La începutul anului 2005, noul guvern introducea cota unica de impozitare de 16% asupra veniturilor persoanelor fizice si asupra profitului firmelor, reformând astfel din temelii sistemul fiscal din România.
Care sunt diferentele de abordare a reformei fiscale pâna în 2005 si dupa 2005?
Care dintre cele doua sisteme fiscale este sustenabil pe termen mediu si lung, fiind putin probabil sa genereze dezechilibre macroeconomice?
Cum poate creste ponderea veniturilor încasate la buget în PIB de la 29% (în 2006, România aflându-se, la acest indicator, pe ultimul loc în UE27) la 40-45%, cât este media tarilor UE27?
La aceste întrebari vom încerca sa raspundem în continuare. Mai întâ 252i83c i, vom analiza comparativ cele doua sisteme fiscale: cel de pâna în 2004 si sistemul actual, initiat la 1 ianuarie 2005. Ulterior, vom compara sistemul fiscal actual din România cu alte sisteme fiscale din tarile UE27.
Sistemul fiscal de pâna în 2004: progresiv, redistributiv, social
În 2004, sistemul fiscal era unul progresiv, cu cote diferentiate în ceea ce priveste impozitul aplicat pe venitul persoanelor fizice. Astfel, cei care aveau venituri de pâna la 28 milioane ROL, plateau 18% drept impozit pe venit, pentru cei cu venituri cuprinse între 28 milioane ROL si 69,6 milioane ROL cota era de 23% si impozitul putea ajunge pâna la 40% în conditiile în care venitul depasea suma de 156 milioane ROL. Impozitul aplicat asupra profitului impozabil al companiilor era de 25%. Dobânzile erau impozitate cu 1%, iar dividendele cu un procent de 5%. Microîntreprinderile plateau un impozit pe venit de 1,5%.
În 2004, sistemul fiscal din România era considerat de catre Fondul Monetar International[1] ca fiind unul sustenabil, care nu creeaza dezechilibre macroeconomice pe termen mediu si lung. Balanta economii-investitii îmbunatatita, arierate într-o scadere rapida, mentinerea salariilor în limita bugetelor aprobate si ratele ridicate de colectare de 95-98% la principalele utilitati fundamentau analiza pozitiva a specialistilor FMI: "Politica bugetara în anul 2004 va sustine obiectivele de dezinflatie si limitarea deficitului de cont curent extern, creând în acelasi timp conditii pentru cresterea în continuare a investitiilor sectorului privat".
Ce urma sa se întâmple cu sistemul fiscal în 2005, daca guvernarea de atunci continua? Guvernul convenise deja cu FMI, din luna iulie 2004, un program de reforma fiscala care ar fi intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005. Principalii piloni ai acestui program prevedeau o reducere a impozitului pe profit de la 25% la 19%; o reducere a impozitului pe venit pentru cea mai mica transa de impunere de la 19% la 14%, compensate partial prin înghetarea deducerilor personale la nivelul din 2004 si o reducere a ratei contributiilor pentru asigurarile sociale cu 1,25%. Pentru a compensa o parte din pierderea de venituri, autoritatile doreau sa introduca simultan un impozit pe teren, sa creasca impozitul pe dividende si accizele, cu începere de la 1 iulie 2005. Pierderea neta de venit asociata reformei s-ar fi ridicat la 0,25% din PIB fata de referinta de baza, datorita efectului pe parcursul întregului an al eliminarii ratei reduse de impunere la impozitul pe profit pentru activitatile de export, efectului reportat al cresterii accizelor din iulie 2004 si al unor îmbunatatiri în colectare datorita reformei administratiei fiscale si a unei reduceri a evaziunii fiscale.
Obiectivele reformei propuse de guvernul din 2004 erau legate de sprijinirea distributiei echitabile a câstigurilor de pe urma cresterii economice ridicate, îmbunatatirea climatului de afaceri si întarirea pozitiei competitive a României. În plus, reforma fiscala dorea sa raspunda si asteptarilor oamenilor de afaceri, legate de cresterea predictibilitatii în domeniul fiscal, reducerea costurilor administrative legate de impozite si reducerea presiunilor legate de impozitarea muncii.
Sistemul fiscal din 2005-2007: stimulativ pentru afacerile mari si consum
Desi sondajele efectuate în rândul oamenilor de afaceri în ultimii 5 ani arata ca nivelul fiscalitatii este una dintre preocuparile secundare ale managementului companiilor (mult mai putin importanta decât, de exemplu, predictibilitatea fiscala), reforma fiscala din 2005 a tintit încurajarea afacerilor mari, a companiilor cu forta financiara ridicata, mizându-se pe efectele de antrenare ale investitiilor masive realizate de acesti investitori.
De la 1 ianuarie 2007, au intrat în vigoare amendamentele, îndelung disputate, aduse Codului Fiscal. Amendamentele nu au avut în vedere modificarea elementelor esentiale ale sistemului fiscal românesc, construit, în principal, pe baza cotei unice de 16% aplicate veniturilor si a unei taxe pe valoarea adaugata de 19%.
Impozitul pe dividende, platit de
catre actionarii persoane juridice, este de 10% în
1 ianuari conditiile în care nu detin participatii de minimum
15% pâna la e 2009, respectiv 10% dupa aceasta data pentru
o perioada de minimum doi ani înainte de data platii.
Exceptia de la regula de impozitare a societatilor comerciale
este, în continuare, data de impozitarea venitului microîntreprinderilor,
cu conditia ca acestea sa realizeze
minimum 50% din venituri din alte activitati decât cele de
consultanta pentru management si afaceri. Prevederea se
doreste o solutie în sensul eliminarii folosirii
microîntreprinderilor pentru încasarea salariilor de catre unii
angajati. Cota de impozitare a veniturilor este, în cazul
microîntreprinderilor, de 2% în anul 2007, 2,5% în anul 2008 si 3% în anul
2009.
Pentru câstigurile obtinute din rascumpararea titlurilor la fondurile deschise de investitii se aplica o rata de impozitare diferentiata în functie de durata de detinere a acestor titluri dupa cum urmeaza: daca sunt detinute o perioada mai mica de 365 de zile, se aplica rata de impozitare generala de 16%; daca sunt detinute o perioada mai mare de 365 de zile, se aplica o rata de impozitare de 1% pe câstigul net obtinut.
Pentru titlurile de valoare, valori mobiliare, cumparate si rascumparate se aplica un impozit de 16% pe câstigul net obtinut din operatiunile de vânzare - cumparare din cursul exercitiului fiscal. Dividendele, inclusiv sumele primite ca urmare a detinerilor de titluri la fondurile închise de investitii, obtinute de catre persoanele fizice, se impoziteaza cu o cota de 16% din valoarea dividendelor brute cuvenite.
Sistemul fiscal intrat în vigoare în 2005 si ajustat în 2007, si-a stabilit ca obiectiv asigurarea unor venituri disponibile mai mari, potentiala expansiune a afacerilor, cresterea investitiilor directe, reducerea ponderii economiei subterane, o crestere economica sustenabila, mai multe locuri de munca, cresterea economisirii si a investitiilor. Dintre aceste tinte, analistii considera ca au fost atinse cresterea investitiilor straine (un record în perioada postdecembrista, 9,1 miliarde de euro în 2006), o crestere economica ridicata (7,7% în 2006, chiar daca în mare parte bazata pe consum) si expansiunea afacerilor desfasurate de firmele mari, puternice din punct de vedere financiar. Ce nu a reusit sa obtina reforma sistemului fiscal promovata de guvernarea de dupa 2005 au fost cresterea ponderii veniturilor bugetare în PIB, cresterea economisirii iar ceea ce a înrautatit este accentuarea deficitului de cont curent. Veniturile disponibile mai mari au însemnat un consum mai mare (mai ales de bunuri din import) si implicit, adâncirea deficitului balantei comerciale.
|
