentru atragerea unor capitaluri (obligatiuni). Prin intermediul titlurilor primare se asigura mobilizarea capitalurilor pe termen lung de catre cei care au nevoie de fonduri si se ofera anumite drepturi detinatorilor.
Titlurile derivate se deosebesc prin faptul ca acorda anumite drepturi partilor la contract asupra activelor la o scadenta viitoare. Titlurile derivate decurg din contractele încheiate de parti, prin care se asigura drepturi asupra unor active la o scadenta viitoare. Crearea si valoarea lor de piata depind de activele la care se raporteaza (titluri financiare, marfuri, valute) si de aici natura lor de titluri derivate.
Titlurile sintetice sunt reprezentate de instrumentele care se creeaza de societatile comerciale pe baza activelor financiare (contracte pe indici bursieri).
|
